duminică, 29 septembrie 2013

de ziua mea

1. Am primit telefoane de la cei mai dragi prieteni!
2. Am avut cea mai organizata aniversare evar! si nu neaparat datorita mie!
3. Am avut in jur numai oameni dragi.
4. Am primit super cadouri!
5. Am avut ca tort o baclava de la turcii de langa si am suflat in artificii din alea de le tineam in mana cand eram mici, langa bradul de Craciun.
6. Zuper aniversare! Mai vreau o data!

And now pozele dezmatului :D

Cocktailuri : mojito, cuba libre si fara alcool.


Foodies pe langa care inotau pestii din Martinica iar sub folia de aluminiu se intampla o tarta cu prune preparata de Moi.


Primul cadou de la colocatorul nostru : un tablou pictat de el!



De la aceasta poza mi se trage nick nameul de "Mada Colibri"


Inca una si e gataaaaaaaaaa!

 Mission accomplished : 3 quiches et 1 tarte aux quetsch!



Kill it with fireeeeeeee! "Lumanarea" si "tortul" (adica baclavaua cumparata de la vecinii nostrii turci :)


Incercarea nr.1 de poza cu artificiile. Aproape reusita.



Incercarea nr.2 de poza cu artificiile. Succes!


 Echipa de la Mulhouse debarca! :))



Am apucat fiecare cate un tep de arici, poza foarte spontana!



1

2.


3.


4.



Cadoul nr. 2 : the flowers!


Cadoul nr. 1 : the painting.


Cadoul nr. 4 : i-pod nano.






sâmbătă, 28 septembrie 2013

TIR 28

" A doctor puts on his white coat to save lives, to fight death but once he takes it off he's vulnerable, just like anybody else. Human.
We're all gonna die. We don't get to say much on how or when BUT we do get to decide on how we're gonna live. So do it, decide!
Is this the live you wanna live?
Is this the person you wanna love?
Is this the best you can be?
Can you be stronger, kinder, more compassionate?
Decide. Breathe in, breathe out and decide. The waiting could kill you.
You make a decision and than the world has to turn. The consequences unfall out of your hands.
There is only one thing that seems to be clear in those moments, while you wait, whatever you chose will be wrong..."  G.A.

But make a choice and never regret it! 'cause the thing you once did was the thing that you wanted the most at that moment! So just live and let die!



Azi eram blocata in trafic intre 2 tiruri. Ma claxoneaza tirul din dreapta, ma uit in sus, un nene mustacios numai zambet iesit pe jumatate pe geamul TIRului imi facea cu mana in disperare, zambind. Avea numar de Romania, imi vazuse numarul de Brasov! Faith restored in humanity, it saved the day! Mi-a venit sa ma dau jos din masina, in mijlocul coloanei, sa il imbratisez! Dar in loc de asta am facut si eu entuziasta cu mana si i-am zambit frumos. Apoi am accelerat si l-am lasat in urma. Reach out and touch faith!

duminică, 22 septembrie 2013

de Duminica

1. sfarsitul asta de saptamana a venit cu vreme minunata! asa ca I felt blessed si m-am plimbat aiurea prin Strasbourg.




2. imi plac la nebunie adunarile tip "vide greniers" unde vine lume multa si frumoasa si vinde lucurile de care nu mai au nevoie (la preturi derizorii, of course). un fel de "talcioc" dar fara rusi si fara tigani.


3. am descoperit un nou local super tare unde prepara brunchuri bio duminica. se numeste "pur etc" si ideea este bestiala.




4. mi-am facut, in sfarsit, programare la coafor pentru sambata viitoare. langa opera. the usual.




5. am descoperit un cartier atat de frumooos (halles tribunal)! parca il si vad. plus ca este destul de aproape de gara. mi-ar placea tare mult sa ma pot muta acolo anul viitor.


6. sushi! Planet sushi


 




7. just take in the sun. sleep on a bench. enjoy the ride. the calm before the storm.

duminică, 15 septembrie 2013

Java

"Ploaie draga de septembrie. O cana hippie din care abureste un Russian Earl Grey. Racoarea mult asteptata. Laptopul. Cafeaua. Inima plina cu amintiri dragi. Cutia tomnatica orange-maro reconditionata, cu un copac de toamna pe capac. Inauntru : bijuteriile, suma bucuriilor si tristetilor mele. In seara asta o sa port chihlimbar, asortat la buzele si unghiile rosii aprins. Perlele o sa le lasam pentru alta ocazie, regretele nu ies la rampa in seara asta, numai bucuria iese! In seara asta ne bucuram cu si pentru tine : La multi ani frumosi, D. "


Astazi se implinesc aproape 3 ani de cand am cunoscut-o pe D.

Eram intr-o sala mare si rece, la alegerea stagiilor, in strasbourg. Nu cunosteam pe nimeni si imi era teama. Nu stiam cum o sa se intample, ce voi apuca sa mai aleg. Nu aveam o locuinta, nu mai aveam bani si inca faceam couchsurfing pentru a3a saptamana consecutiv. Apoi am auzit romana si am vazut-o pe dana. Nu mai aveam prea multe optiuni asa ca m-am decis sa optez pentru psihiatrie sau addictologie, ambele erau oricum la naiba in praznic, la mai mult de o ora de strasbourg. Dana a venit la mine si mi-a spus ca ea a facut stagiul de psy si ca i-a placut enorm. Dar sa aleg cu inima ca oricum Pfastatt e langa Mulhouse si ne putem vedea. Si ca daca addicto e visul meu sa aleg asta. Pentru prima oara in viata mea imi era frica, frica asa cu adevarat. Mai frica decat frica aia de nu am unde o sa dorm, nu am ce manca...era frica aia de WHAT IF I WOULD JUST FUCK UP MY ENTIRE FUTURE THIS DAY?! 

M-am uitat cu atentie la D : inalta, frumoasa, zambitoare, calma, calda. Well, ok.




Am ales addictologia and that day, that day changed my life! It has fucking changed my life and rocked my world!
Well, I guess that I also owe that to you my dear friend.

D vroia sa sa se faca psihiatru cand o sa fie mare! Si ghici ce? Acum e in Elvetia, psihiatru asistent. Si-a terminat rezidentiatul in franta si a plecat in elvetia. Si asta imi da putere. Trebuie doar sa crezi si sa incerci, incerci, incerci pana cand reusesti.


In astia 3 ani am avut parte de bucurii, de tristete, de realizari profesionale dar si de rateuri. Incerc sa iau totul ca o experienta si sa nu mai imi fac planuri. I try to be part of the wave. Or not. I make my way day by day, step by step.


Ce vreau eu sa spun este ca in viata trebuie sa muncesti enorm. Sa ai si noroc. Dar sa si muncesti. Nu pentru bani ci pentru tine, ca sa cresti mare! Munca, munca, munca, rome wasn't built in a day! Tin minte ca un El mi-a zis odata : "Atata te mai stresezi, oricum stii ca ai noroc, pana acum ai avut noroc!". Mi s-a parut atat de nedrept! Da, am avut si noroc. But I worked hard to be where I am. Am fost perseverenta si, da, am avut noroc sa dau peste oameni minunati care m-au invatat meserie. Da, meseria e bratara de aur!


Aseara a fost ziua ei. Ne-a invitata la Maison Kammerzell, cel mai vechi (1427) si de prestigiu resto din Stras ca doar acum suntem doctori :) Nu mai suntem niste tineri speriati, iesiti de pe bancile facultatii care se fastacesc in fata pacientului. We are young dar cu un pic de experienta, gata pentru MAI MULT, mereu tot MAI SUS!



Mille feuille




                        Moelleux au chocolat intense
                                                              

Asa ca am dat cadoul sarabatoritei, am mancat, am baut dupa care ne zice M...."Hai sa mergem si noi intr-un bar sa dansam!" Ahhh, stupoare, déjà era aproape miezul noptii, noi nu prea stam asa tarziu decat ca sa invatam sau daca suntem de garda :)) destul de rar " on fait la Java". Si atunci M a scos fraza magica si atotmotivationala : "Hai ma BOSOROGILOR!"..."AA...bosorogi? Cine, noi? Hai ma acum plecam!". 


              Eclosion citron verte-mûre                             


Si dusi am fost in "Les aviateurs". Acolo bodyguarzi la intrare, parfumuri fine, loc putin, francezi beti medium care nu dansau ( ca frantuzu' nu danseaza decat daca e beat mort et il veut mater une gonzesse :)) si spatiu asa cam cat intr-un vagon ca am si ras cand am ajuns in "fundul vagonului" because I was like : "this is it?". MJ era cu noi! Asa si ne-am pus noi pe dansat asa ca studentii romani ce suntem! Si ne-am dat dusi numai pe la 3 dimineata. Ceea ce vroiam eu de fapt sa spun este : "La multi ani, D! Sa ne traiesti multi ani fericiti si la cat mai multe articole psihiatrice publicate!".



                                     


Va las cu niste poze, marturii ale "dezmatului" tinerilor medici!



                                    

joi, 12 septembrie 2013

Asteptarea

Este cea mai urata parte din proces. Asteptarea. You are just lingering between life and death, between sorrow and joy, between black and white. And what do you do while life is passing you by?





Drink a good coffee and eat à maccaron or à chataigne.







that seems to be a good option and then work you ass off to DO THINGS DONE!






 and meanwhile you realize that spring moved on...this was in Mai, on my street...





and then you realize that summer moved on also....







and that autumn is here. and all that's left is some sand in your shoes, the thought of freedom, the coffee and the ...lust for life!





So come with me baby, have a cigar!




retro light are on and sometimes, just sometimes, old friends can turn into something else, something borrowed, something new, every me and every you. Right, Placebo?





leather jacket, black t-shirt, cut jeans...autumn is here and so are the old habits who die hard, hard, hard...









sâmbătă, 7 septembrie 2013

Atlasul zilelor sau drumul (in)egal al fiecarei zile

Este o carte care se numeste "Atlasul norilor" si care merita citita. David Mitchell te va purta in lumi utopice, unde lucruri probabil de improbabile se intampla. Este pentru prima oara cand am vazut un film inainte de a citi cartea. Eram in avion, zburam spre Martinica. Si in timp ce asteptam cu nerabdare sa ajung pe taramul magic am decis sa ma uit la un film. Este, totusi, un lung zbor de 8 ore. Imi era tare dor sa zbor cu avionul. It had been a while.



Nu cred ca am povestit vreodata cat de mult imi place sa zbor. Iubesc avioanele, iubesc decolarile, iubesc cerul, norii, oceanele. Tot! Senzatia aia unica la decolare si patura pufoasa de nori. Norii, nu pot sa descriu sentimentul de zbor. Este unic si minunat. Toata lumea ar trebui sa incerce asta macar o data.



Stii, imi amintesc de primul zbor impreuna. De cum am decolat mana in mana. Like we always did. Imi aduc aminte de ochii tai frumosi, de ochii nostri pironiti pe geam, la spectacolul celest. De momentele in care am fost convinsi ca suntem suflete pereche. Si poate ca am fost. Vreau doar sa spun ca pe drumul (in)egal al fiecarei zile I will always remember you and you will always have a special heart ( yes, heart not place)  in my heart. You know that I am easily impressed but that in the end I don't keep a lot of people around me. Vreau sa iti spun ca inca imi esti drag si imi vei fii mereu dar cred ca este bine ca s-a terminat. Ca sooner or later s-ar fi terminat. Si nu imi plac agoniile. Iar nici unul din noi nu (mai) era fericit. Acum vad ca esti bine Omu' meu drag. Si ma bucur foarte mult, zambesc pentru asta. Pentru ca o meriti. Pentru ca esti un Om special. Pentru ca meriti sa fii fericit, iubit, implinit, iar eu cred ca nu as fi putut sa iti ofer toate astea. So this is like a letter to you. Si sper sa ai parte de o dragoste asa cum a fost a noastra la inceput. Si sper ca de data asta sa dureze toata viata! Asa ca cheers to you, darling! Sa nu uiti ca pe orice drum inegal al fiecarei zile o sa mergem tu o sa fii mereu Omu' iar eu libelula. Atat am avut de zis.









Iar dupa minunata decolare, urmeaza zborul. Dupa ce ai cantat in gand lift me up, lift me up, higher and higher. Si atunci am ales filmul asta atata de frumos. Despre drumul unui suflet de-a lungul timpului. Despre cum actiunile noastre ne influenteaza viata/vietile. Nici nu am stiut cand au zburat cele aproape 3 ore de film.
Mi-a amintit de The Fountain.

Cand eram mica am pus ochii pe un super trench coat "petecit". Adica format din multe patratele de diferite culori, cusute intre ele. Era colorat si frumos. Nu mereu armonios dar era real. Cam asa cum e si viata noastra, un roller coaster.

Cunoasteti cartea "Dimineata pierduta" de Gabriela Adamesteanu? Este una dintre cartile mele preferate, am citit-o de 3 ori. Apoi am citit si "Drumul egal al fiecarei zile" scrisa de aceeasi autoare. Minunata. Apoi am cautat informatii despre Gabriela Adamesteanu. Un om modest, un scriitor mare.

Cumva diminetile au un miros al lor. O culoare, o textura, un gust. What are actually the people doing in the mornings? It humors me a lot to thing about people all over the planet doing the same thing in the morning. Like getting up, take the shower, brush your teeth, brush your hair, eat, make up, get dressed and watch the sky, wondering about the meteo forecast...and drink a coffee maybe. Mergeam pe sarma perfect intinsa, cu un echilibru fantastic! De dimineata am descoperit toate lucrurile acestea!



Am reusit sa imi redau diminetile, sa ma trezesc dimineata la 6. Nu e usor, incerc sa imi ofer diminetile. Nu reusesc mereu. Rasaritul e al meu! Uneori trebuie sa reinveti sa vezi rasaritul pe cer si nu in ochii persoanei iubite. Sometimes you just have to make it on your own. Mi-ar placea sa merg la atat de multe concerte! Deocamdata mi-am luat bilete la Travis si Morcheeba! I just love them!



Si viata merge inainte ca si un joc de copii, nu-i asa? Asa e!



I am not your mother, I am not your father, I'm just a punk!




In fiecare zi tesem cu fir de borangic atlasul vietii noastre.
In fiecare zi trebuie sa incercam sa fim mai buni.
In fiecare zi castigam ceva si pierdem altceva.
In fiecare zi ne dam seama de puterile si de limitele noastre.
In fiecare zi putem alege ceea ce vrem sa fim!
Nu-i asa ca viata ne ofera mai multe sanse decat putem duce?




Atlasul tau cum arata, pana acum? Cate cai ai tesut? Pe cati nori ai zburat? Cate oceane strabatute? Cati munti escaladati? Si daca nu sunt multe fire tesute inca no hay problema, nu au intrat zilele in sac. Maine este o noua zi care va fi asa cum vei vrea tu sa fie!

luni, 2 septembrie 2013

Salvati Rosia Montana!

Bun. Eu cred ca trebuie salvata. Si cred ca salvarea vine de la noi, romanii.

Dar nu despre asta o sa vorbesc ci despre oamenii frumosi care lupta pentru asta.
Ei sunt prietenii mei si se lupta pentru o idee, pentru un principiu, se lupta pentru Romania, pentru tara noastra asa cum o vrem : curata, dreapta, nesupusa. Prea mult am fost curva tuturor de-a lungul istoriei. Si oricat de ciuda imi e pe tara asta si pe oamenii ei nu am cum sa nu ii iubesc.
Asa ca sunt mandra, mandra tare.

Bravo Alex, Mada, Cata, Memo, Andreea, Cristi, Didi, Cristina, Dani, Tudor, Puiu, Ana Maria si tuturor celor care au participat!

Este pentru prima oara cand vad atata organizare si determinare din partea tinerilor!
Este pentru prima oara cand am plans ca nu sunt acolo. De nervi, de durere, de neputina. Poate ca nu ar schimba nimic daca ar mai fi inca un suflet in marea de suflete din bucuresti, cluj, brasov, baia mare care isi cere libertatea si sansa furata de hotii care ne guverneaza dar eu as fi tare fericita. Asa ca peste 2 saptamani o sa iau trenul si o sa merg si eu la Paris/Bucuresti sa protestez!

Se spune mereu ca schimbarea porneste de la noi.
Se spune si ca nu se face primavara cu o singura floare.
Iar Dalai Lama zicea ca daca nu crezi ca singur poti schimba ceva, uita-te la un tantar : nici nu-l vezi dar nu poti dormii cu el in aceeasi camera!

Asa ca eu cred ca de data asta o sa reusim! Pentru prima data un eveniment de acest gen a ajuns pe paginile marilor ziare ale lumii!

Euronews : link
Canada : link

Trebuie sa reusim, e zbaterea finala. Va fi o victorie mica pentru unii dar imensa pentru libertatea noastra ca si popor. Asa ca , va rog frumos, daca sunteti in Romania si cititi asta, mergeti la protest! Mergeti pentru voi, pentru copiii vostrii, pentru tara voastra si pentru...mine!

Pozele nu imi apartin, le-am preluat de pe facebook :






























nu e de-ajuns sa traiesti ca sa existi
mai trebuie sa fii tu insuti si sa risti

tot ce-ar putea sa te ridice peste medie
sa fii acea minoritate care crede


ca nu e prea tarziu pentru o revocare
desi traim in propriul creier inchisoare

e timpul sa gasim o cale de iesire
e primul nostru pas spre regasire


increderea noastra e puternic in voi
desi ati fost tarati prin noroi

cu siguranta v-a mai ramas
curajul sa faceti acest prim pas

lasati la oparte masca ce-o purtati
veniti langa noi ca sa aratati

ca sunteti gata sa declarati razboi
minciunii prostiei puterii gunoi...

... 
de ce istoria nu te-a invatat
dc ce necazurile nu te-au ajutat

sa intelegi ca nu-ti mai poti permite
sa pierzi in loc sa mergi inainte

pentru ce-au visat
pentru ce-au luptat

pentru ce-au murit cand voi ati incalcat 
tot ce-ati promisatatea juraminte...
sangele lor urla din mormïnte."

duminică, 1 septembrie 2013

dance me 'till the end of time

Inainte de prima zi :
" Mai nu stiu ce naiba a fost in capul meu, cum sa aleg stagiul de urgente pediatrice chirurgicale? Rahat! Nici macar nu stiu cum sa fac suturi! What the fuck was I thinking??? May I start panicking now?".
Prima zi :
" Well, astia sunt externii tai, use them as you wish and this is your first patient. Madalina quelle est votre technique pour les sutures? Are you gonna do the triple bidimensional trispacial supercalifragislistic suture? Well , yes, I have my own technique : it's called learn while you do it!"
Prima garda :
" Cum adica NU AM SEFI IN SPITAL?? Cum adica sunt acasa??? Aaaa, sefu, ma scuzati ca va deranjez ... cand sunteti de astreint... dar am o rana foarte profunda si...ah cum se sutureaza de fapt? pe straturi si apoi faci puncte blair donati...da, sefu, sa traiti, ca eu fac din astea in fiecare zi! futut-ti @@@@####§! So I've searched on youtube and I did it!!"
" In 5 minute aterizeaza dragonul! Ce Doamne iarta-ma dragon...adica elicopterul! Trebuie sa mergem le Heliport sa recuperam pacientul! Daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, pentru ca am mai facut asta de 1000 de ori!"

Am plans de extenuare, de neputinta, de recunoasterea limitelor, de ciuda, de nervi pentru ca au fost sefi care m-au facut din om neom. Pentru ca oamenii astia care sunt Profesori Universitari si ar trebuie sa te invete nu o fac. Din diverse motive. Dar se asteapta ca tu sa stii sa faci TOT. Ca doar ce aia masii, esti intern, grow the fuck up!

Ultima garda ( ieri) :
- m-am trezit, am facut baie, mi-am pregatit geanta ( crocsi , sosete, stetoscop, ecuson, stampila, cheile de la birou, cartela de la parcare, apa...), mi-am zis rugaciunea
- am vb cu ai mei
- am fost la cofetaria de langa si am cumparat prajituri pentru infirmiere
- am luat masina si am plecat
- am condus pana la spital cu radioul meu preferat ON radio regenbogen ( da, ascult un radio german pentru ca imi displace puternic muzica franceza)
- am ajuns, am coborat din masina, mi-am luat lucrurile, am incuiat
- am trecut cartela in fata usii, magie, s-a deschis
- am luat liftul pana la 6, am intrat la vetsiare, am luat o tinuta de bloc, m-am schimbat, mi-am aranjat lucrurile in baie si am coborat la 2
- am intrat la urgente, am pus prajiturile in frigider si apoi m-am apucat de treaba
- primul copil avea o plaga profunda intre degetele de la picioare! ( este incredibil de dificil de suturat pentru ca pielea este foarte fina si nu ai mult spatiu de manevra) si a continuat la fel de catastrofic ( plaga testiculara, muscatura de caine la nivelul fetei...)
- ne-am oprit la 3 dimineata cand am reusit sa mancam si sa bem un pahar de champagne! si sa mancam prajiturile
- mi-am luat la revedere, am multumit, le-am multumit
- cheers darlings!
- infirmierele, gipsoterapeutul, chirurgii, au venit
- a fost ok
- am plecat cu inima impacata, mi-am facut munca corect, pana la sfarsit.

Am invatat mult, am ras, am plans, am trait alaturi de ei, m-au adoptat. Unii au vazut competenta din mine, unii au crezut ca sunt varza...oh, well... in the end you just take the good stuff and you continue your road.
Si, Doamne, cate am invatat si cate ar mai fi fost de invatat ( sa fac gipsuri, sa suturez, sa reduc pronatii dureroase, sa interpretez radiografii, sa diagnostichez cazuri chirurgicale, sa extrag capuse, diverse obiecte din nas/urechi). Voila quelques photos.




Asta a fost stagiul de urgente pediatrice chirurgicale. And it was good but thanks God it has ended!