Stiri din timpul Furtunii...: aprilie 2016

In august 2016 eram inca in Vietnam. Ca sa inchei ciclul calatoriei m-am reintors in Ho Chi Minh city(Saigon) pentru 3 zile. Un oras extrem de aglomerat, zgomotos peste masura din cauza scuterelor si a cladirilor in constructie dar minunat de colorat si primitor.

So as I was venturing in the town ...

La un moment dat statea sa ploua si m-am gandit ca o cafea mi-ar prinde bine (Vietnam este a2a tara producatoare de cafea din lume, dupa Brazilia si au o cafea absolut dementiala). Asa ca incep sa caut o cafenea in ghidul meu, in timp ce mergeam, si ochii mi se opresc pe o cafenea cosy. Ma opresc, privesc prin geam si cantaresc in gand nehotararea mea. Si cum intalnirile mele cele mai placute si bogate au fost intamplatoare ezit. O doamna pe la vreo 60-70 de ani imi face semn cu mana sa ma apropii. Deschid usa cafenelei, ma aventurez inauntru si ma asez la o masa. Ospatara se apropie de mine cu meniul si imi zambeste cu gura pana la urechi.
Vietnamezii(asiaticii in general) iubesc turistii. Daca as fi cinica as spune ca vad saci de bani, plimbandu-se pe strazile lor deci posibilitati nelimitate de a castiga bani. Dar nu sunt cinica.
Asa ca ii zambesc inapoi ospatarei si doamnei care mi-a facut semn sa intru. Imi vine macha-ul latté si doamna se aseaza langa mine si incepe sa imi vorbeasca intr-o engleza impecabila(ceea ce este foarte rar in Asia). Socializam cam 30 de minute si apoi ma intreaba daca am fost la piata Ben Thanh Market(care este punctul "nevralgic" al Saigonului). Mda, am fost, overpriced memories for dumb tourists who don't know where to look for something else. Si in momentul ala m-am gandit: "Doamne, incearca sa imi vanda ceva sau sa ma duca la magazinul unei rude care vinde ceva". But just for the thrill I've said:"Da, am cumparat aproape tot ce vroiam in afara de cafea si o rasnita de cafea. Cum nu stiam preturile nu am vrut sa ma aventurez."(in Vietnam negociatul este regula de baza numai ca atunci cand nu stii de la ce pret de baza ar trebui sa pleci negocierea devine o idee mai complicata pentru ca poti jignii vanzatorul/te poti fraierii). Doamana imi propune sa vina cu mine la piata, stiind preturile de baza o sa imi fie mai usor. OK. Plecam spre piata, ajungem, doamna negociaza pentru mine si imi cumpar cafeaua(the squirrel poop one!). Dupa care imi spune ca trebuie neaparat sa gust un anume tip de fructe vietnamiene as in: Thanh Long(dragon fruit), Chôm Chôm(rambutan), Durians, Manh Cut(mangostreens), Nhan(longan). Mi-a cumparat o cantitate considerabila de fructe, pe care mi-a oferit-o. Apoi a insistat sa mergem la o cafenea impreuna, unde mi-a spus ca au cel mai bun ceai verde din oras si nu am fost dezamagita. Am aflat ca are doi baieti care studiaza in USA, de unde si engleza ei impecabila. Cand ne-am despartit ploua asa ca mi-a chemat un taxi si m-a dus pana la AirBnb-ul meu. A insistat sa plateasca pentru taxi. Ce doamna draguta si ce fata norocoasa care a dat peste ea.

Asta este numai una dintre intamplarile din Vietnam, care imi este foarte draga. M-am indragostit de Vietnam si de localnici. Este same same but different from other asian countries, my friend.

Acum sunt inapoi in Strasbourg where not much is happening but at least I have my friends.

Pentru mai multe informatii despre fructele din Vietnam accesati urmatorul link