Mi-a placut mult de tot filmul "Le concert". Intr-adevar a avut un sfarsit neasteptat, trist, frumos. Filmul a redat perfect viata amaruie a est europenilor, cicatricile adanci si vii lasate de regimul comunist, frica inca existenta in sufletele oamenilor (atat de puternica,atat de paralizanta), spiritul nostru "inventiv" si puterea de a ne descurca in conditii vitrege, dezorganizarea noastra, spiritul balcanic, frumusetea si curajul, nebunia celor cu sufeltu curat si sfaramat, prietenia, dragostea, transformarea femeii in leoaica atunci cand vine vorba de ajutarea omului iubit, muzica mereu prezenta in sufletele noastre...tiganii cu bune si rele. Destinul celor din Est obligati sa-i convinga,"fenteze" pe cei din vest care la nivel uman nu sunt cu nimic mai buni decat noi,poate chiar din contra!
Da, a fost un film foarte bun. Apoi cineva mi-a amintit ca acelasi regizor, Radu Mihaileanu, a regizat si "Train du vie" care mi s-a parut si el foarte bun(nu am gasit trailerul asa ca am atasat un fragment din film,gasit pe youtube:0)
O sa mai merg la filme romanesti, incep sa imi recapat speranta ca mai exista si regizori buni si filme care arata mai multe dincolo de ororile si sechelele comunismului.
Dar ce se intampla dupa ce cade cortina? Si me quedes TU me quede la vida!
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu