toamna mea e aici. anotimpul meu preferat. a intrecut iarna chiar daca eu incerc sa neg asta. nu cred ca are vreo legatura cu faptul ca m-am nascut toamna. cu faptul ca toamna e mereu sezonul sfarsitului si al inceputului. cu faptul ca toamna incepe si se termina totul in mine. toamna ma coloreaza, ma invaluie, ma linisteste, imi alina singuratatea, ma face sa o percep ca pe ceva natural. desi nimeni nu ar trebui sa fie singur. dar toata lumea este singura, in fond. chipuri de lut imi trec prin fata ochilor si pensula toamnei mi le coloreaza in culori vesle, sumbre, amintiri si umbre, vise si sperante, deziluzia fericirii. "fericirea are chipul tau"...mi-ai spus asta intr-o zi, de fapt, mi-ai trimis un sms. te-am crezut. si te cred. cateodata, zilele ma ingenuncheaza. as vrea sa fiu langa tine, asa ar fi natural, dar viata e plina de surprize.
ochii mi se schimba din verzi in castanii, ma plimb pe sub castani si ma intreb daca asta o fi blestemul sau norocul meu, sa hoinaresc mereu, cu singuratatea in mine. o doamna mi-a spus ca m-am nascut sub o stea norocoasa. as vrea sa aiba dreptate. imi lipseste prezenta ta. dupa o asemenea frunza colorata perfect nici una nu va mai fi la fel. frunzele mele, gandurile mele, padurea mea, speranta mea, copacii mei, prietenii mei. miroase a tei, miroase a tine, peste tot. sunt frunza arsa sub pamant. si azi o sa ma mai duc o data acolo sus, la turnuri, sa te astept cu gandul, sa te imbratisez, sa ma uit cum padurea incepe sa se schimbe, dar cum gandurile mele revin, aceleasi, ca si valurile ce se lovesc neincetat de o stanca. au inceput sa ma erodeze. parca incep sa ma indepartez de ce credeam a cunoaste, de lume.
poate inca nu am gasit lumea mea. "si atunci ma apropii de pietre si tac, iau cuvintele si le arunc in mare".
"A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.
Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare."
atat de multe lucruri se pot intampla in "cateva" luni. lut in mainile tale? lut in mainile mele? ne-am modelat reciproc.
de unde vine teama asta? din mine, nu o cunosteam, inainte. e gri si urata ca o zi de iarna fara zapada. vine dintr-o tara de gheata. o sa o pot invinge?
dar dragostea asta care ma umple, care da pe afara? acum stiu cum e, nu mai vreau jumatati de masura. si daca trebuie sa facem asta pentru viitorul nostru o vom face. ne vom revedea toamna viitoare si vom rade de tot si de toti care ne-au zis ca nu vom reusi.
marionete colorate jucate de ramurile arborilor in vantul toamnei.
infiorator de frumos este peisajul din fata turnurilor mele.
dragostea poate muta munti, ea va iesi invingatoare!
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu