a.m.

Azi e ziua lui alex m.

Ne-am cunoscut acum vreo 10 ani, cu ocazia unei piese de teatru.

Eram în aceeași clasă, a9a f, și profa de română a vrut să facă o piesă de teatru, de Caragiale, "Bubico". Așa că a venit în clasă, a aruncat catalogul pe catedră și a întrebat dacă sunt doritori. Noi 2 am vrut, au țășnit 2 mâini deodată. Am fost uimită când profa a zis că avem 2 voluntari. Când am văzut cine a ridicat mâna...am fost ceva de genul...a...da...show offul ăla...bafta mea :) dar i-am dat o șansă, era TEATRU for Gods sake :) Așa că alina ne-a dat numele dnei de la garderoba teatrului dramatic ca să putem merge să ne alegem costumele...ah...cât de frumos a fost să ne plimbam printre costume vechi, să punem mâna pe ele, să le probăm. Eu mi-a găsit o rochie pastel, which was a wow, ținând cont că eram în perioada only black iar alex un sacou culoarea oului de rață, un melon, un ceas de pus la piept și, un baston, bien sur.

Apoi am fost in parcul mic, de lângă teatru și am povestit ore întregi. It was more than ok. Îmi găsisem alter egoul meu, varianta masculină. Iar camera lui m-a convins că o sa fie o lungă relație de strânsă prietenie. Era așa cum ar fi fost camera mea dacă aș fi putut avea o cameră a mea: cu multe cărți vechi, o valiză veche, un sfeșnic cu o lumânare roșie, iar pe tavan un năvod uriaș plin cu frunze colorate, de toamnă. De atunci am petrecut mult timp împreună, la povești interminabile despre tot și nimic, ascultând pink floyd și led zeppelin.

Și, deși, multă lume a văzut relația noastră ca mai mult decat una de prietenie, de-a lungul timpului, they were wrong. De atunci am fost de 2 ori in Deltă. Iar acum știu că atunci când merg în București, mă așteaptă un prieten drag, mereu cu brațele deschise. Nu mai trebuie sa spun că piesa a fost un succes, că am fost cei mai tari din curtea liceului, nedespățiți, mă rog, mai puțin când vrăjea alex mândre :P Era foarte talentat la asta. Una nu îi rezista, spre mândria și amuzamentul meu!