si incepe sa imi revina zambetul si.......te iubesc!...cantecul asta e pentru noi!
You think I'm pretty Without any make-up on You think I'm funny When I tell the punch line wrong I know you get me So I let my walls come down Down...
Before you met me I was alright But things were kinda heavy You brought me to life Now every February You'll be my Valentine,
Let's go all the way tonight No regrets, just love We can dance until we die You and I We'll be young forever
You make me Feel like I'm living a Teenage Dream The way you turn me on I can't sleep Let's run away And don't ever look back Don't ever look back My heart stops When you look at me Just one touch Now baby I believe This is real So take a chance And don't ever look back Don't ever look back
We drove to Cali And got drunk on the beach Got a motel and Built a fort out of sheets I finally found you My missing puzzle piece I'm complet
I might get your heart racing In my skin-tights jeans Be your Teenage Dream tonight Let you put your hands on me In my skin-tight jeans Be your Teenage Dream tonight.
de fapt,mereu. as vrea sa pot da timpul inapoi sau inainte. sa fim iar cum eram acum 11 luni. pe 18 implinim un an. fara tine,cerul e prea sus. imi vreau optimismul inapoi! si rasul! si zambetul! si voia buna! de astazi o sa incerc sa reintru in posesia lor, sunt ale mele, si le vreau inapoi! si pe tine te vreau langa mine mereu, desi stiu ca inca nu se poate, dar mai e doar o luna. mi-esti tare drag!
Where did you get those eyes? Cause they're the ones that are keeping me alive. Where did you get those ears? Cause i'm dying to hear, i'm dying to hear their kiss Where did you get those lips? I need a set that can set for words to grip Where did you get those knees? That hit the floor and bring out the best in me
A trecut prima saptamana de lucru. Cu emotii, frustrari, temeri, zambete, oameni, pacienti, maini stranse si respect.
Lucrez intr-un serviciu de adictologie si oamenii sunt...oameni acolo. Ii vezi dezbracati de sperante, cu temeri, cu sperante, cu privirea goala sau dimpotriva plina de speranta care se ridica sper tine.
Tu esti DOCTORUL.
Dar ce te faci cand tu nu stii ce ar trebui sa stii? Cand nu stii medicamentele, nu stii cum sa folosesti programul pe calculator in care trebuie sa lucrezi pentru fiecare pacient in parte.
Dar e frumos dimineata sa intri in spital si toata lumea sa te salute cu:"Bonjour, madame docteur!".
Aici toata lumea e politicoasa, nimeni nu tipa, totul are o ordine spre deosebire de acasa.
Camera mea e ok dar in continuare nu am internet ceea ce ma incurca foarte mult. Fiindca nu am carti cu mine si tb sa invat de undeva si....argh...
Cat timp stau la spital timpul zboara.
Apoi ajung in camera, invat cat invat si...mi se face dor.
Stiu ca asta trebuie sa fac...cel putin primele 6 luni, sa stau aici si sa invat cat mai multe...dar izolarea e grea, e ca o cusca...ziua vorbesc cu pacientii, cu doctorii, cu asistentele, cu oricine.
Dar seara resimt dorul pana in maduva, e ca un pumnal care nu se opreste, intra si iese, intra si iese. Si nu ma lasa pana nu adorm.
I`m stuck in a moment and I can`t get out of it.
Oricum, sper din suflet sa rezolv pb legata de card saptamana viitoare si sa imi pot rezolva ceva cu netul.
Dar per ansamblu lucurile merg bine. Macar invat in fiecare zi ceva nou. Si imi place. E frumos sa ai pacienti dar si mai frumos sa ii poti face bine.
Imi este tare dor de El...dar o sa vina...nu mai e mult.
Pana una alta ma ocup cat pot eu de bine de pacienti.
Si e frig aici, adica nu e frig dar bate vantul tot timpul, foarte tare.
