probably the most important days of my life are knocking at the door. at my door.
pana acum am facut cateva lucruri notabile pentru mine.
am bifat tot ce mi-am propus pana acum on my list.
si pentru un moment am ramas in fata vidului.
apoi mi-am revenit.
probabil una dintre cele mai mari realizari de pana acum este una personala: m-am indragostit de El. si e grozav! dupa 7 luni fluturii nu au murit. sunt tot acolo,in stomac,unde ar tb sa fie.
but I have one more wish. for me, for my family, for us...vreau sa plec in Franta.
vreau sa ii ajut pe ai mei. vreau sa ii duc la Paris, sa vada turnul Eiffel si les jardines des plantes. vreau sa ii duc pe Sena cu bateau mouche...vreau sa ii duc la Notre Dame si la Starbucks...
vreau ca tata sa imi vada numele scris pe o usa cu DR. inainte.
vreau sa fie mandrii de mine.
vreau sa castig bani,sa am un trai decent, sa nu iau mita, sa nu umilesc oamenii, sa nu ma descarc pe ei pt ca nu imi pot plati chiria.
vreau sa construiesc un viitor pentru NOI,pentru El si pentru mine...vreau sa avem liniste,mai putin stres sau macar un altfel de stres...vreau sa fim liberi.
asa ca,DA,vreau sa emigrez. am ales asta!
asta e drumul meu.
si daca reusesc sa iau rezidentiatul in Franta...I`ll do my best to be a brilliant doctor...chiar si dr. de familie,o sa imi fac treaba cum trebuie.
what you give is what you receive.
nu imi pare rau ca tb sa plec. nu m-am imaginat niciodata in Romania. doctor aici. am ales sa fug. ii respect pe cei care raman sa se lupte cu morile de vant. eu nu mai am nervi. nu mai am bani. vreau sa le ofer celor dragi o viata linistita.
vreau sa ii fac mandrii de mine. sa poata zice tata tuturor,umflandu-se in pene ca un curcan: "da,fata mea e rezidenta in Franta!"
pentru ca...ii iubesc si le datorez macar atat.
lor si lui.
si prietenilor mei care m-au suportat si sustinut atata amar de vreme. vreau sa le multumesc, fara ei nu ar fi fost la fel. nimic nu ar fi fost la fel. drumul ar fi fost diferit! :0)
parca as fi la Oscar!
I`m freakin` outtttttttttttttt!!!
dar indiferent de rezultat am vrut ca "pilonii" mei sa stie ce simt, sa stie ca nu m-au ridicat de jos degeaba,de fiecare data cand mi-am mai rupt o aripa,doua.
si chiar daca ajung sau nu in franta, eu tot voi pleca.
Va iubesc!
Si eu te iubesc Nerra si sper sa ajungi unde doresti ... eu oricum sunt mandra de tine indiferent unde esti/vei fii.
RăspundețiȘtergere:0) stiu,lili,dar e parca face tot mai bine de fiecare data cand o aud :0)
RăspundețiȘtergere