2019

PH
1 stagiu
2 mémoire-uri

Nunta

Inceputul unei Carti

"tell me something girl
aren't you tired trying to fill the void?"

"I bow down to pray
I try to make the worse seem better
lord, show me the way to
Cut trough all this worn out leather"
(Lady Gaga, "Million Reasons")

California dreaming in Brasov
Intr-o zi o sa ma fac eu mare si o sa o tai de aici
O sa plec cat mai departe
O sa locuiesc in Franta...Brasovul sufletului meu

Oare ce au devenit colegii mei de facultate?
Sharky, Psyko, Anda, Andreea, Puiu&Cata, Radu&Robert, Alexandra, Iulia, Cristina, Ana
Puiu cu Mickey Mouse-ul pe urechi, batand ritmul cu femurul pe tabla de examen
Au fost niste ani minunati!

Bucuresti, iarba, Bonobo, o veche casa aristocratica, cu ferestre uriase si arbori mareti
"They agree that the see is the best place to live...
...So they live for the day 'cause tomorrow they may not be able to walk in the sky...
...Music is the healer, no matter who you are!..."
(Bonobo, "Walk in the sky")

"- Ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?"
- Doctor. Doctor in Franta."
Imi traiesc visul din copilarie dar visul se transforma mereu.

"- Ce vrei sa fii cand o sa fii mare?
- Michele Obama."

Visul se transforma, oamenii la fel, continua miscare, perpetum mobile.
Aveam un perpetum mobile cand eram adolescenta.
Ca orice lucru tanjit si obtinuit, m-am plictisit repede...

Rough on the edges

I'm not an easy like Sunday morning person. I'm rough on the edges.

I don't want excuses, I want results. Mediocrity isn't accepted. 

Being compassionate with everyone is a must. You discriminate because of a religion, a skin color, a belief, a not so clean record, of clothes, of looks you get the fuck out of my unit. And, yes, I'm tough! If not I couldn't resist until now. I know what I want and I'm gonna get it. I'm going to dance my way trough life. 

Since I was a child some people doubted me : I'm to short, I'm to shy, I don't speak loud, I mumble if I'm scared, I don't come from an intellectual enough family (after whom standards?), I should lose some weight, I should stop wearing my baggy jeans, out with my nose piercing!, no red lipstick it will make visible my "stache" (seriously, from my high school class responsible who was a very very unprepared biology teacher and a bag full of communists ideology and speeches told me this). 

I've said "fuck you all" and left. 

I've done my thing as my "not smart/noble enough parents" thought me. I've been honest, fair, I've worked my ass of and I was strict as fuck! Of course this gets you into problems in an era where "political fairness" reins. But you know what? What counts is the life of your patient. You're continuously distracted, you're continuously tired, we ask constantly to much from you, you feel like you can't do it anymore? Then quit, probably you're not made for this job.

I'm so sick and tired to seeing doctors who don't care about their patients. It makes me sad and it helps me realize how lucky I was to stumble upon doctors who were also great human beings.

'cause for me a good doctor has to listen, feel and don't judge his patient. Then comes the knowledge, as essential as it's for me it's not the essence. 

Vietnam 2015

Montpellier, France, Mai 2016

Montpellier, Mai 2016

Far, Montpellier 2016

my patients 1

" Choose life. Choose a job. Choose a career. Choose a family. Choose a fucking big television, Choose washing machines, cars, compact disc players, and electrical tin openers. Choose good health, low cholesterol and dental insurance. Choose fixed- interest mortgage repayments. Choose a starter home. Choose your friends. Choose leisure wear and matching luggage. Choose a three piece suite on hire purchase in a range of fucking fabrics. Choose DIY and wondering who you are on a Sunday morning. Choose sitting on that couch watching mind-numbing sprit- crushing game shows, stuffing fucking junk food into your mouth. Choose rotting away at the end of it all, pishing you last in a miserable home, nothing more than an embarrassment to the selfish, fucked-up brats you have spawned to replace yourself. Choose your future. Choose life... But why would I want to do a thing like that?

I chose not to choose life: I chose something else. And the reasons? There are no reasons. Who need reasons when you've got heroin?"


Trainspotting. Classic.

Sunday love

" No more chances.2 strikes. That's what she gets. Russians don't play baseball." OISTNB

Maybe that after all in my Romanian souls it is a Russian part also.
I do business, I don't deal, I don't settle.
If I want something I will get it. With hard work and straight playing. I am afraid that honesty is not "on the wave" since ... forever. So I guess that I'm kind of screwed. But I'll never lose hope. I truly believe that in this world there is a country which is mine, according to my soul and my life principles.


I know that wonderland is something that you create not something that you stumble upon but sometimes it's fucking difficult.


https://soundcloud.com/sonsofrico


" Two speeds in my yard : walk and shuffle!" OISTNB

amintiri din copilărie. tata.

hoțul la mici...

ce fel de mașină e asta??? pui frână și chiar se oprește!!!

cornel e fericit!!!

vreau doar suc din dulceață!!! maduta, asa o sa fie toata viata. tu semeni cu mine : numai regimuri! si tine minte de la mine, foamea e cel mai bun regim. mda...

fute-i 2 marțuri si să mai meargă la oxford să mai studieze, eu așa fac.

buchetul de trandafiri de la gara dupa prima sesiune.

hai ca asta ne-ai mai povestit de 5 ori zi cum a fost?

mergi, madalina, munceste si daca nu te plateste ca sa inveti. numai prin munca inveti meserie. si meseria ta e tot ce ai. e sufletul tau.

In noaptea asta m-a sunat mama :
" Alo, Mada, nu ai vazut mesajul? (voce sparta)
  Nu, mami, ce mesaj?
  Sunt cu tata la urgente. Nu e bine, e conectat la monitorizare...Asteptam pana maine sa vedem ce zic si alti cardiologi.
 Pauza luuunga.
  Alo, Mada, mai esti?
  Da, mami, sunt...cum zicem noi?
  Nadejdea mea este Tatal, speranta mea este Fiul, acoperamantul meu este Duhul Sfant...
  Hai Mada o sa fie bine! Daca tu te panichezi eu ce sa fac?
  Da, mami, o sa fie bine..."


There's no rest for the wicked...




Ce ar vrea tata sa fac acum? Sa merg la somn, sa o iau maine de la capat ca si cum ar fi ultima zi, sa dau tot ce am mai bun si tot asa in fiecare zi!

"  Tati ce suntem noi?
   Oameni, Mada, suntem oameni simpli si corecti. Si luptam. Oricum viata e plina de cacat. Numai tu poti sa ti-o faci frumoasa. Sa fii om Mada, sa fii Om."



Tati, tu esti un luptator, mereu ai fost. Te rog sa invingi si de data asta. Si iti promit ca 10 ani de acum inainte o sa fiu copil cuminte. Am nevoie de tine. Si inca nu m-ai vazut mireasa. Chiar daca :
"Sper sa ai atata creier incat sa nu te casatoresti cu un prost caruia sa ii speli sosetele si chilotii toata viata!".
Nope, you thought me better!

Contract

This is the part when I say thank you. Thank you to all my friends who are always there for me. You lift me up when I am down (you know it's rare but when I'm down I'm really like 10 feet under). You make me sing, dance, smile, dream. You are  always there. Even if we are scatered all over the world.

Yesterday we celebrated me getting my dream job. And they were warm, happy, optimistic and just...perfect people! I wouldn't change a think about them! So we went and danced the night away. They made me forget some pains and made me a super nova! Hei, I even drunk beer! At 6 AM I was coming back home with M. and the birds were singing. The quiet was soooo perfect. And we stopped, hugged and said : "This moment is perfect!". So I am writing it down in order not to forget it. We know each other for like 6 months but we are...we know each other! He's my brother from another mother. 


" If it's one thing that I've learned over the years is that it only takes one person, one patient, one moment to change your life forever. To change your perspective, color your thinking, to force you to reevaluate everything you think you know. To make you to ask yourself the toughest questions : do you know who you are? do you understand what had happened to you? do you want to live this way?" 

Yes, I want to live the life that I am living. I am happy with my choices. It was a long way 'till here. 

I don't know how long I will stay but I know that I will do my best every day to improove. 

Give and never give up! 

Unafraid givers this is what I love the most!

My first bottle of champgane opened by moi (it was a long process, but nobody was hurt! :)

passion with a stranger

call it love, call it whatever you want if it suits you, take what you need, take everything that this world has to give you and you won't owe anyone a thing 'cause it's said and done...go on now and have fun!







sometimes you just have chemistry.
sometimes you don't feel anything at the beginning and after that it comes slowly.
sometimes you have love but you don't have chemistry.
if you have chemistry and love...you're kind of blessed!

it's been like I've been trapped under the ice. nothing to lose, nothing to gain... no regrets! just memories! as many memories as possible!

When in doubt, drink Champagne! :D

Mederic tonight is the night we'll fight 'till is over! So we'll put our hands up like the ceiling can't hold us! :D

Job! Magic pills!

Stras my love!

The old crib! Pe vremea cand aveam o terasa ce bine eraaaaaaaaaaaaaaa!

glontul

Avea arma in mana. Era argintie si rece dar atat de frumoasa, atat de frumoasa. Manerul din argint incrustat cu modelul ala din western. Da, fix acela! Vezi ca stii? Apropie arma de tampla. Rece dar sigur. Ireversibil. La fel ca si trecerea timpului. Timeless steel. Like my heart. Usor, mecanic ai reusit sa expiri. Acum inspira si apasa-l!


Cineva mi-a zis o data sa dau tot ce am mai bun si sa astept rezultatul. Sa nu fortez nimic pentru ca vei primii numai ceea ce este al tau.


Oare faptul ca renunt la el time after time si ca revin intr-una in bratele lui ocrotitoare este un semn? Pentru ca oricati Adonisi si Narcisi as avea el este refugiul si stanca mea? Inalt, blond, cu ochii albastrii, inteligent...oare cat din superficialitatea si frigiditatea ta sunt jucate si cat reprezinta o adevarata parte din tine? Poate ca nici tu nu stii!? Si ce te faci cand iti vezi imaginea in oglinda? Poate ca ar fi mai bine sa fugi. Stii bine cum s-a terminat ultima oara, cu M. Inalt, blond, cu ochii verzi, nas frumos, in fine...ai luat-o-n brate ca sa fim plastici. Ai plans 10 ani si parca nici acum nu ti-a trecut in totalitate. Dar tu nu inveti niciodata!


No se puede vivir con tanto veneno!
No se puede murir con tanto veneno!


Aseara m-ai visat, sunt sigura! Sau cel putin am sperat ca asa s-a intamplat. De foarte mult timp nu mi-am mai dorit sa fiu in visele cuiva. In general, ma feresc de vise. Asa e uneori omorata realitatea, cu vise.


Shakira! Pe vremea cand inca era rock and roll.
















In seara asta am iesit la o tacla cu o fosta sefa de pe chirurgie. Am intrebat-o cum naiba de e chirurg si inca unul foarte bun si nu opereaza decat strictul necesar? * ea, facand homeopatie de ani buni* Iar ea mi-a zis ca a vazut efectele homeopatiei si ca a inceput sa isi puna intrebari. "Iar atunci cand iti pui intrebari este greu!"


Eu vad ca oamenii care nu isi pun intrebari sunt morti vii. Inceti sa traiesti atunci cand nu iti mai pui intrebari. Si atunci ma simt binecuvantata pentru darurile primite de la cel de Sus : meseria care chiar este bratara de aur si care nu ma lasa niciodata sa uit ce suntem, de unde venim si unde ne ducem ; familia si prietenii.


Iar faptul ca mereu intalnesc oameni extraordinari este pur si simplu minunat.
Asa ca, in genunchi, multumesc pentru tot ce am. Mereu si mereu. Perpetuum mobile.

tablou in sepia 1

Dimineata. Ora 6.45 AM. AM inseamna ante meridian. Toate meridianele pe care le invatam la geografie in clasa a 7 a cu doamna diriginta.

Da-te jos din pat. Ia-ti din dulapul de langa puloverul pentru ca este frig in camera.
Pune-ti papucii cu Garfield in picioare, intai dreptul apoi stangul. Intotdeauna dreptul inainte.
Cativa pasi, apoi deschizi usa camerei si aprinzi lumina de pe hol, mergi in bucatarie, orbecai, dai drumul la cafetiera, tragi sus storurile dar lumina nu intra prea multa. E iarna si inca e noapte iar cerul pare acoperit de nori. Dar ca o promisiune te uiti la orhideea care sta sa infloreasca cu cei 5 pui ai ei. Pui roz. Stiai ca orhideele cresc mai repede daca asculta Vivaldi? Sans blague, pe bune, e dovedit stiintific. Ca o promisiune. O dulce promisiune de mai bine, de "dupa colt te asteapta mai mult".

WC sau OFFICE, sala de baie. Imi prind automat parul cu clama prinsa de tubul de discuri demachiante din stange chiuvetei. Intotdeauna acolo, un reper de incredere. Deschid robinetul, reglez temperatura : mai cald pentru dinti si rece pentru fata, ca sa fiu sigura ca ma trezesc. Deschid tubul de pasta de dinti, aranjat in paharul mov, impreuna cu celelalte doua periute care dorm inca. Pun pasta pe periuta si incep sa curat timp de 5 minute ca si cum viata mea ar depinde de asta. Apoi apa de gura, spalat pe fata cu sapunul exfoliant. Machiat : anticearcan, fard auriu, tus negru, rimel negru, pudra compacta, blush. Pieptanat parul. "Esti frumoasa. Te iubesc si te accept asa cum esti."


Cafeaua cu aroma de alune de padure este gata, o torn in ceasca verde cu cei 2 catei primita cadou de la prietenii mei dragi din Praga. Anul asta trebuie sa ajung la ei. Sunt 5 ani de cand nu am fost in vizita iar intre timp ei au facut 3 copii. Imi lipsesc ursii mei dragi (asta e supranumele lor) si Praga.

Sorb incet cafeaua si mananc 2 mandarine. Nu servesc niciodata micul dejun. Doar sunt doctor. Noi nu murim!

Ma intorc in camera, ma imbrac pe intuneric si inainte de a imi pune cizmele cu toc (neaparat) verific daca am tot pe mine (dres, rochie, pulover, pantofi, esarfa, palton, manusi si caciula in geanta). Apoi ma dau intai cu strugurel Nalbastru INCHIS (ala deschis nu e bun de nimic) si cu glos roz pal (dar cu sclipici discret, da exista si asa ceva).

Cobor cele 4 randuri de scari pana in garajul subteran si fac slalom pana la MONA (masina mea). Bip bip cu telecomanda automata si MONA isi deschide usile si se lumineaza. Incerc si reusesc sa reglez radioul si ora exacta care au fost dereglate la ultima descarcare a bateriei.

Pornesc motorul, marche arriére, deschid cu telecomanda usa garajului si ies (din 2 manevre mereu pentru ca spatiul este stramt).

Ies in strada. Felinarele imi lumineaza drumul dar nu si mintea care alearga in 1000 de locuri, fara preget. Palcuri de copaci se preumbla pe langa mine, la fel ca si carduri de pasari. Totul are o culoare uniforma. Sepia.

Bun, aici fac prima la dreapta, apoi tot inainte si a 3 a la stanga, parca asa era pe google maps. Am si GPS but I know better. Cacat. Era a 2a la stanga. Eh, macar nu am luat-o la stanga. Ies pe artera principala si fac prima la dreapta, sunt pe strada buna, rulez nu prea repede dar nici destul de incet pana la capat si imi ratez destinatia asa ca trebuie sa fac demie tout la primul semafor.

Gata, am ajuns la destinatie. Parchez pe dreapta, opresc motorul si ma uit la ceas. Am ajuns cu 10 minute mai repede. Nu e grav, o sa stau in masina inca 5 si apoi plec.

Trec 5 minute si ma dau jos, citesc anuntul de pe poarta alba proaspat vopsita : CONSEIL DEPARTEMENTAL DE L'ORDRE DES MEDECINS DU BAS-RHIN.

Am trac, ma pregatesc sa intru pe scena. Am venit ca sa imi iau licenta de inlocuire. Ca sa pot face inlocuiri ca si medic generalist. Intru si ies in 20 de minute.

Ma urc in masina, pornesc motorul, aprind farurile, dau drumul la radio si zbor cu inima in ochii spre casa. Totul e SEPIA.


Dar oare cum va fi totul peste 2 zile cand voi merge la al2lea interviu pentru locul de munca mult ravnit?
Acasa ma asteapta florile mele impreuna cu C si F. Cum a fost? Bine, cum sa fie. Am luat licenta!
Si cum esti? MMM : HAPPY.

stirile de la ora 5

Inima imi este usoara si corpul fara vlaga, mintea imi este plina de idei care ma bombardeaza neincetat.

Nu incetez sa am anumite idei macabre care revin. Mereu si mereu si mereu.

De fiecare data cand cobor scarile imi imaginez ca fac o entorsa si cad pe scari, imi fracturez ceva si sfarsesc intr-un pat de spital. Cand trec strada imi imaginez ca o sa fiu spulberata de o masina si ca o sa devin praf de human remains ci nu praf de stele. Not glamorous at all. Mai ales pentru cineva care vrea isi doneze organele. Sick imagination? Maybe.

As I lay here in my bed everything seems so peaceful. it's Sunday the 17 of November, 11 AM.
It's very unusual for me to be in bed at this hour, usually at 6.50 AM I'm up and ready for a brand new day of action and fight (although I hate mornings from the bottom of my heart) . But not today since my body has been defeated by bacterias. yes, I am sick as a dog. it was the candy on the funerary cake. With all the stress that I had lately it was kind of predictable. I haven't sleep all night : the fever made me dance in my bed until exhaustion. I finally felt asleep at 6 AM after changing 4 rounds of p-jas. I asked myself how would it be if I would not wake up? What have I done well and what have I done wrong?

 Ma si vedeam la stirile de la ora 5 : "Tanar medic generalist gasit mort in patul sau din cartierul Montagne Verte, Strasbourg. Madalina era plecata de 3 ani in Franta, unde exercisa functia de medic rezident de Medicina generala. Moarte naturala sau... Tanara locuia impreuna cu inca 2 colegi de apartament, care i-au gasit cadavrul in jurul orei 12, cand s-au ingrijorat datorita absentei ei din bucataria animata a apartamentului" (suspans). Probabil ca m-ar fi pus in grila de program undeva intre baba violata si ucisa cu bestialitate de nepotul ei si intre baiatul vreunui grangur local care a omorat/ranit grav vreo 5 oameni pe trecerea de pietoni, pe verde, cum altfel?

Hell, no! I have so much more to give and I have so many places to visit and so many people to meet!

So as I lie here I just enjoy the silence. The appartement seemed deserted. No noise. I imagined myself back to the Caraibes. Floating on a sea of secrets, under the burning sun. Like a pirate! And then I asked myself : what the fuck is wrong with me? How could I let the disease take control over me? I guess I was so exhausted and just at the idea that the holidays are just in one month my body just shut down. The reality is that I can't stand on my feet more than one hour. I like to call it the glass hour. It's the day that I remembered my strenght and my limits. I walked down the limit of my thoughts and there was no place for words. There was no place for regrets and it was definitely no time left for pain or sorrow.

I just floated on my dreams, my sea of dreams. I went through my accomplished dreams and imagined others to come. I felt good. Like this :

Nu stiu cine a avut ideea sa transforme stirile de la ora 5 intr-o parada a grotescului. De ce nu ar putea sa fie stirile de la ora 5 pline de vesti bune, interesante? Sa stim si noi cine a mai castigat o medalie la un concurs, ce carti au mai iesit pe piata, ultimele noutati muzicale de calitate, o decizie buna luata de conducatorii nostrii (pentru moment, o utopie), proteste din suflet si cu suflet, o natiune care se trezeste la viata si devine constienta de resursele ei. Oameni uniti pentru un ideal. No, Sir, why would we talk about that? We like dirt! Sa aruncam cu noroi in vecini, in rude, in politicieni, in medici, sa aratam crime, sa abrutizam natiunea! Si nici in alte tari nu este mai bine, cel putin in Franta este la fel. Nivelul intelectual ar natiunii scade. Non valorile urca. Showuri "pacatoase", detectivi care dezvaluie mizeria de sub pres, taclale de doi bani, banul vorbeste. Iar Omul Macaroana conduce.





As I was lying on my bed, looking at the sea of dreams, I decided to dive 'cause if you never try you'll never know!

fauritorii

" Negustorii de destine or sa vina si la tine ... nu te vinde pe un cent! Dizident, fii dizident!...
  Lumea-ti spune sa te vinzi, gustul banilor sa-l simti...

Astept visul romanesc ca sa-i spun cat il urasc!..."





" ...this wasn't how my life was to be
and the money are good
and the revenge is sweet
but I still wonder about...me "

Hear my laughter!
Adevarul este ca inca de cand ne nastem lumea ne traseaza deja drumul in viata, ignorand ceea ce ne este scris in stele. Eu cred in stele, suntem stele, sunteme supernove, suntem praf de lumina si speranta.
Parintii mei sunt oameni simpli, tata este bucatar iar mama ospatar. Iar eu trebuia sa ma asez undeva tot prin zona asta. Cel putin asa credeau rudele mele ca doar : "din 2 prosti ce sa iasa?".
Dar nu au luat in considerare 3 lucruri esentiale :
1) ai mei sunt simpli dar nu prosti
2) eu aveam si am steaua mea
3) I had other plans.



Nu o sa spun ca parintii mei sunt perfecti, pentru ca nu sunt. Dar sunt minunati asa cum sunt. Mi-au dat ce era mai important pe lumea asta: libertatea de a alege, sprijinul necesar pentru a duce la sfarsit drumul ales, iubire si exemple de urmat sau nu.

Punctualitatea, munca grea, respectul, iubirea de oameni, umorul, credinta si , mai ales, (thank you Daddy) : curiozitatea! " Lasa, Mada, tu du-te si vezi lumea, sa mananci de toate, sa faci poze, sa ne arati si noua!".
M-au acompaniat in fiecare calatorie cu atlasul. Eu le ziceam unde o sa merg si ei cautau locatia in atlas, se interesau prin carti sau la televizor. Stiau ce o sa vad si cand ma intorceam se asezau ca 2 scolari pe canapeaua din sufragerie si asteptau pozele, povestile, asteptau sa vada ce nici macar nu visau pe vremea comunistilor. Eu traiam si eram visul lor.





Dar nu a fost mereu asa.
In adolescenta ne-am renegat reciproc. Eu eram o ratata care iesea cu rockerii, asculta omeni care urla, care poate se droga si care, cu sigruanta, nu avea nici un viitor. Ai mei au fost langa mine la examenul de capacitate, la bac, la admitere, la absolvirea facultatii. Cand am venit acasa dupa prima sesiune de la facultate m-au asteptat amandoi la gara in Brasovul meu drag. Ningea si tata avea in mana un buchet de trandafiri rosii pe care mi i-a inmanat stangaci, apoi m-au strans amandoi in brate si am plecat spre casa, cu regina, of course! Tata nu a crezut niciodata ca o sa intru la medicina. Am fugit de acasa. Mi-am luat cea mai buna prietena si am fugit la sighisoara, la braila, la constanta, in vama. Am plecat din Delta si am fugit la el; la constangeles. Unde vindea ochelari de soare, la bastani. A fost o adolescenta minunata, acompaniata de oameni minunati si de 2 parinti sceptici.
"De ce ti se zice Easter? "
" Because everybody looks at me like I'm the fucking Easter bunny."
" Ok." :))



Si am intrat la facultate, si am trecut la fara taxa, am luat examenele, mi-am dat licenta, admiterea la rezidentiat in franta, am muncit, calatorit, iubit, visat, plans, ras, avand mereu 2 repere : ei! Sunt farul meu din port.

Sunt cine sunt si datorita lor.
The road is my home. Sunt oameni care nu sunt facuti sa stea locului.
Ce m-a uimit pe mine a fost faptul ca dupa ce am plecat din romania, ai mei au inceput sa citeasca. Au luat la rand cartile din biblioteca mea. Iar acum discut cu ai mei despre carti! Cine ar fi crezut? Tata are un simt critic foarte dezvoltat. Evident, nu citeste toti "fraerii". OK, recunosc ca s-au apucat de citit dupa ce au tocit casetele de la Luna Amara si Iris.



Edgy, black, dream theater, sunny, foggy, rainy, snowy, careful , careless, astonishining , dramatic , love and faithful life.

Doctor emigrant

Si prin alegere. Nu mi-a pus nimeni cutitul la gat ca sa plec. Exagerez intentionat. Ideea este ca de buna voie si nesilita de nimeni am ales sa plec. sa plec din tara care ma obliga sa apelez inca la ajutorul financiar al parintilor mei ca si tanar rezident. Am ales sa plec din tara unde nu puteam face specializarea dorita ( Addictologie), fara sa fac rezidentiatul de psihiatrie, pentru ca aceasta specialitate era inexistenta.

Odata mi-a spus, foarte frumos, o colega ( desi nu cred ca era un compliment dar eu l-am luat ca atare) : " Mada, tu nu ai radacini!" Mi s-a parut foarte frumos si adevarat. 

Mereu m-am considerat un cetatean al lumii si am iubit sa calatoresc, sa descopar, sa aprofundez, sa ma integrez in lumi diferite. Am calatorit pana acum in : Sudan, Egipt, Taiwan, Hong Kong, Brazilia, Martinica, Insulele Grenadine si Europa destul de mult. Anul viitor voi vizita Japonia si Portugalia. Visul meu este sa aprofundez America de sud, Asia de Sud Est si America ( sa fac drumul 66 este un vis vechi). Drumul este casa mea. Nu am enumerat tarile astea ca sa ma laud. Am facut-o cu scopul de a spune ca m-am adaptat peste tot. Cert, sa mananci serpi, sa dormi in desert, sa inoti cu testoasele, sa vezi " turme de delfini", sa traiesti in saracie crunta, sa mergi in favelas, sa fii tratat ca un "alb bogat", ca o "gazela", ca "un european sters ca toti ceilalti" sunt mii de fete ale aceleiasi experiente. Dar eu am ales sa rad mereu, sa incerc si mai mult sa fit in si sa ajung in inima lucrurilor. In multe tari mi-a fost greu din cauza conditiilor climaterice, in altele din cauza oamenilor. Am ajuns sa inteleg ca daca 2 oameni vor sa se inteleaga o vor face chiar daca nu vorbesc aceeasi limba. Oamenii sunt buni si rai peste tot. Straight sau gay. De dreapta sau de stanga. Albi, negri, galbeni. Dar este la fel peste tot. Oameni suntem. De ce atata discriminare? De ce atatea idei preconcepute? 

NU NE NASTEM RASISTI, RASISMUL SE INVATA!

Am ajuns in Franta. Aici locuiesc de aproape 3 ani. Mi-a fost greu, am vrut sa ma intorc acasa, am vrut sa abandonez. Oamenii erau scarbosi, rasisti, rai. Familia mea, prietenii mei sunt in Romania. Ce caut eu aici??? Am gandit asa vreo 3 luni. Adormeam plangand si ma trezeam la fel. Mergeam la spital cu un nod in stomac. 

Apoi m-am trezit intr-o dimineata si mi-am privit chipul in oglinda. Cearcane, colturile gurii lasate in jos, o privire haituita. Si am gandit : " Gata, Mada, pana aici! E drumul tau pentru cel putin 3 ani. Ai ales, asumi! Lasi smiorcaiala de o parte si faci totul sa te integrezi!". It wasn't easy! Drumul a fost lung si spinos. Dar dupa 2 ani jumate am prieteni buni francezi, o super viata sociala si 2 oferte de munca foarte avantajoase. Imi ajut parintii, calatoresc, ma intretin singura si fac cea am visat sa fac.

My point is : e mereu mult mai usor sa invinovatesti pe altcineva pentru ce ti se intampla. Dupa cum zicea Jung : " Indiferent cat de absurd ar parea, oamenii ar face orice pentru a evita sa stea fata in fata cu propriul lor suflet."  

Momentul in care ne asumam raspunderea pentru faptele noastre este iluminator.

Dai si primesti.

" ...With the moonlight to guide you

Feel the joy of being alive

The day that you stop running

Is the day that you arrive..."

Asa ca in loc sa ne urlam ura hai sa ne urlam dragostea! Sa nu ne mai plangem de cat suntem de oropsiti in alte tari. Este alegerea noastra! Sa ne vedem de viata noastra si sa facem fiecare cat mai bine ceea ce avem de facut zilnic. Sa nu ne mai uitam in gradina vecinului.

O sa raman toata viata in Franta? Nu cred. 

O sa ma intorc in Romania? Nu cred.

Mai sunt atatea lumi de explorat, vreau sa lucrez in Elvetia, in Australia, sa gust alte lumi, sa invat, sa traiesc mereu in alte ritmuri si culori.

PACE!

azi

         .. .si atunci te-ntreb mai stii?
 cea mai frumoasa zi
a fost la-nceput cand...
   nu ma puteai mintii..."




"... Alba apari si chipul tau
Clar in lumina lunii il vad mereu
Vei reveni ca ziua cantand
Voi fi mereu cu tine in gand..."

"...eu care vroiam intr-una alt si alt decor
eu care spuneam prea lesne si oricui : mi-e dor!...
           ... a trecut atata vreme de cand a plecat
  dar abia acum imi e drag cu adevarat
               abia acum cand locuieste doar la mine-n gand
       il iubesc mai mult decat oricand..."






iar apoi "vine o zi"...o alta zi nascuta din noapte, scaldata in lumina si minuni :




" ...nimeni n-a stiut cand a inceput
nimeni cand s-a terminat..."

"...n-am stiut ca fericirea nu se cumpara
cu toate ca am vrut..."



uita-te-n jur
uita-te cu ochii larg deschisi
se calca pe cadavre
din ura se nasc copii ale razboaielor
sodoma si gomora pe pamant



apoi iesi, te misti,
iei o gura de otrava colorata
incepi sa vezi kaleidoscoape
sa ai flash backuri si
iti spui ca
in the end
it's not that bad



te simti ca omul de tinichea
tout se passe et te depasse
encore, encore, encore
yes! but again you were faking
stand if you don't
stand if you do
and be true
'cause a lot are not

vise colorate cu degetele inmuiate-n praf de stele
unicorni si vise si lumina!

speranta firava ramane-n cutie!



de fapt, in a manner of speaking, nu am chef azi!

addictologie

addictologie...I'm craving for it...it's in my blood stream, it's in my DNA, it's everything
mama, deci cum a putut sa fie conferinta asta!
a desirat!

genial!



cocaina, atatea lucruri nedescoperite inca si un sevraj atat de complex!
love, live, love!

despre medicii romani

In ultima vreme se tot vehiculeaza opinii despre medicii romani.
Peste noapte ne-am trezit faimosi!
Si ce credeti voi ca a stat la baza acestui tsunami de opinii?

Competentele noastre?                nu
Cei 21-25 de ani petrecuti intr-o formare formala urmati de "n" ani de formare informala? ( adica o viata de om) ?                                         nu.
Viata personala sacrificata de dragul pacientilor?                      ntz ntz
Noptile pierdute, uzura, banii putini, conditiile medievale de practicare a meseriei?          nope
Scandaluri sexuale? procese de malpraxis?  noooooooooo

OK, hai ca va zic eu : faptul ca medicii romani aleg sa emigreze, sa se expatrize pe alte meleaguri.
sa vindece si sa vegheze alti pacienti.


Adica, in viziunea unora, sa tradeze patria, dom'le!

Stiti bancul ala cu musca mascul si puiul sau? nuuu? hai ca vi-l zic eu :
Puiul de musca : " tati, tati, de ce noi mancam rahat toata ziua? uite celelalte zburatoare mananca si ele altceva, alimente mai apetisante. noi tot rahat, rahat, rahat! hai sa mancam si noi altceva, sa plecam!"
Tatal musca : " nu, fiule, nu putem face asta!"
Puiul de musca : " de ce tata?"
Tatal musca : " se numeste patriotism fiule!"

Eu sunt medic si sa va zic ceva : am o relatie de love-hate cu romanica.
O iubesc pentru ca e tara mea, e acasa, acolo sunt majoritatea oamenilor pe care ii iubesc, acolo imi sunt mortii si vii si amintirile si sperantele dar nu si viitorul.
O urasc pentru ca m-a facut sa plec, pentru ca s-a lasat batjocorita de hoti, pentru ca nu imi ofera mai mult, pentru ca vrea sa ma schimbe.

Eu cand eram mica am invatat multe lucruri de baza, gen : sa nu mint, sa nu fur, sa fiu punctuala, sa fiu corecta, sa am coloana vertebrala.
Dar am invatat si ca : "fara bani puti a prost!"

Numai peste multi ani aveam sa o inteleg pe ultima!

Apoi am invatat sa ma ajut pe mine ca sa ii pot ajuta pe cei din jurul meu. cum in romanica imi era clar ca nu o sa rezist financiar, ai mei, neputand sa ma mai "sustina" financiar am ales drumul Frantei. De ce? Poate din comoditate : stiam limba, studiasem deja un an acolo deci eram mai mult sau mai putin familiarizata cu sistemul, imi placea arhitectura lor, balconul forjat, florile, hainele, usorul snobism. et voila!

Dupa 3 ani vad altfel lucrurile dar situatia nu s-a schimbat fundamental.
Inca am o relatie de love-hate cu romanica si cu romanasii.
Am o noua relatie de love-hate cu franta si cu francezii.
Si sufletul meu locuieste in 2 lumi diametral opuse.

Am ajuns la concluzia ca oamenii sunt la fel peste tot, ca omul sfinteste locul.
Asa cum am ajuns insa si la concluzia ca banii conteaza.

I had a dream! Sa ma intorc in Romania si sa pun pe picioare o clinica de addictologie. Realist vorbind, cred ca am sanse spre minus infinit sa realizez asta. Pentru ca daca in Romanica ar fi bani pentru sanatate cred ca ar putea fi folositi mai cu folos pentru batrani si copii.

Asa ca : regret ca am plecat? Nu!
Regret ca am ales Franta? Nu!
O sa raman sa profesez in Franta dupa ce imi termin aici rezidentiatul? Poate pentru cativa ani dar in nici un caz pentru toata viata.
Unde o sa plec mai departe? Cel mai probabil Elvetia.
O sa cer cetatenia franceza anul viitor, cand voi putea? Da ( ca sa calatoresc fara viza in state si canada si statele africane :p

Iar celor care o sa imi bata capul cu : frate, ai depus un juramant! /  medicul trebuie sa traiasca cu apa si aer, nu are dreptul sa ia spaga pentru ca el si-a ales meseria asta deci trebuie sa se multumeasca cu 200 de euro pe luna ( trust me, nu iti zice nimeni la inceputul celor 6 ani lungi si stresanti de facultate ce salariu vei avea, altfel si-ar lua zborul majoritatea bobocilor spre zari mai calde si mai luminoase!) FUCK OFF!

Aici nu este vorba de chestii metafizice ci despre , par example, ce baga la matz cei 3 copii cand ajungi acasa! Zic ca din 200 de euro parizer si pateu. Asa ca uneori constiinta ca si dragostea trece prin stomac!

Nici nu stiti cat mi-as dori sa ma intorc in Brasov cu un loc de munca agreabil si un salariu decent, sa imi ajut concetatenii romani. Dar sa pot sa fac addictologie. Cum sansele ca asta sa se intample sunt, pentru moment, infime...dream on!



Si va las cu 3 articole interesante legate de acest subiect :
1) catavencii : aici
2) un coleg : aici
3) un profesor : aici

Toate sunt dureros de frumoase si reprezinta o foarte mica parte din lupta care se da in noi ( cei auto exilati) zilnic! Asa ca inainte sa aruncati cu vorbe grele in noi, puneti-va si de cealalta parte " a baricadei" si o sa vedeti ca the grass is not greener on the other side!

the can opener/deschizatorul de conserve/ouvre boîte

Pentru ca eu am de cand ma stiu prostul obicei sa dau tot din casa, as long as I can recall it, voila : scene domestice dubla 1 :



F (chinuindu-se sa deschida o conserva de mango) : "Madaaaaaaaaa, avem deschizator de conserve?"

Moi : "Habemus! In dulapul de jos, primul sertar, compartimentul din spate!"

F (dupa 5 minute de lupte seculare) : "Madaaaa, stii sa folosesti deschizatorul de conserve?"

Moi (razand infundat) : "Nu!" :))))

F (exasperata) : "Si altceva nu avem ca sa deschidem this bloody can?"

Moi (academica) : "Well, avem cutite."

F ( la capatul puterilor si vizibil exasperata de calmul meu :) : "Si care crezi ca ar merge?"

Moi (again academica) : "Al2lea cutit negru!"

...after 5 minutes I heard the can popping! SUCCES!

Iar weekendul vine cu CINCI vesti bune : 

1) am reusit sa imi scriu si sa imi depun raportul de stagiu si mémoire-ul de stagiu prat!

2) am reusit sa imi cumpar super ceasul la care baleam de vreo luna ( pictures soon to come)

3) am invatat sa fac "cartes conceptuelles" ( and,trust me, that it's freaking difficult especially when the tutorial is in Canadian french!)

4) acum pot sa ma apuc sa lucrez la mémoire-ul de DES.

5) mergem la super cafeneaua "Bistrot et chocolat"  de langa catedrala duminica!

I

 Pe de alta parte observ ca absolut nimic nu s-a schimbat din facultate : inca fac totul pe ultima suta de metrii!
Si, ca de obicei, ma gandesc : "Pfuais, daca as invata din timp as avea un potential urias!" BUT THEN AGAIN mereu fac totul atunci cand imi ajunge cutitul la os asa ca nu cred ca o sa imi ating  vreodata adevaratul level. But it's fine with me! Just enjoy the ride and keep smiling!

una calda,una rece

Zilele alea care incep super si se termina mai putin glamour on va dire.
Ziua aia care nu se mai termina, in care 24 de ore ti se par 24 de ani ( si nu in sensul bun al cuvantului).

Omul ala care te raneste doar pentru ca este enervat de catre altii si doar pentru ca tu esti singurul care lucreaza si pe care isi poate varsa nervii. Asta in conditiile in care tu muncesti pe branci, nu mai vezi capatul listei de asteptare, nu crezi ca mai poti supravietuii inca 5 minute fara sa te duci la toaleta ( desi iti spui asta de peste 2 ore), momentul in care stii ca daca nu te hidratezi imediat o sa lesini pentru ca de mancat nici nu poate fi vorba.
Omul ala care iti spune : " Imi bag p... in urgentele voastre,astept de 3 ore!!" Da, domnule drag, si eu de 12 ore muncesc fara pauza, fac tot ceea ce pot dar sunt singura pe 4 zone si sunt si eu OM.
Omul care nu intelege ca are si datorii nu numai drepturi.

Iti spui mereu ca daca astfel de oameni reusesc sa iti demonteze increderea in tine " your faith is rather fragile". And it is rather fragile because we all need recognition. Funny thing, huh. But this is the brutal truth : few are those who can live without recognition. And it's human, it's normal.

Asa ca la inceputul zilei totul incepe frumos cu o cafea buna, muzica si o vizita la coaforul favorit. Unde stii ca o sa fii pampered.
La salonul tau baroc si atat de chic!
La salonul care are peste drum o piata care gazduieste comercianti de antichitati in week-end.
La salonul unde se asculta numai muzica clasica, jazz si muzica braziliana, la volumul optim.
La salonul unde masajul podoabei tale capilare pare a fi leur essence d'être.
La salonul de unde iesi cu portofelul mai usor dar cu zambetul pe buze si parul impecabil!

Apoi mergi la spital, te grabesti sa ajungi la timp, entuziasmat de inca o garda.
Dar entuziasmul o sa dispara rapid pe masura ce hoardele de mici salbatici acompaniati de mari salbatici o sa iti asalteze teritoriul. Pe masura ce zonele iti sunt ocupate de ambulante cand tu astepti un elicopter. Cu toate astea pastrezi o urma de optimism pana cand inevitabilul se produce : un caz nou, grav, pentru care trebuie sa iti suni seful ( care este, bien sûr chez lui). Iar atunci omul ala care sta acasa si habar nu are prin ce iad treci tu, te calca in picioare pentru ca EL a avut o zi proasta! Da, EL. Nu tu, micul negru de pe plantatie care nu si-a pus fundul jos de 12 ore, care are o vezica de lupta si este deshidratat. Nope. Tu esti mic, prost, ineficient, si, evident, vinovat pentru toate relele lumii dar mai ales pentru ca lucrezi! Pentru ca esti omul nepotrivit la momentul nepotrivit. Bineinteles ca maria lui seful nu se va deplasa la spital ca sa vada copilul ci iti va explica tie, prin telefon, ce sa faci! Asa, cam ca aici.

Si apoi te gandesti asa ca ... "trop bon, trop con!".

Si cand te gandesti cum simti ca te pierzi, facand lucruri care nu te intereseaza dar care sunt un rau necesar.
Dupa garda asta am dormit 12 ore neintoarsa. Noroc ca m-a trezit F ca sa ma cheme la masa. Noroc ca F gateste pentru ca eu...nu.

Iti vine sa iti faci bagajele si sa pleci undeva departe si sa nu te mai uiti inapoi.

de ce imi plac mie drogatii

Sau, mai polyticaly correct spus de ce imi place mie sa lucrez cu pacientii care au o addictie ( dependenta de ceva). Pentru ca sunt fucked up and I think I can fix them...asta cred unii. Ei bine, nu. Pentru ca eu nu cred ca trebuie sa ii vindec. I ain't Jesus and I can't walk on water. And I cannot heal people either.



Pentru ca imi place sa incerc sa inteleg mecanismul prin care s-a ajuns la addictia respectiva. What was it that pulled the trigger? Imi place sa ii ascult ( and God knows that it ain't easy all the time !), sa le vorbesc, sa ii incurajez, sa ii pun in garda vis a vis de toate complicatiile somatice care pot aparea ( and they are a lot and they are not easy to take care of), sa ii acompaniez in iadul lor si sa le arat ca there is a way to leave it all behind.

People tell all the time : " Look : a junkie! F***** piece of shit! It's all his fault! He shouldn't have drunk/took drugs in the first place, nobody obliged him!"



I tell to 'em : " But aren't you a fuckin' junky also? Like addicted to work, money, social insurance, nice clothes, make up, fast cars, sex or just being loved, your wife/husband, babies, cigarettes, social recognition, God, social acceptation, raw eating, shopping, cleaning, TV, computer, internet, mobile phone...so f*** off jerk! Stop bitching about others and just clean your own mess!"

But we are so good at judging others! It makes us feel better about our lives, about our own lies and compromises.

But we are clean, at least, right? Eu sunt cel mai bland si bun!

Eh uite ca tu nu stii ignorantule/ignoranto ca poate omul ala a fost violat ani la rand de catre mama/tatal sau, ca omului asta i s-a spus in copilarie ca e un cacat, ca omul asta e un timid iremediabil, ca omul asta are probleme psihiatrice grave, ca omul asta a pierdut TOTUL si doarme in strada, ca e multumit cand afara nu ninge/ploua, ca nu se poate uita in ochii altora, ca ii e rusine, ca e privit zilnic ca o lepra a societatii, ca nu a mancat de o saptamana, ca unii oameni se nasc din start fara nici o sansa ( da, da, exista si asa ceva ignorant mic!).

DA, sunt si mitomani, sunt si oameni care au facut totul sa ca nu reuseasca dar what about the others?

Am cunoscut fete violate ani la rand de ' tatii lor', necrezute si batute de mamalele dependente de tati 'pentru minciuna' care au descoperit ca lumea e un loc mai bun in spatele unui nor de THC sau in spatele unui shot de hero. Coca era singura lor prietena. In cartierul numai looserii invatau, in familie carti nu se citeau si TV domnea! Cand esti de partea cealalta a zidului, cum faci, ce faci ca sa iti fie tie bine? Apoi totul degenereaza. Initial hero e gratis, apoi pe bani/sex/obiecte de valoare. Scapi de tata si dai de un peste. Nu ai scoala si nu ai nici o retea de sustinere! De fapt, am putea zice ca nimeni nu stie ca tu existi!



La asta nu te-ai gandit nu? Cand treceai mandru in BMW ul tau/cu familia ta/ cu burgerul sau shaorma sub nas/ cu copilul imbracat dupa ultimul racnet.

So please just define your f***** necessities and STOP JUDGING OTHERS!
Because most of the time you're not better than them.
Just clean your own trash and let others try to clean their own when they are ready to do it!4




So, yes, I stand by their side, I will fight with them 'till the end. 'cause we all have demons, I sure appreciated my friends and family being there for me when I needed help!



The road is bumpy, o sa aiba recaderi, o sa revina, o sa aiba perioade mai bune. Dar o sa stie ca cineva e acolo, gata sa ii asculte si sa incerce sa ii ajute.