vitrine/la piata

cum o fi sa stai, sa numeri parai si sa nu ai nici un fel de griji?
cum o fi sa bei de 5000 de lei...
si cum ar fi daca-ntr-o buna zi nu ai mai fii tu?
si cum ar fi sa asculti AB4 la CT? intr-un bloc turn, pe plaja.

oare cum ar fi sa fii vanzator la piata sau intr-un magazin de LUX?
sau intr-o piata de LUX! ce este luxul?
no…"in your house I long to be, room by room patiently…"

La piata

Nu prea imi plac schimbarile, am micile mele obiceiuri si ma perturba schimbarea. Sunt ca o grumpy old lady. Schimbarea lucrurilor provoaca probabil o aprehensiune a esecului. Umana. Dar greu de acceptat pentru micii nevrozati ce suntem. J'aime mes petites habitudes!
Par exemple, de vreo 5 ani vizitez piata, sambata dimineata. La piata din Neudorf, Strasbourg.
Acest obicei i-l datorez Tinei. La fel ca si mancatul legumelor. La fel ca si acceptarea celorlalti si the striving for happiness but this will be detailed in another post.
Numai ca spre nefericirea noastra Tina a trebuit sa se mute la Paris, dupa ce a terminat PHdul. Numai acolo si-a gasit de lucru. Job-ul este uimitor. Parisul nu o pasioneaza, nici parizienii iar Strasbourgul ii lipseste enorm. Iar eu am ramasa fara un partener de facut piata.
Adica mi se pare de rahat. Piata este my happy place. My silent place. Locul unde imi pun gandurile in ordine. Mie imi place la piata, imi place mult, imi place de mor. Unii oameni chiar mor in piata. Ca domnul vanzator de la taraba cu produse din Italia, rapus de un infarct la locul de munca, in fata familiei lui.
Imi place mult si raionul de flori. Cu doamna florareasa care lucreaza impreuna cu fiul ei. Cateodata imi daruiesc flori. Are mereu zambetul pe buze, chiar si cand nu ii merge bine. De vreo doi ani nu mai lucreaza la piata. Nu stiu ce s-a intamplat. A disparut pur si simplu. As fi putut sa intreb ceilalti pietari ce s-a intamplat dar nu am indraznit. Mici nevrozati dupa culm ziceam. Rebeliunea nu este o calitate universala.

Doamna Harriet Tubman ar fi zis cam asa : "Am eliberat 1000 de sclavi. As fi putu sa eliberez inca 1000 daca ar fi stiut ca sunt sclavi."

Dar viata continua. Si viata continua. Si cu siguranta piata continua as the show must go on!
So I go on, as you go on...as we go on in circles...so here we go again.

"You don't know my mind, you don't know mi mind, dark necessities are part of my design!" RHCP

de Craciun 2015

Craciun fericit!

A mai trecut un an cu bucurii mai mari si mai mici. Mai mult mai mari decat mai mici as fi tentata sa zic.

Pentru mine anul se termina la Craciun. Si incepe in Martie. Pe 1 Martie. Perioada dintre este o perioada de plutire in care te gandesti, razgandesti, hotarasti si reshotarasti ce vei face anul viitor. In cazul meu unde mergi in vacanta(da,stiu, first world problems), daca iti cumperi sau nu masina si daca da de care, mutatul intr-un nou apartament(all bymyselfffff, at last!), daca schimbi locul de munca sau nu(si meanwhile, OMFG mai am si anul asta 2examene de supraspecializare), a depune sau nu cererea de cetatenie franceza si dosarul de ph.

Viata este cum ne-o facem, mereu am sustinut asta. Dar, clar, daca nu ai un dram de noroc este foarte complicat sa iti urmezi visele.

Dutuleii au venit in vacanta la Strasbourg si stau la mine de 3 saptamani. Au fost 3 saptamani de pace, bucurie, plimbari, indestulare, toate asezonate cu zambete multe si voie buna. Este bine cateodata sa ai iar 10 ani, sa-ti aduca parintii cafeaua la pat, sa faca si sa puna masa. Sa fie casa vesela si plina de oameni, constant cel putin 4. Sa mergem sa mancam la prieteni si sa fii mandra de parintii tai ca de astrele de pe cer. Sa zici:"Una este luna si unici sunt parintii mei!". Au niste social skill-uri de ma dau pe spate constant!

Prima cina a fost la un cuplu mixt de prieteni(ea frantuzoaica, el britanic, bebe oscar mixt si pisica Rita tafnoasa), totul a mers ca uns. Am ras, am mancat, am schimbat cadouri, ne-am jucat cu Oscar, am fugarit-o pe Rita(sportul meu preferat de week-end)  iar ai mei au fost ca pestii in apa. Am discutat mai ales despre mirodenii si feluri de mancare. Vinul a curs, la fel si ciocolata si fricile ascunse. Oamenii sunt buni, iar parintii mei sunt geniali!

A doua cina a fost la un cuplu de prieteni iranieni. Dupa ce si-au revenit ai mei din socul initial produs de grandoarea apartamentului si de covoarele persane(de la mama lor) s-au dezlegat limbile datorita caviarului iranian, whiskey-ului si a muzicii(greceasca, iraniana, jazz american). S-au despartit ca fratii, tata primind in cadou argintarie antica, ei fiind colectionari. No bun, oamenii sunt buni, iar parintii mei geniali.

Cina de Craciun am servit-o cu Tina(prietena mea slovena, Dr in bio-chimie, I'm so proud of her!), Fulga(colocatara) si ai mei. Alcoolul a dezlegat limbile si a deschis sufletele iar la sfarsit vorbeam toti "balcanica". Sintagma preferata,fiind:"Haide misco!!" A2a zi Tina a miscat-o spre Slovenia iar noi spre centrul Strasbourg-ului!

Am avut un orar foarte incarcat de citit beletristica, plimbat, pozat si odihnit.
Maine plecam la Brasov iar apoi eu ma intorc la Strasbourg.
Vesti bune noul an imi aduce cu formari la Paris, Nantes, Montpellier, Nancy si Strasbourg.

Asa ca va doresc si voua un an nou plin de bucurii,impliniri personale si profesionale.

La anul si la multi ani!

PS: va las cu un snob si o soparla. Iar sportul nr2, dupa fugarirea Ritei prin apartament, este alergatul diminieata dupa tramway, ca sa nu intarzi la munca.

 

unicorns

F : "People like me are special. I think I'm special!"
Moi : "Yeees, you arrrre! "
F : "And rare!"
Moi : "Very! :))"
F : "Like unicorns"
Moi : " °_0 :)))))))))))))"

Did I say I love my flatmates?  When you get this WTF just happened feeling day by day! 

Contract

This is the part when I say thank you. Thank you to all my friends who are always there for me. You lift me up when I am down (you know it's rare but when I'm down I'm really like 10 feet under). You make me sing, dance, smile, dream. You are  always there. Even if we are scatered all over the world.

Yesterday we celebrated me getting my dream job. And they were warm, happy, optimistic and just...perfect people! I wouldn't change a think about them! So we went and danced the night away. They made me forget some pains and made me a super nova! Hei, I even drunk beer! At 6 AM I was coming back home with M. and the birds were singing. The quiet was soooo perfect. And we stopped, hugged and said : "This moment is perfect!". So I am writing it down in order not to forget it. We know each other for like 6 months but we are...we know each other! He's my brother from another mother. 


" If it's one thing that I've learned over the years is that it only takes one person, one patient, one moment to change your life forever. To change your perspective, color your thinking, to force you to reevaluate everything you think you know. To make you to ask yourself the toughest questions : do you know who you are? do you understand what had happened to you? do you want to live this way?" 

Yes, I want to live the life that I am living. I am happy with my choices. It was a long way 'till here. 

I don't know how long I will stay but I know that I will do my best every day to improove. 

Give and never give up! 

Unafraid givers this is what I love the most!

My first bottle of champgane opened by moi (it was a long process, but nobody was hurt! :)

:))

Moi : "so...what's you age again? you turned like...29?!"
Fulga : "do you want me to kill you now or later on? you know that my biological clock will kill you!"
Moi : "yes, without blinking!"
Fulga : "Why aren't you a guy??!!"
Moi : "Hmmmpfff... I don't know :))"
Fulga : "Anyways you would be too short and not asian!"
Moi : "Yes but you'd love my personality and my guts and other stuff... :D"
Fulga :  "Mmm, yeah... meanwhile let's not talk about my age again..."
Moi :  "Or other weird stuff... :))"
Fulga: "Word!"


Fulga is one of my flatmates!

I would like you to listen to BOY while reading this

sometimes you can make it on your own

When you're trying your best and you don't succeed : lights will guide you home as Coldplay would say.
When troubles fade like lemon drops way above the cihmney stops that's where you'll find me...come on, find me...
So if you like me let me know as Coldplay would also say.

But it turns out just the same! Hold on what did you say that for? Hold on what do you take me for?


Even if sometimes trouble is your middle name there is a silver lining at the end of the road. The sun will rise and shine even if you're in a dark corner of your mind. And you feel lost and sick and tires...the sun will come out...he must come out! And when the sun comes out it will be on my side!


Patience solves the troubles souls. Patience heals and patience gives you the freedom of choice.


My professional questions seem to come to an end. My personal life is back on her bumpy road, the usual, but at least I am alive also from this point of view. No time to waste.


It's fucking awesome to have friends who supports you in time of troubles but in the end...sale el sol.
Today we went out for a walk (me and my 2 flat mates) and it was sunny and it was awesome and I forgot everything for some hours.

So I will leave you with some pictures from sunny Strasbourg in February :


Friend si ghiocei!

Friend

No more paparazzies!

Stras

Locked in

La petite France

La petite France

La petite France

La petite France

La petite France

Together

Vis

In mod cert existenta ne este legata de vise. Aceasta minunata masina (unitatea centrala a PCului care este Omul) traduce subconstientul prin vise.


S-a dovedit in numeroase randuri ca viata mea este cumva legata de romanul lui Lewis Carroll : "Alice in tara minunilor".
Cand ne-am mutat in apartamentul asta cele doua colcatare era moarte dupa o lingurita eleganta, cu o coada lunga si o inima rosie in capat. Singurul meu gand a fost : "Off with their heads!!!" (da, regina cea rea). Singura corelatie de care am fost capabila.







Azi l-am visat pe cavalerul Reginei, cel cu cicatrice la nivelul ochiului, brunet, cu pumnal, misel, josnic.






Am visat ca Regina se uita la el cu ura si ii suiera printre dinti : "Sper ca nu ai facut-o din nou?!!!". El a schelalait : "Nu, Regina mea...". Atunci ea i-a smuls maneca de la camasa de lupta si sub ea : surpriza : Cavalerul isi tatuase un fel de plasa prinsa la rascruci cu mai multe cruci in care isi incrustase la nivelul pielii pietre pretioase mov. Poate ca suna sordid dar era atat de frumos ansamblul! Si eu cred ca am zambit in somn pentru ca mi-am dat seama ca fiorosul cavaler este indragostit :) Probabil ca visul nu a avut happy end dar a fost un vis datator de sperante, ca si cel cu fluturii albastrii.






Nu incetez sa imi amintesc acest citat, sa mi-l recit, sa mi-l intiparesc in inima si in minte :

Si cum asteptarea este inamicul meu cel mai mare, pe care nu reusesc (inca) sa il transform in prieten  :

 Incercand intr-una sa nu uit asta :

Weekend-ul asta au venit niste prieteni londonezi in vizita si a fost atat de amuzant. It was a true wolf pack I swear! Cei 3 londonezi care au speriat Strasbourgul batandu-se cu pumnul drept in piept si scandand, la unison, : "cougars, cougars, cougars!". Bien évidemmment niet cougars but it was a hell of a week-end. Si ce frumoasa a fost plimbarea de duminica dimineata cand am baut o cafea cu lapte  in Place Kleber, cu soarele incalzindu-ne in mijlocul iernii si a ultimelor ramasite de ploaie. Apoi am urcat pana sus, in catedrala, am admirat orasul si mi-am zis pentru a "n"-a oara ce norocoasa sunt ca locuiesc aici. And after that we went to the Place Gayot si am baut un Monaco si am vazut asta (din ciclul "music heals everything") :

si asta (nu era in povestea Danila Prepeleac de Ion Creanga o imagine asemanatoare?) :

E frumos sa iesi din cutia ta. Sa gasesti un slogan pentru campania unui viitor politician gen : "Cougars for change!" while eating fonDO :)) (sunt convinsa ca l-ar vota toata lumea in afara de copii si femei :) As fi un execelent leader de campanie electorala. And whoever says otherwise is just jealous! It was such a sunny day and I am happy that I shared it with such good mates!





" They agree that the sea
   is the best place to be!
   wondrously free
   they live happily ...


  ... music is the healer
      no matter who you are..."

   
 

jardin d'hiver sau "cabana"

Stau cu o cafea calda in fata. Cafea cu aroma de alune de padure. In timp ce sorb fiecare picatura ma uit la cei doi tipi care dorm pe canapeaua mea. Care va sa zica sunt in the pack. That's what they told me yesterday. Si eu, totusi, nu inteleg cum naiba ma bag mereu in rahaturi din astea? Cum nu pot eu sa fiu "the one" for one man but part of the pack. Because I am such a good player, ain't I? Si nu stiu si nu imi sta in fire sa "ma dau la un tip". Nu pot. Si daca imi place de mor. Daca nu face el pasul I shall be forever not his. Poate ca sunt traditionalista dar sangele apa nu se face. Asa ca ma aleg mereu cu o parte din gasca pe canapea dar cu inima plina de amintiri frumoase, un zambet pe buze si acum un loc de cazare la Londra.


Oricum demult nu ma mai intreb "cum ar fi fost daca". Traiesc in prezent.
Iar prezentul este aceasta iarna blanda, cu soare, cu orhideea pe cale sa infloreasca, cu my casa plina, cu prieteni buni si ras nebun. Plimbare prin ger dar cu soare si un cer albastru azuriu. Si, totusi, caut o fata, caut pe cineva dar se pare ca nu am puterea sa il recunosc. Speranta este ca poate el ma va recunoaste.


E cald si placut. E soare. In curand o sa plecam spre centru, o sa bem o cafea cu lapte, o sa mancam un croissant si apoi o sa urcam in catedrala. De pe platforma o sa vedem tot Strasbourgul. Si o sa ne simtim binecuvantati pentru ca locuim aici. Apoi o sa coboram razand, evitand capcana porumbeilor si o sa mergem la muzeu.


I like my days here. It just gets better and better. Chillax. Respira si fii constient de asta, bucura-te de gradina ta de iarna, din interior. Unde sunt multe flori de gheata, cafea geniala si oameni minunati la un garden party! Si fonDU, cougars and the wolf of london aka wolfy!

(c)attitude

And a little bit more..."cats rule and dogs drool" asa zicea cartea, nu? Pacat ca eu sunt indragostita iremediabil de caini si am un "rau de caine" cu pisicile.






Someone said once that when God made dogs he just sit down and smiled! :) One of my dreams is to have a golden retriever or a labrador! And a house with huge windows and trees in the garden. And to be able to become one of the bests in what I do!

Today it was sunny! Freaking cold but sunny. I woke up at 6.30 and in 30 minutes I was out the door, running *walking really fast* to the train station. Lucky for me that I had enough time, because I almost mixed up the trains. But it was ok in the end. the crispy winter air made me smile. in my ears john was singing "imagine". "imagine ther're no countries, it isn't hard to do!". n=Next station : Brasov, please!





Ozzy and his "dreamer" followed. "gazing trough a window to the world outside, wondering it Mother Earth will survive, hoping that men kind will stop abusing her, sometime!"
A fost atat de greu sa ajung in punctul asta, Freud zicea ca omul ar face orice numai sa nu ramana fata in fata cu el insusi. E greu sa fii singur si fericit. Dar si cand esti! Iti dai seama ce tampenie a fost frica asta, cate ai ratat. Pentru ca, in realitate, nu suntem niciodata singuri! Fighting for my sanity, many nights of tragedy!











I was in my happy place : in a cosy train with a good book. Awesomeness. Am ajuns. Hochfelden! Welcome in the middle of nowhere. OK, let's do some medicine! Pacientii ma privesc cu neincredere : sunt tanara, sunt femeie, am tocuri si sunt machiata!! Dumnezeule!!! O oraseanca!! The horror! Dar se conformeaza, sunt singurul medic din zona :p

Vineri am fost impreuna cu grupul meu de prieteni la iluminarea oficiala a bradului de Craciun din Strasbourg (cel mai mare din Franta, Strasbourgul, fiind cunoscut ca "Orasul in care s-a nascut Craciunul"). A fost foarte frumos, a inceput cu proiectii video in ritm muzical pe cladirile din place Kleber dupa care a fost iluminat si mult asteptatul brad. Cu aceasta ocazie, va anunt ca s-a intamplat minunea Craciunului, ca sa o citez pe Celine : "Regardez! Mada est en train de pousser une possette! Vite, vite, il faut qu'on appele Cornel, il y a de l'éspoir, il peut encore devenir papi!" Haha, hilarious!


Va las cu un time laps ilustrativ despre Strasbourg, in perioada Craciunului si, DA, este atat de frumos!!

Azi am primit o veste minunata, minunata! O minune s-a intamplat! De-abia astept rezultatul!

beautiful people si calul din Marlboro

Lucrurile se aranjeaza. Toate trec si toate intra pe fagasul predestinat. Cand imi zicea Mama : "Toate trec, asa e viata plina de necazuri si, cateodata, mai suntem si fericiti!" nu o credeam. Eram ca si copilul din "Calul din Marlboro" de la Vama Veche...m-astepta strada mea din Franta si calul Troian...





Cand ascultam melodia asta eram in liceu si nu aveam griji. Viata era frumoasa, plina de evenimente "importante", de trenuri spre sighisoara, spre mare, de rockeri, blugi taiati, bratari, cercei in nas, concerte si scoala. Prietenia era totul si nu trada. Era cruda, sincera si bubbly! Era ca o sticla de champagne care nu se mai termina.









Apoi am crescut. Ceea ce nu este neaparat un lucru rau. "Au trecut ani, au trecut ani si viata s-a schimbat...".
Am invatat ca uneori unele lucruri sunt mai bine sa ramana nerostite iar altele nu.
Ca atunci cand ai o problema nu te ajuta decat Dumnezeu. Oricat de melodramatic ar parea, asa este!

Sticla de champagne parea ca e rasuflata dar nu era chiar asa. Chiar daca karma, zenu' si feng shuiu nu erau chiar ok.





Apoi mi-am amintit ca de fapt eu cred ca in oameni. Si cand dai fara sa astepti nimic in schimb primesti inapoi inzecit. Si asa a fost.
Sunt de 3 ani in Franta si am cunoscut oameni minunati.
Am cunoscut si oameni inraiti. A fost amara de tot experienta. Dar sunt inconjurata de atatia oameni speciali incat cei amari se pierd repede. Sunt ca o voce stinsa de laringita. E trist sa fii un om care se cere uitat cat mai repede.
Si, ca sa nu uit, scriu aici, ca sa imi amintesc peste ani : va multumesc Celine, Dominique, Mathilde, Gilles, Dao, Marine, Mederic, Stéphanie, Fanny, Sylvie, Olivia, Corinne, Daniélle, Nora, Dr. Strittmatter, Dr. Michel, Dr. Köll, Dr. Kauffmann, Dr. Hofmann, Dr. Schneider, Dr. Meghit pentru ca m-ati slefuit, m-ati acceptat cum sunt si ati incercat sa ma faceti sa evoluez. Sunt cum sunt datorita voua. Chiar daca nu cunoasteti limba romana. Va multumesc din suflet! Pentru tot!

Iar pe cei "de acasa" nu ii mentionez pentru ca ei fac parte din mine.
Sunt in inima, in ochii, in sangele meu.

Iar Alina de acolo de sus, dintre stele, sper ca esti mandra de mine, de traiectoria mea. Ma gandesc mereu la tine si te port in inima. Am incetat de mult sa "ma mai smiorcai" (multumesc, Dr. Köll : "Je ne veux pas pleurnicher maintenant pour ça! Ca passera!"). Suntem suma actiunilor noastre. Dam si primim.

* note to self :
Aseara m-am intors acasa pe la 23.30 si l-am gasit pe Mederic pe canapeaua noastra, trist tot, la care F. cu un aer doct : "S-a despartit de iubita lui!". Ah bon! Atunci mobilizare de urgenta contra inimilor albastre, les coeurs brisés : filmul 500 days of summer, sticla de vin rosu de zile negre, ciocolata, popcorn si batiste! La ora 1.30 Mederic sforaia pe canapeaua noastra. Celine nu era inca acasa. L-am invelit si am mers la culcare. This is home! *





Am avut 3 zile de vacanta si am dat o fuga pana la Paris, din 2 motive :
1) concertul Travis.
2) expozitia temporara de la muzeul Guimet despre civilizatia cambodgiana si templul Angkor.

Dar despre concertul Travis si muzeele din Paris latter on!
I feel blessed. Si uneori imi e frica sa imi urlu bucuria asa ca am invatat sa o tin inchisa in mine, ca o comoara pretioasa si sa ii dau drumul sa zboare numai la rastimpuri, numai oamenilor alesi.

de ziua mea

1. Am primit telefoane de la cei mai dragi prieteni!
2. Am avut cea mai organizata aniversare evar! si nu neaparat datorita mie!
3. Am avut in jur numai oameni dragi.
4. Am primit super cadouri!
5. Am avut ca tort o baclava de la turcii de langa si am suflat in artificii din alea de le tineam in mana cand eram mici, langa bradul de Craciun.
6. Zuper aniversare! Mai vreau o data!

And now pozele dezmatului :D

Cocktailuri : mojito, cuba libre si fara alcool.

Foodies pe langa care inotau pestii din Martinica iar sub folia de aluminiu se intampla o tarta cu prune preparata de Moi.

Primul cadou de la colocatorul nostru : un tablou pictat de el!

De la aceasta poza mi se trage nick nameul de "Mada Colibri"

Inca una si e gataaaaaaaaaa!

 Mission accomplished : 3 quiches et 1 tarte aux quetsch!

Kill it with fireeeeeeee! "Lumanarea" si "tortul" (adica baclavaua cumparata de la vecinii nostrii turci :)

Incercarea nr.1 de poza cu artificiile. Aproape reusita.

Incercarea nr.2 de poza cu artificiile. Succes!

 Echipa de la Mulhouse debarca! :))

Am apucat fiecare cate un tep de arici, poza foarte spontana!

1

2.

3.

4.

Cadoul nr. 2 : the flowers!

Cadoul nr. 1 : the painting.

Cadoul nr. 4 : i-pod nano.