Oama fara ceas. Omul fara ceas.

"Shed a tear 'cause I'm missin' you
I'm still alright to smile
Girl, I think about you every day now
Was a time when I wasn't sure
But you set my mind at ease
There is no doubt
You're in my heart now

Said, woman, take it slow
It'll work itself out fine
All we need is just a little patience
Said, sugar, make it slow
And we come together fine
All we need is just a little patience

I sit here on the stairs
'Cause I'd rather be alone
If I can't have you right now
I'll wait, dear
Sometimes I get so tense
But I can't speed up the time
But you know, love
There's one more thing to consider

Said, woman, take it slow
And things will be just fine
You and I'll just use a little patience
Said, sugar, take the time
'Cause the lights are shining bright
You and I've got what it takes
To make it, We won't fake it,
I'll never break it
'cause I can't take it

...little patience, mm yeah, mm yeah
need a little patience, yeah
just a little patience, yeah
some more patience, yeah
need some patience, yeah
could use some patience, yeah
gotta have some patience, yeah
all it takes is patience,
just a little patience
is all you need

I`ve been walkin` the streest at night
Just tryin` to get it right
Hard to see with so many around
You know I don`t like
Being stuck in the crowd
And the streets don`t change
But baby the name.
I ain`t got time for the game
'cause I need you
yeah,yeah but I need you
ooo, all this time!"

Fumul ma invaluie. Nu mai vad clar. Nici unde merg, nici de unde vin, de ce-am venit aici, de ce sa nu mai stau, de ce sa nu ma-ntorc.

Te vad prin el, tremuri, palpai ca si flacara lumanarii pe care am aprins-o inainte sa plec.

Ea s-a stins, a dus o dorinta acolo sus.

Mi-e teama sa nu te stingi si tu.

Uneori cuvintele ies atat de usor...I could see how the devil could be pulled out of me.

Poate nu ti-am zis destule, poate nu ti-am zis tot, poate am zis prea multe dar...simt atat de mult.

Te iubesc. Simplu si clar. Si rabdarea nu a fost, nu este si nu va fi niciodata punctul meu forte dar incerc sa o obtin, sa o stapanesc, sa o imblanzesc, sa o fac prietena mea.

Azi am vorbit cu mama, am si vazut-o pentru prima data in 10 zile si mi-am amintit ca nu am plecat de acasa decat de vreo 10 zile si mie mi se pare o vesnicie. M-a bucurat sa vad ca oamenii sunt tot acolo unde i-am lasat, ca nu s-au schimbat, ca nu ma urasc pentru ca am plecat. Doar ca le este extraordinar de dor de mine dar nu mai dor decat imi e mie de ei.

Si am inceput sa imi vad iar scopul, ceata a mai disparut un pic.

Stiu ce am de facut:
1. rezolvat problemele administrative;
2. lucreaza pana la epuizare si absoarbe cunostinte noi pana la capacitatea maxima;
3. invata pentru rezi;
4. gaseste un profesor de germana si ia-ti ore de 2 ori pe saptamana.
5. roaga-te, iubeste, dormi, mananca.
6. ajuta cat mai mult oamenii din jur.

Tabloul e urias, e cat un perete aproape. Reprezinta un ceas urias cu fond negru si albastru inchis si fulgere, in ceas e un om negru, cu palarie, care priveste in jos si merge. Mi s-a parut atat de familiar cand l-am vazut prima data. Parca ma astepta si imi zicea:"bine ai venit! ti-a luat cam mult timp, dar important e ca ai ajuns." Trebuie sa recunosc ca m-a speriat un pic dar m-a si hipnotizat, nu puteam sa imi iau privirea de la tablou. Nu ma saturam sa il privesc. Il simteam ca pe ceva pierdut si regasit. Oare calatorul care mergea ingandurat prin timp eram eu? Acest tablou exista, e in holul spitalului unde voi lucra eu timp de 6 luni. Si stiti ca de fapt eu eram omul fara ceas? Care zicea ca timpul nu-nseamna nimic?

Nu exista coincidente. Tabloul e acolo si ma asteapta, ma cheama, ma obsedeaza.

Nu pot scapa de el asa cum nu pot scapa de drumul meu, de soarta mea.

Oare ce orb nebun a aruncat zarurile mele?

Te iubesc si oricat fum e momentan, eu te astept ca si in prima zi. Si castanele te asteapta, nucul meu!