remember, remember the 6th of December 2014 because that was the first day of the rest of my life : I received the gift of life the 2nd time.
play this first :
How today changed my life.
Today I had my first car accident.
I am physically fine. No contusions. Just my ego : broken.
I'm fine, everything's just fine but I am in a shock state which I think it's normal.
I
was coming back from Nancy and at some point I was entering from a
small road to the highway and my car start spinning. It happened so
fast. I spinned like 4 or 5 times and hit the safety bar.
But
while I was spinning, I realised that I'm out of control. I was
spinning, my hands were clenched on the steering wheel, and my mind
was...blank. For the first time in my life I had no idea whatsoever
crossing my mind. Nothing! But I am pretty sure that I've seen a
rainbow and I am sure that the song playing on the radio was "Beat it"
from Mickael Jackson.
Like a robot I put on my security
vest, I got out of the car on the other side as on my side the door was
deformed, I put the triangle 5 m away from my car. Got back into the car
and called the cops. And after a car stopped, the man took me out of
the car, on the other side of the road. After what seemed to be an
eternity (20 minutes) the cops came, moved my car, filled in the rapport
and after that a big truck came and took us (me&Mona, my car) to
the service. They told me that it's probably better to buy a new car
than to repair Mona. My heart was broken. This is my first car, the
first important material stuff that I bought with my own savings since
coming in France. It has a big emotional value as it was a gift for my
parents.
While I was thinking how should I give my parents the bad news that they don't/won't have a car anymore the truck guy told me :
"
Anyways it's just a big pile of metal! You don't realise how lucky you
were that you didn't hit another car/other cars. You could have been
dead/handicapped or you could have killed someone."
And then it hit me : he was so right! I was so lucky! I am alive!
But
while I was spinning, I realised that I'm out of control. I was
spinning, my hands were clenched on the steering wheel, and my mind
was...blank. For the first time in my life I had no idea whatsoever
crossing my mind. Nothing! But I am pretty sure that I've seen a rainbow
and I am sure that the song playing on the radio was "Beat it" from
Mickael Jackson.
This was my Saint Nicolas gift for me :
the value of life (of course I could have done this a different way but I
like pushing my limits and on the other side it would have been less
life changing, just another brick in the wall). Dramatic pose. Oh, the
fans!
Latter edit (the 9th of January 2015) : MONA is alive, she was saved by my beloved Hizo, our car "fixer" since ... forever. Love, peace and respect because he has the most awesome gold bracelet ("your job is your gold bracelet", Romanian saying).
Se afișează postările cu eticheta micul Porto. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta micul Porto. Afișați toate postările
vineri, 9 ianuarie 2015
Car crash
Etichete:
1000 de chipuri
,
always somewhere
,
la vita e bella
,
micul Porto
,
steaua mea
,
stop crying your heart out
,
storm
,
super girl
,
supreme
,
viva la vida
,
wonderlust king
miercuri, 2 aprilie 2014
amintiri din copilărie. tata.
hoțul la mici...
ce fel de mașină e asta??? pui frână și chiar se oprește!!!
cornel e fericit!!!
vreau doar suc din dulceață!!! maduta, asa o sa fie toata viata. tu semeni cu mine : numai regimuri! si tine minte de la mine, foamea e cel mai bun regim. mda...
fute-i 2 marțuri si să mai meargă la oxford să mai studieze, eu așa fac.
buchetul de trandafiri de la gara dupa prima sesiune.
hai ca asta ne-ai mai povestit de 5 ori zi cum a fost?
mergi, madalina, munceste si daca nu te plateste ca sa inveti. numai prin munca inveti meserie. si meseria ta e tot ce ai. e sufletul tau.
In noaptea asta m-a sunat mama :
" Alo, Mada, nu ai vazut mesajul? (voce sparta)
Nu, mami, ce mesaj?
Sunt cu tata la urgente. Nu e bine, e conectat la monitorizare...Asteptam pana maine sa vedem ce zic si alti cardiologi.
Pauza luuunga.
Alo, Mada, mai esti?
Da, mami, sunt...cum zicem noi?
Nadejdea mea este Tatal, speranta mea este Fiul, acoperamantul meu este Duhul Sfant...
Hai Mada o sa fie bine! Daca tu te panichezi eu ce sa fac?
Da, mami, o sa fie bine..."
There's no rest for the wicked...
Ce ar vrea tata sa fac acum? Sa merg la somn, sa o iau maine de la capat ca si cum ar fi ultima zi, sa dau tot ce am mai bun si tot asa in fiecare zi!
" Tati ce suntem noi?
Oameni, Mada, suntem oameni simpli si corecti. Si luptam. Oricum viata e plina de cacat. Numai tu poti sa ti-o faci frumoasa. Sa fii om Mada, sa fii Om."
Tati, tu esti un luptator, mereu ai fost. Te rog sa invingi si de data asta. Si iti promit ca 10 ani de acum inainte o sa fiu copil cuminte. Am nevoie de tine. Si inca nu m-ai vazut mireasa. Chiar daca :
"Sper sa ai atata creier incat sa nu te casatoresti cu un prost caruia sa ii speli sosetele si chilotii toata viata!".
Nope, you thought me better!
buchetul de trandafiri de la gara dupa prima sesiune.
hai ca asta ne-ai mai povestit de 5 ori zi cum a fost?
mergi, madalina, munceste si daca nu te plateste ca sa inveti. numai prin munca inveti meserie. si meseria ta e tot ce ai. e sufletul tau.
In noaptea asta m-a sunat mama :
" Alo, Mada, nu ai vazut mesajul? (voce sparta)
Nu, mami, ce mesaj?
Sunt cu tata la urgente. Nu e bine, e conectat la monitorizare...Asteptam pana maine sa vedem ce zic si alti cardiologi.
Pauza luuunga.
Alo, Mada, mai esti?
Da, mami, sunt...cum zicem noi?
Nadejdea mea este Tatal, speranta mea este Fiul, acoperamantul meu este Duhul Sfant...
Hai Mada o sa fie bine! Daca tu te panichezi eu ce sa fac?
Da, mami, o sa fie bine..."
There's no rest for the wicked...
Ce ar vrea tata sa fac acum? Sa merg la somn, sa o iau maine de la capat ca si cum ar fi ultima zi, sa dau tot ce am mai bun si tot asa in fiecare zi!
" Tati ce suntem noi?
Oameni, Mada, suntem oameni simpli si corecti. Si luptam. Oricum viata e plina de cacat. Numai tu poti sa ti-o faci frumoasa. Sa fii om Mada, sa fii Om."
Tati, tu esti un luptator, mereu ai fost. Te rog sa invingi si de data asta. Si iti promit ca 10 ani de acum inainte o sa fiu copil cuminte. Am nevoie de tine. Si inca nu m-ai vazut mireasa. Chiar daca :
"Sper sa ai atata creier incat sa nu te casatoresti cu un prost caruia sa ii speli sosetele si chilotii toata viata!".
Nope, you thought me better!
Etichete:
1000 de chipuri
,
always somewhere
,
mecanica inimii
,
metal heart
,
micul Porto
,
negru pe alb
,
on how life is
,
patience
,
peace
,
tata
duminică, 2 februarie 2014
jardin d'hiver sau "cabana"
Stau cu o cafea calda in fata. Cafea cu aroma de alune de padure. In timp ce sorb fiecare picatura ma uit la cei doi tipi care dorm pe canapeaua mea. Care va sa zica sunt in the pack. That's what they told me yesterday. Si eu, totusi, nu inteleg cum naiba ma bag mereu in rahaturi din astea? Cum nu pot eu sa fiu "the one" for one man but part of the pack. Because I am such a good player, ain't I? Si nu stiu si nu imi sta in fire sa "ma dau la un tip". Nu pot. Si daca imi place de mor. Daca nu face el pasul I shall be forever not his. Poate ca sunt traditionalista dar sangele apa nu se face. Asa ca ma aleg mereu cu o parte din gasca pe canapea dar cu inima plina de amintiri frumoase, un zambet pe buze si acum un loc de cazare la Londra.
Oricum demult nu ma mai intreb "cum ar fi fost daca". Traiesc in prezent.
Iar prezentul este aceasta iarna blanda, cu soare, cu orhideea pe cale sa infloreasca, cu my casa plina, cu prieteni buni si ras nebun. Plimbare prin ger dar cu soare si un cer albastru azuriu. Si, totusi, caut o fata, caut pe cineva dar se pare ca nu am puterea sa il recunosc. Speranta este ca poate el ma va recunoaste.
E cald si placut. E soare. In curand o sa plecam spre centru, o sa bem o cafea cu lapte, o sa mancam un croissant si apoi o sa urcam in catedrala. De pe platforma o sa vedem tot Strasbourgul. Si o sa ne simtim binecuvantati pentru ca locuim aici. Apoi o sa coboram razand, evitand capcana porumbeilor si o sa mergem la muzeu.
I like my days here. It just gets better and better. Chillax. Respira si fii constient de asta, bucura-te de gradina ta de iarna, din interior. Unde sunt multe flori de gheata, cafea geniala si oameni minunati la un garden party! Si fonDU, cougars and the wolf of london aka wolfy!
Oricum demult nu ma mai intreb "cum ar fi fost daca". Traiesc in prezent.
Iar prezentul este aceasta iarna blanda, cu soare, cu orhideea pe cale sa infloreasca, cu my casa plina, cu prieteni buni si ras nebun. Plimbare prin ger dar cu soare si un cer albastru azuriu. Si, totusi, caut o fata, caut pe cineva dar se pare ca nu am puterea sa il recunosc. Speranta este ca poate el ma va recunoaste.
E cald si placut. E soare. In curand o sa plecam spre centru, o sa bem o cafea cu lapte, o sa mancam un croissant si apoi o sa urcam in catedrala. De pe platforma o sa vedem tot Strasbourgul. Si o sa ne simtim binecuvantati pentru ca locuim aici. Apoi o sa coboram razand, evitand capcana porumbeilor si o sa mergem la muzeu.
I like my days here. It just gets better and better. Chillax. Respira si fii constient de asta, bucura-te de gradina ta de iarna, din interior. Unde sunt multe flori de gheata, cafea geniala si oameni minunati la un garden party! Si fonDU, cougars and the wolf of london aka wolfy!
Etichete:
1000 de chipuri
,
a song for the lovers
,
fericire
,
flowers in the window
,
for what is worth
,
franta
,
friends
,
love street.
,
mecanica inimii
,
micul Porto
vineri, 31 ianuarie 2014
tablou in sepia 2
Aseara m-am uitat pe google maps ca sa vad unde este inchisoarea. Stiam ca este aproape dar nu ma asteptam sa fie doar la 5 minute, cu masina.
Am studiat cartea tehnica a masinii ca sa imi dau seama cum sa imi reprogramez ceasul si radio-ul de pe bord. Sper sa reusesc maine. E asa ca un semn, nu? Daca iti incepi bine ziua o continui tot asa! Sper sa reusesc maine sa setez corect ora si radio-ul. Da, sunt superstitioasa, ca noi toti de altfel. Stim ca o zi care incepe prost nu se termina neaparat mai bine, pentru ca uneori chiar nu depinde numai de noi.
Bun, deci ce zic maine? In primul rand trebuie sa nu uit sa stau dreapta, sa privesc in ochii, sa zambesc si sa vorbesc clar, in fraze concise. Nimanui nu ii place risipa de cuvinte. Eu, cel putin, nu o suport. Poti sa povestesti cu sens, asa cum poti bate campii fara gratie, in aceleasi 20-30 de minute. It's up to us. Apoi spun ca sunt foarte motivata (ca si restul candidatilor...), ca sunt foarte riguroasa si meticuloasa, ca am o infinita rabdare (cu pacientii doar dar asta nu o sa adaug), ca sunt umanista ("mesianica", nu-i asa cat bitch?), ca invat repede, ca am facut un an de adictologie si sunt pasionata de psihiatrie (ca fac un DU de TCC si dependente), ca am un program flexibil (si aici toate colegele cu copii pierd teren..., mda : viata ca o prada), ca vorbesc limbi straine, ca imi doresc enorm sa am ocazia sa evoluez intr-un mediu penitenciar (da, stiu, e cam sforaitor, dar e adevarat).
Si ca sunt cam disperata pentru ca mi-am pus toate sperantele in job-ul asta si ca , the usual, nu am un plan B. Inchisoarea este unicul meu plan.
Oare ce e in mintea oamenilor care aleg candidatul perfect? Ce cauta? Toti avem cam acelasi cursus post-universitar (rezidentiatul). Daca ei cauta numai doctori cu experienta nu as fi tercut de primul interviu. Deci, am o sansa reala. It's up to me. Pot sa o aud pe F. cum doarme langa mine. Ma linisteste si nelinisteste in acelasi timp respiratia ei. Demult nu mai dorm cu storurile strase, imi place sa ma trezeasca lumina zorilor. E luna plina afara, vad cum se reflecta timid luna, vad stelele mele din fosfor cum stralucesc puternice, in intuneric, in constelatii imaginate de mine. Asa ca de ce sa ma aleaga pe mine?
Adevarul este ca, la naiba, nu stiu sa va zic exact de ce sa ma alegeti pe mine. Sunt doar un om cu defecte si calitati, la fel ca toti ceilalti. Dar simt si vreau atat de mult! Simt ca trebuie sa am job-ul asta, ca asta e menirea mea! So fucking pick me and you will not regret! I will be the best prison doctor that you ever had! No bullshit here!
Doamne ajuta-ma! E curios cum devenim (mai) credinciosi cand avem nevoie de ceva. E greu sa ai constant acelasi nivel de credinta. All in all suntem o specie cam nerecunoascatoare. Sau poate ca doar eu sunt asa, poate ca altii sunt mai echilibrati.
Ceasul, ceasul, ceasul! OMG! I freak out, e ziua J!
Cu ce ma imbrac? Rochie sau pantaloni? Hmmm, e inchisoare deci pantaloni sa fie! Tocurile, bluza neagra rock. Machiajul. Parfumul. Zbor pe scari sau mai degraba ma scurg, lichefiata, pana in garaj. Pornesc masina, incerc sa reglez ora si radio-ul. Victorie! Incepe bine, hai nu te entuziasma, zen. Ok, la capatul strazii stanga la semfor, apoi urmez tramvaiul, dreapta, alt semafor, a2a la stanga. Am ajuns!? Oau, 5 minute crono ci masina. Am 20 de minute de avans. Nu-i nimic, pana gasesc exact intrarea si ajung unde trebuie, numai bine. Stau cu mainile inmanusate inclestate pe volan si ma uit la zidul imens de langa parcare, cu multe valuri de sarma ghimpata in varf.
Trec de usa galbena, intreb 2 june daca pe acolo e drumul spre dna CADRU ( nu este o gluma, cadra este sefa infirmierelor si, lucru stiut de orice novice mai putin de mine in primul stagiu ca si rezidenta, sefa SPITALULUI indirect...who runs this world? CADRA! who runs this mother fucking world? CADRA! asta ar trebui sa ne invete in ultimul an de medicina nu alte bullshituri). Mi-au zis ca am gresit usa. Fuck erau 2 usi galbene. No si cum ieseam eu cu coada intre picioare imi zic ca daca as fi fumat acum as fi tras una. Dar eu nu fumez asa ca imping celalta usa galbena unde ma intampina 2 gorile la un vorbitor. Imi cer buletinul si telefoanele si apoi ma trimit printr-o poarta ca la aeroport (unde lasi geanta, te dezbraci, exact exact ca la aeroport numai ca destinatia e inchisoarea; da, nu foarte glamour stiu). Si incep nene sa inaintez, trecand de usi care se inchideau automat in spatele meu. Una, doua, trei...do I really wanna work here? Erau asa niste coridoare cu vopsea veche, scorojita, cu panze de paianjen pe tavan. It makes you wonder! Dar mai ales zgomotul usilor care se inchideau dupa mine, una cate una, ca si cum m-ar fi separat de restul lumii si ar fi demarcat intrarea in teritoriul "celor despre care nu vorbim".
Va urma!
Am studiat cartea tehnica a masinii ca sa imi dau seama cum sa imi reprogramez ceasul si radio-ul de pe bord. Sper sa reusesc maine. E asa ca un semn, nu? Daca iti incepi bine ziua o continui tot asa! Sper sa reusesc maine sa setez corect ora si radio-ul. Da, sunt superstitioasa, ca noi toti de altfel. Stim ca o zi care incepe prost nu se termina neaparat mai bine, pentru ca uneori chiar nu depinde numai de noi.
Bun, deci ce zic maine? In primul rand trebuie sa nu uit sa stau dreapta, sa privesc in ochii, sa zambesc si sa vorbesc clar, in fraze concise. Nimanui nu ii place risipa de cuvinte. Eu, cel putin, nu o suport. Poti sa povestesti cu sens, asa cum poti bate campii fara gratie, in aceleasi 20-30 de minute. It's up to us. Apoi spun ca sunt foarte motivata (ca si restul candidatilor...), ca sunt foarte riguroasa si meticuloasa, ca am o infinita rabdare (cu pacientii doar dar asta nu o sa adaug), ca sunt umanista ("mesianica", nu-i asa cat bitch?), ca invat repede, ca am facut un an de adictologie si sunt pasionata de psihiatrie (ca fac un DU de TCC si dependente), ca am un program flexibil (si aici toate colegele cu copii pierd teren..., mda : viata ca o prada), ca vorbesc limbi straine, ca imi doresc enorm sa am ocazia sa evoluez intr-un mediu penitenciar (da, stiu, e cam sforaitor, dar e adevarat).
Si ca sunt cam disperata pentru ca mi-am pus toate sperantele in job-ul asta si ca , the usual, nu am un plan B. Inchisoarea este unicul meu plan.
Oare ce e in mintea oamenilor care aleg candidatul perfect? Ce cauta? Toti avem cam acelasi cursus post-universitar (rezidentiatul). Daca ei cauta numai doctori cu experienta nu as fi tercut de primul interviu. Deci, am o sansa reala. It's up to me. Pot sa o aud pe F. cum doarme langa mine. Ma linisteste si nelinisteste in acelasi timp respiratia ei. Demult nu mai dorm cu storurile strase, imi place sa ma trezeasca lumina zorilor. E luna plina afara, vad cum se reflecta timid luna, vad stelele mele din fosfor cum stralucesc puternice, in intuneric, in constelatii imaginate de mine. Asa ca de ce sa ma aleaga pe mine?
Adevarul este ca, la naiba, nu stiu sa va zic exact de ce sa ma alegeti pe mine. Sunt doar un om cu defecte si calitati, la fel ca toti ceilalti. Dar simt si vreau atat de mult! Simt ca trebuie sa am job-ul asta, ca asta e menirea mea! So fucking pick me and you will not regret! I will be the best prison doctor that you ever had! No bullshit here!
Doamne ajuta-ma! E curios cum devenim (mai) credinciosi cand avem nevoie de ceva. E greu sa ai constant acelasi nivel de credinta. All in all suntem o specie cam nerecunoascatoare. Sau poate ca doar eu sunt asa, poate ca altii sunt mai echilibrati.
Ceasul, ceasul, ceasul! OMG! I freak out, e ziua J!
Cu ce ma imbrac? Rochie sau pantaloni? Hmmm, e inchisoare deci pantaloni sa fie! Tocurile, bluza neagra rock. Machiajul. Parfumul. Zbor pe scari sau mai degraba ma scurg, lichefiata, pana in garaj. Pornesc masina, incerc sa reglez ora si radio-ul. Victorie! Incepe bine, hai nu te entuziasma, zen. Ok, la capatul strazii stanga la semfor, apoi urmez tramvaiul, dreapta, alt semafor, a2a la stanga. Am ajuns!? Oau, 5 minute crono ci masina. Am 20 de minute de avans. Nu-i nimic, pana gasesc exact intrarea si ajung unde trebuie, numai bine. Stau cu mainile inmanusate inclestate pe volan si ma uit la zidul imens de langa parcare, cu multe valuri de sarma ghimpata in varf.
Trec de usa galbena, intreb 2 june daca pe acolo e drumul spre dna CADRU ( nu este o gluma, cadra este sefa infirmierelor si, lucru stiut de orice novice mai putin de mine in primul stagiu ca si rezidenta, sefa SPITALULUI indirect...who runs this world? CADRA! who runs this mother fucking world? CADRA! asta ar trebui sa ne invete in ultimul an de medicina nu alte bullshituri). Mi-au zis ca am gresit usa. Fuck erau 2 usi galbene. No si cum ieseam eu cu coada intre picioare imi zic ca daca as fi fumat acum as fi tras una. Dar eu nu fumez asa ca imping celalta usa galbena unde ma intampina 2 gorile la un vorbitor. Imi cer buletinul si telefoanele si apoi ma trimit printr-o poarta ca la aeroport (unde lasi geanta, te dezbraci, exact exact ca la aeroport numai ca destinatia e inchisoarea; da, nu foarte glamour stiu). Si incep nene sa inaintez, trecand de usi care se inchideau automat in spatele meu. Una, doua, trei...do I really wanna work here? Erau asa niste coridoare cu vopsea veche, scorojita, cu panze de paianjen pe tavan. It makes you wonder! Dar mai ales zgomotul usilor care se inchideau dupa mine, una cate una, ca si cum m-ar fi separat de restul lumii si ar fi demarcat intrarea in teritoriul "celor despre care nu vorbim".
Va urma!
Etichete:
1000 de chipuri
,
always somewhere
,
anotimpurile
,
ceai de inimi
,
feelings
,
imany
,
inchisoare
,
medic de inchisoare
,
medicina umanitara
,
micul Porto
,
sepia
marți, 28 ianuarie 2014
I have some new shoes now and suddenly ...
... everything's fine!
De fapt, nu, nu mi-am cumparat o noua pereche de incaltari.
Dar mi-am cumparat o pereche de sireturi noi, rosii pe care le-am sortat la bocancii mei negrii cu nasturi rosii.
Iar azi mergeam spre centru, cu Guns urland in castile din urechi cand imi dau seama ca o bicicleta ruleaza incet pe langa mine. Imi dau jos castile si intreb : "Pardon?". La care domnul imi zice : "Buna ziua! De fapt, vroiam sa va spun ca aveti niste sireturi foarte frumoase! Sa aveti o zi buna!". Soc, balbaiala : "AAA, buna ziua, da, multumesc frumos si dumneavoastra la fel!".
Si a crescut inima in mine. Si apoi am fredonat asta :
De fapt, nu, nu mi-am cumparat o noua pereche de incaltari.
Dar mi-am cumparat o pereche de sireturi noi, rosii pe care le-am sortat la bocancii mei negrii cu nasturi rosii.
Iar azi mergeam spre centru, cu Guns urland in castile din urechi cand imi dau seama ca o bicicleta ruleaza incet pe langa mine. Imi dau jos castile si intreb : "Pardon?". La care domnul imi zice : "Buna ziua! De fapt, vroiam sa va spun ca aveti niste sireturi foarte frumoase! Sa aveti o zi buna!". Soc, balbaiala : "AAA, buna ziua, da, multumesc frumos si dumneavoastra la fel!".
Si a crescut inima in mine. Si apoi am fredonat asta :
Etichete:
happy
,
mecanica inimii
,
micul Porto
,
my inner modjo
,
new shoes
,
paolo nutini
,
rock and roll
duminică, 19 ianuarie 2014
you could be happy
... I hope you are!
... I'll never know!
Ce fir invizibil face trecerea de la vis la realitate?
Ce culoare are firul meu?
Verde, fireste! Ce reprezinta culoarea verde? Este culoarea compasiunii, a inimii.
In 28 de ani cred ca este cuvantul care m-a invaluit si m-a dezvaluit cel mai complet : compasiune.
Daca eu cred sau nu in Reiki este secundar. Nu trebuie sa vorbim despre asta, despre puterea medicinei alternative.
Ce am facut eu pana acum ca sa trec de la vis la realitate? Am sperat, am crezut ca se poate. M-am luptat cu mainile deschise, m-am agatat, am sangerat, am inaintat! Nu m-am lasat nicicum doborata. Am luptat pana la ultima suflare. Am renuntat la oameni, la lucruri, la locuri. Am castigat altii si altele! Dar nimeni nu vede lupta. Desi, daca ar vrea, ar putea sa o vada. Ce sta in spatele rasului, a superficialitatii, a calatoriilor, a banilor, a glamour-ului? Munca asidua, sange, o vointa de fier, turbarea de a crede in vise pana la capat. Nu este timp de intrebari prea multe atunci cand lupti. Si nici de pauze. Nu te uiti inapoi, mergi inainte.
Am aflat in cei 6 ani de facultate + 3 de rezidentiat ca Dumnezeu iti da dar nu-ti baga-n traista. De fapt, am inteles ce inseamna proverbul asta stramosesc, la fel ca si "Ajuta-te singur".
Era o intindere de apa mare si calma. Iar eu stateam langa. Aruncam cu pietricele in apa si ma uitam la cercurile concentrice, asteptand micul zgomot de cadere al pietrei pe fundul apei. Iubesc apa asa cum iubesc si muntele. Cand eram mica ziceam ca eu vreau "doar" sa fiu doctor si sa am o casa la mare si una la munte si un caine mare. Cred ca cea mai fezabila este partea cu Dr. si cainele. Restul sunt work in progress.
Ma uit la poza inramata in cadrul de lemn maron inchis. E o fata mandra tare, cu un zambet cat fata, imbracata in costum popular. Stii ce e frumos? Ca ii vezi in ochii visele si dorinta de a vedea TOTUL! Da, fata sunt eu, acum 6 ani, la primul congres din afara tarii, unde am si castigat sectiunea de postere (eram anul 2 de medicina). Embriologia mi-a adus premiul! Si perseverenta de a sta la o temperatura de 30° cu sacoul pe mine, teapana, cu geanta rosie in mana si Maicuta la gat. Asta in timp ce "concurentii" sorbeau sucuri sau erau la piscina. Am stiut ca voi castiga, am sperat cu nebunie, ca si jucatorii de noroc. Iar cand mi-au strigat numele, am urcat pe scena in fusta mea lunga, neagra, cu corsetul visiniu, pantofii mei "de zile bune" si am baiguit cateva cuvinte in engleza dar mai ales am ras si am zambit lumii, unii ar spune audientei dar eu nu am zambit salii, am zambit viitorului, lumii intregi! Poate ca multi nu inteleg si nu au inteles nici atunci. Dar ala a fost momentul meu de glorie, inceputul meu, lumea a fost a mea! Am baut champagne, am ras si am dansat. Iar in drum spre casa, am strans cu disperare la piept diploma si medalia pe care le duceam acasa. Ca sa nu uit niciodata, ca sa nu ma uit! De-abia asteptam sa ajung acasa si sa le spun alor mei!

Langa este poza din Egipt si urmeaza cea din Franta, de la Nice. Cateodata imi este dor de inocenta acelor vremuri, de credinta neconditionata in bine. Desi, mereu binele ma va conduce, increderea in oameni si dorinta de a vedea lumea si de a imi tarnsforma visele in realitate.
It's Saturday, I'll go out and find another you.
Never, ever give up!
... I'll never know!
Ce fir invizibil face trecerea de la vis la realitate?
Ce culoare are firul meu?
Verde, fireste! Ce reprezinta culoarea verde? Este culoarea compasiunii, a inimii.
In 28 de ani cred ca este cuvantul care m-a invaluit si m-a dezvaluit cel mai complet : compasiune.
Daca eu cred sau nu in Reiki este secundar. Nu trebuie sa vorbim despre asta, despre puterea medicinei alternative.
Ce am facut eu pana acum ca sa trec de la vis la realitate? Am sperat, am crezut ca se poate. M-am luptat cu mainile deschise, m-am agatat, am sangerat, am inaintat! Nu m-am lasat nicicum doborata. Am luptat pana la ultima suflare. Am renuntat la oameni, la lucruri, la locuri. Am castigat altii si altele! Dar nimeni nu vede lupta. Desi, daca ar vrea, ar putea sa o vada. Ce sta in spatele rasului, a superficialitatii, a calatoriilor, a banilor, a glamour-ului? Munca asidua, sange, o vointa de fier, turbarea de a crede in vise pana la capat. Nu este timp de intrebari prea multe atunci cand lupti. Si nici de pauze. Nu te uiti inapoi, mergi inainte.
Am aflat in cei 6 ani de facultate + 3 de rezidentiat ca Dumnezeu iti da dar nu-ti baga-n traista. De fapt, am inteles ce inseamna proverbul asta stramosesc, la fel ca si "Ajuta-te singur".
Era o intindere de apa mare si calma. Iar eu stateam langa. Aruncam cu pietricele in apa si ma uitam la cercurile concentrice, asteptand micul zgomot de cadere al pietrei pe fundul apei. Iubesc apa asa cum iubesc si muntele. Cand eram mica ziceam ca eu vreau "doar" sa fiu doctor si sa am o casa la mare si una la munte si un caine mare. Cred ca cea mai fezabila este partea cu Dr. si cainele. Restul sunt work in progress.
Ma uit la poza inramata in cadrul de lemn maron inchis. E o fata mandra tare, cu un zambet cat fata, imbracata in costum popular. Stii ce e frumos? Ca ii vezi in ochii visele si dorinta de a vedea TOTUL! Da, fata sunt eu, acum 6 ani, la primul congres din afara tarii, unde am si castigat sectiunea de postere (eram anul 2 de medicina). Embriologia mi-a adus premiul! Si perseverenta de a sta la o temperatura de 30° cu sacoul pe mine, teapana, cu geanta rosie in mana si Maicuta la gat. Asta in timp ce "concurentii" sorbeau sucuri sau erau la piscina. Am stiut ca voi castiga, am sperat cu nebunie, ca si jucatorii de noroc. Iar cand mi-au strigat numele, am urcat pe scena in fusta mea lunga, neagra, cu corsetul visiniu, pantofii mei "de zile bune" si am baiguit cateva cuvinte in engleza dar mai ales am ras si am zambit lumii, unii ar spune audientei dar eu nu am zambit salii, am zambit viitorului, lumii intregi! Poate ca multi nu inteleg si nu au inteles nici atunci. Dar ala a fost momentul meu de glorie, inceputul meu, lumea a fost a mea! Am baut champagne, am ras si am dansat. Iar in drum spre casa, am strans cu disperare la piept diploma si medalia pe care le duceam acasa. Ca sa nu uit niciodata, ca sa nu ma uit! De-abia asteptam sa ajung acasa si sa le spun alor mei!

Langa este poza din Egipt si urmeaza cea din Franta, de la Nice. Cateodata imi este dor de inocenta acelor vremuri, de credinta neconditionata in bine. Desi, mereu binele ma va conduce, increderea in oameni si dorinta de a vedea lumea si de a imi tarnsforma visele in realitate.
It's Saturday, I'll go out and find another you.
Never, ever give up!
Etichete:
1000 de chipuri
,
always somewhere
,
believe in me
,
calator in timp
,
congres
,
copilarie
,
costum popular
,
fata verde
,
fericire
,
medicinist
,
micul Porto
,
robie williams
,
romania
,
speranta
,
viitor
,
zbor
duminică, 1 decembrie 2013
vine o zi
As the song says : "vine o zi, vine o zi cand se va sfarsi..." We don't know exactly what will finish but we can guess.
Never stay with someone who doesn't makes you grow.
Relatiile de dragoste si de prietenie au un inceput si un sfarsit. In ambele cazuri consider ca este crucial sa stii cand sa spui stop. Nu este deloc usor, la inceput. Apoi pe masura ce faci curat sistematic in viata ta, lucrurile se aranjeaza, they fall into their right place. Si nu devine mai usor decat pentru ca noi devenim mai puternici.
Imi aduc aminte si acum de 2 scene :
Scena nr. 1 (eu asezata pe balancoire-ul alinei, band un ceai...):
Alina, asa m-a enervat ieri "cutarescu"...
Alina : "Madalina, de cate ori sa iti repet! Nu exista sintagma m-a enervat! Nu persoana respectiva e de vina ci tu, pentru ca te-ai lasat enervata. Daca nu vrei sa te enervezi, nu te enervezi si gata. Calmul rezolva totul. Si oamenii inteligenti stiu asta!"
Se pare ca doar acum te inteleg, draga stea. A trebuit sa pleci dintre noi si sa iti gasesti locul acolo sus, printre semenii tai, ca sa "te" inteleg si sa "te" aplic. Dar poti fii mandra de mine, acum. Am facut curatenie generala. Asa, ca inainte de Craciun.
Scena nr. 2 (eu si Dna Profesoara de Limba si Literatura Romana, la o cafea si o poveste, la Bistro de l'Arte):
" Madalina, eu nu inteleg de ce iti pierzi timpul cu oameni sub nivelul tau. Te risipesti in van, ei nu iti dau nimic dar iti iau din energie. Tot timpul esti pe drumuri : sa il vezi pe X, sa ii faci o vizita lui Y, Z se supara daca nu va intalniti MIERCURI la ORA x. Pana cand o sa intelegi ca tu si numai tu esti centrul universului tau? Tu si familia ta, caci familia nu trebuie data pe nimic. Restul prietenilor pot fi alesi. Ai prieteni si cunostinte. Te risipesti, Madalina, si e pacat de tine. Iar rudele, de rude nu mai vorbim. Niciodata sa nu speri ajutor de la un tert. Tu si numai tu esti stapana deciziilor tale."
Pe o ureche mi-au intrat si pe cealalta mi-au iesit povetele Dnei Profesoare la vremea respectiva. Si cata dreptate avea! Cata dreptate! Ma bucur ca este inca in viata si ca se numara printre persoanele pe care le vizitez cu drag mare cand ma intorc acasa. Stiti, acum imi pot numara prietenii pe degete. Si nu imi pare rau, cei adevarati au ramas, no matter what!
Se zice ca trebuie sa invatam de la cei mai varstnici. Eu am invatat ca intelepciunea nu vine cu varsta si am invatat asta pe calea grea. M-am lovit rau si m-am adunat de pe jos de mult ori, fara sa invat lectia. Nu stiu daca este miracolul Craciunului sau o crestere constanta dar acum v-am inteles! Si cat de norocoasa am fost sa cunosc o Alina si o Dna Itu unice. Niciodata, dar niciodata, nu o sa va pot multumi indeajuns. Ca in fiecare an, Alina, o sa iti aprind o lumanare si o sa te rog sa ma veghezi si sa imi indrumi pasii in continuare, sa imi arati calea, lucind mereu. Iar tot ca in fiecare an o sa iesim la o cafea Dna Itu pentru ca stim amandoua ca timpul trece si ca s-ar putea sa fie ultima noastra cafea impreuna.
The five commandments, said by the Iron ladies :
1) Do not waste your time
2) Always strive to improve yourself
3) Keep the ones that make you grow close, you have no place for others
4) Always trust yourself, there is always a way
5) If they kick you out on the front door, come back on the window
... you just keep me hangin' on...
Never stay with someone who doesn't makes you grow.
Relatiile de dragoste si de prietenie au un inceput si un sfarsit. In ambele cazuri consider ca este crucial sa stii cand sa spui stop. Nu este deloc usor, la inceput. Apoi pe masura ce faci curat sistematic in viata ta, lucrurile se aranjeaza, they fall into their right place. Si nu devine mai usor decat pentru ca noi devenim mai puternici.
Imi aduc aminte si acum de 2 scene :
Scena nr. 1 (eu asezata pe balancoire-ul alinei, band un ceai...):
Alina, asa m-a enervat ieri "cutarescu"...
Alina : "Madalina, de cate ori sa iti repet! Nu exista sintagma m-a enervat! Nu persoana respectiva e de vina ci tu, pentru ca te-ai lasat enervata. Daca nu vrei sa te enervezi, nu te enervezi si gata. Calmul rezolva totul. Si oamenii inteligenti stiu asta!"
Se pare ca doar acum te inteleg, draga stea. A trebuit sa pleci dintre noi si sa iti gasesti locul acolo sus, printre semenii tai, ca sa "te" inteleg si sa "te" aplic. Dar poti fii mandra de mine, acum. Am facut curatenie generala. Asa, ca inainte de Craciun.
Scena nr. 2 (eu si Dna Profesoara de Limba si Literatura Romana, la o cafea si o poveste, la Bistro de l'Arte):
" Madalina, eu nu inteleg de ce iti pierzi timpul cu oameni sub nivelul tau. Te risipesti in van, ei nu iti dau nimic dar iti iau din energie. Tot timpul esti pe drumuri : sa il vezi pe X, sa ii faci o vizita lui Y, Z se supara daca nu va intalniti MIERCURI la ORA x. Pana cand o sa intelegi ca tu si numai tu esti centrul universului tau? Tu si familia ta, caci familia nu trebuie data pe nimic. Restul prietenilor pot fi alesi. Ai prieteni si cunostinte. Te risipesti, Madalina, si e pacat de tine. Iar rudele, de rude nu mai vorbim. Niciodata sa nu speri ajutor de la un tert. Tu si numai tu esti stapana deciziilor tale."
Pe o ureche mi-au intrat si pe cealalta mi-au iesit povetele Dnei Profesoare la vremea respectiva. Si cata dreptate avea! Cata dreptate! Ma bucur ca este inca in viata si ca se numara printre persoanele pe care le vizitez cu drag mare cand ma intorc acasa. Stiti, acum imi pot numara prietenii pe degete. Si nu imi pare rau, cei adevarati au ramas, no matter what!
Se zice ca trebuie sa invatam de la cei mai varstnici. Eu am invatat ca intelepciunea nu vine cu varsta si am invatat asta pe calea grea. M-am lovit rau si m-am adunat de pe jos de mult ori, fara sa invat lectia. Nu stiu daca este miracolul Craciunului sau o crestere constanta dar acum v-am inteles! Si cat de norocoasa am fost sa cunosc o Alina si o Dna Itu unice. Niciodata, dar niciodata, nu o sa va pot multumi indeajuns. Ca in fiecare an, Alina, o sa iti aprind o lumanare si o sa te rog sa ma veghezi si sa imi indrumi pasii in continuare, sa imi arati calea, lucind mereu. Iar tot ca in fiecare an o sa iesim la o cafea Dna Itu pentru ca stim amandoua ca timpul trece si ca s-ar putea sa fie ultima noastra cafea impreuna.
The five commandments, said by the Iron ladies :
1) Do not waste your time
2) Always strive to improve yourself
3) Keep the ones that make you grow close, you have no place for others
4) Always trust yourself, there is always a way
5) If they kick you out on the front door, come back on the window
... you just keep me hangin' on...
Etichete:
1000 de chipuri
,
furtuna
,
hardest part
,
have a cigar
,
heart mechanics
,
losing my religion
,
lou reed
,
micul Porto
,
storm
duminică, 20 octombrie 2013
couch surfing
Despre couch surfing am vrut eu sa povestesc de ceva vreme dar cum e un subiect pasionant, I saved it a special place.
Couch surfing = surf pe canapea = poti calatorii chiar si cand ramai la tine in casa.
Culturile fac parada la tine, pe canapea.
Vizitezi in medie o tara pe saptamana. Poti avea si o mica incursiune gastronomica in tara respectiva, in functie de oaspetii pe care ii gazduiesti.
Aflii modalitati eficiente si ieftine de a calatorii.
Inveti sa fii fericit cu ceea ce ai.
Majoritatea couch surferilor sunt oameni luminosi, care au calatorit mult, raspundesc good vibes all around them without doing something special. Oamenii astia te coloreaza, te imbraca in sentimente si cuvinte calduroase. Sunt unafraid givers, genuine believers, dreamers!
Am inceput sa fac couch surfing in 2008, in Franta. Imi povestea o gagica din Mexic ca a facut asta si ca a fost fain ca asa a putut sa viziteze si alte orase din Franta, asa, low budget. Am fost sceptica la inceput but I gave it a try! And how it blew my mind! It was and it still is so fucking awesome!
Din 2008 fac asta cand am timp si spatiu necesar. Am cunoscut aproximativ 100 de oameni din diverse tari in perioada asta. Cs-erii mi-au permis sa vizitez orasele ca un localnic ci nu ca un turist. Asta este unul dintre avantajele cs : vii ca un turist si pleci ca un localnic.
Este atat de fain cand ai casa plina de oameni care vorbesc limbi diferite, au opinii divergente cateodata dar toti sunt de acord asupra unui lucru : pace in lume! Culori si fericire pentru toti! Fara gri, razboi, tirani!
Suntem proprii nostrii stapani si alegem sa traim asa cum vrem. In lumina sau in umbra, in dragoste sau in ura, invatand mereu sau inchistati in convictii ancestrale.
We could all live somewhere over the rainbow if we would want to! :)
Si este atat de reconfortant sa intalnesti oameni care gandesc ca tine! Care zboara, cad, se tarasc, se ridica, zboara iar si incearca sa nu isi piarda increderea. Care cred ca un om poate schimba lumea! Care la nivel individual isi fac corect treaba in societate!
Sunt amuzante discutiile despre biserica, politica, traditii pentru ca intr-un final ajungi la concluzia ca peste tot este la fel. Suntem toti oameni, pe aceeasi planeta, sub acelasi soare, cu mai mult sau mai putin acelasi mod de functionare.
Stiu ca sunt oameni care nu sunt deschisi la CS. Sunt oameni care ma intreaba daca nu imi este frica sa fac asta, daca dau peste un psihopat? Dar do we really know each other? Putem spune ca noi cunoastem persoana de langa noi? Eu as zice ca uneori cunoastem bucati din oameni, cele care ne convin cel mai frecvent, dar niciodata pe cineva in totalitate. Si atunci ce avem de pierdut? Numai lucruri bune si oameni minunati avem de pierdut! Open your heart, open your house and you will be wonderfully surprised.
Drumul este viata noastra si cunoasterea sensul existentei!
It takes an ocean not to break!
Asa ca sper sa fiu capabila sa fac in continuare CS, sa gazduiesc oameni si sa fac surf pe cat mai multe canapele!
Urmatoarele destinatii, pentru luna ianuarie : Roma si Frankfurt!
Couch surfing = surf pe canapea = poti calatorii chiar si cand ramai la tine in casa.
Culturile fac parada la tine, pe canapea.
Vizitezi in medie o tara pe saptamana. Poti avea si o mica incursiune gastronomica in tara respectiva, in functie de oaspetii pe care ii gazduiesti.
Aflii modalitati eficiente si ieftine de a calatorii.
Inveti sa fii fericit cu ceea ce ai.
Majoritatea couch surferilor sunt oameni luminosi, care au calatorit mult, raspundesc good vibes all around them without doing something special. Oamenii astia te coloreaza, te imbraca in sentimente si cuvinte calduroase. Sunt unafraid givers, genuine believers, dreamers!
Am inceput sa fac couch surfing in 2008, in Franta. Imi povestea o gagica din Mexic ca a facut asta si ca a fost fain ca asa a putut sa viziteze si alte orase din Franta, asa, low budget. Am fost sceptica la inceput but I gave it a try! And how it blew my mind! It was and it still is so fucking awesome!
Din 2008 fac asta cand am timp si spatiu necesar. Am cunoscut aproximativ 100 de oameni din diverse tari in perioada asta. Cs-erii mi-au permis sa vizitez orasele ca un localnic ci nu ca un turist. Asta este unul dintre avantajele cs : vii ca un turist si pleci ca un localnic.
Este atat de fain cand ai casa plina de oameni care vorbesc limbi diferite, au opinii divergente cateodata dar toti sunt de acord asupra unui lucru : pace in lume! Culori si fericire pentru toti! Fara gri, razboi, tirani!
Suntem proprii nostrii stapani si alegem sa traim asa cum vrem. In lumina sau in umbra, in dragoste sau in ura, invatand mereu sau inchistati in convictii ancestrale.
We could all live somewhere over the rainbow if we would want to! :)
Si este atat de reconfortant sa intalnesti oameni care gandesc ca tine! Care zboara, cad, se tarasc, se ridica, zboara iar si incearca sa nu isi piarda increderea. Care cred ca un om poate schimba lumea! Care la nivel individual isi fac corect treaba in societate!
Sunt amuzante discutiile despre biserica, politica, traditii pentru ca intr-un final ajungi la concluzia ca peste tot este la fel. Suntem toti oameni, pe aceeasi planeta, sub acelasi soare, cu mai mult sau mai putin acelasi mod de functionare.
Stiu ca sunt oameni care nu sunt deschisi la CS. Sunt oameni care ma intreaba daca nu imi este frica sa fac asta, daca dau peste un psihopat? Dar do we really know each other? Putem spune ca noi cunoastem persoana de langa noi? Eu as zice ca uneori cunoastem bucati din oameni, cele care ne convin cel mai frecvent, dar niciodata pe cineva in totalitate. Si atunci ce avem de pierdut? Numai lucruri bune si oameni minunati avem de pierdut! Open your heart, open your house and you will be wonderfully surprised.
Drumul este viata noastra si cunoasterea sensul existentei!
It takes an ocean not to break!
Asa ca sper sa fiu capabila sa fac in continuare CS, sa gazduiesc oameni si sa fac surf pe cat mai multe canapele!
Urmatoarele destinatii, pentru luna ianuarie : Roma si Frankfurt!
Etichete:
1000 de chipuri
,
calator in timp
,
couch surfing
,
happy
,
losing my religion
,
man of the hour
,
micul Porto
,
riders on the storm
,
so fine
,
somewhere over the rainbow
,
steaua mea
,
storm
,
the road
,
time
duminică, 25 noiembrie 2012
Gandul
Gandul de duminica dimineata... trust I seek and I find in you
Never care for what they do...
So close no matter how far...
Never care for what they do...
So close no matter how far...
Etichete:
mecanica inimii
,
Mettallica
,
micul Porto
sâmbătă, 1 ianuarie 2011
"La multi ani si un An Nou fericit!"
I love Basel! Incep sa ma indragostesc de Elvetia, mai ales ca pana acum am vazut cel putin 2 Starbucksuri in Basel, dar trecand peste asta, chiar si femeile de serviciu vorbesc engleza in Basel!!! La youthhostelul unde am stat, pe langa faptul ca absolut totul stralucea de curatenie, personalul vorbea cel putin 3 limbi: germana,franceza si engleza. Si camerele de la hostel au fost mult mai curate, mari, genial mobilate decat orice hostel sau hotel de 2 stele la care am stat in Paris. Plus lumea foarte amabila si cordiala, fara sa fie falsa. Efectiv oamenii pareau mult mai abordabili. Am mancat la un fast food turcesc unde am primit portii delicioase si uriase de mancare, la un pret rezonabil. Si marea surpriza a venit in momentul in care am auzit o manea :)) nu ne-a venit sa credem! in Basel, Elvetia, am ascultat Adi Minune...cred ca el era. Dar s-ar putea sa ma isnel, cert e ca am ascultat o manea romaneasca intr-un fast food turcesc din Elvetia. Si apoi Akcent, asta a fost mai suportabil. In rest, tramwaie frumoase, catedrale superbe si un muzeu magic de papusi!
A mai trecut un An. Privind in urma, un An cu realizari frumoase. Un an cu suisuri si cobarasuri dar una peste alta plin de iubire si de sprijin. Plin de magia bucuriei de a avea parinti minunati, prieteni adevarati si un iubit minunabil!
Eu imi doresc ca anul asta nou sa aduca sanatate pentru mine si pentru toti cei dragi mie. Si pace in lume. Si sa reusesc tot ce mi-am propus anul trecut si nu am reusit sa fac, din diverse motive.
Imi doresc sa devin mai nesimtitoare. Sa devin mai puternica. Sa imi depasesc limitele.
Sa invat sa spun:" NU!".
Sa nu imi refuz micile bucurii cotidiene.
Sa nu uit ca music is the healer no matter who you are!
Si sa incep noul an asa...:)
Etichete:
basel
,
El
,
France
,
la vita e bella
,
mc
,
micul Porto
,
museums
,
noi
,
starbucks
,
sweet child of mine
,
switzerland
sâmbătă, 23 octombrie 2010
Oama fara ceas. Omul fara ceas.
"Shed a tear 'cause I'm missin' you
I'm still alright to smile
Girl, I think about you every day now
Was a time when I wasn't sure
But you set my mind at ease
There is no doubt
You're in my heart now
Said, woman, take it slow
It'll work itself out fine
All we need is just a little patience
Said, sugar, make it slow
And we come together fine
All we need is just a little patience
I sit here on the stairs
'Cause I'd rather be alone
If I can't have you right now
I'll wait, dear
Sometimes I get so tense
But I can't speed up the time
But you know, love
There's one more thing to consider
Said, woman, take it slow
And things will be just fine
You and I'll just use a little patience
Said, sugar, take the time
'Cause the lights are shining bright
You and I've got what it takes
To make it, We won't fake it,
I'll never break it
'cause I can't take it
...little patience, mm yeah, mm yeah
need a little patience, yeah
just a little patience, yeah
some more patience, yeah
need some patience, yeah
could use some patience, yeah
gotta have some patience, yeah
all it takes is patience,
just a little patience
is all you need
I`ve been walkin` the streest at night
Just tryin` to get it right
Hard to see with so many around
You know I don`t like
Being stuck in the crowd
And the streets don`t change
But baby the name.
I ain`t got time for the game
'cause I need you
yeah,yeah but I need you
ooo, all this time!"
Fumul ma invaluie. Nu mai vad clar. Nici unde merg, nici de unde vin, de ce-am venit aici, de ce sa nu mai stau, de ce sa nu ma-ntorc.
Te vad prin el, tremuri, palpai ca si flacara lumanarii pe care am aprins-o inainte sa plec.
Ea s-a stins, a dus o dorinta acolo sus.
Mi-e teama sa nu te stingi si tu.
Uneori cuvintele ies atat de usor...I could see how the devil could be pulled out of me.
Poate nu ti-am zis destule, poate nu ti-am zis tot, poate am zis prea multe dar...simt atat de mult.
Te iubesc. Simplu si clar. Si rabdarea nu a fost, nu este si nu va fi niciodata punctul meu forte dar incerc sa o obtin, sa o stapanesc, sa o imblanzesc, sa o fac prietena mea.
Azi am vorbit cu mama, am si vazut-o pentru prima data in 10 zile si mi-am amintit ca nu am plecat de acasa decat de vreo 10 zile si mie mi se pare o vesnicie. M-a bucurat sa vad ca oamenii sunt tot acolo unde i-am lasat, ca nu s-au schimbat, ca nu ma urasc pentru ca am plecat. Doar ca le este extraordinar de dor de mine dar nu mai dor decat imi e mie de ei.
Si am inceput sa imi vad iar scopul, ceata a mai disparut un pic.
Stiu ce am de facut:
1. rezolvat problemele administrative;
2. lucreaza pana la epuizare si absoarbe cunostinte noi pana la capacitatea maxima;
3. invata pentru rezi;
4. gaseste un profesor de germana si ia-ti ore de 2 ori pe saptamana.
5. roaga-te, iubeste, dormi, mananca.
6. ajuta cat mai mult oamenii din jur.
Tabloul e urias, e cat un perete aproape. Reprezinta un ceas urias cu fond negru si albastru inchis si fulgere, in ceas e un om negru, cu palarie, care priveste in jos si merge. Mi s-a parut atat de familiar cand l-am vazut prima data. Parca ma astepta si imi zicea:"bine ai venit! ti-a luat cam mult timp, dar important e ca ai ajuns." Trebuie sa recunosc ca m-a speriat un pic dar m-a si hipnotizat, nu puteam sa imi iau privirea de la tablou. Nu ma saturam sa il privesc. Il simteam ca pe ceva pierdut si regasit. Oare calatorul care mergea ingandurat prin timp eram eu? Acest tablou exista, e in holul spitalului unde voi lucra eu timp de 6 luni. Si stiti ca de fapt eu eram omul fara ceas? Care zicea ca timpul nu-nseamna nimic?
Nu exista coincidente. Tabloul e acolo si ma asteapta, ma cheama, ma obsedeaza.
Nu pot scapa de el asa cum nu pot scapa de drumul meu, de soarta mea.
Oare ce orb nebun a aruncat zarurile mele?
Te iubesc si oricat fum e momentan, eu te astept ca si in prima zi. Si castanele te asteapta, nucul meu!
Etichete:
despre nimic
,
El
,
guns `nd roses
,
micul Porto
,
moi
,
Muzica
,
noi
,
patience
,
sweet child of mine
sâmbătă, 9 octombrie 2010
recomandare de film...
de,de,de...despicable me!!! pentru o dupa-amiaza plina de relaxare, just chillax...and go to this movie...e grozav si te dai si cu rollercoasterul 3d :D...."It`s so fluffyyyyyyyy that I`ll die!!!":P
Etichete:
chillax
,
despicable me
,
filme
,
micul Porto
,
trailer
marți, 28 septembrie 2010
25
Astazi e ziua mea, zi frumoasa ca mine ;p
Now,seriously, azi implinesc 25 de toamne.
S-a mai ingalbenit/ oranjarit/ maronit/ rosietit o frunza din copacul vietii mele.
Cred ca daca m-ar intreba cineva ca pe ce copac ma vad as raspunde: "castan" sau "stejar".
I`m a tough cookie, at least on the outside.
Astazi vreau sa ii multumesc Celui de Sus pentru ca mi-a dat totul.
Ce imi doresc de ziua mea? Sanatate pentru mine si pentru cei dragi mie.
Vreau sa multumesc pentru:
-25 de ani de lumina;
-o familie imperfect de perfecta, carora le datorez totul si fara care nu as fi ajuns unde sunt acum;
-pentru iubirea pe care am primit-o si pe care o primesc in fiecare zi; pentru un El cum nici nu l-am visat :) tim! ;
-putere,iubire,coloana vertebrala,pacea interioara;
-ca m-am nascut in Brasov;
-ca am ambitie, cap pe umeri si prieteni la nevoie;
-pentru ca mi-a dat minunata sansa de a calatori si de a deveni cine sunt;
-pentru oamenii minunati care ma inconjoara;
-pentru bucuria de a simti fiecare zi ca pe ceva nou;
-darul de a invata si de a alina suferinta oamenilor;
-pentru ca sunt blonda si nu bruneta;
-pentru ca sunt optimista;
-pentru ca viata a fost si este buna cu mine;
-pentru ca am cunoscut oameni Mari;
-pentru Alina care e printre stele,acum;
-pentru doamna Itu;
-pentru ca iubesc si sunt iubita;
-pentru ca nu m-a lasat sa raman in intuneric.
Am invatat si am vazut multe in 25 de ani de viata. Sunt inca naiva si copil si inca mai pot spune exact ceea ce gandesc. Acum, nu stiu daca asta se incadreaza sau nu la categoria realizari.
Sunt mandra pentru Cambridge, pentru carnetul de soferi, pentru diploma de medic, pentru ca i-am facut mandrii pe ai mei.
"Intotdeauna unde se inchide o usa se deschide o fereastra." Eu chiar cred asta.
La fel cum cred si ca se poate sa traim intr-o lume mai buna.
Viata e un miracol. Si multumesc in fiecare zi pentru ca ma pot bucura de ea.
A mai trecut un an, cu folos :)
Si am si o dorinta pe anul viitor dar nu o pot spune.
Si stiti ce am primit deja cadou? Cel mai frumos cadou. Iubitul meu o sa vina de Craciun in Franta, la mine, o sa fie primul nostru Craciun impreuna!
Si cei 3 trandafiri rosii de la tata...Po ruleaza!
Iti multumesc!
Now,seriously, azi implinesc 25 de toamne.
S-a mai ingalbenit/ oranjarit/ maronit/ rosietit o frunza din copacul vietii mele.
Cred ca daca m-ar intreba cineva ca pe ce copac ma vad as raspunde: "castan" sau "stejar".
I`m a tough cookie, at least on the outside.
Astazi vreau sa ii multumesc Celui de Sus pentru ca mi-a dat totul.
Ce imi doresc de ziua mea? Sanatate pentru mine si pentru cei dragi mie.
Vreau sa multumesc pentru:
-25 de ani de lumina;
-o familie imperfect de perfecta, carora le datorez totul si fara care nu as fi ajuns unde sunt acum;
-pentru iubirea pe care am primit-o si pe care o primesc in fiecare zi; pentru un El cum nici nu l-am visat :) tim! ;
-putere,iubire,coloana vertebrala,pacea interioara;
-ca m-am nascut in Brasov;
-ca am ambitie, cap pe umeri si prieteni la nevoie;
-pentru ca mi-a dat minunata sansa de a calatori si de a deveni cine sunt;
-pentru oamenii minunati care ma inconjoara;
-pentru bucuria de a simti fiecare zi ca pe ceva nou;
-darul de a invata si de a alina suferinta oamenilor;
-pentru ca sunt blonda si nu bruneta;
-pentru ca sunt optimista;
-pentru ca viata a fost si este buna cu mine;
-pentru ca am cunoscut oameni Mari;
-pentru Alina care e printre stele,acum;
-pentru doamna Itu;
-pentru ca iubesc si sunt iubita;
-pentru ca nu m-a lasat sa raman in intuneric.
Am invatat si am vazut multe in 25 de ani de viata. Sunt inca naiva si copil si inca mai pot spune exact ceea ce gandesc. Acum, nu stiu daca asta se incadreaza sau nu la categoria realizari.
Sunt mandra pentru Cambridge, pentru carnetul de soferi, pentru diploma de medic, pentru ca i-am facut mandrii pe ai mei.
"Intotdeauna unde se inchide o usa se deschide o fereastra." Eu chiar cred asta.
La fel cum cred si ca se poate sa traim intr-o lume mai buna.
Viata e un miracol. Si multumesc in fiecare zi pentru ca ma pot bucura de ea.
A mai trecut un an, cu folos :)
Si am si o dorinta pe anul viitor dar nu o pot spune.
Si stiti ce am primit deja cadou? Cel mai frumos cadou. Iubitul meu o sa vina de Craciun in Franta, la mine, o sa fie primul nostru Craciun impreuna!
Si cei 3 trandafiri rosii de la tata...Po ruleaza!
Iti multumesc!
Etichete:
bajka
,
bonobo
,
micul Porto
,
moi
,
Muzica
marți, 7 septembrie 2010

"batrane,esti fricos!!!gasesc eu si strada ta!" :)
"De ce ma vrei cum nu ma poti avea
De ce ma-nveti tu care-i drumul bun
De ce crezi tu ca ma ratez si tu ma scapi
De ce pe jos nu poa' sa fie scrum...?...
...De ce nu pot sa tac?
De ce cand rad e rau?
De ce sa mint zambind?
De ce sa-nvat sa lupt?
De ce e ala rau?
De ce e drumul greu?
De ce sa tac acum?
De ce sa strig mai tare?
De ce sa nu renunt?
De ce doar eu gresesc?
De ce doar eu ma zbat?
De ce am uitat sa rad?
De ce mereu mi-e frica?
De ce imi beau invidia?
De ce nu sunt si bun?
De ce nu sunt curat?
De ce-am pe suflet scrum?
De ce-am in creier nord?
De ce-am in suflet sud?
De ce nu sunt copil?
De ce-s atat de crud?
Asa ca... nu te mai uita la mine
Cu ochii astia goi
Si mai bine invata-ma sa adorm zambind
Si iubeste-ma asa cum sunt!"
trebuie sa zbor...toti oamenii ar trebui sa zboare, sau macar sa incerce, e doar un exercitiu de vointa...se poate, daca vrei si iti doresti ceva cu adevarat totul este posibil! si,nu, nu m-am luat dupa Coelho care e cam cheesy pentru gustul meu.
eu ti-am alergat prin vene!
si atunci sa nu iti vina sa lasi tot si sa fugi in comunitatea hippie din spania, nu inainte de a-ti taia cardul??? inainte sa devii un nenorocit de capitalist dependent de bani. eu nu vreau sa ajung "omul-macaroana" si singurul meu merit sa fie detinerea de "relatii".
sunt mandra de mine. in curand o sa implinesc 25 de ani. si cred ca mi-am trait frumos si curat viata pana acum. nu am calcat pe nimeni in picioare ca sa obtin ce vreau. am trait dupa regulile mele. am crezut in bun si in frumos. am infruntat furtunile si mi-am adunat sufletul de pe jos si l-am carpit cum am stiut mai bine. si am mers mai departe. si iubesc! si sunt iubita. si intr-o buna zi o sa imi indeplinesc visul si o sa fac ceva si pentru cei care nu au nimic. ca sa vada si ei ca oricine merita aripi si are dreptul sa viseze. ca nu e nimic rau in a crede. a crede in Dumnezeu, in tine si in oameni. pentru ca oamenii merita,uneori. si daca nu crezi ii vei rata si pe aceaia putini care ti-ar schimba viata radical. de ce sa dai increderea pe teama si lumina pe umbre si indoieli?
"Someone finds salvation in everyone, another only pain
Someone tries to hide himself, down inside himself he prays
Someone swears his true love until the end of time
Another runs away, separate or united, healthy or insane.
Even when you've paid enough
Been pulled apart or been held up
Every single memory of the good or bad
Faces of luck
Don't lose any sleep tonight
I'm sure everything will end up alright
You may win or lose
But to be yourself is all that you can do, yeah
To be yourself is all that you can do."
Si...after all...pace si dragoste si impliniri tuturor!
Etichete:
micul Porto
,
moi
,
my inner modjo
duminică, 25 iulie 2010
La Brasov...how I wish you were here
"How I wish, how I wish you were here.
We're just two lost souls
Swimming in a fish bowl,
Year after year,
Running over the same old ground.
What have we found?
The same old fears.
Wish you were here. "...TIM!
La Brasov ploua aproape in fiecare zi, e racoare, e bine.
E liniste si pace.
In jumatatea zilei in care nu ploua, e soare...deci,e perfect.
Orasul meu e tot asa cum l-am lasat: frumos, frumos tare:)
Azi am dat o tura de vreo 60 km cu Regina mea ( Dacia mea galbena:) si a fost tare relaxant. M-am descurcat bine, cred ca voi fi un excelent ( si modest sofer) :P
Maine ma apuc de invatat pentru licenta, pana atunci ma mai relaxez, ma mai adun.
E tare bine acasa, cu parintii mei dar imi lipseste enorm cealalta Acasa, unde este El. Mi-e tare dor de El si parca pe zi ce trece il iubesc tot mai mult. Sper ca soarta va fi blanda cu noi si sper ca totul se va aranja firesc si frumos, asa cum trebuie, in Cartea Vietii. Pana atunci ii dedic aceasta melodie:
We're just two lost souls
Swimming in a fish bowl,
Year after year,
Running over the same old ground.
What have we found?
The same old fears.
Wish you were here. "...TIM!
La Brasov ploua aproape in fiecare zi, e racoare, e bine.
E liniste si pace.
In jumatatea zilei in care nu ploua, e soare...deci,e perfect.
Orasul meu e tot asa cum l-am lasat: frumos, frumos tare:)
Azi am dat o tura de vreo 60 km cu Regina mea ( Dacia mea galbena:) si a fost tare relaxant. M-am descurcat bine, cred ca voi fi un excelent ( si modest sofer) :P
Maine ma apuc de invatat pentru licenta, pana atunci ma mai relaxez, ma mai adun.
E tare bine acasa, cu parintii mei dar imi lipseste enorm cealalta Acasa, unde este El. Mi-e tare dor de El si parca pe zi ce trece il iubesc tot mai mult. Sper ca soarta va fi blanda cu noi si sper ca totul se va aranja firesc si frumos, asa cum trebuie, in Cartea Vietii. Pana atunci ii dedic aceasta melodie:
Etichete:
ma galaxie
,
micul Porto
,
Muzica
,
my inner modjo
,
noi
luni, 19 iulie 2010
lili

lili e prietena mea draga din copilarie, de care imi era frica atunci cand eram mici:)
cu ea am invatat sa merg pe role, a se intelege ca ma tara dupa ea in spatele blocului si eu de-abia imi tineam echilibrul :)
am invatat ce e prietenia adevarata, frumoasa si pura.
we had our ups and downs like everybody has...but we are not anybody...we are supergirls!
cu ea am alergat in pijamale prin sighisoara in cautarea unui net cafe.
cu ea am fost la mare si la munte si pe tampa si in parc la shaguna, pe banca noastra.
am mers mana in mana pana cand am dat la facultate.
apoi la fel, dar mai la distanta un pic.
duminica se casatoreste la starea civila. o sa fie Doamna Diaconu Liliana :)
eu o iubesc si ma bucur enorm pentru ea.
duminica visul ei se implineste!
si al meu odata cu al ei, iti doresc sa fii fericita si sanatoasa alaturi de cel drag si sa faci 3!!!
:) am noduri in gat si lacrimi tot acolo.
duminica se transforma si incepe o noua etapa!
casa de piatra!
Etichete:
ma galaxie
,
micul Porto
,
my inner modjo
,
prietenia
sâmbătă, 15 mai 2010
leapsa...la vita e bella
Nu îmi place de mine cand sunt lenesa(adica most of the time) / si stresata.
Sunt o exploratoare :0)
Mi-aş dori sa pot fi un pic nesimtita, sa imi pot sustine punctul de vedere pana in panzele albe.
Nu-mi place sa fiu judecata.
Orice om,orice animal,orice lucru in care crezi,orice vis,orice aventura merita o sansa reala.
Nu uit niciodata cine sunt, de unde am plecat si unde vreau sa ajung.
Nu pot suporta nesimtirea,aroganta,marlania si nu pot sa trisez.
Pot sa iert...mult, si pe cine nu merita.
Urăsc... Nu urasc,ura este un sentiment puternic.
Îmi plac florile,oamenii frumosi in interior,cartile,calatoriile,ceainariile,librariile,ciocolatele...:0)this can go on forever.
Joc teatru ...nu mai joc,am jucat...si cum nu pot sa joc pe o scena adevarata am decis sa nu mai joc deloc.
Puţini stiu cat de mult cred in "le vent nous portera".
Pregătesc o intoarcere in forta dupa ce termin cu examenele de anul asta :p
Îmi place viata.
Nu suport oamenii falsi.
Apreciez asumarea responsabilitatii.
Aş vrea sa vad mai des curcubee si oameni fericiti si mai multa culoare si optimism.
Mă tem ca ii vor dezmagi pe cei dragi.
Îmi pare rău ca nu pot spune "NU".
Aud melodii in capul meu,all the time. Nu,nu sunt schizofrenica!:0)
Văd viata prin caleidoscopul meu.
Rar sunt trista.
Păstrez multe amintiri frumoase.
Nu sunt mulţumită de promovarea non valorilor.
Sunt confuză cand trebuie sa aleg intre suflet si ratiune.
Ar trebui ca toti oamenii sa aiba un animal de casa macar o data in viata lor ca sa vada ce inseamna dragostea neconditionata.
Am nevoie de dragoste,am nevoie de El,de incredere,de sperante.
Etichete:
ma galaxie
,
micul Porto
,
moi
,
Muzica
vineri, 16 aprilie 2010
le vent nous portera
*I should get some new shoes,and a dress...high heels shoes*as vrea sa invat sa merg pe bicicleta*prea toleranta*school is overrated*I miss so much traveling*ani lumina si-au scuturat pulberea de aur peste amintirile mele*a trecut atat de mult timp de cand m-am nascut si,totusi,atat de repede*vreau sa devin chef de deserts*imi palce dulceata de nuci verzi si cea de visine si cea de portocale cu scortisoara*je t`aime mon amour*someday I`ll be Saturady night*book shops addict*iubesc mancarea gatita de El*il iubesc pe el*TIM*ploua cu stele de ,imediat, 5 luni*mi-e dor sa skiez*as vrea sa inot,acum,in mare*imi place sa invat la psihiatrie*vine Reziul,OMG!!!*panic at the store,massive panic attack*o sa fie bine,ea a fost si este buna cu mine*my parents are simply the best!!!*prajiturile de la Olympos sunt preferatele mele*I love the smell in the OR(operation room),I love the scrubs,I love surgery!*my favourite colour is green*happy shinny people*spring is here but I love autumn and winter*iubesc Brasovul*urasc filmele de groaza*urasc este un cuvant puternic...imi displac profund filmele de groaza si comediile americane tampite*imi plac "Gentlemen prefere blondes","Casablanca","The wizzard of Oz","Breakfast at Tiffany`s"*high heels*red lipstick*smoky eyes*muzica e viata mea*Iris,Iris,Iris*ce-o fi facand Lili?dar Alex?dar Didi si Didi?*imi lipsesc prietenii mei imprastiati prin lume*acum nu mai sunt singura,il am pe El*e frumos sa iubesti*as avea 5 caini daca as avea o casa cu o curte mare si o pisica pentru a avea cainii ce alerga*I love dogs and I dislike cats*am descoperit ca sunt Libelula*imi place furtuna*azi am vazut curcubeul*Franta,baghete,fromage du chevre,flan,raclette...yummmyyyy
*vreau sa merg la Bran si sa ascult pasarile cum ciripesc si sa fie liniste*I need some fine wine and you*Mire si Psyko ruleaza*a friend in need is a froend in need*Gogol Bordello*piata de la Traian*I love the smell of cinnamon apple pie in the morning,smells like...victory!*Garfield ruleaza!*that`s sad,even for you*la vara o sa mergem la mare ca sa il cautam pe Haggard*vreau sa emigram*e alta dimineata dar aceeasi greata si toti cu acelasi gand:am sa ma omor; doua baricade,doua ziduri oarbe si toti sunt impotriva tuturor,tot ce-a mai ramas,tot ce-a mai ramas e un singur pas dar n-am sa-l fac!)....
*la flaca*sunshine reggae*y bailar y bailar y tomar y tomar*insula,soare,plaja,nuci de cocos,barci colorate*cascade*parcuri frumoase cu animale salbatice in ele*concerte live*mi-e doar de un concert ocs cu oama*lili si iris*alex si teatru*iubesc teatrul,daca nu as fi dat la Medicina mi-ar fi placut sa devin actrita de teatru,nu de cinema*poze in sepia,alb negru*iubesc culorile!*nu prea imi plac nuntile dar ador petrecerile surpriza*haine,haine,haine!!!*geanta aia draguta gri din piele intoarsa cu tinte care ar merge cu acel cardigan din mohair gri...sigh*cocktail dar nu Molotov*vreau ferestre URIASE!si sa am casa intr-un parc,sa am stejarii mei si veveritele mele*nu,nu ma cred Alba za Zapada,nici macar nu imi place de ea*imi place Marry Poppins*VIATA CU LOUIE sunt cele mai geniale desene animate EVER,DIXIT!*lazy mornings with him*shopping with Mom*cooking with Dad*singing with `em at Easter*our old and dear family car Dacia 1300 called Regina which I proudly drive :D whenever I get the chance!*dancing like crazy `till my legs fall apart*inima este un mecanism extrem de complicat,as vrea sa citesc "Mecanica inimii" dar nu am mai gasit-o in librarii*as putea sa petrec ore intregi in librarii,cand ma fac mare vreau sa am o librarie si o ceainarie sua even better o librarie cu o ceainarie inauntru care sa bata Carturestiul si sa aiba preturi mai mici*imi plac lampioanele*cel albastru cu pirati primit de la lili e foarte tare*port libelula lui si,cateodata,sticletele,nicioadat impreuna ca ca nu se certe*IUBESC si sunt iubita*life is a miracle*la vita e bella!!!*
Etichete:
ma galaxie
,
micul Porto
,
moi
joi, 15 aprilie 2010
:(((
mi-au disparut toate postarile in afara de astea 3 care au mai ramas.nu stiu cum.de ce?acum am vazut ca nu mai sunt.e gol.e ca si cum o parte din mine s-a ascuns.scriam ca sa nu uit.scrisul ca si terapie.au disparut. :((
nu stiu daca mai am puterea sa o iau de la capat.sa rescriu.nici nu mai imi amintesc tot ce-am asternut aici. :((
offf,ce zi nasoala!it`s been a bad day...dupa ce ca azi limita durerii fizice suportabile a fost depasita am mai descoperit si dezastrul cu blogul.pentru ca,da,pentru mine este un dezastru.
atat.o sa-l refac incet,incet....
sâmbătă, 27 martie 2010
noi 2 si-o umbrela...pardon,tac de biliard
Aseara am invatat sa joc biliard de la niste oameni frumosi si foarte rabdatori :0)
Si am uitat sa fac poze la pestele gatit de moi...si la legumele lui foaaaaarte spicy...hot hot hot !...apaaaaaaaaaaaaaaaaaa...hay ma ca nu sunt atat de picante!!! nuuuuuuuuuuuuuuu...doar ca dupa as fi putut luata lejer drept camila/dromader dup litrii de apa dati pe gat!
Ieri te-am iubit...azi te ador...:0)
Ieri te-am stiut...azi te cunosc....iar cand te risipesti eu la mine te aduc...
PS:Am primit cel mai de neasteptat compliment de la o colega care mi-a spus, dupa ce a mancat o muffin facuta de moi, ca e normal sa imi iasa atat de bine pentru ca am gatitul in sange...tata este chef bucatar(maistru bucatar daca e sa o zic old school)...insa eu nu m-am consider (si nu ma consider) niciodata o maestra in ale bucatariei mai ales ca mie nu prea imi place sa gatesc. Pana nu demult consideram acitivitatea asta ca o uriasa pierdere de vreme...acum am descoperit ca vindeca...nervi,suparari,ba mai mult da nastere si la bucurii si clipe unice alaturi de cei dragi si infometati care devoreaza totul. Plus ca iti poti exprima excesul de creativitate in bucatarie !
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)


