"Sometimes I need some time...on my Own Sometimes I need some time...all alone Everybody needs some time... On their own Don't you know you need some time...all alone We've been through this such a long long time Just tryin' to kill the pain
But lovers always come and lovers always go An no one's really sure who's lettin' go today Walking away..." Linistea se-asterne peste camera solara. Stelele si luna imi lumineaza calea. Nu stiu care cale dar calea! When you don't know where you are going any road will take you there. Linistea curge-n mine. Aerul este greu ca plumbul si apasa pe mine, la fel ca-n ultimele 3 luni, parca un pic mai greu acum. O pana daca ar cadea acum in linistea de gheata ar sparge in mii de cadre tabloul nemiscat al inimii mele. Sufletul este inca acolo. Obosit, ciopartit, insangerat dar este. I know that you can love me when there is no one left to blame.
Cat te-am iubit, cat te-am vegheat, cat te-am strans in brate ca sa nu te pierd si tot te-am pierdut. Zi de zi, alunecai spre alte ape intunecate. Se spune ca in viata primim ceea ce meritam. Ca roata e rotunda. Ca there is no wrong, there is no right, the circle only has one side. Oare pentru ce am platit eu acum? Sau tu? De ce am platit noi? Sing, sing, sing, siiiing! Cant ca sa imi aud vocea, asa cum scriu ca sa nu ma pierd, ca sa cresc! Asa cum acum nu pot sa dorm, ma gandesc la El, ce mult l-am iubit, nici nu stie. Cat de greu mi-a fost si imi este...dar cum hotararea ma ajuta sa merg mai departe. Hotararea si speranta in ceva mai mult pentru El, pentru mine.
daca ai stii cat de greu mi-a fost si cat de greu imi e. but I talk a lot and silly 'cause I don't want to trouble you. distance fucked with my brain ( if I ever had one)...
dar inca te iubesc, chiar daca nu zic asta cum si cand ar trebui. si te astept, ca in prima zi cand m-ai lasat sa astept, din cauza unui laborator :) si apoi in statia de autobuz...
ce ne rezerva viitorul, on verra.
dar pana atunci :
" Daca esti tu insuti, inainte de toate, tu insuti, daca ai radacinile adanc implantate in viata, in concret, nimic nu te poate rata." Mircea Eliade
Are pe masă pahare de colecție, incredibil de super tari cu galaxy rangers, cumpărate la marche de puce cu 1 euro jumate, camera e inundată de o lumină albastră neon care vine de la minunata lampă de birou vintage, bleu marin cu gri, cumpărată de la aceeasi marche de puce cu 3 euro, citește o carte rusească și bea ceai Roibos cu vanilie, yam!
Pe birou stă o grămadă de dosare, poate aștepta până mâine.
Timpul se dilată și se trezește în Rusia în mijlocul evenimentelor. Natura superbă, mascatul bal, rochiile dantelate, corsetele cu balene, măștile misterioase, fracurile, țigările de contrabandă și valsul.
Apoi se trezește într-un minunat castel, la o serată înconjurată de oameni minunați, cu licoruri fermecate și bucate minunate. Râsete, glume, cântece, povești despre cum să faci istorie, succes, sclipiri de geniu și de cristale, jocuri de artificii.
Și te trezești înapoi cu o carte în mână și un ceai rece pe noptieră. Totul ar trebui să fie cald dar, în realitate, este steril pentru că El nu este aici. And I miss him!!! 9 more days...the countdown begins.
a venit El! si, deodata, totul este iluminat. zbor,zbor,zbor prin firele verzi de iarba, printre magnoliile inflorite, printre lalele si printre miile de flori inflorite aici. Franta e in plina stare de Primavara. este frumos, cald, bine, liniste. e sigur. azi plecam in expeditie la Strasbourg, pana duminica o sa vanam muzee, libelule, antichitati, verde si vaporase. iei!
vise invelite-n ciocolata cu aroma de scortisoara si mar copt...vise de iarna pentru concerte primavaratice la Paris....viata e simpla daca alegem sa fie asa!
Lazy, quiet morning, have a tea, listen to some peaceful music, make plans, relax, read a book, spend some quality time with yourself...si uita-te la un mic video absolut stupid si inutil dar care te face sa razi si sa uiti de toate pentru un moment :) Apoi povesteste un pic cu iubitul tau si...feel loved and lucky! :* "e magic amorul din noi"
"Dac-as fi pentru o zi presedinte as lasa Romania amanet, fara cuvinte. Dac-as fi pentru o zi presedinte v-as amaneta pe toti si nu m-ati prinde..." sau asa ceva. E o melodie veche de la Parazitii. Care imi suna obsesiv in ureche din momentul in care am inceput sa fiu mai aproape de problemele financiare ale romanilor. Bine,stiam ca tara e in deep shit. Dar pana acum mica mea lume nu era afectata extensiv. Direct era deja, prin El. Acum este prinsa in monstrul asta pe moarte familia mea, El, familia lui. Monstrul se zvarcoleste, scoate fum si foc pe nari, da din aripile de dragon, incearca sa se ridice dar nu reuseste, se zbate si dogoarea rasuflarii lui arde totul in jur. Si e un camp de flacari, plin de oameni in flacari care alearga deznadajduiti in toate directiile, incercand sa isi salveze familiile, sa se salveze. Dar putini reusesc. Majoritatea ard de vii, se sting incet, dar tacuti, nu mai au voce sa stige, nu mai au lacrimi sa verse. Poate parea un pic melodramatic. Dar monstrul asta pe moarte este Romania. Si in ea mor cei dragi noua. Se sting usor, nu se mai zbat, nu mai au aripi, nu mai au putere, resemnarea-i tara lor. Mi-e tare greu sa fiu aici. Acum. Dar scopul imi este mai clar. Mi-am intrebat parintii cum au reusit sa se descurce pana acum, cand eram la facultate si imi plateau chiria, cheltuielile, imi dadeau si bani de buzunar. Totul parea bine. Mi-au explicat resemnati:"S-au marit taxele. Salariul e acelasi. Benzina s-a facut 5,5 lei/l. Si ce e mai rau nu e situatia materiala ci felul in care se poarta cu noi patronii. Dispretul, lipsa de respect venite din partea unro oameni cu 8 clase si un pic dar smecheri, descurcareti, care te rezolva." Asta mi-a amintit de articolul Alinei, Dumnezeu sa o odihneasca in pace, despre Omul Macaroana. Nu l-am gasit pe internet. O sa il transcriu in concediu, cand plec la Brasov. Scurt/2 oamenii sufera, tara moare, tinerii pleaca. Hotii, incultii, curvele, bisnitarii infloresc. Vorba cantecului:"Doamne, ocroteste-i pe romani!". Eu am ales sa plec. Mi-e greu, mi-e dor, nu imi gasesc locul, am frustrari. Toata lumea ma felicita pentru ca am reusit sa plec. In curand sper ca o sa vina si El. Atunci o sa fie, in sfarsit, bine si liniste, asa cum a fost cat timp a venit in vacanta. Apoi o sa ii ajutam si pe ai nostrii. O sa ii luam cu noi. De ce nu am ramas sa lupt? Pentru ce? Contra cui? Romania pe care eu o iubesc se stinge demult. Tristete infinita. As fi vrut sa fie altfel.
Si ne plimbam noi ca 2 flori prin Basel si la un moment dat ni s-a facut foame. Dar nu asa orice fel de foame ci o foame din aia crunta. Bun, moment de cumpana...ce si unde putem noi manca in Basel? Ca de buget limitat. Hai sa mancam la fratii nostri turci. Ca doar mai ieftin de atat nu gasim iar pozele arata destul de apetisant. Bine, recunoastem, eram atat de infometati incat incepeam sa vedem pui la rotisor in loc de oameni, pe strada. Bun, on y va? On y va, papoi!
Ok, intram noi in fast food sau restaurant rapide depinde in ce tara va aflati :P si comandam un sis kebap si El ceva cu legume. Si primi 2 portii super generoase plus 4 trigoane de paine super buna din partea casei si purcedem noi la devorarea portiilor gargantuesti. Mancarea delicioasa, poate un pic cam spicy. Timp in care incepem noi sa ne minunam de cat de bine au reusit sa se adapteze turcii in Elvetia: tin sa precizez ca fast food-ul sclipea de curatenie, personalul avea uniforme CURATE, era pe acolo o doamna care stergea mesele si gemurile din 5 in 5 minute, toalete super curate ( dar voi reveni in curand cu un post in exclusivitate legat de toaletele din Elvetia, care m-au impresionat profund, nu mai gasesc eu toalete ca alea pe oriunde o sa mai calatoresc), in fine totul incredibil de curat pentru un fast food turcesc.
Pe fundal, normal ca auzeam numai melodii cu "habibi.habibi" si "iala,iala" dar mancarea era atat de buna incat mai ca nu auzeam miorlaielile din fundal cand deodata...pam pam...PAUSE FOR EFFECT...si hai cu maneaua romaneascaaaaaaaa...mai exact,cred ca era guta sau copilul minune, eu nu ii deosebesc dar El sustinea ca e Adi minune...si da-i cu maneaua...hai,hai! Stupoare: eram intr-un fast food turcesc din Elvetia si ascultam manele romanesti! Se duce de rapa lumea asta. Apoi ne-a bufnit un ras isteric pe amandoi si, bineinteles, ca am anuntat lumea ce se asculta in fast foodurile turcesti din Elvetia. Si, nu, nu a fost doar o coincidenta nefericita pentru ca apoi a mai urmat o melodie de la Akcent :)
Oricum, mancarea a fost ieftina si buna, am iesit de acolo cu burtile pline si cu o manea in repertoriu!
Iar a2a zi am ales un restaurant chinezesc ca sa fim siguri ca evitam incidentele neplacute, am fost la Mr. Wong, al carui pui cu sos dulce-picant ne va ramane in amintire for ever end ever! God bless Mr. Wong, fast food-ul turces si chinezoii din Paris, unde se mananca extraordinar de bine si de ieftin! si castanele!!!
I love Basel! Incep sa ma indragostesc de Elvetia, mai ales ca pana acum am vazut cel putin 2 Starbucksuri in Basel, dar trecand peste asta, chiar si femeile de serviciu vorbesc engleza in Basel!!! La youthhostelul unde am stat, pe langa faptul ca absolut totul stralucea de curatenie, personalul vorbea cel putin 3 limbi: germana,franceza si engleza. Si camerele de la hostel au fost mult mai curate, mari, genial mobilate decat orice hostel sau hotel de 2 stele la care am stat in Paris. Plus lumea foarte amabila si cordiala, fara sa fie falsa. Efectiv oamenii pareau mult mai abordabili. Am mancat la un fast food turcesc unde am primit portii delicioase si uriase de mancare, la un pret rezonabil. Si marea surpriza a venit in momentul in care am auzit o manea :)) nu ne-a venit sa credem! in Basel, Elvetia, am ascultat Adi Minune...cred ca el era. Dar s-ar putea sa ma isnel, cert e ca am ascultat o manea romaneasca intr-un fast food turcesc din Elvetia. Si apoi Akcent, asta a fost mai suportabil. In rest, tramwaie frumoase, catedrale superbe si un muzeu magic de papusi!
A mai trecut un An. Privind in urma, un An cu realizari frumoase. Un an cu suisuri si cobarasuri dar una peste alta plin de iubire si de sprijin. Plin de magia bucuriei de a avea parinti minunati, prieteni adevarati si un iubit minunabil!
Eu imi doresc ca anul asta nou sa aduca sanatate pentru mine si pentru toti cei dragi mie. Si pace in lume. Si sa reusesc tot ce mi-am propus anul trecut si nu am reusit sa fac, din diverse motive.
Imi doresc sa devin mai nesimtitoare. Sa devin mai puternica. Sa imi depasesc limitele.
Sa invat sa spun:" NU!".
Sa nu imi refuz micile bucurii cotidiene.
Sa nu uit ca music is the healer no matter who you are!
Buna dimineata, este ora 10, aseara am adormit la film in bratele Lui, dimineata m-am trezit sub geana lui cea blanda si iubitoare iar acum gatim. Ziua am fcaut pe turistii si am batut Strasbourgul in lung si-n lat, in ciuda zapezii si a frigului `cause we`re born in Transilvania...arghhhhhhhh! si la sfarsitul zilei am tras urmatoarea concluzie: Strasbourgul ruleaza! :P Dar nici Parisul nu e rau :) Craciun fericit,tuturor! Am primit cadouri de Craciun foarte frumoase si...un inel, sub turnul Eiffel :) Life is more beautiful when we`re together!..."`cause you were born to be my baby and I was born to be your man"
"Shed a tear 'cause I'm missin' you I'm still alright to smile Girl, I think about you every day now Was a time when I wasn't sure But you set my mind at ease There is no doubt You're in my heart now
Said, woman, take it slow It'll work itself out fine All we need is just a little patience Said, sugar, make it slow And we come together fine All we need is just a little patience
I sit here on the stairs 'Cause I'd rather be alone If I can't have you right now I'll wait, dear Sometimes I get so tense But I can't speed up the time But you know, love There's one more thing to consider
Said, woman, take it slow And things will be just fine You and I'll just use a little patience Said, sugar, take the time 'Cause the lights are shining bright You and I've got what it takes To make it, We won't fake it, I'll never break it 'cause I can't take it
...little patience, mm yeah, mm yeah need a little patience, yeah just a little patience, yeah some more patience, yeah need some patience, yeah could use some patience, yeah gotta have some patience, yeah all it takes is patience, just a little patience is all you need
I`ve been walkin` the streest at night Just tryin` to get it right Hard to see with so many around You know I don`t like Being stuck in the crowd And the streets don`t change But baby the name. I ain`t got time for the game 'cause I need you yeah,yeah but I need you ooo, all this time!"
Fumul ma invaluie. Nu mai vad clar. Nici unde merg, nici de unde vin, de ce-am venit aici, de ce sa nu mai stau, de ce sa nu ma-ntorc.
Te vad prin el, tremuri, palpai ca si flacara lumanarii pe care am aprins-o inainte sa plec.
Ea s-a stins, a dus o dorinta acolo sus.
Mi-e teama sa nu te stingi si tu.
Uneori cuvintele ies atat de usor...I could see how the devil could be pulled out of me.
Poate nu ti-am zis destule, poate nu ti-am zis tot, poate am zis prea multe dar...simt atat de mult.
Te iubesc. Simplu si clar. Si rabdarea nu a fost, nu este si nu va fi niciodata punctul meu forte dar incerc sa o obtin, sa o stapanesc, sa o imblanzesc, sa o fac prietena mea.
Azi am vorbit cu mama, am si vazut-o pentru prima data in 10 zile si mi-am amintit ca nu am plecat de acasa decat de vreo 10 zile si mie mi se pare o vesnicie. M-a bucurat sa vad ca oamenii sunt tot acolo unde i-am lasat, ca nu s-au schimbat, ca nu ma urasc pentru ca am plecat. Doar ca le este extraordinar de dor de mine dar nu mai dor decat imi e mie de ei.
Si am inceput sa imi vad iar scopul, ceata a mai disparut un pic.
Stiu ce am de facut: 1. rezolvat problemele administrative; 2. lucreaza pana la epuizare si absoarbe cunostinte noi pana la capacitatea maxima; 3. invata pentru rezi; 4. gaseste un profesor de germana si ia-ti ore de 2 ori pe saptamana. 5. roaga-te, iubeste, dormi, mananca. 6. ajuta cat mai mult oamenii din jur.
Tabloul e urias, e cat un perete aproape. Reprezinta un ceas urias cu fond negru si albastru inchis si fulgere, in ceas e un om negru, cu palarie, care priveste in jos si merge. Mi s-a parut atat de familiar cand l-am vazut prima data. Parca ma astepta si imi zicea:"bine ai venit! ti-a luat cam mult timp, dar important e ca ai ajuns." Trebuie sa recunosc ca m-a speriat un pic dar m-a si hipnotizat, nu puteam sa imi iau privirea de la tablou. Nu ma saturam sa il privesc. Il simteam ca pe ceva pierdut si regasit. Oare calatorul care mergea ingandurat prin timp eram eu? Acest tablou exista, e in holul spitalului unde voi lucra eu timp de 6 luni. Si stiti ca de fapt eu eram omul fara ceas? Care zicea ca timpul nu-nseamna nimic?
Nu exista coincidente. Tabloul e acolo si ma asteapta, ma cheama, ma obsedeaza.
Nu pot scapa de el asa cum nu pot scapa de drumul meu, de soarta mea.
Oare ce orb nebun a aruncat zarurile mele?
Te iubesc si oricat fum e momentan, eu te astept ca si in prima zi. Si castanele te asteapta, nucul meu!
inainte sa mor, de preferat cat mai repede, ok, cateva pana martea viitoare:
-poze tip legitimatie...8...la magazinul ala cu oferta...8la8lei;
-sa mergem sa ne tundem...o sa imi lipseasca atat de mult sa facem activitatea asta...el sa rada de parul meu albastru scos prin casca...like a grandma,touched for the very first times...eu sa rad de eventuala lui creasta;
-sa mergem sa vedem "Despicable me"3d;
-sa mai mancam o data la Shanghai pui cu 5 arome;
-sa fac clatite;
-sa il ascult cand imi spune sa nu pun toata cutia cu lapte in budinca;...sorry,really :(
-sa jucam table si sah;
-sa imi cumpar "mecanica inimii";
-sa imi gasesc cs in Strasbourg desi asta nu tine neaparat de mine;
-sa dorm mai putin si sa visez mai mult;
-sa pictez cerul in curcubeu;
-sa nu mai imi fac griji inutile si sa iau lucrurile as they come;
-sa ne plimbam mai mult,sa stam in piata muzeului,sa radem la soare!
Vine El la mine si imi zice ca de ziua noastra,cand implinim 5 luni,ma duce la super concertul mega trupei Haggard! Am fost eu entuziasmata dar nu peste poate. Eram curioasa sa ii aud, sa ii vad...mai ales sopranele vroiam sa le aud,sa le vad,sa vad cum sunt imbracate...si a venit concertul,dupa 2 saptamani in care El a decretat "stare de doliu" si nu am mai ascultat Haggard deloc ca sa fie mai mare impactul. M-am imbracat si eu in ton cu mult asteptatul concert si am purces la drum spre Casa de Cultura (cu o ora inainte,normal ca sa "prindem locurile alea bune" :P ). Bun,am ajuns acolo,am stat vreo 5 minute, am intrat pana la jumate :)) adica pana in holul din ccs,apoi dupa vreo 30 min am intrat in sala,ne-am ocupat locurile alea bune,bune si am asteptat,si asteptat,si asteptat,cam o ora pana au inceput sa intre pe scena membrii trupei. Si atunci...pamapama...we`re dead!!! STUPOARE!!! Era numai jumatate din band...lipseau toti suflatorii,o soprana,un tenor,un violoncelist,un chitarist,doua violoniste...deci,enough ca sa se simta. Insa ASSIS care este the brain...care compune totul (si imi imaginez ca nu este usor sa compui pentru atatea instrumente)...a venit pe scena si plin de haz si foarte diplomat si-a cerurt scuze din partea nenorocitului si amaratului de vulcan din Islanda care a erupt acum 2 zile si a acoperit intreaga Europa cu un nor de cenusa vulcanica. Motive pentru care in ziua respectiva aeroporturile din Germania si Italia au fost inchise iar jumatate din membrii au ramas blocati in aeroportul din Bologna,Italia. Si apoi a continuat,zicand ca ei vor sustine oricum concertul si ca "anyways...you have ME!"...and I was thinking..."yeah,right!!!"...dar,NU...chiar l-am avut pe el si pe soprana si pe ceilalti si a fost genial...toti pana la ultimul au dat ce au avut mai bun si vreau sa zic ca inca de la primele acorduri mi s-a ridicat parul de pe mine....vioara,soprana,pianul,violoncelul...Dumnezeule,ca incantare pentru simturile mele, a fost mai presusu de cuvinte. Si sunt perfect constienta ca nu i-am vazut decat la jumatate din potentialul dar,let me tell you,ca nu cred ca o alta trupa ar fi putut s acante atat de bine cu mai putin de jumatate din intrumente. Pentru ca,in the end ei sunt o trupa de metal simfonic medieval gotic...in fine, buuuuuuuuu me if you want...ideea este ca instrumenetele sunt esentiale pentru ei ca sa poata canta ce trebuie sa cante. Si pe langa faptul ca au cantat minunat m-au impresionat si ca oameni. Ma asteptam sa fie foarte dark si seriosi si soprana sa fie serioasa,rece,superioara...iar Assis numai sa grohaie acolo si sa fie mai rece cu publicul dar nuuuuuuuuu...ce oameni!!! au fost foarte comunicativi(la sfarsit au stat sa vorbeasca cu fanii, sa dea autografe,sa faca poze cu ei),calzi,frumosi(toti erau frumosi si radeau),deschisi asa cum nu credeam ca o formatie ca a lor poate fi, iar soprana a fost geniala,a dat din plete pe tot parcursul concertului ,a dansat...chiar si viloncelistul si-a luat violoncelul si s-a tot plimbat pe scena,de chitarist nu mai zis,era ca un spiridus...cand pe scena,cand in public...la fel si assis...si omul orchestra a fost foarte simpatic chiar daca nu prea i-a iesit scamatoria cu focul...data viitoare o sa ii iasa mai bine,sunt convinsa. Si de-abia astept sa merg la urmatorul concert Haggard care va avea loc la Bistrita la Tabara cavalerilor medievali in August! Si cu acest concert si-au mai castigat un fan :) PS: Iti multumsec pentru acest super cadou!!!
