Prezentul 1.
"... you say I move so fast that you can hardly see
you say I move so fast how can you be with me?
but my heart beats slow!..."
" Oare cat as mai avea de mers ca sa ajung si eu intr-un loc ce mi se potriveste? Si unde e locul acela? M-am tot gandit, dar n-am gasit altceva mai potrivit decat carlinga unui avion torpilor cu doua locuri. Tampita idee. Intai si intai, avioanele torpiloare au disparut din peisaj de vreo 30 de ani."
Haruki Murakami, "Pinball,1973"
Viitorul 2.
Viata este ca o plimbare rapida cu o decapotabila. Ma vad conducandu-mi decapotabila cu ochelarii mei de soare stelari si cu o esarfa verde crud/neagra cu libelule pe cap. Rujul rosu mat defineste look-ul meu si o calc fara mila. Vantul imi biciueste obrajii nemilos si din boxe urla korn/manson/rhcp sau o chilluiesc ascultand bonobo/rem/angus and julia stone/audioslave. Padadammm. Valizele sunt in portbagaj iar in dreapta mea sta cineva. Cineva binevoitor si iubitor. Oprim sa bem un milkshake 'cause "my milkshake brings all the boys on the yard, damn right is better then yours!". Apoi drumul se intinde in fata mea ca o esarfa de matase gri, serpuitoare. Addictia mea nu se vindeca. Am jurat pe munca, drum, aventura si libertate. Asta e crezul meu. Fumez o blonda pentru ca eu prefer cancerul epidermoid...si beau un whiskey in the jar, uitandu-ma la cactusii mai inalti decat mine, cu flori la capatai. Cerul arde si eu cu el. Lust for life.
I'm looking for freedom and to find it costs everything I have!...
Trecutul 3.
Azi am mancat o nectarina alba si gustul care mi-a explodat in gura m-a dus instantaneu pe malul marii, la Saturn, in fata hotelului Sirena, unde lucrau parintii mei, in fiecare vara. Plecam spre mare cu o valiza plina ochi de carti impumutate de la biblioteca mea din brasov. Si citeam! Toata vara! Fara pauza! Ma rog, doar cu pauze ca sa ma duc la chioscul de langa plaja sa beau un pahar de sifon cu "sirop" de kiwi! Si ca sa fac schimb de "abtibilduri" cu echipe de fotbal/caini. Centre de interes diferite, deh, eram un copil "complex". Puteam sa citesc seara, pe terasa restaurantului unde lucrau ai mei chiar daca eram asezata la masa de langa orchestra(care mi se parea foarte cool la vremea respectiva, pana cand am mai crescut si mi-am dat seama la ce nivel inalt puteau sa stalceasca cuvintele in engleza). Imi amintesc cum tata pleznea de mandrie cand ma vedea. Costica, chitaristul, imi furase inima.
Dar ce imi placea mie cel mai mult si cel mai mult sa fac vara era sa:
1) miros teii in floare. pana astazi mirosul de flori de tei este unul dintre mirosurile mele preferate. daca stiti vreun parfum care are miros de flori de tei va rog frumos sa imi spuneti!
2) Sa urc pana pe acoperisul hotelului Sirena. cu liftul. 14 etaje. "Sper sa nu observe doamna de la lift ca sunt neinsotita de un adult." Ajungem pe acoperis. Usile se deschideau incet. Tin minte ca prima oara mi-a fost frica sa ma apropi de margine si sa ma uit imprejur. Am ametit asa ca m-am intins pe jos, pe acoperisul unei cladiri de 14 etaje. dar nu m-am lasat. Zi de zi m-am apropiat tot mai mult de balustrada. Vroiam sa vad marea!!! Marea mea. Am reusit.
Am indraznit sa le spun alor mei ce faceam numai cand am plecat la facultate la cluj, 10 ani mai tarziu.
Calitatea asta am cultivat-o cu grija de-a lungul vietii: perseverenta! I am the keeper!
