Prezentul 1.
"... you say I move so fast that you can hardly see
you say I move so fast how can you be with me?
but my heart beats slow!..."
" Oare cat as mai avea de mers ca sa ajung si eu intr-un loc ce mi se potriveste? Si unde e locul acela? M-am tot gandit, dar n-am gasit altceva mai potrivit decat carlinga unui avion torpilor cu doua locuri. Tampita idee. Intai si intai, avioanele torpiloare au disparut din peisaj de vreo 30 de ani."
Haruki Murakami, "Pinball,1973"
Viitorul 2.
Viata este ca o plimbare rapida cu o decapotabila. Ma vad conducandu-mi decapotabila cu ochelarii mei de soare stelari si cu o esarfa verde crud/neagra cu libelule pe cap. Rujul rosu mat defineste look-ul meu si o calc fara mila. Vantul imi biciueste obrajii nemilos si din boxe urla korn/manson/rhcp sau o chilluiesc ascultand bonobo/rem/angus and julia stone/audioslave. Padadammm. Valizele sunt in portbagaj iar in dreapta mea sta cineva. Cineva binevoitor si iubitor. Oprim sa bem un milkshake 'cause "my milkshake brings all the boys on the yard, damn right is better then yours!". Apoi drumul se intinde in fata mea ca o esarfa de matase gri, serpuitoare. Addictia mea nu se vindeca. Am jurat pe munca, drum, aventura si libertate. Asta e crezul meu. Fumez o blonda pentru ca eu prefer cancerul epidermoid...si beau un whiskey in the jar, uitandu-ma la cactusii mai inalti decat mine, cu flori la capatai. Cerul arde si eu cu el. Lust for life.
I'm looking for freedom and to find it costs everything I have!...
Trecutul 3.
Azi am mancat o nectarina alba si gustul care mi-a explodat in gura m-a dus instantaneu pe malul marii, la Saturn, in fata hotelului Sirena, unde lucrau parintii mei, in fiecare vara. Plecam spre mare cu o valiza plina ochi de carti impumutate de la biblioteca mea din brasov. Si citeam! Toata vara! Fara pauza! Ma rog, doar cu pauze ca sa ma duc la chioscul de langa plaja sa beau un pahar de sifon cu "sirop" de kiwi! Si ca sa fac schimb de "abtibilduri" cu echipe de fotbal/caini. Centre de interes diferite, deh, eram un copil "complex". Puteam sa citesc seara, pe terasa restaurantului unde lucrau ai mei chiar daca eram asezata la masa de langa orchestra(care mi se parea foarte cool la vremea respectiva, pana cand am mai crescut si mi-am dat seama la ce nivel inalt puteau sa stalceasca cuvintele in engleza). Imi amintesc cum tata pleznea de mandrie cand ma vedea. Costica, chitaristul, imi furase inima.
Dar ce imi placea mie cel mai mult si cel mai mult sa fac vara era sa:
1) miros teii in floare. pana astazi mirosul de flori de tei este unul dintre mirosurile mele preferate. daca stiti vreun parfum care are miros de flori de tei va rog frumos sa imi spuneti!
2) Sa urc pana pe acoperisul hotelului Sirena. cu liftul. 14 etaje. "Sper sa nu observe doamna de la lift ca sunt neinsotita de un adult." Ajungem pe acoperis. Usile se deschideau incet. Tin minte ca prima oara mi-a fost frica sa ma apropi de margine si sa ma uit imprejur. Am ametit asa ca m-am intins pe jos, pe acoperisul unei cladiri de 14 etaje. dar nu m-am lasat. Zi de zi m-am apropiat tot mai mult de balustrada. Vroiam sa vad marea!!! Marea mea. Am reusit.
Am indraznit sa le spun alor mei ce faceam numai cand am plecat la facultate la cluj, 10 ani mai tarziu.
Calitatea asta am cultivat-o cu grija de-a lungul vietii: perseverenta! I am the keeper!
Se afișează postările cu eticheta copilarie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta copilarie. Afișați toate postările
duminică, 24 iulie 2016
sâmbătă, 2 ianuarie 2016
Doamna Itu Viorica
Profesoara de limba si literatura romana, in Brasov.
Sambata, 26 Decembrie 2016, s-a stins din viata Dna Itu, in apartamentul ei din Brasov. Singura.
Pentru multi oameni este doar un nume.
Mie mi-a fost a2a mama, la egalitate cu Alina(prietena ei cea mai buna si matusa mea drag, secerata de un neoplasm acum 5 ani).
Le-am pierdut pe amandoua, in timp ce eu eram in plina lupta pentru ascensiune, departe, in tara decadentei si a modei.
O mare parte din omul care sunt astazi le-o datorez lor. Dna Itu a fost modelul meu feminin de eleganta si de idealism. Femeia independenta, prin excelenta. Cu ea si prin ea am indragit tot ce inseamna moda. Ea m-a pregatit ani intregi pentru olimpiadele de limba romana si pentru viata.
Am crezut,naiv, ca si in acest an o voi revedea in fata unei cesti de cafea la Bistro de l”Arte, ca in fiecare an cand veneam in Romania. Ca sa ne tesem firul povestii de unde il lasasem ultima oara. Anul acesta norocul meu si suferinta ei s-au terminat. Nu m-a mai asteptat vocea ei inconfundabila, plina de bucurie sincera la capatul firului:„Madalinaaaa, esti in Romania!„
Steaua mea s-a stins in deplina discretie pe 26 Decembrie, asa cum a si trait.
Am 3 inimi si una a murit astazi(Alina si Dna Itu au fost una). Mi-au ma ramas 2.
Dar lumea a pierdut un om stralucit(or), un model de integritate si gust cum astazi rar se mai fabrica. Si anul acesta se va termina in intuneric si in durere.
Dna Itu, va iubesc simplu si frumos. Imi lipsiti. Si doare.
Nu pot decat sa sper ca acum sunteti cu Alina, intr-un loc mai bun.
A dumneavostra,
Madalinuța
Sambata, 26 Decembrie 2016, s-a stins din viata Dna Itu, in apartamentul ei din Brasov. Singura.
Pentru multi oameni este doar un nume.
Mie mi-a fost a2a mama, la egalitate cu Alina(prietena ei cea mai buna si matusa mea drag, secerata de un neoplasm acum 5 ani).
Le-am pierdut pe amandoua, in timp ce eu eram in plina lupta pentru ascensiune, departe, in tara decadentei si a modei.
O mare parte din omul care sunt astazi le-o datorez lor. Dna Itu a fost modelul meu feminin de eleganta si de idealism. Femeia independenta, prin excelenta. Cu ea si prin ea am indragit tot ce inseamna moda. Ea m-a pregatit ani intregi pentru olimpiadele de limba romana si pentru viata.
Am crezut,naiv, ca si in acest an o voi revedea in fata unei cesti de cafea la Bistro de l”Arte, ca in fiecare an cand veneam in Romania. Ca sa ne tesem firul povestii de unde il lasasem ultima oara. Anul acesta norocul meu si suferinta ei s-au terminat. Nu m-a mai asteptat vocea ei inconfundabila, plina de bucurie sincera la capatul firului:„Madalinaaaa, esti in Romania!„
Steaua mea s-a stins in deplina discretie pe 26 Decembrie, asa cum a si trait.
Am 3 inimi si una a murit astazi(Alina si Dna Itu au fost una). Mi-au ma ramas 2.
Dar lumea a pierdut un om stralucit(or), un model de integritate si gust cum astazi rar se mai fabrica. Si anul acesta se va termina in intuneric si in durere.
Dna Itu, va iubesc simplu si frumos. Imi lipsiti. Si doare.
Nu pot decat sa sper ca acum sunteti cu Alina, intr-un loc mai bun.
A dumneavostra,
Madalinuța
joi, 27 martie 2014
happy
I just love this song. It's difficult not to share a smile when you're listening to it. If I am at home I instantly start dancing. It comes naturally. Clap along if you feel like happiness is the truth.
Face asteptarea mai dulce. Pentru ca uneori asteptarea este...lunga. So I just go in my world of fantasies...
Curios cum o seara poate schimba totul. O intalnire cu un irakian muzician, cu vreo 40 de ani mai in varsta decat mine dar cu un suflet de copil! Om frumos si vesel, cu maini magice. Om colorat, om daruit. O m care daruieste si imparte fara regrete. Om care traieste ca si cum maine nu exista. Om care traieste numai si numai in prezent. Cate putem sa invatam de la cei din jurul nostru, este minunat!
Ne facem rau cand criticam. I thought that you were nice but you were otherwise...
Ne facem rau cand ne agatam de lucruri materiale, cand ne agatam de oameni. Daca cineva decide sa iasa din viata ta inseamna ca nu a trebuit sa fie acolo de la bun inceput. Daca ai invatat ceva din pasajul lui/ei esti norocos. Daca ai reusit sa faci sa tresara ceva in inima celuilalt chiar si pentru cateva minute/zile...e bine; esti bine.
Ochii care nu se vad se uita, din fericire, uneori. Noroc ca Dumnezeu a lasat uitarea pe acest Pamant.
Oare este adevarat ca vezi in jurul tau ceea ce vrei sa vezi? Ca ceea ce esti tu in interior se reflecta in jurul tau? Pentru ca atunci e bine...vad oameni fericiti si dornici sa invete, sa se dezvolte, vad copii in corpuri de adult, vad soare, cer albastru, copaci infloriti, piete de duminica, biciclete...cam asa.
El a fost in Franta dar eu eram la Berlin. Ne-am ratat la cateva zile distanta. Nu a fost sa fie nici de data asta. Dar e OK. Suntem OK after all this years we both healed. And we both grow up in the persons that we've wanted to be, and strangely we did not grow apart. I wish you luck, sun, smiles and love sailor!
Deci e Primavara :)
Meanwhile in Berlin :
Face asteptarea mai dulce. Pentru ca uneori asteptarea este...lunga. So I just go in my world of fantasies...
Curios cum o seara poate schimba totul. O intalnire cu un irakian muzician, cu vreo 40 de ani mai in varsta decat mine dar cu un suflet de copil! Om frumos si vesel, cu maini magice. Om colorat, om daruit. O m care daruieste si imparte fara regrete. Om care traieste ca si cum maine nu exista. Om care traieste numai si numai in prezent. Cate putem sa invatam de la cei din jurul nostru, este minunat!
Ne facem rau cand criticam. I thought that you were nice but you were otherwise...
Ne facem rau cand ne agatam de lucruri materiale, cand ne agatam de oameni. Daca cineva decide sa iasa din viata ta inseamna ca nu a trebuit sa fie acolo de la bun inceput. Daca ai invatat ceva din pasajul lui/ei esti norocos. Daca ai reusit sa faci sa tresara ceva in inima celuilalt chiar si pentru cateva minute/zile...e bine; esti bine.
Ochii care nu se vad se uita, din fericire, uneori. Noroc ca Dumnezeu a lasat uitarea pe acest Pamant.
Oare este adevarat ca vezi in jurul tau ceea ce vrei sa vezi? Ca ceea ce esti tu in interior se reflecta in jurul tau? Pentru ca atunci e bine...vad oameni fericiti si dornici sa invete, sa se dezvolte, vad copii in corpuri de adult, vad soare, cer albastru, copaci infloriti, piete de duminica, biciclete...cam asa.
El a fost in Franta dar eu eram la Berlin. Ne-am ratat la cateva zile distanta. Nu a fost sa fie nici de data asta. Dar e OK. Suntem OK after all this years we both healed. And we both grow up in the persons that we've wanted to be, and strangely we did not grow apart. I wish you luck, sun, smiles and love sailor!
Deci e Primavara :)
Meanwhile in Berlin :
marți, 18 februarie 2014
L.
Cu L. este o lunga poveste de prietenie si dragoste. Ne cunoastem de aproape 16 ani cred :) O viata de om. Inca de cand eram in generala. Este sufletul meu pereche. Alaturi de care am trecut prin bune si prin rele si impreuna cu care am avut suisuri si coborasuri. Cu ea am colindat Romania, cu ea mi-am impartit indragostelilele, visele, sperantele, mancarea, totul. Ea mi-a facut o zgarda cu STORM si o panza de paianjeni pe, pantaloni. Si stiu ca orice s-ar intampla Ea este mereu acolo. So close no matter how far.
Cam de 2 ani trecem amandoua prin perioade zbuciumate fie profesional fie sentimental si fiecare se lupta in felul ei sa cope with it. But I am proud because united we stand! Ieri a avut un cap mare de trecut dar eu cred ca l-a trecut cu bine si sunt sigura ca lucrurile se vor ameliora si vor revenii pe fagasul cel bun.
What unites us? Many, many memories but most of all our way ob being. We are proud and we don't swallow bullshit and we don't play the little servant. We like rock and roll. We like Vama Veche and Sighisoara and we don't like Braila :)) Si la 60 de ani o sa fumam impreuna!
Este simplu si greu sa mentii o relatie de prietenie atata vreme. Inevitabil multe date ale ecuatiei se schimba. Dar daca ramai infipt in real si esti sincer cu tine si cu persoana respectiva nimic nu te poate rata!
Asa ca mult curaj L. ! You can do it!
Cam de 2 ani trecem amandoua prin perioade zbuciumate fie profesional fie sentimental si fiecare se lupta in felul ei sa cope with it. But I am proud because united we stand! Ieri a avut un cap mare de trecut dar eu cred ca l-a trecut cu bine si sunt sigura ca lucrurile se vor ameliora si vor revenii pe fagasul cel bun.
What unites us? Many, many memories but most of all our way ob being. We are proud and we don't swallow bullshit and we don't play the little servant. We like rock and roll. We like Vama Veche and Sighisoara and we don't like Braila :)) Si la 60 de ani o sa fumam impreuna!
Este simplu si greu sa mentii o relatie de prietenie atata vreme. Inevitabil multe date ale ecuatiei se schimba. Dar daca ramai infipt in real si esti sincer cu tine si cu persoana respectiva nimic nu te poate rata!
Asa ca mult curaj L. ! You can do it!
duminică, 19 ianuarie 2014
you could be happy
... I hope you are!
... I'll never know!
Ce fir invizibil face trecerea de la vis la realitate?
Ce culoare are firul meu?
Verde, fireste! Ce reprezinta culoarea verde? Este culoarea compasiunii, a inimii.
In 28 de ani cred ca este cuvantul care m-a invaluit si m-a dezvaluit cel mai complet : compasiune.
Daca eu cred sau nu in Reiki este secundar. Nu trebuie sa vorbim despre asta, despre puterea medicinei alternative.
Ce am facut eu pana acum ca sa trec de la vis la realitate? Am sperat, am crezut ca se poate. M-am luptat cu mainile deschise, m-am agatat, am sangerat, am inaintat! Nu m-am lasat nicicum doborata. Am luptat pana la ultima suflare. Am renuntat la oameni, la lucruri, la locuri. Am castigat altii si altele! Dar nimeni nu vede lupta. Desi, daca ar vrea, ar putea sa o vada. Ce sta in spatele rasului, a superficialitatii, a calatoriilor, a banilor, a glamour-ului? Munca asidua, sange, o vointa de fier, turbarea de a crede in vise pana la capat. Nu este timp de intrebari prea multe atunci cand lupti. Si nici de pauze. Nu te uiti inapoi, mergi inainte.
Am aflat in cei 6 ani de facultate + 3 de rezidentiat ca Dumnezeu iti da dar nu-ti baga-n traista. De fapt, am inteles ce inseamna proverbul asta stramosesc, la fel ca si "Ajuta-te singur".
Era o intindere de apa mare si calma. Iar eu stateam langa. Aruncam cu pietricele in apa si ma uitam la cercurile concentrice, asteptand micul zgomot de cadere al pietrei pe fundul apei. Iubesc apa asa cum iubesc si muntele. Cand eram mica ziceam ca eu vreau "doar" sa fiu doctor si sa am o casa la mare si una la munte si un caine mare. Cred ca cea mai fezabila este partea cu Dr. si cainele. Restul sunt work in progress.
Ma uit la poza inramata in cadrul de lemn maron inchis. E o fata mandra tare, cu un zambet cat fata, imbracata in costum popular. Stii ce e frumos? Ca ii vezi in ochii visele si dorinta de a vedea TOTUL! Da, fata sunt eu, acum 6 ani, la primul congres din afara tarii, unde am si castigat sectiunea de postere (eram anul 2 de medicina). Embriologia mi-a adus premiul! Si perseverenta de a sta la o temperatura de 30° cu sacoul pe mine, teapana, cu geanta rosie in mana si Maicuta la gat. Asta in timp ce "concurentii" sorbeau sucuri sau erau la piscina. Am stiut ca voi castiga, am sperat cu nebunie, ca si jucatorii de noroc. Iar cand mi-au strigat numele, am urcat pe scena in fusta mea lunga, neagra, cu corsetul visiniu, pantofii mei "de zile bune" si am baiguit cateva cuvinte in engleza dar mai ales am ras si am zambit lumii, unii ar spune audientei dar eu nu am zambit salii, am zambit viitorului, lumii intregi! Poate ca multi nu inteleg si nu au inteles nici atunci. Dar ala a fost momentul meu de glorie, inceputul meu, lumea a fost a mea! Am baut champagne, am ras si am dansat. Iar in drum spre casa, am strans cu disperare la piept diploma si medalia pe care le duceam acasa. Ca sa nu uit niciodata, ca sa nu ma uit! De-abia asteptam sa ajung acasa si sa le spun alor mei!
Langa este poza din Egipt si urmeaza cea din Franta, de la Nice. Cateodata imi este dor de inocenta acelor vremuri, de credinta neconditionata in bine. Desi, mereu binele ma va conduce, increderea in oameni si dorinta de a vedea lumea si de a imi tarnsforma visele in realitate.
It's Saturday, I'll go out and find another you.
Never, ever give up!
... I'll never know!
Ce fir invizibil face trecerea de la vis la realitate?
Ce culoare are firul meu?
Verde, fireste! Ce reprezinta culoarea verde? Este culoarea compasiunii, a inimii.
In 28 de ani cred ca este cuvantul care m-a invaluit si m-a dezvaluit cel mai complet : compasiune.
Daca eu cred sau nu in Reiki este secundar. Nu trebuie sa vorbim despre asta, despre puterea medicinei alternative.
Ce am facut eu pana acum ca sa trec de la vis la realitate? Am sperat, am crezut ca se poate. M-am luptat cu mainile deschise, m-am agatat, am sangerat, am inaintat! Nu m-am lasat nicicum doborata. Am luptat pana la ultima suflare. Am renuntat la oameni, la lucruri, la locuri. Am castigat altii si altele! Dar nimeni nu vede lupta. Desi, daca ar vrea, ar putea sa o vada. Ce sta in spatele rasului, a superficialitatii, a calatoriilor, a banilor, a glamour-ului? Munca asidua, sange, o vointa de fier, turbarea de a crede in vise pana la capat. Nu este timp de intrebari prea multe atunci cand lupti. Si nici de pauze. Nu te uiti inapoi, mergi inainte.
Am aflat in cei 6 ani de facultate + 3 de rezidentiat ca Dumnezeu iti da dar nu-ti baga-n traista. De fapt, am inteles ce inseamna proverbul asta stramosesc, la fel ca si "Ajuta-te singur".
Era o intindere de apa mare si calma. Iar eu stateam langa. Aruncam cu pietricele in apa si ma uitam la cercurile concentrice, asteptand micul zgomot de cadere al pietrei pe fundul apei. Iubesc apa asa cum iubesc si muntele. Cand eram mica ziceam ca eu vreau "doar" sa fiu doctor si sa am o casa la mare si una la munte si un caine mare. Cred ca cea mai fezabila este partea cu Dr. si cainele. Restul sunt work in progress.
Ma uit la poza inramata in cadrul de lemn maron inchis. E o fata mandra tare, cu un zambet cat fata, imbracata in costum popular. Stii ce e frumos? Ca ii vezi in ochii visele si dorinta de a vedea TOTUL! Da, fata sunt eu, acum 6 ani, la primul congres din afara tarii, unde am si castigat sectiunea de postere (eram anul 2 de medicina). Embriologia mi-a adus premiul! Si perseverenta de a sta la o temperatura de 30° cu sacoul pe mine, teapana, cu geanta rosie in mana si Maicuta la gat. Asta in timp ce "concurentii" sorbeau sucuri sau erau la piscina. Am stiut ca voi castiga, am sperat cu nebunie, ca si jucatorii de noroc. Iar cand mi-au strigat numele, am urcat pe scena in fusta mea lunga, neagra, cu corsetul visiniu, pantofii mei "de zile bune" si am baiguit cateva cuvinte in engleza dar mai ales am ras si am zambit lumii, unii ar spune audientei dar eu nu am zambit salii, am zambit viitorului, lumii intregi! Poate ca multi nu inteleg si nu au inteles nici atunci. Dar ala a fost momentul meu de glorie, inceputul meu, lumea a fost a mea! Am baut champagne, am ras si am dansat. Iar in drum spre casa, am strans cu disperare la piept diploma si medalia pe care le duceam acasa. Ca sa nu uit niciodata, ca sa nu ma uit! De-abia asteptam sa ajung acasa si sa le spun alor mei!
Langa este poza din Egipt si urmeaza cea din Franta, de la Nice. Cateodata imi este dor de inocenta acelor vremuri, de credinta neconditionata in bine. Desi, mereu binele ma va conduce, increderea in oameni si dorinta de a vedea lumea si de a imi tarnsforma visele in realitate.
It's Saturday, I'll go out and find another you.
Never, ever give up!
duminică, 25 august 2013
fauritorii
" Negustorii de destine or sa vina si la tine ... nu te vinde pe un cent! Dizident, fii dizident!...
Lumea-ti spune sa te vinzi, gustul banilor sa-l simti...
Astept visul romanesc ca sa-i spun cat il urasc!..."
" ...this wasn't how my life was to be
and the money are good
and the revenge is sweet
but I still wonder about...me "
Hear my laughter!
Adevarul este ca inca de cand ne nastem lumea ne traseaza deja drumul in viata, ignorand ceea ce ne este scris in stele. Eu cred in stele, suntem stele, sunteme supernove, suntem praf de lumina si speranta.
Parintii mei sunt oameni simpli, tata este bucatar iar mama ospatar. Iar eu trebuia sa ma asez undeva tot prin zona asta. Cel putin asa credeau rudele mele ca doar : "din 2 prosti ce sa iasa?".
Dar nu au luat in considerare 3 lucruri esentiale :
1) ai mei sunt simpli dar nu prosti
2) eu aveam si am steaua mea
3) I had other plans.
Nu o sa spun ca parintii mei sunt perfecti, pentru ca nu sunt. Dar sunt minunati asa cum sunt. Mi-au dat ce era mai important pe lumea asta: libertatea de a alege, sprijinul necesar pentru a duce la sfarsit drumul ales, iubire si exemple de urmat sau nu.
Punctualitatea, munca grea, respectul, iubirea de oameni, umorul, credinta si , mai ales, (thank you Daddy) : curiozitatea! " Lasa, Mada, tu du-te si vezi lumea, sa mananci de toate, sa faci poze, sa ne arati si noua!".
M-au acompaniat in fiecare calatorie cu atlasul. Eu le ziceam unde o sa merg si ei cautau locatia in atlas, se interesau prin carti sau la televizor. Stiau ce o sa vad si cand ma intorceam se asezau ca 2 scolari pe canapeaua din sufragerie si asteptau pozele, povestile, asteptau sa vada ce nici macar nu visau pe vremea comunistilor. Eu traiam si eram visul lor.
Dar nu a fost mereu asa.
In adolescenta ne-am renegat reciproc. Eu eram o ratata care iesea cu rockerii, asculta omeni care urla, care poate se droga si care, cu sigruanta, nu avea nici un viitor. Ai mei au fost langa mine la examenul de capacitate, la bac, la admitere, la absolvirea facultatii. Cand am venit acasa dupa prima sesiune de la facultate m-au asteptat amandoi la gara in Brasovul meu drag. Ningea si tata avea in mana un buchet de trandafiri rosii pe care mi i-a inmanat stangaci, apoi m-au strans amandoi in brate si am plecat spre casa, cu regina, of course! Tata nu a crezut niciodata ca o sa intru la medicina. Am fugit de acasa. Mi-am luat cea mai buna prietena si am fugit la sighisoara, la braila, la constanta, in vama. Am plecat din Delta si am fugit la el; la constangeles. Unde vindea ochelari de soare, la bastani. A fost o adolescenta minunata, acompaniata de oameni minunati si de 2 parinti sceptici.
"De ce ti se zice Easter? "
" Because everybody looks at me like I'm the fucking Easter bunny."
" Ok." :))
Si am intrat la facultate, si am trecut la fara taxa, am luat examenele, mi-am dat licenta, admiterea la rezidentiat in franta, am muncit, calatorit, iubit, visat, plans, ras, avand mereu 2 repere : ei! Sunt farul meu din port.
Sunt cine sunt si datorita lor.
The road is my home. Sunt oameni care nu sunt facuti sa stea locului.
Ce m-a uimit pe mine a fost faptul ca dupa ce am plecat din romania, ai mei au inceput sa citeasca. Au luat la rand cartile din biblioteca mea. Iar acum discut cu ai mei despre carti! Cine ar fi crezut? Tata are un simt critic foarte dezvoltat. Evident, nu citeste toti "fraerii". OK, recunosc ca s-au apucat de citit dupa ce au tocit casetele de la Luna Amara si Iris.
Edgy, black, dream theater, sunny, foggy, rainy, snowy, careful , careless, astonishining , dramatic , love and faithful life.
Lumea-ti spune sa te vinzi, gustul banilor sa-l simti...
Astept visul romanesc ca sa-i spun cat il urasc!..."
" ...this wasn't how my life was to be
and the money are good
and the revenge is sweet
but I still wonder about...me "
Hear my laughter!
Adevarul este ca inca de cand ne nastem lumea ne traseaza deja drumul in viata, ignorand ceea ce ne este scris in stele. Eu cred in stele, suntem stele, sunteme supernove, suntem praf de lumina si speranta.
Parintii mei sunt oameni simpli, tata este bucatar iar mama ospatar. Iar eu trebuia sa ma asez undeva tot prin zona asta. Cel putin asa credeau rudele mele ca doar : "din 2 prosti ce sa iasa?".
Dar nu au luat in considerare 3 lucruri esentiale :
1) ai mei sunt simpli dar nu prosti
2) eu aveam si am steaua mea
3) I had other plans.
Nu o sa spun ca parintii mei sunt perfecti, pentru ca nu sunt. Dar sunt minunati asa cum sunt. Mi-au dat ce era mai important pe lumea asta: libertatea de a alege, sprijinul necesar pentru a duce la sfarsit drumul ales, iubire si exemple de urmat sau nu.
Punctualitatea, munca grea, respectul, iubirea de oameni, umorul, credinta si , mai ales, (thank you Daddy) : curiozitatea! " Lasa, Mada, tu du-te si vezi lumea, sa mananci de toate, sa faci poze, sa ne arati si noua!".
M-au acompaniat in fiecare calatorie cu atlasul. Eu le ziceam unde o sa merg si ei cautau locatia in atlas, se interesau prin carti sau la televizor. Stiau ce o sa vad si cand ma intorceam se asezau ca 2 scolari pe canapeaua din sufragerie si asteptau pozele, povestile, asteptau sa vada ce nici macar nu visau pe vremea comunistilor. Eu traiam si eram visul lor.
Dar nu a fost mereu asa.
In adolescenta ne-am renegat reciproc. Eu eram o ratata care iesea cu rockerii, asculta omeni care urla, care poate se droga si care, cu sigruanta, nu avea nici un viitor. Ai mei au fost langa mine la examenul de capacitate, la bac, la admitere, la absolvirea facultatii. Cand am venit acasa dupa prima sesiune de la facultate m-au asteptat amandoi la gara in Brasovul meu drag. Ningea si tata avea in mana un buchet de trandafiri rosii pe care mi i-a inmanat stangaci, apoi m-au strans amandoi in brate si am plecat spre casa, cu regina, of course! Tata nu a crezut niciodata ca o sa intru la medicina. Am fugit de acasa. Mi-am luat cea mai buna prietena si am fugit la sighisoara, la braila, la constanta, in vama. Am plecat din Delta si am fugit la el; la constangeles. Unde vindea ochelari de soare, la bastani. A fost o adolescenta minunata, acompaniata de oameni minunati si de 2 parinti sceptici.
"De ce ti se zice Easter? "
" Because everybody looks at me like I'm the fucking Easter bunny."
" Ok." :))
Si am intrat la facultate, si am trecut la fara taxa, am luat examenele, mi-am dat licenta, admiterea la rezidentiat in franta, am muncit, calatorit, iubit, visat, plans, ras, avand mereu 2 repere : ei! Sunt farul meu din port.
Sunt cine sunt si datorita lor.
The road is my home. Sunt oameni care nu sunt facuti sa stea locului.
Ce m-a uimit pe mine a fost faptul ca dupa ce am plecat din romania, ai mei au inceput sa citeasca. Au luat la rand cartile din biblioteca mea. Iar acum discut cu ai mei despre carti! Cine ar fi crezut? Tata are un simt critic foarte dezvoltat. Evident, nu citeste toti "fraerii". OK, recunosc ca s-au apucat de citit dupa ce au tocit casetele de la Luna Amara si Iris.
Edgy, black, dream theater, sunny, foggy, rainy, snowy, careful , careless, astonishining , dramatic , love and faithful life.
sâmbătă, 1 iunie 2013
1 iunie
Copii din toata lumea, uniti-va!
1 Iunie = ziua MEA!
Ce primeam de ziua asta cand eram mica : plimbari, rasfat...viata, dom'le!
Ce primesc la 27 de ani de ziua asta? O garda!
Et voile comment les choses "evoluent"! Mais c'est pas grave, there is an age for everything 'cause anyway all we are is "smoke on the water" :
Dar ma gandeam eu asa cum sa nu indepartez copilul din mine. Este o idee care ma urmareste. Sa fii matur, responsabil dar in acelasi timp sa nu te pierzi in proces, sa privesti lumea cu o continua fascinatie si sete de cunoastere. Sa nu iti refuzi niciodata micile placeri vinovate, fara sa cazi in extreme. Sa fii fericit tu cu tine. No regrets just memories. No failures just lessons to be learn. No tomorrow just today. No commercial ice cream but home made gelato! Travel somewhere, kiss a stranger, go with the wind. Someday, I will do this, someday "I'll be Saturday night!". But not today. De maine ma las!
Dar pana maine e azi si azi e ziua noastra! Asa ca azi o sa muncesc, cu bucurie, iar maine o voi celebra cu oameni dragi mie.
Pentru ca, inca o data, "there is no wrong, there is no right, the circle only has one side!"
Pana data viitoare va las cu una din "trupele" copilariei mele : OCS :)
1 Iunie = ziua MEA!
Ce primeam de ziua asta cand eram mica : plimbari, rasfat...viata, dom'le!
Ce primesc la 27 de ani de ziua asta? O garda!
Et voile comment les choses "evoluent"! Mais c'est pas grave, there is an age for everything 'cause anyway all we are is "smoke on the water" :
Dar ma gandeam eu asa cum sa nu indepartez copilul din mine. Este o idee care ma urmareste. Sa fii matur, responsabil dar in acelasi timp sa nu te pierzi in proces, sa privesti lumea cu o continua fascinatie si sete de cunoastere. Sa nu iti refuzi niciodata micile placeri vinovate, fara sa cazi in extreme. Sa fii fericit tu cu tine. No regrets just memories. No failures just lessons to be learn. No tomorrow just today. No commercial ice cream but home made gelato! Travel somewhere, kiss a stranger, go with the wind. Someday, I will do this, someday "I'll be Saturday night!". But not today. De maine ma las!
Dar pana maine e azi si azi e ziua noastra! Asa ca azi o sa muncesc, cu bucurie, iar maine o voi celebra cu oameni dragi mie.
Pentru ca, inca o data, "there is no wrong, there is no right, the circle only has one side!"
Pana data viitoare va las cu una din "trupele" copilariei mele : OCS :)
duminică, 17 februarie 2013
3 ingeri
" 3 ingeri zboara-n asfintit
doi tac si unul a grait :
e liniste atat de mare,
aud cum se deschide-o floare."
Va multumesc, Dna Zaharia ( educatoarea mea, decedata).
vineri, 1 octombrie 2010
Micul Print.
"Micul print" mi-a marcat copilaria, adolescenta si cred ca imi va marca tot restul vietii. E pur si simplu o carte geniala, pura si complexa. E o lectura esentiala pentru oricine. E cartea la care ma intorc cand sunt vesela, trista, indecisa, cand vreau sa trec peste un esec sau sa ma bucur de o victorie. E o carte despre tot ceea ce inseamna viata. Te invata sa fii om si alte 1000 de lucruri.
O persoana foarte draga mine, profesoara mea de Limba Romana mi-a dat de curand o felicitare pe care mi-a scris un fragment din "Micul Print":
"- Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim, zise vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri de-a gata, de la neguţători. Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni."
Si mi-am dat seama cat adevar este in fragmentul asta. Si mi-am mai dat seama de un lucru: eu o cunosc pe dna Itu de 10 ani!!! 10 ani, mi se pare o vesnicie...parca ieri eram clasa a8a si ea imi deslusea misterele gramaticii. 10 ani de prietenie cu un mare Om, mai mare decat mine cu vreo aproximativ 50 de ani. Care a discutat tot timpul cu mine ca si cu o prietena de aceeasi varsta. Care nu se intalneste cu fostele ei prietene pentru ca:"discuta numai despre boli, inmormantari si singuratate." O femeie care si-a trait viata dupa propriile ei reguli, pe care eu o admir si o iubesc! Care mi-a zis ca e mandra de mine si mi-a marturisit ca acum 10 ani nici prin cap nu i-ar fi trecut ca fetita timida din fata ei va strabate jumatate de Glob singura, in cautarea identitatii ei. Ea mi-a urmarit evolutia si mi-e mai draga decat orice matusa. Ea si Alina au fost indrumatorii mei prin viata.
Pentru ea: Edith Piaf-"Non,je ne regrette rien!"
Si, pentru ca am deviat, cateva fragmente din "Micul Print":
"Oamenii mari nu pricep singuri nimic, niciodată, şi e obositor pentru copii să le dea întruna lămuriri peste lămuriri."
"Oamenii au stele care nu înseamnă acelaşi lucru pentru toti. Pentru unii, care călătoresc, stelele sunt călăuze. Pentru alţii nu sunt altceva decat nişte luminiţe. Pentru alţii care sunt savanţi ele reprezintă nişte probleme. Pentru omul de afaceri ele erau ca aurul. Dar toate aceste stele sunt lipsite de glas. Tu vei avea stele cum nimeni altcineva nu are...
- Ce vrei să spui?
- Cînd vei privii cerul, noaptea, pentru că eu voi locui pe una din ele, pentru că eu voi rîde acolo, atunci pentru tine va fi ca şi cum toate stelele ar rîde. Tu vei avea stele care vor şti să rîdă! "
.jpg)
"Toti oamenii mari au fost mai intai copii. ( dar putini dintre ei isi mai aduc aminte)"
"Limpede nu vezi decat cu inima. Miezul lucrurilor nu poate fi vazut cu ochii."
"Fie ca e vorba de o casa, fie de stele, fie de pustiu, ceea ce le da frumusete ramane nevazut."
"E lucrul cel mai greu. E mult mai greu sa te judeci pe tine insuti decat sa-l judeci pe celalalt. Daca reusesti sa judeci drept, inseamna ca esti un adevarat intelept."
"-Unde sunt oamenii? Relua, in sfarsit, Micul Print. Esti cam singur in desert...
- Esti singur si printre oameni, zise sarpele."
"Oamenii maturi nu pricep singuri nimic, niciodata si este obositor pentru copii sa le tot dea intr-una lamuriri."
"Daca ar trebui sa ii comand unui general sa se transforme intr-un pescarus si el nu m-ar asculta aceasta nu ar fi vina generalului. Ar fi vina mea!"
"Micul Print" a iscat multe controverse in Turcia unde a fost interzisa in scoli. De ce se temeau turcii atat de mult de o carte "pentru copii"?
Eu zic ca e o lectura esentiala pentru o dezvoltare mai armonioasa a copiilor.
Ceea ce e genial la cartea asta este ca , in functie de varsta la care o citesti, o percepi mereu altfel si descoperi noi intelesuri.
Cata dreptate are Micul Print...
Exista si filme cu Micul Print...iata aici un fragment din carte, intalnirea cu Vulpea:Partea a2a:
Partea 1:
Actorul care joaca rolul Micului Print este incredibil de bun, nu cred ca ar fi putut gasi altul mai bun, e ca si cum rolul ar fi fost scris pentru el.
E magic!!!
luni, 17 mai 2010
hubba bubba
azi am fost sa cumparam ceai...si ajunsi in Carturesti ne-am trezit in lumea ceaiului, o lume plina de dileme...de care sa alegem? verde,negru,red,infuzii de fructe...ok...infuzii de fructe...pick one...arghhhhhhhhhhhh...pe masura ce lectutram ce contine fiecare le vroiam pe toate...but the lucky winner was : "delicious mango" :D...now ajungem noi acasa cu al nostru "delicious mango" si o deschidem repde,repede sa il mirosim...stupoare...eu,mai pesimista...am zis ca are miros de "turbo"(mai stiti guma aia super naspa din copilarie dar care avea super abtibilduri cu masini super tari), el a zis ca are miros de hubba bubba...si cam asa e. apoi l-am gustat si ne-am linistit...e delicios de parfumat si aromat,te trimite direct in mijlovul plantatiei de papaya si mango...
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)