Se afișează postările cu eticheta mecanica inimii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta mecanica inimii. Afișați toate postările

duminică, 10 mai 2020

Fisura. The crack.

La inceput nu simti nimic dar ai o presimtire. Ceva care te zgandare in piept. O neliniste, ca un pui care se zbate intr-o colivie. Nu reusesti sa identifici sentimentul si ii dai mai departe.
Serviciu, pandemie, pacienti, beletristica, proiecte profesionale, plante, flori, sport, proiecte, seriale si muzica. Multa muzica. Because "music is the healer, no matter who you are", God bless Bonobo.
Apoi germineaza un gand, se naste o teama. Un "dar daca". Si reiei totul in cap pentru ca ai momentele tale de anxietate si ai nevoie de planuri. De lucruri solide, de certitudini. Ca atunci cand faci scufundari. Trebuie sa ai un echipament de incredere si apoi te scufunzi fara probleme. Daca ai o butelie de oxigen care are scurgeri nu te scufunzi pentru ca nu esti suicidal. Well, this is how it should be in everyday life as well. You earn trust. Nu te cufunzi cu o butelie de oxigen care pierde oxigen pentru ca risti sa nu mai iesi la suprafata.
Asta este teoria. In practica sunt 1000 de sentimente, ganduri, circumstante care interfereaza. Because you don't want to be a quitter, you don't wanna be the loser (although everybody loves a loser) and because everybody wants to love and be loved (the ones who say otherwise are just lying to themselves, trust me, I've been there as well).
Dar apoi iti dai seama ca nu mai este o neliniste ci un sentiment bine instaurat. O durere surda in piept. Si atunci stii : ceva nu este in regula. Alarm, alarm, alarm! Ai fost déjà in locul asta, iti este familiar, il cunosti ca pe propria ta palma. Stii ca esti la o rascruce. Poate chiar la un punct de non return. Trebuie sa iti inghiti unele cuvinte, sentimente, sa le reformulezi. Ai vrea sa te bagi in pat cu Uaf si sa il strangi tare in brate. Ca la fiecare moment de cumpana. Sau ai vrea macar ca cineva sa iti sopteasca ca totul va fi bine. Dar nu auzi soapta asta.
Si nu reusesti sa te faci inteles. Si poate nu e din vina ta. Furia intra in scena. Si ai chef sa urlii ca un lup, sa alergi pana cazi lat, sa te avanti in furtuna. Pentru ca apoi linistea sa curga-n tine.

duminică, 24 iulie 2016

fast ride. murakami citat.

Prezentul 1.

"... you say I move so fast that you can hardly see
you say I move so fast how can you be with me?
but my heart beats slow!..."



" Oare cat as mai avea de mers ca sa ajung si eu intr-un loc ce mi se potriveste? Si unde e locul acela? M-am tot gandit, dar n-am gasit altceva mai potrivit decat carlinga unui avion torpilor cu doua locuri. Tampita idee. Intai si intai, avioanele torpiloare au disparut din peisaj de vreo 30 de ani."
                             Haruki Murakami, "Pinball,1973"


Viitorul 2.

Viata este ca o plimbare rapida cu o decapotabila. Ma vad conducandu-mi decapotabila cu ochelarii mei de soare stelari si cu o esarfa verde crud/neagra cu libelule pe cap. Rujul rosu mat defineste look-ul meu si o calc fara mila. Vantul imi biciueste obrajii nemilos si din boxe urla korn/manson/rhcp sau o chilluiesc ascultand bonobo/rem/angus and julia stone/audioslave. Padadammm. Valizele sunt in portbagaj iar in dreapta mea sta cineva. Cineva binevoitor si iubitor. Oprim sa bem un milkshake 'cause "my milkshake brings all the boys on the yard, damn right is better then yours!".  Apoi drumul se intinde in fata mea ca o esarfa de matase gri, serpuitoare. Addictia mea nu se vindeca. Am jurat pe munca, drum, aventura si libertate. Asta e crezul meu. Fumez o blonda pentru ca eu prefer cancerul epidermoid...si beau un whiskey in the jar, uitandu-ma la cactusii mai inalti decat mine, cu flori la capatai. Cerul arde si eu cu el. Lust for life.

I'm looking for freedom and to find it costs everything I have!...




Trecutul 3.

Azi am mancat o nectarina alba si gustul care mi-a explodat in gura m-a dus instantaneu pe malul marii, la Saturn, in fata hotelului Sirena, unde lucrau parintii mei, in fiecare vara. Plecam spre mare cu o valiza plina ochi de carti impumutate de la biblioteca mea din brasov. Si citeam! Toata vara! Fara pauza! Ma rog, doar cu pauze ca sa ma duc la chioscul de langa plaja sa beau un pahar de sifon cu "sirop" de kiwi! Si ca sa fac schimb de "abtibilduri" cu echipe de fotbal/caini. Centre de interes diferite, deh, eram un copil "complex". Puteam sa citesc seara, pe terasa restaurantului unde lucrau ai mei chiar daca eram asezata la masa de langa orchestra(care mi se parea foarte cool la vremea respectiva, pana cand am mai crescut si mi-am dat seama la ce nivel inalt puteau sa stalceasca cuvintele in engleza). Imi amintesc cum tata pleznea de mandrie cand ma vedea. Costica, chitaristul, imi furase inima.

Dar ce imi placea mie cel mai mult si cel mai mult sa fac vara era sa:
1) miros teii in floare. pana astazi mirosul de flori de tei este unul dintre mirosurile mele preferate. daca stiti vreun parfum care are miros de flori de tei va rog frumos sa imi spuneti!

2) Sa urc pana pe acoperisul hotelului Sirena. cu liftul. 14 etaje. "Sper sa nu observe doamna de la lift ca sunt neinsotita de un adult." Ajungem pe acoperis. Usile se deschideau incet. Tin minte ca prima oara mi-a fost frica sa ma apropi de margine si sa ma uit imprejur. Am ametit asa ca m-am intins pe jos, pe acoperisul unei cladiri de 14 etaje. dar nu m-am lasat. Zi de zi m-am apropiat tot mai mult de balustrada. Vroiam sa vad marea!!! Marea mea. Am reusit.
Am indraznit sa le spun alor mei ce faceam numai cand am plecat la facultate la cluj, 10 ani mai tarziu.
Calitatea asta am cultivat-o cu grija de-a lungul vietii: perseverenta! I am the keeper!




luni, 7 martie 2016

Mia Madre

Pentru ca filmul lui Nanni Moretti este o bijuterie de argint vintage. Cu multe fatete prafuite care trebuie doar un pic sterse de praful timpului.






Pentru ca am decis sa il vizionez ca sa va pot acompania, macar imaginar, la sfarsit de drum.

Poate ca mi-a placut atat de mult pentru ca am putut sa vad acompanierea persoanei iubite, pana la sfarsit. Acompaniere pe care eu nu am avut "privilegiul" sa o fac. Mi s-a taiat o" sansa" de a afla probabil niste raspunsuri, de a (ma) ierta si de a acompania pana cand moartea ne-ar fi despartit.
Dar ea a ales sa se stinga ca o lumanare. Singura, demna, imprastiindu-si in lume ultimul suflu de lumina.







Imi e dor de dumneavoastra Doamna Itu si,desi, va inteleg decizia imi lipsiti enorm.

Cu drag,
Madalina


PS: Mia Madre este o mica lectie despre viata si moarte, acceptare si laisser aller pe care v-o recomand cu draga inima.


luni, 21 aprilie 2014

Cozonac

Cozonac = acasa.
Cozonac = Paste si Craciun = familie
Cozonac = prieteni nebuni care sa iti tina de lighean si care sa jure ca anul viitor nu mai fac sportul asta :D
Cozonac = trezit dimineata la 6, dus, rugaciune si mult suflet in aluat 
Cozonac = diminetile cu mama, framantand cozonacul pana cand "transpira grinda"
Cozonac cu nuca pentru noi si cozonac cu mac pentru tata.

Mers la biserica in familie, singura data pe an cand intra tata intr-o biserica. Cantat la unison, vocea tatei, vibrandu-mi in urechi si in inima. Cand tata canta timpul se opreste si inima mea danseaza ca o nebuna, scaldata in lumina.
De Paste trebuie sa porti ceva nou. De Paste trebuie sa ai inima curata. 


De data asta o sa petrec Pastele singura. Nu ma duc la Brasov si ai mei nu vin la mine.
Asa ca am facut cozonacii in acelasi timp, la Brasov si la Strasbourg. Numai ca mama a facut si pasca :) Miam!
Iar diseara o sa mergem la Biserica sa cantam si sa ne luminam toti 3 : ei acolo si eu aici. Dar eu sunt sigura ca o sa il aud pe tata, cantand si invers. Pentru ca kilometrii nu conteaza atunci cand inima e deschisa.

Asa ca Paste luminat, te astept cu drag in casele si inimile noastre!












marți, 15 aprilie 2014

love yesterday and tomorrow

Am fost pana la capatul lumii si inapoi.
Am iubit si am urat cu aceeasi intensitate.
M-am zbatut de ceasul mortii si apoi am stat linistita, privind muntii.
Mi-am dat duhul si apoi l-am reluat in stapanire.
Am zburat in cerul azuriu printre norii de plus ca apoi sa la scufund in strafundurile Gaiei, printre pesti, acolo unde linistea este stapana.
Mi-am plans fiecare pierdere si am invatat sa ma despart de oameni si de posesiuni materiale.
Acum stiu sa accept ce a fost, ce este si ce va veni.
Pentru ca eu sunt...Omul nou !






























Because I will for ever rolle like a stone

miercuri, 2 aprilie 2014

amintiri din copilărie. tata.

hoțul la mici...

ce fel de mașină e asta??? pui frână și chiar se oprește!!!

cornel e fericit!!!

vreau doar suc din dulceață!!! maduta, asa o sa fie toata viata. tu semeni cu mine : numai regimuri! si tine minte de la mine, foamea e cel mai bun regim. mda...






fute-i 2 marțuri si să mai meargă la oxford să mai studieze, eu așa fac.

buchetul de trandafiri de la gara dupa prima sesiune.

hai ca asta ne-ai mai povestit de 5 ori zi cum a fost?

mergi, madalina, munceste si daca nu te plateste ca sa inveti. numai prin munca inveti meserie. si meseria ta e tot ce ai. e sufletul tau.

In noaptea asta m-a sunat mama :
" Alo, Mada, nu ai vazut mesajul? (voce sparta)
  Nu, mami, ce mesaj?
  Sunt cu tata la urgente. Nu e bine, e conectat la monitorizare...Asteptam pana maine sa vedem ce zic si alti cardiologi.
 Pauza luuunga.
  Alo, Mada, mai esti?
  Da, mami, sunt...cum zicem noi?
  Nadejdea mea este Tatal, speranta mea este Fiul, acoperamantul meu este Duhul Sfant...
  Hai Mada o sa fie bine! Daca tu te panichezi eu ce sa fac?
  Da, mami, o sa fie bine..."


There's no rest for the wicked...




Ce ar vrea tata sa fac acum? Sa merg la somn, sa o iau maine de la capat ca si cum ar fi ultima zi, sa dau tot ce am mai bun si tot asa in fiecare zi!

"  Tati ce suntem noi?
   Oameni, Mada, suntem oameni simpli si corecti. Si luptam. Oricum viata e plina de cacat. Numai tu poti sa ti-o faci frumoasa. Sa fii om Mada, sa fii Om."



Tati, tu esti un luptator, mereu ai fost. Te rog sa invingi si de data asta. Si iti promit ca 10 ani de acum inainte o sa fiu copil cuminte. Am nevoie de tine. Si inca nu m-ai vazut mireasa. Chiar daca :
"Sper sa ai atata creier incat sa nu te casatoresti cu un prost caruia sa ii speli sosetele si chilotii toata viata!".
Nope, you thought me better!


















sâmbătă, 1 martie 2014

how long does it takes...

... for you to see inside of me?


"... Arată-te
Dezbracă-te
Şi arata-mi
Unde am greşit
O mană atinsă
Ramasă aprinsă
Chiar dacă ţine
Acum un cuţit..."







miercuri, 12 februarie 2014

:)





:) I've met a boy...someday you'll meet a tall, beautiful stranger :)

Vreau o dragoste curata. Atat. And he smells like freedom and voyages. He is french and he speaks the romanian "essential" : " dezbraca-te femeie, imediat!". Bien evidemment que l-am insultat prima oara cand mi-a spus asta dar a avut charm-ul lui. Apoi a tinut neaparat sa ne revedem si a fost foarte dezamagit cand i-am spus ca are numai un punct pentru ca mi-a tinut haina cand m-am imbracat si pentru ca mi-a deschis usa barului. Iar la plecare mi-a aratat neaparat blocul unde sta...en cas où... :) si a trebuit sa plece doar cu o intalnire saptamana viitoare si cu o promisiune de numar de telefon.

E ciudata lumea in care traim. Si cum se schimba perceptia unei intalniri cand nu mai avem 18 ani. Nici macar nu se mai pune problema virginita
Dar sa va spun eu ce nu se schimba : fluturii din stomac si picioarele de gelatina :) And it feels good, it feels right because it's been a while... Si ranile se vindeca, iertam, uitam si trecem mai departe. So, yes, I am nervous I can't wait for the next Tuesday. Sper din tot sufletul ca de data asta nu o sa ma auto-sabotez!








duminică, 2 februarie 2014

jardin d'hiver sau "cabana"

Stau cu o cafea calda in fata. Cafea cu aroma de alune de padure. In timp ce sorb fiecare picatura ma uit la cei doi tipi care dorm pe canapeaua mea. Care va sa zica sunt in the pack. That's what they told me yesterday. Si eu, totusi, nu inteleg cum naiba ma bag mereu in rahaturi din astea? Cum nu pot eu sa fiu "the one" for one man but part of the pack. Because I am such a good player, ain't I? Si nu stiu si nu imi sta in fire sa "ma dau la un tip". Nu pot. Si daca imi place de mor. Daca nu face el pasul I shall be forever not his. Poate ca sunt traditionalista dar sangele apa nu se face. Asa ca ma aleg mereu cu o parte din gasca pe canapea dar cu inima plina de amintiri frumoase, un zambet pe buze si acum un loc de cazare la Londra.


Oricum demult nu ma mai intreb "cum ar fi fost daca". Traiesc in prezent.
Iar prezentul este aceasta iarna blanda, cu soare, cu orhideea pe cale sa infloreasca, cu my casa plina, cu prieteni buni si ras nebun. Plimbare prin ger dar cu soare si un cer albastru azuriu. Si, totusi, caut o fata, caut pe cineva dar se pare ca nu am puterea sa il recunosc. Speranta este ca poate el ma va recunoaste.


E cald si placut. E soare. In curand o sa plecam spre centru, o sa bem o cafea cu lapte, o sa mancam un croissant si apoi o sa urcam in catedrala. De pe platforma o sa vedem tot Strasbourgul. Si o sa ne simtim binecuvantati pentru ca locuim aici. Apoi o sa coboram razand, evitand capcana porumbeilor si o sa mergem la muzeu.


I like my days here. It just gets better and better. Chillax. Respira si fii constient de asta, bucura-te de gradina ta de iarna, din interior. Unde sunt multe flori de gheata, cafea geniala si oameni minunati la un garden party! Si fonDU, cougars and the wolf of london aka wolfy!



marți, 28 ianuarie 2014

I have some new shoes now and suddenly ...

... everything's fine!


De fapt, nu, nu mi-am cumparat o noua pereche de incaltari.
Dar mi-am cumparat o pereche de sireturi noi, rosii pe care le-am sortat la bocancii mei negrii cu nasturi rosii.


Iar azi mergeam spre centru, cu Guns urland in castile din urechi cand imi dau seama ca o bicicleta ruleaza incet pe langa mine. Imi dau jos castile si intreb : "Pardon?". La care domnul imi zice : "Buna ziua! De fapt, vroiam sa va spun ca aveti niste sireturi foarte frumoase! Sa aveti o zi buna!". Soc, balbaiala : "AAA, buna ziua, da, multumesc frumos si dumneavoastra la fel!".
Si a crescut inima in mine. Si apoi am fredonat asta :





joi, 20 iunie 2013

meanwhile

while I was here, with my patients...which I love!...in Brasov was this :



united we stand, divided we fall but my heart no habla ingles!

marți, 4 iunie 2013

blue American

" I wrote this novel just for you
  It sounds pretentious
  But it's true!
  That's why it's vulgar
   That's why it's blue..."

you should get expensive help...but you don't care for yourself! you don't care!



" for what it's worth I always aim to please
but I nearly died!"



" Just 19 and suckers dream
  I guess I thought you had the flavour!"




Placebo, Placebo, Placebo!





again and again and again and again foo fighters!

"what if I say I'm not like the others?
 what if I say I'm not just one of your plays!
 you're the pretender
 what if I say that I'll never surrender?"

Este o zi ca oricare alta. Si simti cum trece tot pe langa tine. Nu stii de unde sa incepi si incotro sa mergi. Sunetul zilei trece pe langa tine in linii orizontale colorate iar tu esti protejat in vortexul tau. Vezi dar nu poti integra. Auzi dar nu simti. Si simti cum trece tot pe langa tine. Te lasi dus de val. Iti faci treaba mai mult sau mai putin mecanic. Zambesti de complezenta. Simti cum angrenajul te inghite, te inghite pe tine : mica piesa.

All in all we're just another brick in the well but, you see, we really do need education and affection and unconditional love and respect and trust. So we can grow like flowers in the window, and I love you so, just watch the flowers grow.

Ce e val ca valul trece dar pietrele raman. Imi pare ca sunt o piatra. O fi bine? O fi rau? Dumnezeu stie. Eu sigur nu.

Fumul de tigara se amesteca printre firavele raze de soare si simti ca inaintezi. Tragi cu nesat fumul in piept si iti trece pofta asta, love for lust. Uneori soarele se joaca prin parul tau iar tu vorbesti prostii. Ma rog, se juca. Acum nu ne mai vorbim. Nu cred ca e rau dar sa nu ignoram adevarul adevarat : nu ne vom uita niciodata. Asta a zis-o altcineva : "Copilasha, chiar daca tu o sa fii cu alti baieti iar eu alte fete noi 2 o sa fim mereu impreuna! Mada, ai inteles?"..."Da!" Cum sa nu inteleg cand eu credeam asta cu fiecare atom care se zbantuia brownian in mine? Si inca o mai cred.
Acum suntem in tari diferite, in lumi diferite, poate chiar pe continente diferite, dar acelasi soare ne scalda la rasarit si la apus. Si acelasi vant ne bate si ne duce gandurile departe. Mereu mi-am dorit sa scriu o scrisoare, sa o pun intr-o sticla si o sa arunc in Ocean. Poate ca vreun Robinson Crusoe o va gasi. Voi face asta peste fix 5 saptamani. In Oceanul Atlantic. Pana atunci... vreau sa nu ma uiti, eu ti-am lasat un vis, in amintirea zilelor cand ajungeam pana la nori!



marți, 19 martie 2013

lost in translation

sometimes, at some point in our lives, we all get lost in translation.
our heart skips a beat.
our brain loose it.
and after that, because there is always a before and an after, you'll never be the same on the inside.
the perfectly polished mechanism called heart we'll have a small imperfection for the rest of her beating days.
small but omnipresent imperfection.





and how are we supposed to live with this fact?
as if a good thing could make up for all the pain...

fortunately, we eventually forget and move on.

until the next translation. but this time, maybe just this time we will get it right!


duminică, 16 decembrie 2012

ieri,adica azi

dimineata asta, pe la ora 2 era sa pierd un copil. e a2a oara cand mi se intampla...e groaznic sa il vezi cumm se scufunda. sala pentru desocare este cosmarul tuturor internilor. nu a murit, este mai bine, pe terapie intensiva.

a fost o garda foarte grea dar foarte instructiva. when you are delivered to yourself you have to step up and asume. every decision that you take we'll mark someones life. you see things, get scared, get sick, get confused and you are in the situation to question everything you are. because at a certain point in your life, you will be standing alone, having a face to face conversation with yourself. and then you have to stand tall and speak clearly for all the decision you've made.


ce garda de uf! sick as a dog, pe de alta parte...ce a fost normal in ultimele 24 h?

imi place sa lucrez la spital. imi place contactul cu infirmierele, cu ceilalti medici, cu pacientii. imi place sa am un rost bine definit, I really do. si imi plac, se pare, urgentele, and this kicks the shit out of me. este subapa mea. cele 24 de ore in care sunt ACOLO! in care nu am timp sa ma gandesc la altceva!

stay with us, child...


all we need it's just a little patience...
























duminică, 25 noiembrie 2012

Gandul

Gandul de duminica dimineata... trust I seek and I find in you



Never care for what they do...

So close no matter how far...

sâmbătă, 17 noiembrie 2012

no!



"no, no me mires como antes
no hablas en plural
la retorica es tu arma mas letam...

siento que me doles todavia aqui
adentro...

no se puede vivir con tanto veneno..."

negru. vine, scoate fum, ma adulmeca, ma inconjoara, ma inghite in pantecul lui urias de metal. corabia cu panze deghizata in dragon ma va duce-n zare. ma duce in zare in fiecare dimineata. spre alte zari. iar apoi seara, ma scuipa-napoi pe asfaltul rece, in gara gri, unde astept dragonul cel mic care ma va duce pana in fata casei.



gri, atat de mult gri, incat incep sa ma satur de culoarea asta.
hai, apasa pe clanta, poate ca azi este mai bine! poate ca azi...poate ca maine...poate ca...uneori si niciodata.
ceata, ceata, frig, drumul egal al fiecarei zile pana la spital, in pauza de 45 de minute, 15 minute pe drum la dus + 15 la intors + 15 pentru mancat.
internatul ma recunoaste si eu pe el. zidurile imi zambesc, umbra lor ma haituieste. mirosul.

ma uit in oglinda dimineata si seara, ca sa nu ma uit. ma recunosc vag in imaginea din oglinda care se holbeaza la mine cu, colturile gurii in jos si lacrimi in ochi. this is not me?! who are you? I'm your ghost from your future past! don't you recall me? yes I do; shut the fuck up! inca o data m-am inselat, nu? inca o data am sperat degeaba, nu? inca o data...am iubit neiubitul. some things just stay the same! tb sa te lovesti de pragul de sus, over and over again!





don't tell me you're sorry 'cause you're not...

nu stiu cum am ajuns aici. nu vreau sa imi justific fiecare pas. suntem cine suntem. acceptam sau we move on.
daca m-ai putea vedea acum, eu care nu stiam ce e ala " compromis", te-ai distra o tura, furtuna, nu?
eu care credeam ca dragostea e pe viata. eu care am sperat ca niciodata. inca mai astept ceva. nu stiu ce este acel ceva. dar il astept cuminte chiar daca rabdarea mea...se termina.
eu care eram ingrijorata ca o sa mi-o inima din loc de la atata dragoste.



am reinvatat sa traiesc cu mine insumi. sa nu mai imi fie frica de singuratate.

imi amintesc cum imi spuneai ca nimeni nu e indispensabil. am invatat asta pe calea grea. mereu am gasit o scuza ca sa ignor realitatea. pentru ca realitatea nu era visul meu.



cat te-am iubit! cat de iubesc! dar...ajunge numai iubitul?
ma auzi dar nu ma asculti, de fapt nici macar nu ma mai asculti.
esti cu, castile pe urechi mereu, cu ochii goi si gandul departe iar eu, eu SUNT LANGA TINE! Hear me out!
sunt un om poate smiorcait, care poate vb prea mult, care poate nu stie sa asculte, dar care simte atat de mult! imi plac culorile, stelele si planetele pe, pereti si prietenii mei. imi plac multe lucruri copilaresti, dar care mereu mi-au placut. nu e ceva nou. I didn't change! Asa am fost mereu! De fapt, poate ca de asta te-ai si indragostit atunci, nu? Si, in definitiv, de ce ai vrea sa schimbi pe cineva?



I got this kind of love, alta nu am! Baby, ai primit ceea ce cautai?

Good things come to those who wait! FALSE!!!
Good things come to those who work their asses off and never give up!



ceas tarziu prag de noapte
flori deti, ploi de soapte
dintr-un cer ranit de nori
asteptam sa te cobori...

aparai zambind 
cu-n vechi vesmant ce mirosea
a flori de camp
aparai zambind in calea mea
lumina-n gand
aprinsa stea!



pluteai usor, 
pe umbra unui nor
in parc regretele plang iar
si ploua, si ploua
in zadar!



you, you know how to make me feel so low...




luni, 6 august 2012

Noaptea


" Privesc acum si-n amintire eu te am
As vrea ca sa te uit, de-ai stii ce mult as vrea!
Spre al tau castel alerg acum neincetat
Iubiri apar mereu, ce trist totu-i schimbat
Coroana-n suflet de-as putea sa-ti fiu pe veci
Dar cand ajung imi spui sa plec si ma petreci..."

Noaptea incerc sa ma ascund, noaptea prin amintire fug.
Vise adunate si spulberate.
Cioburi de vise, farame de speranta si mecanisme care tefacsamergimaideparteindiferentdecesarintampla.


"zi de zi eu te chemam
era tarziu si te visam..."

Te asteptam seara de seara si tu veneai. Iti auzeam pasii pe scari si stateam cu inima la gura si cu ochiul pe vizor ca sa iti deschid. Era iarna si veneai cu 25ul ala rablagit si plin de cocalari. Faceai turul orasului pentru mine, day by day. Eram frumoasa ta iar tu erai nebunul meu. Apoi ne-am impletit destinele cu firele purtate de mine in par. 2 bratari identice purtate pana cand chirugia ne va desparti. Ochii gelosi ne urmareau si ne turnau anghinare in suflet.


Nu a fost mereu all milk and honey dar eram fericiti, mergeam la concerte, la filme, in parc...


" Ceas tarziu, praf de noapte
Flori de tei, ploi de soapte
Dintr-un cer ranit de nori
Asteptam sa te cobori...
Apari zambind c-un velves vant
Ce mirosea a flori de camp
Apari zambind in calea mea
Lumina-n gand, aprinsa stea.

Pluteai usor, pe umbra unui nor
In parc regretele plang iar
Si ploua, ploua in zadar..."


" Despre mine ai vrut si ai aflat adevarul adevarat!
... Da, da, da eu stiu nici nu poti sa ma mai simti!"

Zi de zi eu te-am pierdut. Si noapte de noapte. Dar innodam totul cand veneai aici si iesea o funda frumoasa. Pana cand nu am mai avut ce innoda. Am ajuns si... m-ai primit indurerat, nu m-ai primit, mi-ai zis ca nu mai stii cum sa ma simti. Nu ma mai simteai, nu te mai simteam. Eram stanjeniti, furiosi si neputinciosi.


Amintirea ta e matase...neagra! Si mi-e teama doar ca timpul nu va astepta. Drumul matasii imi pare tot mai lung.


" Lumea-ntreaga ne desparte,
esti departe acum de inima mea
in zadar mai cauti drumul spre ea.
Nici de-as vrea acum la tine s-ajung,
Orice drum mi-ar parea mult prea lung
N-as mai sti sa-ti caut noaptea spre zi
Si soarele din noi, la asfintit..."


" Hei tu, spune-mi cat am lipsit
Ce-am avut demult si n-am mai gasit
Spune-mi sincer : de ce sa mai stau?
Sa regasesc ce-a fost, O Doamne cat te vreau!

Hei tu, te-am cautat
Ceva mi-a spus ca totul s-a terminat
Ceva mi-a spus ca totusi tu ai sa vii
Ce mult te-am dorit, nici nu stii..."


" Nu ma uit in urma,
Nu traiesc din amintiri,
Chiar de-ar fi sa am lacrimi in priviri!"




" Love of my life
You hurt me
You broken my heart
And now you leave me..."


Dar here we go again. Vulcanul si furtuna.
De ce mint unii oameni? De ce? Cand este atat de simplu sa spui adevarul. Desi adevarul e messy uneori e mult mai putin messy decat o minciuna perpetuata fara intrerupere.

Sa nu ma minti...niciodata! Asa mi-ai spus la inceputuri. But did you kept that promise, honey?



" I don't know just what I should do
Everywhere I go I see you
Though it's what you planned, this much is true
What I thought was beautiful don't live inside of you
anymore"

E noapte, e tarziu si vreau sa cred, trebuie sa cred; there is a journey ahead of us. After that we shall see if everything turns up just fine!


" So if she's somewhere near me
I hope to God she hears me
There's no one else could ever make me feel
I'm so alive!"

I've searched the universe and found myself within his eyes.

marți, 21 februarie 2012

2 imagini+1


2 imagini am vrut să împart și eu cu voi

1. prima este drumul meu, `cause it`s my way or the high way
2. a2a despre viața de medicinist si medic în devenire




așa că n-ai cum...dar ai putea să mă iubești

taxi, o trupă românească minunată, zic eu





în fiecare zi mă uit la cele 2 cuvinte scrise de tin, pentru mine și sper că lucrurile au rămas neschimbate.

photos from we heart it

sâmbătă, 11 februarie 2012

ugly




nu există decât oameni cu suflet urât!

sunt fericită. muncesc pe brânci dar când văd că pacienții mei sunt bine, că sunt mulțumiți și că îi pot ajuta. nu există nimic mai frumos pe lumea asta decât un : "Vă mulțumesc din suflet doamna doctor!"

Da, meseria mea rulează, chiar dacă uneori este al naibii de greu.

Dar am început să mă obișnuiesc să ajung seara acasă mai târziu decât prevede legea pentru că știu ca la sfărșitul zilei sunt cu un pas mai aproape de adictologie! Azi mi-am revăzut un pacient, a venit cu soția la ginecolog și, surpriză, ginecologa eram eu, adică adictologul lui... it was nice, he was doing fine and he was happy!

Nu există profesii urâte și nici ghinion! Viața ți-o construiești singur. Tu și cu tine. Normal că este mai ușor să dăm vina pe alții, pe sistem, pe ghinion dar adevărul este unul singur, there is no other guilty one but you!

marți, 18 octombrie 2011

23 de luni

Azi e ziua noastra! I am so wasted, wasted on you :)



Living on a diets of chocolate and cigarettes...imaginary ones car je fume pas!



"Hold on, what did you say that for?
Hold on, what do you take me for?"