2019

PH
1 stagiu
2 mémoire-uri

Nunta

Inceputul unei Carti

"tell me something girl
aren't you tired trying to fill the void?"

"I bow down to pray
I try to make the worse seem better
lord, show me the way to
Cut trough all this worn out leather"
(Lady Gaga, "Million Reasons")

California dreaming in Brasov
Intr-o zi o sa ma fac eu mare si o sa o tai de aici
O sa plec cat mai departe
O sa locuiesc in Franta...Brasovul sufletului meu

Oare ce au devenit colegii mei de facultate?
Sharky, Psyko, Anda, Andreea, Puiu&Cata, Radu&Robert, Alexandra, Iulia, Cristina, Ana
Puiu cu Mickey Mouse-ul pe urechi, batand ritmul cu femurul pe tabla de examen
Au fost niste ani minunati!

Bucuresti, iarba, Bonobo, o veche casa aristocratica, cu ferestre uriase si arbori mareti
"They agree that the see is the best place to live...
...So they live for the day 'cause tomorrow they may not be able to walk in the sky...
...Music is the healer, no matter who you are!..."
(Bonobo, "Walk in the sky")

"- Ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?"
- Doctor. Doctor in Franta."
Imi traiesc visul din copilarie dar visul se transforma mereu.

"- Ce vrei sa fii cand o sa fii mare?
- Michele Obama."

Visul se transforma, oamenii la fel, continua miscare, perpetum mobile.
Aveam un perpetum mobile cand eram adolescenta.
Ca orice lucru tanjit si obtinuit, m-am plictisit repede...

Mega concertul Aerosmith 18 iunie 2010 Bucuresti

Aerosmith este una dintre sufletele mele de suflet pe care la ascult cu placere inca din generala. Vocea rugoasa a lui Steve Tyler m-a vrajit si m-a dus pe aripile vantului de nenumarate ori. Am dansat pe "Crazy" si pe "Girls of summer" de cate ori am avut ocazia sa o ascult, am plans pe "I don't wanna miss a thing", am sarit pe "Love in an elevator", am strigat din toti plamanii pe "Pink", "Walk this way" si "Dude it looks like a lady". Sunt ferm convinsa ca "Jaded" este una dintre melodiile vietii mele si imi place sa cred ca "I'm livin' on the edge".


"Dream on" mi-a insotit fiecare examen impreuna cu "Livin' on a prayer" de la Bon Jovi.
Ce mai, mi-am trait implinirile, esecurile, iubirile, despartirile, calatoriile spre centrul pamantului mereu insotita de Aerosmith.
Asa ca nu am putut rata ocazia de a-i vedea in concert la Bucuresti. Am avut sansa de a gasi un loc fix in fata scenei si de a ma bucura de o adevarata desfasurare de forte à la Aerosmith.

Asa o energie zdrobitoare, asa un glamour si miscari de scena putine banduri am. Si line up-ul a fost perfect. Ce conta ca era inainte de examene? Eu m-am dus. Si m-am si intors cu o margareta in par si cu un zambet larg cat casa poporului. Este unul dintre concertele care imi vor ramane pe veci in inima pentru ca este un grup care te castiga, pe care il admiri pentru creativitatea si constanta in ciuda lungii lor cariere (si a trecutului incarcat de addictii-la alcool,medicamente si alte droguri- impartit inconstant cu chitaristul Joe Perry), pentru rezolvarea conflictelor in intern si pentru nebunia lor vestimentara. Steven Tyler face parte din grupul Aerosmith de 46 ani si este supranumit "The demon of screamin'" si "The toxic twins" (alaturi de Joe Perry) este atat de usor sa vibrezi pe "Dream on" si "Jaded" si nu vad cum ai putea ramande indiferent la "Cryin" sau la "Janie's got a gun". Cum sa nu fii trist la sfarsitul unei relatii pe "I don't wanna miss a thing" sau pe "Hole in my soul". Eu am fost impacata pe "Nobodys fault" si vrajita pe "Rag doll".

It's a feeling. I love them!



" Dream on, dream on, dream until your dreams come true!"

fast ride. murakami citat.

Prezentul 1.

"... you say I move so fast that you can hardly see
you say I move so fast how can you be with me?
but my heart beats slow!..."



" Oare cat as mai avea de mers ca sa ajung si eu intr-un loc ce mi se potriveste? Si unde e locul acela? M-am tot gandit, dar n-am gasit altceva mai potrivit decat carlinga unui avion torpilor cu doua locuri. Tampita idee. Intai si intai, avioanele torpiloare au disparut din peisaj de vreo 30 de ani."
                             Haruki Murakami, "Pinball,1973"


Viitorul 2.

Viata este ca o plimbare rapida cu o decapotabila. Ma vad conducandu-mi decapotabila cu ochelarii mei de soare stelari si cu o esarfa verde crud/neagra cu libelule pe cap. Rujul rosu mat defineste look-ul meu si o calc fara mila. Vantul imi biciueste obrajii nemilos si din boxe urla korn/manson/rhcp sau o chilluiesc ascultand bonobo/rem/angus and julia stone/audioslave. Padadammm. Valizele sunt in portbagaj iar in dreapta mea sta cineva. Cineva binevoitor si iubitor. Oprim sa bem un milkshake 'cause "my milkshake brings all the boys on the yard, damn right is better then yours!".  Apoi drumul se intinde in fata mea ca o esarfa de matase gri, serpuitoare. Addictia mea nu se vindeca. Am jurat pe munca, drum, aventura si libertate. Asta e crezul meu. Fumez o blonda pentru ca eu prefer cancerul epidermoid...si beau un whiskey in the jar, uitandu-ma la cactusii mai inalti decat mine, cu flori la capatai. Cerul arde si eu cu el. Lust for life.

I'm looking for freedom and to find it costs everything I have!...




Trecutul 3.

Azi am mancat o nectarina alba si gustul care mi-a explodat in gura m-a dus instantaneu pe malul marii, la Saturn, in fata hotelului Sirena, unde lucrau parintii mei, in fiecare vara. Plecam spre mare cu o valiza plina ochi de carti impumutate de la biblioteca mea din brasov. Si citeam! Toata vara! Fara pauza! Ma rog, doar cu pauze ca sa ma duc la chioscul de langa plaja sa beau un pahar de sifon cu "sirop" de kiwi! Si ca sa fac schimb de "abtibilduri" cu echipe de fotbal/caini. Centre de interes diferite, deh, eram un copil "complex". Puteam sa citesc seara, pe terasa restaurantului unde lucrau ai mei chiar daca eram asezata la masa de langa orchestra(care mi se parea foarte cool la vremea respectiva, pana cand am mai crescut si mi-am dat seama la ce nivel inalt puteau sa stalceasca cuvintele in engleza). Imi amintesc cum tata pleznea de mandrie cand ma vedea. Costica, chitaristul, imi furase inima.

Dar ce imi placea mie cel mai mult si cel mai mult sa fac vara era sa:
1) miros teii in floare. pana astazi mirosul de flori de tei este unul dintre mirosurile mele preferate. daca stiti vreun parfum care are miros de flori de tei va rog frumos sa imi spuneti!

2) Sa urc pana pe acoperisul hotelului Sirena. cu liftul. 14 etaje. "Sper sa nu observe doamna de la lift ca sunt neinsotita de un adult." Ajungem pe acoperis. Usile se deschideau incet. Tin minte ca prima oara mi-a fost frica sa ma apropi de margine si sa ma uit imprejur. Am ametit asa ca m-am intins pe jos, pe acoperisul unei cladiri de 14 etaje. dar nu m-am lasat. Zi de zi m-am apropiat tot mai mult de balustrada. Vroiam sa vad marea!!! Marea mea. Am reusit.
Am indraznit sa le spun alor mei ce faceam numai cand am plecat la facultate la cluj, 10 ani mai tarziu.
Calitatea asta am cultivat-o cu grija de-a lungul vietii: perseverenta! I am the keeper!

Duminica tihnita. Murakami. Soare.

si nu prea.

stau si ma uit la peretele alb din fata mea. pe el este un calendar cu mignoni. Unique, cu un minion imbracat intr-o haina de iarna, cu un bat care are atarnata la capat o bocceluta rosie cu puncte albe. Aceasta este imaginea lunii februarie 2016. Un mignon unic, pe cale sa plece. Asta imi aduce aminte de o replica din Madagascar(da, iubesc animatiile si de-abia astept sa vizionez Zootopia): "But I am unique!"(Marty, zebra), moment in care toate zebrele care beau apa din lac se intorc spre el si,cu acceasi expresie faciala, zic:"We're all unique!". Cam asa ma simt si eu, uneori.

Constienta de munca pe care o fac ma intreb constant care este limita dintre renuntare, resemnare, traire in prezent si multumire cu ceea ce am(si am destul de multe), aspiratie spre mai bine, mai mult, ambitie, lacomie si mediocritate. Cand cerem prea mult si cand ne multumim cu platitudini pentru ca "nu se poate mai mult"? Discutam despre asta cu Aurea, prietena mea din Mexic care actualmente isi continua PHD-ul in Amsterdam.
Adevarul este ca nu stiu ce sa cred. Constant invatata sa imi imping limitele mai departe si mai departe, cred ca ar trebui sa invat sa ma retrag cand ajung in momentul in care am dat ce am avut mai bun. Carcotasii ar putea spune ca se cheama renuntare, altii intelepciune.

Imi aduc aminte de ziua in care am renuntat la sah, in copilarie. Imi amintesc ca si cum ar fi astazi. Era o zi frumoasa de primavara, cu soare, cred ca aveam vreo 8 ani si le-am zis alor mei, hotarata:
"Eu nu mai vreau sa merg la sah!" 
"De ce, Mada?"
"Pentru ca nu imi place sa pierd. Si nu pot castiga mereu."
"ok. Dar stii, in viata, nu putem mereu sa castigam. Sigur nu mai vrei sa incerci, mami?"
"Sigur. Nu sunt pregatita sa pierd."

Problema este, dupa mine, faptul ca nu invatam niciodata sa pierdem. Cum naiba sa inveti sa pierzi? As zice ca acum accept cu gratie infrangerile si stiu sa ma retrag la timp dar inseamna oare asta ca am invatat sa pierd?! Sau ca m-am resemnat, ca am devenit un om plecat sub furtunile vietii si ca fetita care vroia totul a murit? Inseamna ca am murit? Ca now I settle for less than perfection?

Cum faci sa tragi o linie despartitoare nepartinitoare? Asa, ca sa iesi bine totusi, nu cu mandria sifonata.

El imi spunea ca asta e problema cu oamenii destepti, gandesc prea mult. Ca ar trebui sa traiasca mai mult momentul. Eu nu stiu daca ganditul te face neaparat un om (mai) destept. Ciuma timpurilor noastre este lipsa de gandire.

Si ma gandesc ca acum este momentul meu, momentul in care ma desprind cat mai lin posibil si plec. Pentru prima oara in viata mea, incerc sa nu creez valuri. Mi-am luat hotararea in liniste. A fost un drum sinuos, de luni si luni de zile si de nopti dar am convingerea ca am luat decizia buna.

Imi place tare mult cum scrie Haruki Murakami, mi se pare cusut pe inima cu fir de argint:
"Singur in crangul cimitirului, Sobolanul privea in gol prin parbriz. La cativa metrii in fata masinii, terenul se termina brusc, iar mai incolo se contopea cu intinderea intunecata a cerului, cu marea si cu strazile cufundate in noapte. Si-a
rezemat coatele de volan si privea nemiscat vazduhul. Tinea intre degete o tigara neaprinsa, trasand cu ea in aer desene coplicate si complet lipsite de semnificatie...

... Oare cat as mai avea de mers ca sa ajung si eu intr-un loc ce mi se potriveste? Si unde e locul acela? M-am tot gandit, dar n-am agsit altceva mai potrivit decat carlinga unui avion torpilor cu doua locuri. Tampita idee. Intai si intai, avioanele torpiloare au disparut din peisaj de vreo treizeci de ani."

Haruki Murakami, "Pinball,1973"

Lumina asta calda care se revarsa in incapere imi da putere. Rocking chair-ul asta este tronul meu iar cartea-mi este sceptru. Am reusit unde altii au esuat. Am gresit unde altii au facut bine si am invatat. Chiar daca marai mereu cred ca m-am si maturizat, asa un pic.

Curios, poate, de data asta nu mai imi este absolut deloc frica de aspectul material al mutarii. De lasarea in urma a memoriilor, a lucrurilor materiale. Nu, de data asta voi pleca cu inima libera si cu aripile marg deschise. Ca un Phoenix. Pentru ca de data asta alegerea de a pleca mai departe imi apartine in totalitate. Nu plec din cauza banilor, a colegilor sau a conditiilor de lucru de toata jena din Romania. Nope. Plec pentru ca am nevoie de o pauza si asum asta pana in varful unghiilor. Asa ca acum incepe cautarea activa. Faza a2a. S-a terminat cu visarea serioasa. Am trecut la faza de actiune.

Bonzaiiiiiiiiiiiiiiiiii!

Marble mountains, Vietnam, August 2015.

L.

Cu L. este o lunga poveste de prietenie si dragoste. Ne cunoastem de aproape 16 ani cred :) O viata de om. Inca de cand eram in generala. Este sufletul meu pereche. Alaturi de care am trecut prin bune si prin rele si impreuna cu care am avut suisuri si coborasuri. Cu ea am colindat Romania, cu ea mi-am impartit indragostelilele, visele, sperantele, mancarea, totul. Ea mi-a facut o zgarda cu STORM si o panza de paianjeni pe, pantaloni. Si stiu ca orice s-ar intampla Ea este mereu acolo. So close no matter how far.


Cam de 2 ani trecem amandoua prin perioade zbuciumate fie profesional fie sentimental si fiecare se lupta in felul ei sa cope with it. But I am proud because united we stand! Ieri a avut un cap mare de trecut dar eu cred ca l-a trecut cu bine si sunt sigura ca lucrurile se vor ameliora si vor revenii pe fagasul cel bun.


What unites us? Many, many memories but most of all our way ob being. We are proud and we don't swallow bullshit and we don't play the little servant. We like rock and roll. We like Vama Veche and Sighisoara and we don't like Braila :)) Si la 60 de ani o sa fumam impreuna!


Este simplu si greu sa mentii o relatie de prietenie atata vreme. Inevitabil multe date ale ecuatiei se schimba. Dar daca ramai infipt in real si esti sincer cu tine si cu persoana respectiva nimic nu te poate rata!


Asa ca mult curaj L. ! You can do it!

one night stand

apparently I just had (another) one. nu stiu cum ma descurc dar stiu doar ca nici el nu e un sfant.
oh well, just another brick in the wall. dar un soare a apus in locul unde cerul se-ngroapa in pamant, acolo sunt.
ça fait bizzare quand même. in zadar ma feresc, e perioada de trecere. asa e mereu. un sfarsit e un nou inceput.

asa ca ce trebuie pentru un one night stand reusit :
1) catolic : 1 tip si 1 tipa.
2) nevoia de a se elibera de stres, de dureri acutuale/trecute amoroase
3) alcoolul poate ajuta dar nu in cantitati mari
4) imaginatie, flexibilitate, protectie
5) a let's do it attitude!
6) un pat nu ar strica :p


la ce sa nu te astepti de la un one night stand :
1) o relatie de lunga durata si cam atat

glontul

Avea arma in mana. Era argintie si rece dar atat de frumoasa, atat de frumoasa. Manerul din argint incrustat cu modelul ala din western. Da, fix acela! Vezi ca stii? Apropie arma de tampla. Rece dar sigur. Ireversibil. La fel ca si trecerea timpului. Timeless steel. Like my heart. Usor, mecanic ai reusit sa expiri. Acum inspira si apasa-l!


Cineva mi-a zis o data sa dau tot ce am mai bun si sa astept rezultatul. Sa nu fortez nimic pentru ca vei primii numai ceea ce este al tau.


Oare faptul ca renunt la el time after time si ca revin intr-una in bratele lui ocrotitoare este un semn? Pentru ca oricati Adonisi si Narcisi as avea el este refugiul si stanca mea? Inalt, blond, cu ochii albastrii, inteligent...oare cat din superficialitatea si frigiditatea ta sunt jucate si cat reprezinta o adevarata parte din tine? Poate ca nici tu nu stii!? Si ce te faci cand iti vezi imaginea in oglinda? Poate ca ar fi mai bine sa fugi. Stii bine cum s-a terminat ultima oara, cu M. Inalt, blond, cu ochii verzi, nas frumos, in fine...ai luat-o-n brate ca sa fim plastici. Ai plans 10 ani si parca nici acum nu ti-a trecut in totalitate. Dar tu nu inveti niciodata!


No se puede vivir con tanto veneno!
No se puede murir con tanto veneno!


Aseara m-ai visat, sunt sigura! Sau cel putin am sperat ca asa s-a intamplat. De foarte mult timp nu mi-am mai dorit sa fiu in visele cuiva. In general, ma feresc de vise. Asa e uneori omorata realitatea, cu vise.


Shakira! Pe vremea cand inca era rock and roll.
















In seara asta am iesit la o tacla cu o fosta sefa de pe chirurgie. Am intrebat-o cum naiba de e chirurg si inca unul foarte bun si nu opereaza decat strictul necesar? * ea, facand homeopatie de ani buni* Iar ea mi-a zis ca a vazut efectele homeopatiei si ca a inceput sa isi puna intrebari. "Iar atunci cand iti pui intrebari este greu!"


Eu vad ca oamenii care nu isi pun intrebari sunt morti vii. Inceti sa traiesti atunci cand nu iti mai pui intrebari. Si atunci ma simt binecuvantata pentru darurile primite de la cel de Sus : meseria care chiar este bratara de aur si care nu ma lasa niciodata sa uit ce suntem, de unde venim si unde ne ducem ; familia si prietenii.


Iar faptul ca mereu intalnesc oameni extraordinari este pur si simplu minunat.
Asa ca, in genunchi, multumesc pentru tot ce am. Mereu si mereu. Perpetuum mobile.

tablou in sepia 1

Dimineata. Ora 6.45 AM. AM inseamna ante meridian. Toate meridianele pe care le invatam la geografie in clasa a 7 a cu doamna diriginta.

Da-te jos din pat. Ia-ti din dulapul de langa puloverul pentru ca este frig in camera.
Pune-ti papucii cu Garfield in picioare, intai dreptul apoi stangul. Intotdeauna dreptul inainte.
Cativa pasi, apoi deschizi usa camerei si aprinzi lumina de pe hol, mergi in bucatarie, orbecai, dai drumul la cafetiera, tragi sus storurile dar lumina nu intra prea multa. E iarna si inca e noapte iar cerul pare acoperit de nori. Dar ca o promisiune te uiti la orhideea care sta sa infloreasca cu cei 5 pui ai ei. Pui roz. Stiai ca orhideele cresc mai repede daca asculta Vivaldi? Sans blague, pe bune, e dovedit stiintific. Ca o promisiune. O dulce promisiune de mai bine, de "dupa colt te asteapta mai mult".

WC sau OFFICE, sala de baie. Imi prind automat parul cu clama prinsa de tubul de discuri demachiante din stange chiuvetei. Intotdeauna acolo, un reper de incredere. Deschid robinetul, reglez temperatura : mai cald pentru dinti si rece pentru fata, ca sa fiu sigura ca ma trezesc. Deschid tubul de pasta de dinti, aranjat in paharul mov, impreuna cu celelalte doua periute care dorm inca. Pun pasta pe periuta si incep sa curat timp de 5 minute ca si cum viata mea ar depinde de asta. Apoi apa de gura, spalat pe fata cu sapunul exfoliant. Machiat : anticearcan, fard auriu, tus negru, rimel negru, pudra compacta, blush. Pieptanat parul. "Esti frumoasa. Te iubesc si te accept asa cum esti."


Cafeaua cu aroma de alune de padure este gata, o torn in ceasca verde cu cei 2 catei primita cadou de la prietenii mei dragi din Praga. Anul asta trebuie sa ajung la ei. Sunt 5 ani de cand nu am fost in vizita iar intre timp ei au facut 3 copii. Imi lipsesc ursii mei dragi (asta e supranumele lor) si Praga.

Sorb incet cafeaua si mananc 2 mandarine. Nu servesc niciodata micul dejun. Doar sunt doctor. Noi nu murim!

Ma intorc in camera, ma imbrac pe intuneric si inainte de a imi pune cizmele cu toc (neaparat) verific daca am tot pe mine (dres, rochie, pulover, pantofi, esarfa, palton, manusi si caciula in geanta). Apoi ma dau intai cu strugurel Nalbastru INCHIS (ala deschis nu e bun de nimic) si cu glos roz pal (dar cu sclipici discret, da exista si asa ceva).

Cobor cele 4 randuri de scari pana in garajul subteran si fac slalom pana la MONA (masina mea). Bip bip cu telecomanda automata si MONA isi deschide usile si se lumineaza. Incerc si reusesc sa reglez radioul si ora exacta care au fost dereglate la ultima descarcare a bateriei.

Pornesc motorul, marche arriére, deschid cu telecomanda usa garajului si ies (din 2 manevre mereu pentru ca spatiul este stramt).

Ies in strada. Felinarele imi lumineaza drumul dar nu si mintea care alearga in 1000 de locuri, fara preget. Palcuri de copaci se preumbla pe langa mine, la fel ca si carduri de pasari. Totul are o culoare uniforma. Sepia.

Bun, aici fac prima la dreapta, apoi tot inainte si a 3 a la stanga, parca asa era pe google maps. Am si GPS but I know better. Cacat. Era a 2a la stanga. Eh, macar nu am luat-o la stanga. Ies pe artera principala si fac prima la dreapta, sunt pe strada buna, rulez nu prea repede dar nici destul de incet pana la capat si imi ratez destinatia asa ca trebuie sa fac demie tout la primul semafor.

Gata, am ajuns la destinatie. Parchez pe dreapta, opresc motorul si ma uit la ceas. Am ajuns cu 10 minute mai repede. Nu e grav, o sa stau in masina inca 5 si apoi plec.

Trec 5 minute si ma dau jos, citesc anuntul de pe poarta alba proaspat vopsita : CONSEIL DEPARTEMENTAL DE L'ORDRE DES MEDECINS DU BAS-RHIN.

Am trac, ma pregatesc sa intru pe scena. Am venit ca sa imi iau licenta de inlocuire. Ca sa pot face inlocuiri ca si medic generalist. Intru si ies in 20 de minute.

Ma urc in masina, pornesc motorul, aprind farurile, dau drumul la radio si zbor cu inima in ochii spre casa. Totul e SEPIA.


Dar oare cum va fi totul peste 2 zile cand voi merge la al2lea interviu pentru locul de munca mult ravnit?
Acasa ma asteapta florile mele impreuna cu C si F. Cum a fost? Bine, cum sa fie. Am luat licenta!
Si cum esti? MMM : HAPPY.

Concertul Morcheeba

Strasbourg 13 Noiembrie 2013.
Am ajuns cam cu 10 minute inainte sa inceapa concertul si am fost surpinsa de marea de oameni de toate varstele, most of them geeks :)

In fata mea stateau doua tipe care...semanau cu noi (L always on my mind...) : aveau ruj rosu inchis, unghii negre, par lung, imbracate in negru si tipau si sareau si urlau cat le tineau vocile. Mai tii minte cand ne-am intors pe jos de la concertul Cargo din Livada si ploua? Era toamna si ne tineam de mana. Cantam tare si saream in balti. Alergam : "camaradul meu de sange, doar de tine imi e dor, va spun tot ce am in matze and I don't care about you at all...'cause I love chaos!"

She looks like an angel, she sings like an angel, she's Skye Edwards from Morcheeba!

" I thought that you were wise but you were otherwise!"

Am si cateva melodii filmate dar nu reusesc sa le uploadez :( it was awesome!

Asa ca va las cu un mini clip de la Paris, tot de anul asta!Lovely song, lovely lady, amazing group!

la pomul laudat...

...nu te duce cu sacul. Asa era proverbul, nu? Imi aduc aminte ca in copilarie aveam o carte galbena, mare, frumoasa, cu proverbe. Si din proverb lipsea un cuvant iar tu aveai o plansa de pe care decupai imagini pe care trebuia sa le lipesti in spatiul gol. Imi amintesc de o pisica neagra cu alb pe burta, cu o figura vicleana, de un ou si de pui ("Toamna se numara bobocii.").



Intotdeauna am iubit toamna, inceputul scolii, imi aduc aminte si acum, cu precizie, de prima zi de scoala.
Dar nu despre asta vroiam sa povestesc. Ci despre incapacitatea mea de a imi masca emotiile. Este oribil. Stiti vorba aia : "E ca o carte deschisa!". Well, yes, that's me and it absolutely sucks. It sucks big time. Dar lucrez la asta, la anger management. Pentru ca am avut déjà probleme din cauza asta : un stagiu de 2 luni invalidat si numeroase remarci din partea oamenilor cu, care lucrez. Cu alte cuvinte inca nu am invatat sa ma adaptez prea bine, "sa ma descurc". Partea dureroasa este ca din punct de vedere ierarhic inca nu sunt in pozitia care sa imi permita asta. Ciudat este faptul ca I just don't give a fuck, it must be genetics. Sunt copia fidela a tatalui meu din punctul asta de vedere. If I don't like you I don't speak to you. If you don't like me talk to the hand. Si, totusi, imi pasa foarte mult de ceea ce cred ceilalti, mai ales la lucru. Trebuie sa fiu mai profesionista! It will be a true battle, it will be blood but I must succeed! Viitorul meu depinde,literalmente,de asta. Deci data viitoare cand o sa imi vina sa spun cuiva cat e de incompetent/dezagreabil o sa zambesc frumos si o sa imi repet cererea. Zen attitude, dupa cum ar zice secretarele mele. Al naibii Zenul asta ca mereu se ascunde cand ma vede! Dar lasa ca tot il prin eu si nu ii mai dau drumul.

28

1. terasa mare cu un rau in spatele blocului si nature, it's all over you!
2. prieteni dragi si muzica buna
3. carti, carti, carti
4. addictologie
5. haine, pantofi si inca o pereche de pantofi si esarfa aia superbaaaaaaa, parca o si vad!
6. familia e familie
7. baking
8. doing nothing, just sipping a cocktail and having a good chat with a special friend
9. presents, I still love them!
10. vremea de toamna cu un soare minunat si culori orange-maronii
11. dogs, someday...
12. postcards
13. walking through the park while sipping a good Amorino coffee
13. when the sun is setting in the sky everybody knows it's movie time
14. culorile metalizate si tocurile inalte
15. fast cars
16. masssaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaageeeeeeeeee
17. nouvelle vague
18. les aviateurs
19. canile mari colorate
20. ceaiuri, ceaiuri, ceaiuri
21. boulangeria de langa, prima nu a 2a
22. smiling people
23. unafraid givers
24. nu putem schimba lumea, dar putem redecora
25. learn new stuff
26. hugs
27. grow up nice and steady
28. insignele.

Don't grow up, it's a trap. I wonder if we can remain kids when we have tones of résponsabilités.
I'm just trying to find my way and do good in the process.

un punct

Sunt un punct intr-o mare de puncte. Colorate. Punctele formeaza totul. Apele, pamantul, cerul, focul, vantul. Prezentul, trecutul si viitorul. Poze pixelate si uneori blurate. Dar fara un punct nimic nu mai este la fel?!





Nu mi-am dorit niciodata sa zbor in spatiu. Imi e frica. Incredibil de frica sa imi pierd pamantul de sub picioare. In mod dubios nu imi e frica de ocean, de scufundari, de munti, de prapastii. Dar de spatiu da! Nu m-as urca intr-o naveta spatiala pentru nimic in lume!





In ultima vacanta am fost 8 zile pe vapor. Cu mici acostari in porturi. Totusi, 8 zile pe mare. Nu am stiut cum o sa (imi) fie. Mi-am luat cu mine medicamente contra raului de mare si cu toate panzele sus!





Si, Doamne, cum mi-au fost daramate toate barierele. Sa te vezi inconjurat de apa, cat vezi cu ochii apa. Iar apoi sa vezi bancuri de pesti zburatori care ieseau la aer pentru cate o acrobatie si delfinii care se jucau cu vaorul, il ocoleau, il surpindeau, faceau ture, 8 uri, inotau sarind, parca zambindu-ne. Cate are marea de oferit! In primul rand liniste si mii de stele si bariere de corali si minunate specii acvatice. Cum e sa stai pe punte, cu vantul biciuindu-ti fata? Cum e sa dormi noaptea pe "acoperisul" vaporului, intins pe spate, cu mainile sub cap, contempland spectacolul celest, stelele fara numar, stralucind nebuneste, jucand in constelatii, chemandu-te spre ele? Este PRICELESS !! Asa este! Un asa sentiment de libertate si de curaj rar mi-a fost dat sa experimentez. A fost atat de uimitor incat, in mai multe randuri, mi-am spus : " Doamne, daca mor acum, nu imi pare rau. Sunt fericita! Am facut tot ce am vrut sa fac. I lived by my rules, I did it my way!". Cafeaua bauta inainte de rasarit, invelita in stratul roz de vise! Saritul in apa, snorkelingul, testoasele uriase care treceau pe sub mine, apa clara, pestii, bariera de corali, plajele parasite, palmierii, nisipiul alb si fin, casele de vis, oamenii ciocolatii cu zambetul colgate si miere in ochi. In marea asta mi-am aruncat ultimele regrete. Le-am pus intr-o sticla de sticla imaginara, inchisa cu un dop de pluta sigilat cu ceara rosie pe care erau insemnele Furtunii. Si am aruncat sticla cat am putut eu de departe. Apoi totul a parut mai usor, mai luminos, mai clar. Viitorul nu s-a limpezit dar temerile au disparut.





As putea sa vorbesc ore intregi despre experienta Marii dar prefer sa va las cu niste poze.





Curcubeul vazut in apa, intr-o dimineata, a fost magic. Si nu cred ca voi putea uita vreodata apusul magnific, cu cerul arzand, rosu portocaliu cu irizatii de aur topit, pe marea linistita, umbrita de palmierii cunoscuti din vis, din copilarie ( de pe rochia neagra a mamei cu apusuri insangerate pe fond de palmieri). Nicicand nu am putut visa ca o sa vad asta in realitate. Apoi am invatat ca daca iti doresti ceva cu adevarat, trebuie doar sa ceri si sa crezi pana la ultimul punct din tine ca vei primii ceea ce ai cerut. " Cere si ti se va da!"









Jurnal de bord Iulie, Marea Caraibelor :
" Aici nu avem notiunea timpului. Nu stiu in ce data suntem azi si nici ora nu o cunosc. Stiu doar ca nu e nici prima nici ultima zi pe mare. Restul nu conteaza. Telefonul nu imi mai funtioneaza inca de cand am ajuns in Martinica. Restul lumii imi e strain. Realitatea mea e aici. Acum. Ieri m-am gandit la tine cand lasam urme efemere pe acea plaja quasi pustie. Oare ai fost si tu pe Marea asta? Ai pus si tu piciorul in apa cristal clear si un gand fugar a fugit spre mine? Pentru ca desi incerci sa simplifici totul esti foarte complicat. Atat de complicat incat nici (tu) nu (te) mai recunosti.





Sentimentul asta ca timpul se opreste in loc si ca timpul se dilata nu poate exista in multe locuri pe Pamant!"

oare

oare stii cum e cand esti aici? cred ca stii. cam la fel ca atunci cand sunt eu acolo.
13 ani. o viata de om! tu iti dai seama? hai sa ramanem la 24 ca e mai frumos asa! adica tu nu ai decat sa ramai la 24 pentru ca eu oricum sunt doar la 18.
sentimentul ala ca e totul bine, ca e totul usor, ca totul curge, ca nimic nu se intampla daca nu e urzit.
ca noi crestem si ca ne dezvoltam mereu dar ca ramanem egali unul fata de altul.
mereu in lumi paralele, in oglinda.
o prietenie pura. pura ca un cristal, neslefuit inca.


is there such thing intre un el si o ea?



si la multi ani de acum inainte : la multe beri, vinuri, jagermeisteruri pe balconul tau/al meu, multe povesti la o muzica buna, o bere in baie in timp ce eu imi fac unghiile, o carte buna in timp ce tu citesti, piata unul pentru altul, oameni, iluzii, sperante, depresii, fericire, sperante mii si mii, proiecte...totul /2.  betie de fericire. but we won't fake it, we'll never break it.


poze multe si sperante in ochi. calatorii impreuna si apoi cafeneaua!

united we stand!





PS : L. how I wish you were here, cei 3 muschetari all over again!

Si vorba aia : " J'ai eu besoin de beaucoup du temps pour me faire une religion!"

azi

         .. .si atunci te-ntreb mai stii?
 cea mai frumoasa zi
a fost la-nceput cand...
   nu ma puteai mintii..."




"... Alba apari si chipul tau
Clar in lumina lunii il vad mereu
Vei reveni ca ziua cantand
Voi fi mereu cu tine in gand..."

"...eu care vroiam intr-una alt si alt decor
eu care spuneam prea lesne si oricui : mi-e dor!...
           ... a trecut atata vreme de cand a plecat
  dar abia acum imi e drag cu adevarat
               abia acum cand locuieste doar la mine-n gand
       il iubesc mai mult decat oricand..."






iar apoi "vine o zi"...o alta zi nascuta din noapte, scaldata in lumina si minuni :




" ...nimeni n-a stiut cand a inceput
nimeni cand s-a terminat..."

"...n-am stiut ca fericirea nu se cumpara
cu toate ca am vrut..."



uita-te-n jur
uita-te cu ochii larg deschisi
se calca pe cadavre
din ura se nasc copii ale razboaielor
sodoma si gomora pe pamant



apoi iesi, te misti,
iei o gura de otrava colorata
incepi sa vezi kaleidoscoape
sa ai flash backuri si
iti spui ca
in the end
it's not that bad



te simti ca omul de tinichea
tout se passe et te depasse
encore, encore, encore
yes! but again you were faking
stand if you don't
stand if you do
and be true
'cause a lot are not

vise colorate cu degetele inmuiate-n praf de stele
unicorni si vise si lumina!

speranta firava ramane-n cutie!



de fapt, in a manner of speaking, nu am chef azi!

awesomeness

flight tickets to Martinica checked.




sun cream checked.
melanine pills checked.
passeport and photo camera checked.





good mood and itchy feet checked.
good company assured!





along with my 4 mates we can offer you pediatric medical and surgical comfort and some kinésitherapie si jamais...





so, martinica punch here we come! in 3 weeks I'll be on the beach!
iei! 'ti punch à moi!





 petite croisière en voilier  à moi!




pana pe 28 imi alin nerabdarea cu poze gasite pe google images ( I love being a tourist, just wonder around, eat, drink and sleep-it time allows it :)

Pentru mai multe informatii despre Martinica aici si aici...
Eu sunt inca in faza de informare activa. Stiam ca Martinica face parte din Antilele Mici dar nu stiam ca are numai 70/30 km, ca face parte din uniunea europeana ( deci moneda curenta este euro), ca au plaje cu nisipi cenusiu si alb...asa ca sunt intr-o continua formare. Cred ca cel mai bun ghid, pentru mine, personal, ramane cel de la lonely planet

And, of course, the Captain :

in my secret life

in my secret life I was to guns 'n' fucking roses concert and it was pure awesomeness.

in my secret life am reinceput sa ascult clasica muzica, din cand in cand, cand imi permit luxul acesta timpul si starea de spirit. imi amintesc crystal clear de prima mea caseta, cumparata din banii pusi deoparte. am cumparat-o cand ma intorceam de la meditatiile de chimie. profa statea in Schei si ca sa ma intorc acasa trebuia sa iau 6/34 din Livada Postei. asa ca treceam in fiecare saptamana pe langa libraria St. O. Iosif cea mai mare si mai dotata librarie din Brasov, la vremea respectiva. Eram clasa a 9a. Venind la un profil de bio-chimie fara sa stii o boaba de chimie nu a fost o idee pentru care m-am felicitat. Si asa au inceput meditatiile, influentate mai mult de casa profei, de originea ei nobila, de drumul saptamanal care imi permitea o escapada in centru, prin librarii, de parcul de la Saguna, in fine, in ultimul rand de chimie.

Asa ca am intrat in Steo si tin minte si acum ca standul unde se vindeau casete era in fata. De la intrare, mergeai drept inainte printre sirurile de carti si apoi ajungeai in fata standului magic! Imi aduc aminte si buimaceala : ce sa aleg? Mozart, Bach, Ceaikovski, Vivaldi, Beethoven, Enescu, Porumbescu...Ce mai! Magazin de bunatati.

Am plecat prin zapada proaspat cernuta pe asfaltul meu drag, ducand in buzunarul de la piept, de langa inima, Anotimpurile lui Vivaldi. And that's a secret I'll never tell!

Nu regret nici astazi alegera facuta. Apoi au urmat altii.

Si nu o sa uit niciodata cum au descoperit parintii mei muzica clasica, prin mine. Nu cred ca este muzica lor de suflet, nu au fost construiti sa rezoneze asa dar tot i-a cuprins fiorul maretiei acestei creatii.

Profa de chimie imi zicea mereu ca "oamenii simplii" nu inteleg multe lucruri. Si ca nici nu este un fapt cugetat si bun sa ii expui la lucruri prea savante. Dupa 27 de ani de viata, ii dau dreptate, pe alocuri. Eu cred ca "oamenii simplii" sunt capabili uneori de mai multa simtire decat oamenii cu arabescuri interioare. Nu cred ca asta ii face nici mai buni, nici mai rai. Oameni suntem cu totii, dar atat de diferiti!



Mereu am visat sa merg la Balul de la Viena! Atata cultura si stralucire, intr-un singur edificiu!

anotimpurile. iarna.

" Libertatea nu inseamna lene si nepasare.
  Libertatea ESTE responsabilitate.
  Daca tu nu iti asumi responsabilitatea, o va face altcineva pentru tine.
  Asa devii sclav."

                      OSHO

Ieri a nins cu fulgi mari, ca atunci cand eram mica. S-a si pus un pic zapada pe acoperisurile adormite. Fumul iese molatic din casele adormite; imi imaginez lemnele rabufnind intr-un semineu dormitand. O pisica se plimba agale prin camera de zi, dand tarcoale vazei chinezesti atat de dragi stapanei ei. Apoi se aseaza langa semineu, picotind fericita : " I haz it all!". In curte, cainele latra vesel, face ture, zburda, e vesel, ce mai : "trezireeeeeeeea, oameni buni! ninge, ninge, ningeeeeeeeeeeeeeeeeee! scoateti-ma si pe mine la plimbare printre fulgii astia minunati, o sa ii prind pe toti cu limba scoasa, va rrrrog!". Iar in casa, ei bine, in casa ea citeste lenes pe un balansoar iar el lucreaza pe laptop. Asta a fost ieri.

Azi ploua si este innorat asa ca motivatia de a iesi de sub plapuma este minima, noroc ca avem indatoriri de rezolvat. Iar, apoi, sala ne asteapta, kg nu o sa se dea jos singure :) Dar, deocamdata, dimineata a inceput linistita cu o cafea, o felie de tarta cu mere si cu " Scrisori din Rusia din 1839".

I zi tihnita va doresc!

St. Baciu

"Toamna-n parc scrie elegii
 Cu cerneala frunzelor uscate
 Litere de aur, puncte ruginii
 De un vant in somn dictate."
                Stefan Baciu

vis pierdut

"cand ma uit la mine cel ce-a fost

am iesit rebelul fara rost

nu am trait decat pentru o zi

nu m-a mirat a fi.

am pierdut si nici ca am stiut

zile-au fost un dor neintrerupt

nu am stiut decat sa uit mereu

ca maine voi fi tot eu!

tot ce-am vrut

a fost ca timpul sa mai stea

nu mai mult ca viata mea

nu imi pare rau de anii ce-au trecut

ei mi-au dat ce n-am avut!"

" am deschis ochii in graba

toata lume-a stiut

am plecat ca sa ma vada

toata lumea a crezut

nu e ceas, nu e zi, nu e timpul in noi

doar eu stiu de unde vii

viata stinsa de nori...

dansul anilor imi pare fum in barul de zi...

ce am vrut si ce-a ramas

ca o furtuna...

timpul face un ultim pas."

Si a trecut si concediul, atat de repede, atat de frumos, am revazut atatia oameni dragi si frumosi. Timpul s-a scurs lin, inima s-a umplut de lumina, speranta si incredere. Faith in humanity restored.

Ce am invatat in vacanta asta :

1) te nasti sau nu mama, se invata dar mai greu si incomplet.

2) in Brasov exista cele mai bune limonade, ever.

3) old friends never die, we are all changing, but deep down inside we are still the same!

4) un Profesor de capatai nu se uita si nu te uita niciodata.

5) prietenia nu tine cont de varsta, sex, rasa.

6) bunele intentii sunt mereu rasplatite in acelasi fel, sooner or later.

7) daca vrei cu adevarat sa faci ceva, vei reusii ( chiar si un regim, asta, venind de la o chocolate addict!)

8) esti poate pe cale sa imbatranesti cand muzica de la un concert RHCP ti se pare prea tare ( din ciclul "sad but true").

9) teii nu miros la fel peste tot, asa cum fiecare castan are povestea lui.

10) iar cand eu nu voi mai fi, iti vei amintii ca a fost odata parcul de la Saguna unde pe strazile viselor am alergat impreuna cu Lili :)

11) imi plac busurile, mult.

12) cainii urasc tricourile pentru caini; mai ales pe cele rosii pe care sta scris, tantos : "I'm single!"

13)Branul e ca vinul vechi.

14) visele se implinesc mereu atunci cand crezi in ele cu trup si suflet ( asa cum Bogdan a crezut, acum finul nostru este Preot si am fost la o slujba de-a lui, snif, snif).

15) visele nu se pierd, doar se tranforma :)

Praf de stele, o sa ajungem la ele!

hei, tramvai

nu as schimba pe nimic jumatatea de ora din tramvai.

in fiecare dimineata; spre munca.

timpul MEU, in care pot face fix ceea ce vreau sa fac. momentul in care imi apartin.

asa ca, dimineata in tramvai, ascult muzica, citesc, ma uit la oameni, visez, apoi cobor la faubourg national, tai bulevardul, trec prin cartierul cel mai "colorat" al strasului, cobor in fuga scarile de la gara, iau al 2 lea tramvai si apoi ajung la serviciu.

dar drumul merita totul!

just enjoy the ride :*

*

ieri

De cand am inceput stagiul asta nici macar nu mai imi amintesc cum era inainte. Sa stai cu o carte in mana pe chaise longue, sa lenevesti la soare cat e dupa-masa de lunga. Yesterday I remembered how it was and it felt so good!

Solitudinea este o optiune dar nu este o solutie. Sa ne inconjuram de oameni frumosi, care stiu sa viseze, fiind totodata ancorati in realitate.

Ieri a fost soare si bine. Rasete si voie bune. Oameni care dau sfaturi frumos, fara sa judece, incercand doar sa ajute. What you see it's what you get!

Uneori, din fericire rareori, ramai usor descumpanit cand descoperi ca oameni dragi iti pun intrebari tampite. But, hey, life is short and worth living so let's go to the swimming pool. Mogaldeata in apa, langa apa, la tobogan, inconjurat de fete :) Nu sunt un fan al copiilor dar mihai este genial! Si cu asta am zis tot.