Dumnezeul lucrurilor mici

nu m-am tinut de promisiune la timp...postarea despre Berna.

sunt coplesita de munca. la propriu. de volum, de responsabilitati, de familii.

descopar zilnic o gramada de lucruri noi. pe care trebuia sa le stiu deja.

nu mai am chef sa fac nimic. ma trezesc la 7. la 8 sunt la spital. la 12 mananc. la 2 sunt iar la spital. la 7 mananc. vorbesc cu cei dragi pe mess. somn.

de luni pana sambata.

duminica dorm. citesc. invat. incerc sa ies la suprafata. sa iau un pic de aer.

il astept pe El. asteptarea trece zbuciumat. timpul trece.

si cand ma simt asa...se intampla mereu ceva simple, frumos, curat care imi lumineaza ziua.

ca pacientul meu de 95 de ani care se tine tare, batos si e mai plin de viata si de veselie decat mine.

o privire, un gest...anything can do it.

zilele astea am observat ca am o gramada de pasari in gradina din spatele internatului. minunat de colorate. si aseara a venit un motan la geamul meu. exact ca tomy din reclama de la whyskass.

dreaming my life away

oamenii au nevoie de lumina.
intotdeauna.
suntem lumino-dependenti.

"Drumul spre cer duce printre nori grei,tunete si fulgere." Victor Frankl

si...

"De nepatruns este numai prostia." Paul Ernst

Asta a fost postarea de sambata pe care am scris-o dar am uitat sa o postez. Da, stiu, with my head in the clouds and my feet on the grounds...where is my mind?