... you're dead. I hate packing but I love travelling. So , as usual, I am packing just now...
Se afișează postările cu eticheta where is my mind. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta where is my mind. Afișați toate postările
joi, 6 martie 2014
luni, 3 martie 2014
passion with a stranger
call it love, call it whatever you want if it suits you, take what you need, take everything that this world has to give you and you won't owe anyone a thing 'cause it's said and done...go on now and have fun!
sometimes you just have chemistry.
sometimes you don't feel anything at the beginning and after that it comes slowly.
sometimes you have love but you don't have chemistry.
if you have chemistry and love...you're kind of blessed!
it's been like I've been trapped under the ice. nothing to lose, nothing to gain... no regrets! just memories! as many memories as possible!
When in doubt, drink Champagne! :D
Mederic tonight is the night we'll fight 'till is over! So we'll put our hands up like the ceiling can't hold us! :D
Job! Magic pills!
Stras my love!
The old crib! Pe vremea cand aveam o terasa ce bine eraaaaaaaaaaaaaaa!
duminică, 6 octombrie 2013
balciul desertaciunilor sau Sunt student la Medicina!
Acesta este un post pentru viitorii si actualii studenti la Medicina. Si pentru cei care sunt interesati de Medicina sau de parcursul unui doctor.
Este un post personal care nu vrea sa opreasca Pamantul din miscare si nici the brownian motion.
De cand am stiut ca vreau sa ma fac medic? De pe la 9 ani, cred. De ce? I have no fucking idea. Mi se parea incredibil de tare sa fii super erou in halat alb, sa poti zice ca salvezi oameni sa...sa make the world move. Cu timpul aveam sa invat ca the world doesn't revolve around me. Ca de fapt nu se invarte in jurul nici unui om. Si ca nu controlam decat o mica parte din proces dar ca putem ajuta in multe moduri un om in suferinta.
Am avut dubii? Da! Mi-am dorit mult sa devin ambasador dar cum cunosteam prea bine sistemul de PRC stiam ca nu nici o sansa. Mi-am zis ca, oricum, limbile straine le pot invata indiferent de meseria practicata, in timpul liber. Cu timpul, aveam sa invat ca nu prea exista timp liber in medicina.
Asa ca m-am pus pe invatat biologie si chimie pe paine, cu meditatii, cu icnete, cu scrasnet de dinti, cu neuroni arsi, cu lacrimi, cu speranta, cu zambetul pe buze. Si cu o mare deziluzie in dragoste, in paralel. Cum mie mi-a placut asa sa o cam ard aiurea in liceu, nu am rupt norma in clasa a12a (gandindu-ma restrospectiv e o treaba oarecum dubioasa pentru ca desi o ardeam mereu aiurea cu rockerii am avut mereu note foarte bune, pentru ca invatatul ramanea prioritatea mea). Drept urmare am intrat la Facultatea de Medicina din Cluj, la cu taxa. Ceea ce pentru mine era inacceptabil. M-am dat cu fundul de pamant dar ce era sa fac? Nu aveam ce sa fac! I had no plan B (as usual). Asa ca primul an l-am facut la cu taxa, apoi am dat iar admiterea, am intrat a3a si am trecut la fara taxa.
Imi amintesc si acum garsoniera in care am stat inainte de examen, cat era de mica, de dezordonata, de ...oribila pur si simplu. Mi s-a facut frica si m-am gandit pentru prima oara ca eu nu o sa pot sa locuiesc in asemenea conditii! Din fericire, parintii mei au facut eforturi supraomenesti si de-a lungul celor 5 ani petrecuti in Cluj am stat mereu intr-un apartament mai mult decat decent (de fapt, am schimbat numai 2 apartamente : primii 3 ani in Zorilor, un an in Franta, ultimii 2 ani in Gheorgheni).
Dar sa va povestesc un pic despre anul 1. Ca sa il rezum epic (rezumare care nu imi apartine) :
"First day of med school : I feel like a sir! After the first exam : I am such an embarrassment to human kind! I put shame into my elders!"
De departe, cel mai mult m-au terorizat,de departe, informatica medicala si biofizica. Prima pentru ca am fost mereu un dezastru la tot ce inseamna calculatoare, a2a pentru ca am avut un prof nebun.
Anatomia a fost muuulta dar nu mai grea decat embriologia sau biochimia.
Imi aduc aminte ca dupa primul laborator de anatomie, in care ni s-a spus ca avem de invatat 5 carti pentru examen si 30 de pagini pentru a2a zi am cazut pe spate! Am sunat acasa si am zis ca vreau sa ma intorc pentru ca nu o sa trec nici un examen si pentru ca eu nu vreau sa imi petrec intreaga viata cu nasul in carti. Ai mei mi-au zis sa raman ca oricum era platita chiria pe 3 luni si ca daca chiar imi pic toate examenele, m-oi intoarce acasa ca sa ma fac...bucatar. Well, m-a cam motivat chestia asta. Am terminat anul 1 cu singurele restante din toata facultatea : informatica medicala si biofizica.
That says a lot about my computer skills dar na asta e unul dintre motivele pentru care am dat la medicina : nu aveam nici un mare talent.
Am mancat, invatat, motait langa cadavre. Am facut disectii, am studiat capete de oameni, inimi, plamani, ficati, rinichi chiar si penisuri. Tot! The human body : what a perfect machine! Am iubit anatomia si embriologia! My 2 fav subjects! Ma rog in afara de partea cu oasele, I just hated bones! Eram incapabila sa le orientez in pozitie anatomica. A walking disaster. Poate ca daca m-as fi uitat atunci la Bones as fi avut ceav de castigat!
Imi aduc aminte si acum cartile pe care a trebuit sa le invatam pentru examenul de anatomie :
1. Victor Papilian vol. 1 (Aparatul locomotor) si vol. 2 (Splanhnologia)
2. Ion Albu "Anatomie clinica/topografica"
3. Ion Albu "Inima si nervi cranieni"
4. Ion Albu "Angiologie si nervi spinali"
5. Nadia Schmit "Embriologie generala si speciala"
6. Atlasul SOBOTA
Asta fiind numai o materie. Cand stau si ma uit inapoi la teancurile de carti invatate! nu stiu cum am rezistat, cum am reusit. Cred ca asta inseamna ca asta a fost drumul meu, ca am ales bine, ca am ales cu inima.
Am avut noroc si de colegi mai mult decat minunati! Toti, pana la ultimul! Am fost o grupa unita si frumoasa. Si desteapta. Numai ca nici unul dintre noi nu prea a fost devreme acasa :)) Cu exceptia lui Psyko si a Iuliei. O sa imi amintesc mereu cu placere de Mire, Cris, Cristina, Alexandra, Anda, Andreea, Ana, Iulia 1 si Iulia 2 Puiu, Cata, Radu si Robert. Eram tineri, frumosi, plini de viata si MEDICINISTI!
Imi aduc aminte de primul LP (lucrare practica) de anatomie cu Dna Dr. Crivi Carmen. Luni, 8 dimineata, impartirea pe grupe si pe asistenti de grupa. Muntean Catalin, Puiu Andrei, Puscas Cristina, Puscas Radu (nu, nu sunt frati :) Put Alexandra, Robert Racjcsani (nici in ziua de azi nu stiu cum i se scrie corect numele de familie, numai Mire stie, caci il punea mereu prezent la cursuri :)) Radan Anda, Radianov Cristina, Rasina Madalina, Rinzis Mirela, Iulia Roman, Iulia Ruxandra. Asistent de grupa : Dna Dr Crivi. Toti eram emotionati, cu exceptia lui Puiu care avea ditamai castile pe urechi si asculta System of a Down sau Queens of Stoneage nu imi mai amintesc exact. Am stat in formatia asta primii 3 ani, la bine si la rau, la racoarea frigorifica de la anatomie, in jurul cadavrului NOSTRU, la insuportabila caldura de la biocel sau histologie. A fost tare frumoasa facultatea. Eu cel mai mult m-am apropiat de Mire aka Sharky si de Psyko aka Cristina pe care ii vad de fiecare data cand merg la Cluj, cu religiozitate. Dar toti mi-au fost dragi si ne-am ajutat reciproc, fara exceptie, am fost o grupa unita!
Si ce s-a ales de capul nostru :
1. Muntean Catalin, Franta, Urgente si Reanimare
2. Puiu Andrei Romania, Cluj, Radiologie si Imagistica
3. Puscas Cristina, Germania
4. Put Alexandra, Germania, gastro-enterolog
5. Puscas Radu, Cluj, Chirurgie Buco-maxilo-faciala
6. Robert R. Cluj Medicina Generala
7. Radan Anda, Germania, Obstetrica si Ginecologie
8. Radianov Cristina, Cluj, Medicina Interna
9. Rasina Madalina, Franta, Addictologie
10. Rinzis Mirela, Cluj, Reumatologie
11. Roman Iulia, Cluj, Dermatologie
12. Ruxandra Iulia, UK, Obstetrica si Ginecologie
Deci din 12 : 1 in UK, 2 in Franta, 3 in Germania, restul in CLUJ! :) I'd say we did just fine!
Imi amintesc de tot, cu luciditate :
* de noptile pierdute cu sharky si kowalski si iemu (care este acum rezidenta pe Chirurgie Generala la Cluj, bravooo Iemuuuu! parca acum mi te prezenta Oama la un concert OCS in Irish Pub si imi ziceai ca vrei sa dai la medicina si sa te faci chirurg!) in Janis, mersul a2a zi direct la cursul de Pedi (znorrrrrrrr!) cu stampila pe mana la care Psyko,dormind inca, : "voi nu sunteti normale!"
* sesiunile care durau si 6 saptamani in care tot ce faceai era sa inveti, mananci, bei cafea, faci dus si sa inveti, inveti, inveti!
* asteptarile ca sa intram la examene si , Doamne, multe examene am mai dat! in stress
* asteptarea rezultatelor, cu rugaciuni : "Doamne, daca il iau si pe asta, promit ca data viitoare invat din timp!" (Domnul e bun iar noi porci, niciodata nu am invatat "din timp", at least I never did :)
* bucuria, rasul, sarbatoritul, tristetea "Lasa ma ca il iei data viitoare, a avut ceva cu tine, e clar! Uite, invatam impreuna daca vrei!"
* ceaiurile de la Tea Flowers, Mozart, Quo Quadis, mancarea de la cantina.
* orele de sport din primii 2 ani in care dormeam sistematic
* genetica si imunologia din care nu am inteles mare branza
* igiena, sanatatea publica, medicina muncii si epidemiologia care ne-au plictisit la culme
* stagiul de psihiatrie la care Psyko se ascundea dupa usa sau dupa mine :))
* lucrarea de diploma, licenta
* tot!
* de anul 3 cand am fost Erasmus in Franta, la Angers and I did absolutely verything except medicine which was cool at the moment but quite tragic afterwards.
Nu cred ca as putea spune ca au fost cei mai frumosi ani din viata mea pentru ca si liceul a fost grozav iar rezidentiatul in Franta mi-a deschis noi perspective si am cunoscut multi oameni frumosi! Dar, cu siguranta, au fost 6 ani luminosi care m-au format ca Dr. si ca Om.
Anul 3 a fost super interesant cu semiologia, mersul la pacienti, primul contact cu pacientii dar si cu boala, cu degradarea fizica, cu moartea, cu neputinta. Saracia din spitalele noastre, medicii nostrii extraordinari, care fac minuni cu mijloacele pe care (nu) le au. Facatorii de minuni.
Atunci mi-am dat seama ca sunt mai apropiata de minte decat de corp. Am vrut sa fiu chirurg cardiac initial. Apoi, din varii motive personale, am vrut sa fiu addictolog. Si sunt pe drumul cel bun. E un drum lung pentru ca the more you know, the more questions you have!
Faza e ca nu exista : "daca nu esti bun la matematica, fa medicina!", nu e chiar asa. Ca sa fii doctor trebuie sa fii intai om, and this is the hardest par. Cere si ti se va da! Dai si primesti!
Este un post personal care nu vrea sa opreasca Pamantul din miscare si nici the brownian motion.
De cand am stiut ca vreau sa ma fac medic? De pe la 9 ani, cred. De ce? I have no fucking idea. Mi se parea incredibil de tare sa fii super erou in halat alb, sa poti zice ca salvezi oameni sa...sa make the world move. Cu timpul aveam sa invat ca the world doesn't revolve around me. Ca de fapt nu se invarte in jurul nici unui om. Si ca nu controlam decat o mica parte din proces dar ca putem ajuta in multe moduri un om in suferinta.
Am avut dubii? Da! Mi-am dorit mult sa devin ambasador dar cum cunosteam prea bine sistemul de PRC stiam ca nu nici o sansa. Mi-am zis ca, oricum, limbile straine le pot invata indiferent de meseria practicata, in timpul liber. Cu timpul, aveam sa invat ca nu prea exista timp liber in medicina.
Asa ca m-am pus pe invatat biologie si chimie pe paine, cu meditatii, cu icnete, cu scrasnet de dinti, cu neuroni arsi, cu lacrimi, cu speranta, cu zambetul pe buze. Si cu o mare deziluzie in dragoste, in paralel. Cum mie mi-a placut asa sa o cam ard aiurea in liceu, nu am rupt norma in clasa a12a (gandindu-ma restrospectiv e o treaba oarecum dubioasa pentru ca desi o ardeam mereu aiurea cu rockerii am avut mereu note foarte bune, pentru ca invatatul ramanea prioritatea mea). Drept urmare am intrat la Facultatea de Medicina din Cluj, la cu taxa. Ceea ce pentru mine era inacceptabil. M-am dat cu fundul de pamant dar ce era sa fac? Nu aveam ce sa fac! I had no plan B (as usual). Asa ca primul an l-am facut la cu taxa, apoi am dat iar admiterea, am intrat a3a si am trecut la fara taxa.
Imi amintesc si acum garsoniera in care am stat inainte de examen, cat era de mica, de dezordonata, de ...oribila pur si simplu. Mi s-a facut frica si m-am gandit pentru prima oara ca eu nu o sa pot sa locuiesc in asemenea conditii! Din fericire, parintii mei au facut eforturi supraomenesti si de-a lungul celor 5 ani petrecuti in Cluj am stat mereu intr-un apartament mai mult decat decent (de fapt, am schimbat numai 2 apartamente : primii 3 ani in Zorilor, un an in Franta, ultimii 2 ani in Gheorgheni).
Dar sa va povestesc un pic despre anul 1. Ca sa il rezum epic (rezumare care nu imi apartine) :
"First day of med school : I feel like a sir! After the first exam : I am such an embarrassment to human kind! I put shame into my elders!"
De departe, cel mai mult m-au terorizat,de departe, informatica medicala si biofizica. Prima pentru ca am fost mereu un dezastru la tot ce inseamna calculatoare, a2a pentru ca am avut un prof nebun.
Anatomia a fost muuulta dar nu mai grea decat embriologia sau biochimia.
Imi aduc aminte ca dupa primul laborator de anatomie, in care ni s-a spus ca avem de invatat 5 carti pentru examen si 30 de pagini pentru a2a zi am cazut pe spate! Am sunat acasa si am zis ca vreau sa ma intorc pentru ca nu o sa trec nici un examen si pentru ca eu nu vreau sa imi petrec intreaga viata cu nasul in carti. Ai mei mi-au zis sa raman ca oricum era platita chiria pe 3 luni si ca daca chiar imi pic toate examenele, m-oi intoarce acasa ca sa ma fac...bucatar. Well, m-a cam motivat chestia asta. Am terminat anul 1 cu singurele restante din toata facultatea : informatica medicala si biofizica.
That says a lot about my computer skills dar na asta e unul dintre motivele pentru care am dat la medicina : nu aveam nici un mare talent.
Am mancat, invatat, motait langa cadavre. Am facut disectii, am studiat capete de oameni, inimi, plamani, ficati, rinichi chiar si penisuri. Tot! The human body : what a perfect machine! Am iubit anatomia si embriologia! My 2 fav subjects! Ma rog in afara de partea cu oasele, I just hated bones! Eram incapabila sa le orientez in pozitie anatomica. A walking disaster. Poate ca daca m-as fi uitat atunci la Bones as fi avut ceav de castigat!
Imi aduc aminte si acum cartile pe care a trebuit sa le invatam pentru examenul de anatomie :
1. Victor Papilian vol. 1 (Aparatul locomotor) si vol. 2 (Splanhnologia)
2. Ion Albu "Anatomie clinica/topografica"
3. Ion Albu "Inima si nervi cranieni"
4. Ion Albu "Angiologie si nervi spinali"
5. Nadia Schmit "Embriologie generala si speciala"
6. Atlasul SOBOTA
Asta fiind numai o materie. Cand stau si ma uit inapoi la teancurile de carti invatate! nu stiu cum am rezistat, cum am reusit. Cred ca asta inseamna ca asta a fost drumul meu, ca am ales bine, ca am ales cu inima.
Am avut noroc si de colegi mai mult decat minunati! Toti, pana la ultimul! Am fost o grupa unita si frumoasa. Si desteapta. Numai ca nici unul dintre noi nu prea a fost devreme acasa :)) Cu exceptia lui Psyko si a Iuliei. O sa imi amintesc mereu cu placere de Mire, Cris, Cristina, Alexandra, Anda, Andreea, Ana, Iulia 1 si Iulia 2 Puiu, Cata, Radu si Robert. Eram tineri, frumosi, plini de viata si MEDICINISTI!
Imi aduc aminte de primul LP (lucrare practica) de anatomie cu Dna Dr. Crivi Carmen. Luni, 8 dimineata, impartirea pe grupe si pe asistenti de grupa. Muntean Catalin, Puiu Andrei, Puscas Cristina, Puscas Radu (nu, nu sunt frati :) Put Alexandra, Robert Racjcsani (nici in ziua de azi nu stiu cum i se scrie corect numele de familie, numai Mire stie, caci il punea mereu prezent la cursuri :)) Radan Anda, Radianov Cristina, Rasina Madalina, Rinzis Mirela, Iulia Roman, Iulia Ruxandra. Asistent de grupa : Dna Dr Crivi. Toti eram emotionati, cu exceptia lui Puiu care avea ditamai castile pe urechi si asculta System of a Down sau Queens of Stoneage nu imi mai amintesc exact. Am stat in formatia asta primii 3 ani, la bine si la rau, la racoarea frigorifica de la anatomie, in jurul cadavrului NOSTRU, la insuportabila caldura de la biocel sau histologie. A fost tare frumoasa facultatea. Eu cel mai mult m-am apropiat de Mire aka Sharky si de Psyko aka Cristina pe care ii vad de fiecare data cand merg la Cluj, cu religiozitate. Dar toti mi-au fost dragi si ne-am ajutat reciproc, fara exceptie, am fost o grupa unita!
Si ce s-a ales de capul nostru :
1. Muntean Catalin, Franta, Urgente si Reanimare
2. Puiu Andrei Romania, Cluj, Radiologie si Imagistica
3. Puscas Cristina, Germania
4. Put Alexandra, Germania, gastro-enterolog
5. Puscas Radu, Cluj, Chirurgie Buco-maxilo-faciala
6. Robert R. Cluj Medicina Generala
7. Radan Anda, Germania, Obstetrica si Ginecologie
8. Radianov Cristina, Cluj, Medicina Interna
9. Rasina Madalina, Franta, Addictologie
10. Rinzis Mirela, Cluj, Reumatologie
11. Roman Iulia, Cluj, Dermatologie
12. Ruxandra Iulia, UK, Obstetrica si Ginecologie
Deci din 12 : 1 in UK, 2 in Franta, 3 in Germania, restul in CLUJ! :) I'd say we did just fine!
Imi amintesc de tot, cu luciditate :
* de noptile pierdute cu sharky si kowalski si iemu (care este acum rezidenta pe Chirurgie Generala la Cluj, bravooo Iemuuuu! parca acum mi te prezenta Oama la un concert OCS in Irish Pub si imi ziceai ca vrei sa dai la medicina si sa te faci chirurg!) in Janis, mersul a2a zi direct la cursul de Pedi (znorrrrrrrr!) cu stampila pe mana la care Psyko,dormind inca, : "voi nu sunteti normale!"
* sesiunile care durau si 6 saptamani in care tot ce faceai era sa inveti, mananci, bei cafea, faci dus si sa inveti, inveti, inveti!
* asteptarile ca sa intram la examene si , Doamne, multe examene am mai dat! in stress
* asteptarea rezultatelor, cu rugaciuni : "Doamne, daca il iau si pe asta, promit ca data viitoare invat din timp!" (Domnul e bun iar noi porci, niciodata nu am invatat "din timp", at least I never did :)
* bucuria, rasul, sarbatoritul, tristetea "Lasa ma ca il iei data viitoare, a avut ceva cu tine, e clar! Uite, invatam impreuna daca vrei!"
* ceaiurile de la Tea Flowers, Mozart, Quo Quadis, mancarea de la cantina.
* orele de sport din primii 2 ani in care dormeam sistematic
* genetica si imunologia din care nu am inteles mare branza
* igiena, sanatatea publica, medicina muncii si epidemiologia care ne-au plictisit la culme
* stagiul de psihiatrie la care Psyko se ascundea dupa usa sau dupa mine :))
* lucrarea de diploma, licenta
* tot!
* de anul 3 cand am fost Erasmus in Franta, la Angers and I did absolutely verything except medicine which was cool at the moment but quite tragic afterwards.
Nu cred ca as putea spune ca au fost cei mai frumosi ani din viata mea pentru ca si liceul a fost grozav iar rezidentiatul in Franta mi-a deschis noi perspective si am cunoscut multi oameni frumosi! Dar, cu siguranta, au fost 6 ani luminosi care m-au format ca Dr. si ca Om.
Anul 3 a fost super interesant cu semiologia, mersul la pacienti, primul contact cu pacientii dar si cu boala, cu degradarea fizica, cu moartea, cu neputinta. Saracia din spitalele noastre, medicii nostrii extraordinari, care fac minuni cu mijloacele pe care (nu) le au. Facatorii de minuni.
Atunci mi-am dat seama ca sunt mai apropiata de minte decat de corp. Am vrut sa fiu chirurg cardiac initial. Apoi, din varii motive personale, am vrut sa fiu addictolog. Si sunt pe drumul cel bun. E un drum lung pentru ca the more you know, the more questions you have!
Faza e ca nu exista : "daca nu esti bun la matematica, fa medicina!", nu e chiar asa. Ca sa fii doctor trebuie sa fii intai om, and this is the hardest par. Cere si ti se va da! Dai si primesti!
Cu Sharky!
Cu Psyko si cu Sharky! muhahaha!
Be curious, be active, learn, search, travel, love, trust, do!
duminică, 15 septembrie 2013
Java
"Ploaie draga de septembrie. O cana hippie din care abureste un Russian Earl Grey. Racoarea mult asteptata. Laptopul. Cafeaua. Inima plina cu amintiri dragi. Cutia tomnatica orange-maro reconditionata, cu un copac de toamna pe capac. Inauntru : bijuteriile, suma bucuriilor si tristetilor mele. In seara asta o sa port chihlimbar, asortat la buzele si unghiile rosii aprins. Perlele o sa le lasam pentru alta ocazie, regretele nu ies la rampa in seara asta, numai bucuria iese! In seara asta ne bucuram cu si pentru tine : La multi ani frumosi, D. "
Astazi se implinesc aproape 3 ani de cand am cunoscut-o pe D.
Eram intr-o sala mare si rece, la alegerea stagiilor, in strasbourg. Nu cunosteam pe nimeni si imi era teama. Nu stiam cum o sa se intample, ce voi apuca sa mai aleg. Nu aveam o locuinta, nu mai aveam bani si inca faceam couchsurfing pentru a3a saptamana consecutiv. Apoi am auzit romana si am vazut-o pe dana. Nu mai aveam prea multe optiuni asa ca m-am decis sa optez pentru psihiatrie sau addictologie, ambele erau oricum la naiba in praznic, la mai mult de o ora de strasbourg. Dana a venit la mine si mi-a spus ca ea a facut stagiul de psy si ca i-a placut enorm. Dar sa aleg cu inima ca oricum Pfastatt e langa Mulhouse si ne putem vedea. Si ca daca addicto e visul meu sa aleg asta. Pentru prima oara in viata mea imi era frica, frica asa cu adevarat. Mai frica decat frica aia de nu am unde o sa dorm, nu am ce manca...era frica aia de WHAT IF I WOULD JUST FUCK UP MY ENTIRE FUTURE THIS DAY?!
M-am uitat cu atentie la D : inalta, frumoasa, zambitoare, calma, calda. Well, ok.
Am ales addictologia and that day, that day changed my life! It has fucking changed my life and rocked my world!
Well, I guess that I also owe that to you my dear friend.
D vroia sa sa se faca psihiatru cand o sa fie mare! Si ghici ce? Acum e in Elvetia, psihiatru asistent. Si-a terminat rezidentiatul in franta si a plecat in elvetia. Si asta imi da putere. Trebuie doar sa crezi si sa incerci, incerci, incerci pana cand reusesti.
In astia 3 ani am avut parte de bucurii, de tristete, de realizari profesionale dar si de rateuri. Incerc sa iau totul ca o experienta si sa nu mai imi fac planuri. I try to be part of the wave. Or not. I make my way day by day, step by step.
Ce vreau eu sa spun este ca in viata trebuie sa muncesti enorm. Sa ai si noroc. Dar sa si muncesti. Nu pentru bani ci pentru tine, ca sa cresti mare! Munca, munca, munca, rome wasn't built in a day! Tin minte ca un El mi-a zis odata : "Atata te mai stresezi, oricum stii ca ai noroc, pana acum ai avut noroc!". Mi s-a parut atat de nedrept! Da, am avut si noroc. But I worked hard to be where I am. Am fost perseverenta si, da, am avut noroc sa dau peste oameni minunati care m-au invatat meserie. Da, meseria e bratara de aur!
Aseara a fost ziua ei. Ne-a invitata la Maison Kammerzell, cel mai vechi (1427) si de prestigiu resto din Stras ca doar acum suntem doctori :) Nu mai suntem niste tineri speriati, iesiti de pe bancile facultatii care se fastacesc in fata pacientului. We are young dar cu un pic de experienta, gata pentru MAI MULT, mereu tot MAI SUS!
Mille feuille
Moelleux au chocolat intense
Asa ca am dat cadoul sarabatoritei, am mancat, am baut dupa care ne zice M...."Hai sa mergem si noi intr-un bar sa dansam!" Ahhh, stupoare, déjà era aproape miezul noptii, noi nu prea stam asa tarziu decat ca sa invatam sau daca suntem de garda :)) destul de rar " on fait la Java". Si atunci M a scos fraza magica si atotmotivationala : "Hai ma BOSOROGILOR!"..."AA...bosorogi? Cine, noi? Hai ma acum plecam!".
Eclosion citron verte-mûre
Si dusi am fost in "Les aviateurs". Acolo bodyguarzi la intrare, parfumuri fine, loc putin, francezi beti medium care nu dansau ( ca frantuzu' nu danseaza decat daca e beat mort et il veut mater une gonzesse :)) si spatiu asa cam cat intr-un vagon ca am si ras cand am ajuns in "fundul vagonului" because I was like : "this is it?". MJ era cu noi! Asa si ne-am pus noi pe dansat asa ca studentii romani ce suntem! Si ne-am dat dusi numai pe la 3 dimineata. Ceea ce vroiam eu de fapt sa spun este : "La multi ani, D! Sa ne traiesti multi ani fericiti si la cat mai multe articole psihiatrice publicate!".
Va las cu niste poze, marturii ale "dezmatului" tinerilor medici!
Astazi se implinesc aproape 3 ani de cand am cunoscut-o pe D.
Eram intr-o sala mare si rece, la alegerea stagiilor, in strasbourg. Nu cunosteam pe nimeni si imi era teama. Nu stiam cum o sa se intample, ce voi apuca sa mai aleg. Nu aveam o locuinta, nu mai aveam bani si inca faceam couchsurfing pentru a3a saptamana consecutiv. Apoi am auzit romana si am vazut-o pe dana. Nu mai aveam prea multe optiuni asa ca m-am decis sa optez pentru psihiatrie sau addictologie, ambele erau oricum la naiba in praznic, la mai mult de o ora de strasbourg. Dana a venit la mine si mi-a spus ca ea a facut stagiul de psy si ca i-a placut enorm. Dar sa aleg cu inima ca oricum Pfastatt e langa Mulhouse si ne putem vedea. Si ca daca addicto e visul meu sa aleg asta. Pentru prima oara in viata mea imi era frica, frica asa cu adevarat. Mai frica decat frica aia de nu am unde o sa dorm, nu am ce manca...era frica aia de WHAT IF I WOULD JUST FUCK UP MY ENTIRE FUTURE THIS DAY?!
M-am uitat cu atentie la D : inalta, frumoasa, zambitoare, calma, calda. Well, ok.
Am ales addictologia and that day, that day changed my life! It has fucking changed my life and rocked my world!
Well, I guess that I also owe that to you my dear friend.
D vroia sa sa se faca psihiatru cand o sa fie mare! Si ghici ce? Acum e in Elvetia, psihiatru asistent. Si-a terminat rezidentiatul in franta si a plecat in elvetia. Si asta imi da putere. Trebuie doar sa crezi si sa incerci, incerci, incerci pana cand reusesti.
In astia 3 ani am avut parte de bucurii, de tristete, de realizari profesionale dar si de rateuri. Incerc sa iau totul ca o experienta si sa nu mai imi fac planuri. I try to be part of the wave. Or not. I make my way day by day, step by step.
Ce vreau eu sa spun este ca in viata trebuie sa muncesti enorm. Sa ai si noroc. Dar sa si muncesti. Nu pentru bani ci pentru tine, ca sa cresti mare! Munca, munca, munca, rome wasn't built in a day! Tin minte ca un El mi-a zis odata : "Atata te mai stresezi, oricum stii ca ai noroc, pana acum ai avut noroc!". Mi s-a parut atat de nedrept! Da, am avut si noroc. But I worked hard to be where I am. Am fost perseverenta si, da, am avut noroc sa dau peste oameni minunati care m-au invatat meserie. Da, meseria e bratara de aur!
Aseara a fost ziua ei. Ne-a invitata la Maison Kammerzell, cel mai vechi (1427) si de prestigiu resto din Stras ca doar acum suntem doctori :) Nu mai suntem niste tineri speriati, iesiti de pe bancile facultatii care se fastacesc in fata pacientului. We are young dar cu un pic de experienta, gata pentru MAI MULT, mereu tot MAI SUS!
Mille feuille
Moelleux au chocolat intense
Asa ca am dat cadoul sarabatoritei, am mancat, am baut dupa care ne zice M...."Hai sa mergem si noi intr-un bar sa dansam!" Ahhh, stupoare, déjà era aproape miezul noptii, noi nu prea stam asa tarziu decat ca sa invatam sau daca suntem de garda :)) destul de rar " on fait la Java". Si atunci M a scos fraza magica si atotmotivationala : "Hai ma BOSOROGILOR!"..."AA...bosorogi? Cine, noi? Hai ma acum plecam!".
Eclosion citron verte-mûre
Si dusi am fost in "Les aviateurs". Acolo bodyguarzi la intrare, parfumuri fine, loc putin, francezi beti medium care nu dansau ( ca frantuzu' nu danseaza decat daca e beat mort et il veut mater une gonzesse :)) si spatiu asa cam cat intr-un vagon ca am si ras cand am ajuns in "fundul vagonului" because I was like : "this is it?". MJ era cu noi! Asa si ne-am pus noi pe dansat asa ca studentii romani ce suntem! Si ne-am dat dusi numai pe la 3 dimineata. Ceea ce vroiam eu de fapt sa spun este : "La multi ani, D! Sa ne traiesti multi ani fericiti si la cat mai multe articole psihiatrice publicate!".
Va las cu niste poze, marturii ale "dezmatului" tinerilor medici!
marți, 18 iunie 2013
oare
oare stii cum e cand esti aici? cred ca stii. cam la fel ca atunci cand sunt eu acolo.
13 ani. o viata de om! tu iti dai seama? hai sa ramanem la 24 ca e mai frumos asa! adica tu nu ai decat sa ramai la 24 pentru ca eu oricum sunt doar la 18.
sentimentul ala ca e totul bine, ca e totul usor, ca totul curge, ca nimic nu se intampla daca nu e urzit.
ca noi crestem si ca ne dezvoltam mereu dar ca ramanem egali unul fata de altul.
mereu in lumi paralele, in oglinda.
o prietenie pura. pura ca un cristal, neslefuit inca.
is there such thing intre un el si o ea?
si la multi ani de acum inainte : la multe beri, vinuri, jagermeisteruri pe balconul tau/al meu, multe povesti la o muzica buna, o bere in baie in timp ce eu imi fac unghiile, o carte buna in timp ce tu citesti, piata unul pentru altul, oameni, iluzii, sperante, depresii, fericire, sperante mii si mii, proiecte...totul /2. betie de fericire. but we won't fake it, we'll never break it.
poze multe si sperante in ochi. calatorii impreuna si apoi cafeneaua!
united we stand!
PS : L. how I wish you were here, cei 3 muschetari all over again!
Si vorba aia : " J'ai eu besoin de beaucoup du temps pour me faire une religion!"
13 ani. o viata de om! tu iti dai seama? hai sa ramanem la 24 ca e mai frumos asa! adica tu nu ai decat sa ramai la 24 pentru ca eu oricum sunt doar la 18.
sentimentul ala ca e totul bine, ca e totul usor, ca totul curge, ca nimic nu se intampla daca nu e urzit.
ca noi crestem si ca ne dezvoltam mereu dar ca ramanem egali unul fata de altul.
mereu in lumi paralele, in oglinda.
o prietenie pura. pura ca un cristal, neslefuit inca.
is there such thing intre un el si o ea?
si la multi ani de acum inainte : la multe beri, vinuri, jagermeisteruri pe balconul tau/al meu, multe povesti la o muzica buna, o bere in baie in timp ce eu imi fac unghiile, o carte buna in timp ce tu citesti, piata unul pentru altul, oameni, iluzii, sperante, depresii, fericire, sperante mii si mii, proiecte...totul /2. betie de fericire. but we won't fake it, we'll never break it.
poze multe si sperante in ochi. calatorii impreuna si apoi cafeneaua!
united we stand!
PS : L. how I wish you were here, cei 3 muschetari all over again!
Si vorba aia : " J'ai eu besoin de beaucoup du temps pour me faire une religion!"
marți, 28 mai 2013
despre medicii romani
In ultima vreme se tot vehiculeaza opinii despre medicii romani.
Peste noapte ne-am trezit faimosi!
Si ce credeti voi ca a stat la baza acestui tsunami de opinii?
Competentele noastre? nu
Cei 21-25 de ani petrecuti intr-o formare formala urmati de "n" ani de formare informala? ( adica o viata de om) ? nu.
Viata personala sacrificata de dragul pacientilor? ntz ntz
Noptile pierdute, uzura, banii putini, conditiile medievale de practicare a meseriei? nope
Scandaluri sexuale? procese de malpraxis? noooooooooo
OK, hai ca va zic eu : faptul ca medicii romani aleg sa emigreze, sa se expatrize pe alte meleaguri.
sa vindece si sa vegheze alti pacienti.
Adica, in viziunea unora, sa tradeze patria, dom'le!
Stiti bancul ala cu musca mascul si puiul sau? nuuu? hai ca vi-l zic eu :
Puiul de musca : " tati, tati, de ce noi mancam rahat toata ziua? uite celelalte zburatoare mananca si ele altceva, alimente mai apetisante. noi tot rahat, rahat, rahat! hai sa mancam si noi altceva, sa plecam!"
Tatal musca : " nu, fiule, nu putem face asta!"
Puiul de musca : " de ce tata?"
Tatal musca : " se numeste patriotism fiule!"
Eu sunt medic si sa va zic ceva : am o relatie de love-hate cu romanica.
O iubesc pentru ca e tara mea, e acasa, acolo sunt majoritatea oamenilor pe care ii iubesc, acolo imi sunt mortii si vii si amintirile si sperantele dar nu si viitorul.
O urasc pentru ca m-a facut sa plec, pentru ca s-a lasat batjocorita de hoti, pentru ca nu imi ofera mai mult, pentru ca vrea sa ma schimbe.
Eu cand eram mica am invatat multe lucruri de baza, gen : sa nu mint, sa nu fur, sa fiu punctuala, sa fiu corecta, sa am coloana vertebrala.
Dar am invatat si ca : "fara bani puti a prost!"
Numai peste multi ani aveam sa o inteleg pe ultima!
Apoi am invatat sa ma ajut pe mine ca sa ii pot ajuta pe cei din jurul meu. cum in romanica imi era clar ca nu o sa rezist financiar, ai mei, neputand sa ma mai "sustina" financiar am ales drumul Frantei. De ce? Poate din comoditate : stiam limba, studiasem deja un an acolo deci eram mai mult sau mai putin familiarizata cu sistemul, imi placea arhitectura lor, balconul forjat, florile, hainele, usorul snobism. et voila!
Dupa 3 ani vad altfel lucrurile dar situatia nu s-a schimbat fundamental.
Inca am o relatie de love-hate cu romanica si cu romanasii.
Am o noua relatie de love-hate cu franta si cu francezii.
Si sufletul meu locuieste in 2 lumi diametral opuse.
Am ajuns la concluzia ca oamenii sunt la fel peste tot, ca omul sfinteste locul.
Asa cum am ajuns insa si la concluzia ca banii conteaza.
I had a dream! Sa ma intorc in Romania si sa pun pe picioare o clinica de addictologie. Realist vorbind, cred ca am sanse spre minus infinit sa realizez asta. Pentru ca daca in Romanica ar fi bani pentru sanatate cred ca ar putea fi folositi mai cu folos pentru batrani si copii.
Asa ca : regret ca am plecat? Nu!
Regret ca am ales Franta? Nu!
O sa raman sa profesez in Franta dupa ce imi termin aici rezidentiatul? Poate pentru cativa ani dar in nici un caz pentru toata viata.
Unde o sa plec mai departe? Cel mai probabil Elvetia.
O sa cer cetatenia franceza anul viitor, cand voi putea? Da ( ca sa calatoresc fara viza in state si canada si statele africane :p
Iar celor care o sa imi bata capul cu : frate, ai depus un juramant! / medicul trebuie sa traiasca cu apa si aer, nu are dreptul sa ia spaga pentru ca el si-a ales meseria asta deci trebuie sa se multumeasca cu 200 de euro pe luna ( trust me, nu iti zice nimeni la inceputul celor 6 ani lungi si stresanti de facultate ce salariu vei avea, altfel si-ar lua zborul majoritatea bobocilor spre zari mai calde si mai luminoase!) FUCK OFF!
Aici nu este vorba de chestii metafizice ci despre , par example, ce baga la matz cei 3 copii cand ajungi acasa! Zic ca din 200 de euro parizer si pateu. Asa ca uneori constiinta ca si dragostea trece prin stomac!
Nici nu stiti cat mi-as dori sa ma intorc in Brasov cu un loc de munca agreabil si un salariu decent, sa imi ajut concetatenii romani. Dar sa pot sa fac addictologie. Cum sansele ca asta sa se intample sunt, pentru moment, infime...dream on!
Si va las cu 3 articole interesante legate de acest subiect :
1) catavencii : aici
2) un coleg : aici
3) un profesor : aici
Toate sunt dureros de frumoase si reprezinta o foarte mica parte din lupta care se da in noi ( cei auto exilati) zilnic! Asa ca inainte sa aruncati cu vorbe grele in noi, puneti-va si de cealalta parte " a baricadei" si o sa vedeti ca the grass is not greener on the other side!
Peste noapte ne-am trezit faimosi!
Si ce credeti voi ca a stat la baza acestui tsunami de opinii?
Competentele noastre? nu
Cei 21-25 de ani petrecuti intr-o formare formala urmati de "n" ani de formare informala? ( adica o viata de om) ? nu.
Viata personala sacrificata de dragul pacientilor? ntz ntz
Noptile pierdute, uzura, banii putini, conditiile medievale de practicare a meseriei? nope
Scandaluri sexuale? procese de malpraxis? noooooooooo
OK, hai ca va zic eu : faptul ca medicii romani aleg sa emigreze, sa se expatrize pe alte meleaguri.
sa vindece si sa vegheze alti pacienti.
Adica, in viziunea unora, sa tradeze patria, dom'le!
Stiti bancul ala cu musca mascul si puiul sau? nuuu? hai ca vi-l zic eu :
Puiul de musca : " tati, tati, de ce noi mancam rahat toata ziua? uite celelalte zburatoare mananca si ele altceva, alimente mai apetisante. noi tot rahat, rahat, rahat! hai sa mancam si noi altceva, sa plecam!"
Tatal musca : " nu, fiule, nu putem face asta!"
Puiul de musca : " de ce tata?"
Tatal musca : " se numeste patriotism fiule!"
Eu sunt medic si sa va zic ceva : am o relatie de love-hate cu romanica.
O iubesc pentru ca e tara mea, e acasa, acolo sunt majoritatea oamenilor pe care ii iubesc, acolo imi sunt mortii si vii si amintirile si sperantele dar nu si viitorul.
O urasc pentru ca m-a facut sa plec, pentru ca s-a lasat batjocorita de hoti, pentru ca nu imi ofera mai mult, pentru ca vrea sa ma schimbe.
Eu cand eram mica am invatat multe lucruri de baza, gen : sa nu mint, sa nu fur, sa fiu punctuala, sa fiu corecta, sa am coloana vertebrala.
Dar am invatat si ca : "fara bani puti a prost!"
Numai peste multi ani aveam sa o inteleg pe ultima!
Apoi am invatat sa ma ajut pe mine ca sa ii pot ajuta pe cei din jurul meu. cum in romanica imi era clar ca nu o sa rezist financiar, ai mei, neputand sa ma mai "sustina" financiar am ales drumul Frantei. De ce? Poate din comoditate : stiam limba, studiasem deja un an acolo deci eram mai mult sau mai putin familiarizata cu sistemul, imi placea arhitectura lor, balconul forjat, florile, hainele, usorul snobism. et voila!
Dupa 3 ani vad altfel lucrurile dar situatia nu s-a schimbat fundamental.
Inca am o relatie de love-hate cu romanica si cu romanasii.
Am o noua relatie de love-hate cu franta si cu francezii.
Si sufletul meu locuieste in 2 lumi diametral opuse.
Am ajuns la concluzia ca oamenii sunt la fel peste tot, ca omul sfinteste locul.
Asa cum am ajuns insa si la concluzia ca banii conteaza.
I had a dream! Sa ma intorc in Romania si sa pun pe picioare o clinica de addictologie. Realist vorbind, cred ca am sanse spre minus infinit sa realizez asta. Pentru ca daca in Romanica ar fi bani pentru sanatate cred ca ar putea fi folositi mai cu folos pentru batrani si copii.
Asa ca : regret ca am plecat? Nu!
Regret ca am ales Franta? Nu!
O sa raman sa profesez in Franta dupa ce imi termin aici rezidentiatul? Poate pentru cativa ani dar in nici un caz pentru toata viata.
Unde o sa plec mai departe? Cel mai probabil Elvetia.
O sa cer cetatenia franceza anul viitor, cand voi putea? Da ( ca sa calatoresc fara viza in state si canada si statele africane :p
Iar celor care o sa imi bata capul cu : frate, ai depus un juramant! / medicul trebuie sa traiasca cu apa si aer, nu are dreptul sa ia spaga pentru ca el si-a ales meseria asta deci trebuie sa se multumeasca cu 200 de euro pe luna ( trust me, nu iti zice nimeni la inceputul celor 6 ani lungi si stresanti de facultate ce salariu vei avea, altfel si-ar lua zborul majoritatea bobocilor spre zari mai calde si mai luminoase!) FUCK OFF!
Aici nu este vorba de chestii metafizice ci despre , par example, ce baga la matz cei 3 copii cand ajungi acasa! Zic ca din 200 de euro parizer si pateu. Asa ca uneori constiinta ca si dragostea trece prin stomac!
Nici nu stiti cat mi-as dori sa ma intorc in Brasov cu un loc de munca agreabil si un salariu decent, sa imi ajut concetatenii romani. Dar sa pot sa fac addictologie. Cum sansele ca asta sa se intample sunt, pentru moment, infime...dream on!
Si va las cu 3 articole interesante legate de acest subiect :
1) catavencii : aici
2) un coleg : aici
3) un profesor : aici
Toate sunt dureros de frumoase si reprezinta o foarte mica parte din lupta care se da in noi ( cei auto exilati) zilnic! Asa ca inainte sa aruncati cu vorbe grele in noi, puneti-va si de cealalta parte " a baricadei" si o sa vedeti ca the grass is not greener on the other side!
duminică, 17 martie 2013
Sunt ABSOLVENTA!
Nimic in lume nu ma opreste sa urlu tare : „ Sunt ABSOLVENTTTTTTTT!!!” :)))
Pozele vor spune ceea ce eu nu pot: fericire absoluta!!!
Asta era acum 2 ani jumate. Intre timp s-au schimbat unele lucruri.
Iubirea dureaza 3 ani. Printul nu a fost printul meu. Meseria e bratara de aur dar este si catus in acelasi timp.
Nu este atat de usor sa faci ceea ce vrei cu adevarat sa faci. Uneori trebuie sa iti amani visele pentru zile mai insorite.
Oamenii se impart in 2 categorii : buni si neintelesi. Nu cred ca exista oameni cu adevarat rai. Fiecare avem un motor care ne face sa avanasam indiferent de conditii. Iar unii oameni reactioneaza mai urat si mai greoi decat altii in situatii de criza. Criza este un termen imposibil de, definit pentru ca este atat de subiectiv. Just heart no brain in there.
Uneori poti fii un om prea bun. Uneori altii nu te merita. Than you just have to walk away and avoid those persons. Just walk away! I don't know why I'm writing in English, I thing it's a defense mechanism against French. And if you cannot walk away you are doomed.
Nu ne putem alege familia dar ne putem alege prietenii. Ne putem inconjura de oameni frumosi, buni, blanzi, veseli, pozitivi.
Life is always about choices! The choices you make are defining you. So choose freely but wisely because if you blow it up, you will be the only one to blame.
De vreo 2 saptamani mi-am reinceput activitatea de couch surfing. CS has never been cooler :)
Va doresc o duminica minunata si insorita.
PS : la Strasbourg ploua si este frig dar va veni soarele si pe strada mea!
miercuri, 16 ianuarie 2013
scrisoare
Scrisoare catre cine ar putea fi indreptatit sa o primeasca.
Intotdeauna imi voi aminti de ziua in care am luat decizia sa fac asta. Negru pe alb. Sufletul si mintea impacate. Cand am stiut ca vreau sa fac adictologie. Ca nothing compares to that. Si ca o sa fac si imposibilul ca sa ajung acolo. Chiar daca asta ma va costa multe, pe alte planuri.
Asa ca drumul facut intr-o dimineata de 15 ianuarie, pe o autostrada proaspat ninsa imi va ramane mereu intiparit in inima. Pentru ca imposibilul este prea putin cand iti doresti ceva cu adevarat. Am reusit sa ajungem intregi la Pfastatt, pentru interviu : eu, Omu' si Mona. In timp ce masinile derapau ca si saniile in jurul nostru, pe contrasens era un tir pus de travers, am reusit sa ne croim drum pana la destinatie. Unde am aflat ca PR ul e in concediu de boala si ca tb sa revenim sapt viitoare. Asa ca am facut drumul si retour. En fin. E tare frumos renovat spitalul.
Ideea este ca uneori o forta superioara ne protejeaza atunci cand trebuie.
Important e ca am ajuns.
Important e ca am o sansa si ca mingea e pe teren neutru.
Acum ramane de vazut daca o sa reusesc sa dau gol sau nu.
Sunt multi tragatori la poarta dar sper sa reusesc!
Oamenii nu inteleg cand nu tine de ei. Nu inteleg ce nu ii implica direct si nici ceva prin ce nu au trecut.
Uneori trebuie sa acceptam. Uneori esuam. Sometimes we need to let go. No love without freedom! No freedom without love!
Chiar si atunci cand nu simtim dragostea suntem inconjurati de ea. Atunci cand suntem la captaul puterilor o putem lua de la capat. Asra face diferenta dintre invingatori si invinsi. Ne scriem paginile propriei vieti. Uneori, putem scrie capitole in cartile altora. Ce autoportret mai bun de atat putem avea? Si daca suntem foarte norocosi, scriem paginile multor oameni prin actiunile noastre.
well I can't look at you this morning, maybe I should have a sign...
you've over stayed your time, sometimes's like this!
so I'll just say à la prochaine au adevarata scrisoare, cea a lui Xavier Rudd :
marți, 25 octombrie 2011
soins palliatifs
photo from "we heart it"Mai pe romaneste ingrijire terminala. Adica ceva ce eu nu as putea face niciodata.
Pe scurt, de cand a plecat seful in vacanta este un haos total. Am cazuri parca mult mai complicate decat inainte si sunt lasata cam de capul meu. Ceea ce e formator dar uneori mi-ar prinde bine un sfat. Colega mea e in concediu si e mai greu.
Am o pacienta X de 50 de ani cu leiomiosarcom uterin mestastazat ( cancer care si-a intins radacinile in tot organismul). Cand a venit la mine pe sectie pentru punctie pleurala am fost optimista. Da, facem, dregem o sa fie bine. Pana cand i-au scazut plachetele la 20.000. Orice interventie e imposibila, riscul hemoragiei, fiind mult prea mare. Am transfuzat-o, se agata de mine in fiecare dimineata..."dar o sa respir mai bine,nu? doar nu o sa dureze asta toata viata!!!" Iar mie imi vine sa urlu, cu lacrimile in ochi, cu nodul in gat, fiindca stiu ca nu pot face NIMIC. Numai sa o "acompaniez", adica sa ii dau morfina si sa astept sa moara. Probabil ca asta e frustrarea cea mai mare a unui medic, pentru mine e sigur. Sa stai acolo, sa vezi cum se stinge. Doar nu a gresit cu nimic mai mult decat alti oameni. E doar un om printre altii. Doar ca unul care probabil nu va mai atinge anul nou.
Si in fiecare dimineata ma duc sa o vad, cu gheara in inima dar cu un zambet incurajator pe buze. "De maine incepem masajul de drenaj limfatic." Imi zambeste si imi multumeste. Eu imi bag picioarele in ea de viata si imi vine sa dau cu ce apuc in zid. Ies zambind din camera. Ma duc la baie si plang. Dupa 3 minute o iau de la capat. Maine ma asteapta din nou mana de om plesuv cu speranta in ochi. Iar eu sunt moartea care zambeste, oricum nu poate face nimic altceva.
"Eu sunt omul care voi râde în clipa supremă, în faţa neantului absolut, voi râde în agonia finală, în clipa ultimei tristeţi."
Emil Cioran în Pe culmile disperării
"Eu nu am idei, ci obsesii. Idei poate avea oricine. Nimeni nu s-a prăbuşit din cauza ideilor."
Emil Cioran în Pe culmile disperării
"Sunt lacrimi care sfredelesc pământul şi răsar ca aştrii pe alte ceruri. Cine ne-o fi plâns stelele noastre?"
Emil Cioran în Pe culmile disperării
Was letting go, not taking part
Was the hardest part
And the strangest thing
Was waiting for that bell to ring
It was the strangest start
I could feel it go down
Bittersweet, I could taste in my mouth
Silver lining the cloud
Oh and I
I wish that I could work it out
And the hardest part
Was letting go, not taking part
You really broke my heart
And I tried to sing
But I couldn't think of anything
And that was the hardest part
I could feel it go down
You left the sweetest taste in my mouth
You're a silver lining the clouds
Oh and I
Oh and I
I wonder what it's all about
I wonder what it's all about
Everything I know is wrong
Everything I do, it's just comes undone
And everything is torn apart
Oh and it's the hardest part
That's the hardest part
Yeah that's the hardest part
That's the hardest part."
Coldplay "the hardest part"
sâmbătă, 5 martie 2011
dreaming my life away
oamenii au nevoie de lumina.
intotdeauna.
suntem lumino-dependenti.
"Drumul spre cer duce printre nori grei,tunete si fulgere." Victor Frankl
si...
"De nepatruns este numai prostia." Paul Ernst
Asta a fost postarea de sambata pe care am scris-o dar am uitat sa o postez. Da, stiu, with my head in the clouds and my feet on the grounds...where is my mind?
intotdeauna.
suntem lumino-dependenti.
"Drumul spre cer duce printre nori grei,tunete si fulgere." Victor Frankl
si...
"De nepatruns este numai prostia." Paul Ernst
Asta a fost postarea de sambata pe care am scris-o dar am uitat sa o postez. Da, stiu, with my head in the clouds and my feet on the grounds...where is my mind?
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)