sâmbătă, 17 noiembrie 2012

no!



"no, no me mires como antes
no hablas en plural
la retorica es tu arma mas letam...

siento que me doles todavia aqui
adentro...

no se puede vivir con tanto veneno..."

negru. vine, scoate fum, ma adulmeca, ma inconjoara, ma inghite in pantecul lui urias de metal. corabia cu panze deghizata in dragon ma va duce-n zare. ma duce in zare in fiecare dimineata. spre alte zari. iar apoi seara, ma scuipa-napoi pe asfaltul rece, in gara gri, unde astept dragonul cel mic care ma va duce pana in fata casei.



gri, atat de mult gri, incat incep sa ma satur de culoarea asta.
hai, apasa pe clanta, poate ca azi este mai bine! poate ca azi...poate ca maine...poate ca...uneori si niciodata.
ceata, ceata, frig, drumul egal al fiecarei zile pana la spital, in pauza de 45 de minute, 15 minute pe drum la dus + 15 la intors + 15 pentru mancat.
internatul ma recunoaste si eu pe el. zidurile imi zambesc, umbra lor ma haituieste. mirosul.

ma uit in oglinda dimineata si seara, ca sa nu ma uit. ma recunosc vag in imaginea din oglinda care se holbeaza la mine cu, colturile gurii in jos si lacrimi in ochi. this is not me?! who are you? I'm your ghost from your future past! don't you recall me? yes I do; shut the fuck up! inca o data m-am inselat, nu? inca o data am sperat degeaba, nu? inca o data...am iubit neiubitul. some things just stay the same! tb sa te lovesti de pragul de sus, over and over again!





don't tell me you're sorry 'cause you're not...

nu stiu cum am ajuns aici. nu vreau sa imi justific fiecare pas. suntem cine suntem. acceptam sau we move on.
daca m-ai putea vedea acum, eu care nu stiam ce e ala " compromis", te-ai distra o tura, furtuna, nu?
eu care credeam ca dragostea e pe viata. eu care am sperat ca niciodata. inca mai astept ceva. nu stiu ce este acel ceva. dar il astept cuminte chiar daca rabdarea mea...se termina.
eu care eram ingrijorata ca o sa mi-o inima din loc de la atata dragoste.



am reinvatat sa traiesc cu mine insumi. sa nu mai imi fie frica de singuratate.

imi amintesc cum imi spuneai ca nimeni nu e indispensabil. am invatat asta pe calea grea. mereu am gasit o scuza ca sa ignor realitatea. pentru ca realitatea nu era visul meu.



cat te-am iubit! cat de iubesc! dar...ajunge numai iubitul?
ma auzi dar nu ma asculti, de fapt nici macar nu ma mai asculti.
esti cu, castile pe urechi mereu, cu ochii goi si gandul departe iar eu, eu SUNT LANGA TINE! Hear me out!
sunt un om poate smiorcait, care poate vb prea mult, care poate nu stie sa asculte, dar care simte atat de mult! imi plac culorile, stelele si planetele pe, pereti si prietenii mei. imi plac multe lucruri copilaresti, dar care mereu mi-au placut. nu e ceva nou. I didn't change! Asa am fost mereu! De fapt, poate ca de asta te-ai si indragostit atunci, nu? Si, in definitiv, de ce ai vrea sa schimbi pe cineva?



I got this kind of love, alta nu am! Baby, ai primit ceea ce cautai?

Good things come to those who wait! FALSE!!!
Good things come to those who work their asses off and never give up!



ceas tarziu prag de noapte
flori deti, ploi de soapte
dintr-un cer ranit de nori
asteptam sa te cobori...

aparai zambind 
cu-n vechi vesmant ce mirosea
a flori de camp
aparai zambind in calea mea
lumina-n gand
aprinsa stea!



pluteai usor, 
pe umbra unui nor
in parc regretele plang iar
si ploua, si ploua
in zadar!



you, you know how to make me feel so low...




Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu