canicula.1q84

Ca sa inteleg adevaratul sens al cuvantului canicula m-am mutat eu in Franta?
NU!

Ca ma topesc ca o inghetata pe canapea, sa transpir iesind de la dus, sa fac alergie, la propriu, m-am mutat eu in Strasbourg?
NU!

Si atunci va intreb eu pe voi WTF??!! 41° toata ziua, 35° grade noaptea! How am I suppose to sleep? How am I suppose to function working all day long without air conditioning? Nu v-ati fi asteptat la asta de la un spital din Franta,nu? Ei bine realitatea este cruda si inflexibila : nu este aer conditionat, avem doar ventilatoare care recircula doar aerul cald (deci, eficienta zero) si lucram cu halatele din bumbac peste hainele de strada. DAR avem dus la munca!  Este, dom'le, ca trag cu urechea si cu ochiul toti colegii de sex masculin (cu exceptia celor gay si poate a celui transexual?!) nu mai conteaza. Oricum in momentul in care iesi de la dus esti acoperit de transpiratie, so why bother? (cred ca pe varianta asta functioneaza pacientii mei care isi imagineaza ca, fiind uzi in permanenta nu mai am au nevoie de dus ca doar si ala tot cu apa sa face, macar transpiratia e moka).

In afara de canicula asta infecta am si vesti bune.
De la inceputul lui mai am inceput sa lucrez si la spital, pe addictologie. Finally I am payed for doing the specialty that I was trained to do. And I'm loving it in all her complexity, addictology is the QUEEN! When I am not doing this I am at prison break. Everything advances as planned. Soon I will conquer the world!


Meanwhile I am saving money for buying a car (asta dupa ce mi-am dat seama ca ma pot descurca perfect si fara voiture, mai putin cand sunt de astreint si sunt totusi de astreint o saptamana/5). Deci, desi nu imi face nici o placere deosebita  sa fiu eco unfriendly by buying a new car it seems that I don't have a choice.


In august plec in V A C A N T A. Atat de bine ilustrat e cuvantul asta de hit-ul Madonnei :




Plec D O U A SAPTAMANI I N T R E G I in Vietnam! My feet are itchy already! I haven't been on a trip since Mai, S(LOVE)ENIA si Venice (blearch, o sa scriu poate vreodata un post despre cum mi-a displacut profund Venetia si despre cum SLOVENIA KICKS ASS).

Asta daca nu o sa ma descompun pana atunci, din cauza caldurii.

Intr-o zi ma intorceam de la Prison Break, cu tramvaiul, si eram foarte concentrata in unul de cursurile de addicto : cred ca era cel despre complicatiile hepatice ale exogenozei cronice. Si cum aveam castile in urechi, eram concentrata in lumea mea in mod :"vizualizare 3d a cirozei hepatice". La un moment dat mi s-a parut ca barbatul asezat pe scaunul din fata mea incearca sa comunice cu mine asa ca imi scot castile din urechi si intreb, politicos, "pardon?". La care omul ma intreaba daca asta este meseria mea, sa ingrijesc "aceste" persoane. I-am raspuns obosita si mandra ca : "Oui." La care acel necunoscut mi-a zis admirativ si cu ochii plini de bunatate : "C'est ca l'humanité!".

Si atunci m-am gandit cu bucurie ca o umanista idealista pasionata de literatura si-a gasit manusa perfecta in adictologie. No regrets.

O sa revin in curand, sper, cu o postare despre Slovenia si Venetia. Si poate despre Portugalia (I am deeply in love with this country and with her people).

So see you latter alligator!

amintiri din copilărie. tata.

hoțul la mici...

ce fel de mașină e asta??? pui frână și chiar se oprește!!!

cornel e fericit!!!

vreau doar suc din dulceață!!! maduta, asa o sa fie toata viata. tu semeni cu mine : numai regimuri! si tine minte de la mine, foamea e cel mai bun regim. mda...

fute-i 2 marțuri si să mai meargă la oxford să mai studieze, eu așa fac.

buchetul de trandafiri de la gara dupa prima sesiune.

hai ca asta ne-ai mai povestit de 5 ori zi cum a fost?

mergi, madalina, munceste si daca nu te plateste ca sa inveti. numai prin munca inveti meserie. si meseria ta e tot ce ai. e sufletul tau.

In noaptea asta m-a sunat mama :
" Alo, Mada, nu ai vazut mesajul? (voce sparta)
  Nu, mami, ce mesaj?
  Sunt cu tata la urgente. Nu e bine, e conectat la monitorizare...Asteptam pana maine sa vedem ce zic si alti cardiologi.
 Pauza luuunga.
  Alo, Mada, mai esti?
  Da, mami, sunt...cum zicem noi?
  Nadejdea mea este Tatal, speranta mea este Fiul, acoperamantul meu este Duhul Sfant...
  Hai Mada o sa fie bine! Daca tu te panichezi eu ce sa fac?
  Da, mami, o sa fie bine..."


There's no rest for the wicked...




Ce ar vrea tata sa fac acum? Sa merg la somn, sa o iau maine de la capat ca si cum ar fi ultima zi, sa dau tot ce am mai bun si tot asa in fiecare zi!

"  Tati ce suntem noi?
   Oameni, Mada, suntem oameni simpli si corecti. Si luptam. Oricum viata e plina de cacat. Numai tu poti sa ti-o faci frumoasa. Sa fii om Mada, sa fii Om."



Tati, tu esti un luptator, mereu ai fost. Te rog sa invingi si de data asta. Si iti promit ca 10 ani de acum inainte o sa fiu copil cuminte. Am nevoie de tine. Si inca nu m-ai vazut mireasa. Chiar daca :
"Sper sa ai atata creier incat sa nu te casatoresti cu un prost caruia sa ii speli sosetele si chilotii toata viata!".
Nope, you thought me better!

:)

:) I've met a boy...someday you'll meet a tall, beautiful stranger :)

Vreau o dragoste curata. Atat. And he smells like freedom and voyages. He is french and he speaks the romanian "essential" : " dezbraca-te femeie, imediat!". Bien evidemment que l-am insultat prima oara cand mi-a spus asta dar a avut charm-ul lui. Apoi a tinut neaparat sa ne revedem si a fost foarte dezamagit cand i-am spus ca are numai un punct pentru ca mi-a tinut haina cand m-am imbracat si pentru ca mi-a deschis usa barului. Iar la plecare mi-a aratat neaparat blocul unde sta...en cas où... :) si a trebuit sa plece doar cu o intalnire saptamana viitoare si cu o promisiune de numar de telefon.

E ciudata lumea in care traim. Si cum se schimba perceptia unei intalniri cand nu mai avem 18 ani. Nici macar nu se mai pune problema virginita
Dar sa va spun eu ce nu se schimba : fluturii din stomac si picioarele de gelatina :) And it feels good, it feels right because it's been a while... Si ranile se vindeca, iertam, uitam si trecem mai departe. So, yes, I am nervous I can't wait for the next Tuesday. Sper din tot sufletul ca de data asta nu o sa ma auto-sabotez!

fauritorii

" Negustorii de destine or sa vina si la tine ... nu te vinde pe un cent! Dizident, fii dizident!...
  Lumea-ti spune sa te vinzi, gustul banilor sa-l simti...

Astept visul romanesc ca sa-i spun cat il urasc!..."





" ...this wasn't how my life was to be
and the money are good
and the revenge is sweet
but I still wonder about...me "

Hear my laughter!
Adevarul este ca inca de cand ne nastem lumea ne traseaza deja drumul in viata, ignorand ceea ce ne este scris in stele. Eu cred in stele, suntem stele, sunteme supernove, suntem praf de lumina si speranta.
Parintii mei sunt oameni simpli, tata este bucatar iar mama ospatar. Iar eu trebuia sa ma asez undeva tot prin zona asta. Cel putin asa credeau rudele mele ca doar : "din 2 prosti ce sa iasa?".
Dar nu au luat in considerare 3 lucruri esentiale :
1) ai mei sunt simpli dar nu prosti
2) eu aveam si am steaua mea
3) I had other plans.



Nu o sa spun ca parintii mei sunt perfecti, pentru ca nu sunt. Dar sunt minunati asa cum sunt. Mi-au dat ce era mai important pe lumea asta: libertatea de a alege, sprijinul necesar pentru a duce la sfarsit drumul ales, iubire si exemple de urmat sau nu.

Punctualitatea, munca grea, respectul, iubirea de oameni, umorul, credinta si , mai ales, (thank you Daddy) : curiozitatea! " Lasa, Mada, tu du-te si vezi lumea, sa mananci de toate, sa faci poze, sa ne arati si noua!".
M-au acompaniat in fiecare calatorie cu atlasul. Eu le ziceam unde o sa merg si ei cautau locatia in atlas, se interesau prin carti sau la televizor. Stiau ce o sa vad si cand ma intorceam se asezau ca 2 scolari pe canapeaua din sufragerie si asteptau pozele, povestile, asteptau sa vada ce nici macar nu visau pe vremea comunistilor. Eu traiam si eram visul lor.





Dar nu a fost mereu asa.
In adolescenta ne-am renegat reciproc. Eu eram o ratata care iesea cu rockerii, asculta omeni care urla, care poate se droga si care, cu sigruanta, nu avea nici un viitor. Ai mei au fost langa mine la examenul de capacitate, la bac, la admitere, la absolvirea facultatii. Cand am venit acasa dupa prima sesiune de la facultate m-au asteptat amandoi la gara in Brasovul meu drag. Ningea si tata avea in mana un buchet de trandafiri rosii pe care mi i-a inmanat stangaci, apoi m-au strans amandoi in brate si am plecat spre casa, cu regina, of course! Tata nu a crezut niciodata ca o sa intru la medicina. Am fugit de acasa. Mi-am luat cea mai buna prietena si am fugit la sighisoara, la braila, la constanta, in vama. Am plecat din Delta si am fugit la el; la constangeles. Unde vindea ochelari de soare, la bastani. A fost o adolescenta minunata, acompaniata de oameni minunati si de 2 parinti sceptici.
"De ce ti se zice Easter? "
" Because everybody looks at me like I'm the fucking Easter bunny."
" Ok." :))



Si am intrat la facultate, si am trecut la fara taxa, am luat examenele, mi-am dat licenta, admiterea la rezidentiat in franta, am muncit, calatorit, iubit, visat, plans, ras, avand mereu 2 repere : ei! Sunt farul meu din port.

Sunt cine sunt si datorita lor.
The road is my home. Sunt oameni care nu sunt facuti sa stea locului.
Ce m-a uimit pe mine a fost faptul ca dupa ce am plecat din romania, ai mei au inceput sa citeasca. Au luat la rand cartile din biblioteca mea. Iar acum discut cu ai mei despre carti! Cine ar fi crezut? Tata are un simt critic foarte dezvoltat. Evident, nu citeste toti "fraerii". OK, recunosc ca s-au apucat de citit dupa ce au tocit casetele de la Luna Amara si Iris.



Edgy, black, dream theater, sunny, foggy, rainy, snowy, careful , careless, astonishining , dramatic , love and faithful life.

let's roll and rock one more week!

din ciclul " pe vremea mea cantecele erau complexe..."








"...  Tidal waves don't beg forgiveness
Crashed and on their way
Father he enjoyed collisions; others walked away
A snowflake falls in may.
And the doors are open now as the bells are ringing out

'Cause the man of the hour is taking his final bow
Goodbye for now.

Nature has its own religion; gospel from the land
Father ruled by long division, young men they pretend
Old men comprehend.

And the sky breaks at dawn; shedding light upon this town
They'll all come around
Cause the man of the hour is taking his final bow
Good bye for now.

And the road
The old man paved
The broken seems along the way
The rusted signs, left just for me

He was guiding me, love, his own way
Now the man of the hour is taking his final bow
As the curtain comes down
I feel that this is just goodbye for now..."

dog days aren`t over

dar azi am cumparat bradul de craciun :)
asa ca e bine.
avem si globuri, un mos si o baba, varf si beteala si tot ce ii mai trebuie unui brad adevarat.
o sa il impodobim numai Sambata. am vazut ca multi francezi il fac inca de la inceputul lui dec dar noi...nu suntem francezi.
cand eram la Brasov il impodobeam numai si numai in ajunul craciunului! fara gresi.
asa ca astept sa se faca sambata si sa treaca sfarsitul lumii!

in my secret life

in my secret life I was to guns 'n' fucking roses concert and it was pure awesomeness.

in my secret life am reinceput sa ascult clasica muzica, din cand in cand, cand imi permit luxul acesta timpul si starea de spirit. imi amintesc crystal clear de prima mea caseta, cumparata din banii pusi deoparte. am cumparat-o cand ma intorceam de la meditatiile de chimie. profa statea in Schei si ca sa ma intorc acasa trebuia sa iau 6/34 din Livada Postei. asa ca treceam in fiecare saptamana pe langa libraria St. O. Iosif cea mai mare si mai dotata librarie din Brasov, la vremea respectiva. Eram clasa a 9a. Venind la un profil de bio-chimie fara sa stii o boaba de chimie nu a fost o idee pentru care m-am felicitat. Si asa au inceput meditatiile, influentate mai mult de casa profei, de originea ei nobila, de drumul saptamanal care imi permitea o escapada in centru, prin librarii, de parcul de la Saguna, in fine, in ultimul rand de chimie.

Asa ca am intrat in Steo si tin minte si acum ca standul unde se vindeau casete era in fata. De la intrare, mergeai drept inainte printre sirurile de carti si apoi ajungeai in fata standului magic! Imi aduc aminte si buimaceala : ce sa aleg? Mozart, Bach, Ceaikovski, Vivaldi, Beethoven, Enescu, Porumbescu...Ce mai! Magazin de bunatati.

Am plecat prin zapada proaspat cernuta pe asfaltul meu drag, ducand in buzunarul de la piept, de langa inima, Anotimpurile lui Vivaldi. And that's a secret I'll never tell!

Nu regret nici astazi alegera facuta. Apoi au urmat altii.

Si nu o sa uit niciodata cum au descoperit parintii mei muzica clasica, prin mine. Nu cred ca este muzica lor de suflet, nu au fost construiti sa rezoneze asa dar tot i-a cuprins fiorul maretiei acestei creatii.

Profa de chimie imi zicea mereu ca "oamenii simplii" nu inteleg multe lucruri. Si ca nici nu este un fapt cugetat si bun sa ii expui la lucruri prea savante. Dupa 27 de ani de viata, ii dau dreptate, pe alocuri. Eu cred ca "oamenii simplii" sunt capabili uneori de mai multa simtire decat oamenii cu arabescuri interioare. Nu cred ca asta ii face nici mai buni, nici mai rai. Oameni suntem cu totii, dar atat de diferiti!



Mereu am visat sa merg la Balul de la Viena! Atata cultura si stralucire, intr-un singur edificiu!

anotimpurile. iarna.

" Libertatea nu inseamna lene si nepasare.
  Libertatea ESTE responsabilitate.
  Daca tu nu iti asumi responsabilitatea, o va face altcineva pentru tine.
  Asa devii sclav."

                      OSHO

Ieri a nins cu fulgi mari, ca atunci cand eram mica. S-a si pus un pic zapada pe acoperisurile adormite. Fumul iese molatic din casele adormite; imi imaginez lemnele rabufnind intr-un semineu dormitand. O pisica se plimba agale prin camera de zi, dand tarcoale vazei chinezesti atat de dragi stapanei ei. Apoi se aseaza langa semineu, picotind fericita : " I haz it all!". In curte, cainele latra vesel, face ture, zburda, e vesel, ce mai : "trezireeeeeeeea, oameni buni! ninge, ninge, ningeeeeeeeeeeeeeeeeee! scoateti-ma si pe mine la plimbare printre fulgii astia minunati, o sa ii prind pe toti cu limba scoasa, va rrrrog!". Iar in casa, ei bine, in casa ea citeste lenes pe un balansoar iar el lucreaza pe laptop. Asta a fost ieri.

Azi ploua si este innorat asa ca motivatia de a iesi de sub plapuma este minima, noroc ca avem indatoriri de rezolvat. Iar, apoi, sala ne asteapta, kg nu o sa se dea jos singure :) Dar, deocamdata, dimineata a inceput linistita cu o cafea, o felie de tarta cu mere si cu " Scrisori din Rusia din 1839".

I zi tihnita va doresc!

memento mori

Si, totusi, ar fi mare pacat sa mor acum.
Mai am atatea lucruri de explorat si cucerit.
Nu am dat tot ce am de dat. si nu am primit tot ce pot sa primesc.
Iar cand faci lucrurile pe jumate simti ca mori in fiecare zi.
Nu mai imi pot controla simtirile, it's beyond me.
I am who I am it's just that lately I don't recognise myself any more.

O mantie neagra ma acopera si nu ma lasa sa respir, sa zambesc, sa sper. Cred ca se numeste Disperare.
O frica mare pune stapanire pe mine, o frica imensa pe care nici un om nu ar trebui sa o simta. De obicei, reusesc sa imi calmez fricile, le tin in lesa si nu le dau drumul niciodata. Dar se pare ca un doberman a evadat, fiind aliat cu puterea noptii. Un doberman negru si mare care ma haituieste. Care ma trezeste dimineata la 6 si nu ma lasa in gradina viselor dar imi deschide gradina cosmarurilor.
Piei de aici, Satana! Doamne ajuta! Eu sunt mic, tu fa-ma mare si mai ales nu ma lasa.

It's funny how sometimes things look so clear. You could grab them! Take the good decision, make the right turn in your life. But you can't! At least, not for the moment!



Melodia asta e antidotul meu. Numai ca are un defect : nu funtioneaza mereu!

no!

"no, no me mires como antes
no hablas en plural
la retorica es tu arma mas letam...

siento que me doles todavia aqui
adentro...

no se puede vivir con tanto veneno..."

negru. vine, scoate fum, ma adulmeca, ma inconjoara, ma inghite in pantecul lui urias de metal. corabia cu panze deghizata in dragon ma va duce-n zare. ma duce in zare in fiecare dimineata. spre alte zari. iar apoi seara, ma scuipa-napoi pe asfaltul rece, in gara gri, unde astept dragonul cel mic care ma va duce pana in fata casei.



gri, atat de mult gri, incat incep sa ma satur de culoarea asta.
hai, apasa pe clanta, poate ca azi este mai bine! poate ca azi...poate ca maine...poate ca...uneori si niciodata.
ceata, ceata, frig, drumul egal al fiecarei zile pana la spital, in pauza de 45 de minute, 15 minute pe drum la dus + 15 la intors + 15 pentru mancat.
internatul ma recunoaste si eu pe el. zidurile imi zambesc, umbra lor ma haituieste. mirosul.

ma uit in oglinda dimineata si seara, ca sa nu ma uit. ma recunosc vag in imaginea din oglinda care se holbeaza la mine cu, colturile gurii in jos si lacrimi in ochi. this is not me?! who are you? I'm your ghost from your future past! don't you recall me? yes I do; shut the fuck up! inca o data m-am inselat, nu? inca o data am sperat degeaba, nu? inca o data...am iubit neiubitul. some things just stay the same! tb sa te lovesti de pragul de sus, over and over again!





don't tell me you're sorry 'cause you're not...

nu stiu cum am ajuns aici. nu vreau sa imi justific fiecare pas. suntem cine suntem. acceptam sau we move on.
daca m-ai putea vedea acum, eu care nu stiam ce e ala " compromis", te-ai distra o tura, furtuna, nu?
eu care credeam ca dragostea e pe viata. eu care am sperat ca niciodata. inca mai astept ceva. nu stiu ce este acel ceva. dar il astept cuminte chiar daca rabdarea mea...se termina.
eu care eram ingrijorata ca o sa mi-o inima din loc de la atata dragoste.



am reinvatat sa traiesc cu mine insumi. sa nu mai imi fie frica de singuratate.

imi amintesc cum imi spuneai ca nimeni nu e indispensabil. am invatat asta pe calea grea. mereu am gasit o scuza ca sa ignor realitatea. pentru ca realitatea nu era visul meu.



cat te-am iubit! cat de iubesc! dar...ajunge numai iubitul?
ma auzi dar nu ma asculti, de fapt nici macar nu ma mai asculti.
esti cu, castile pe urechi mereu, cu ochii goi si gandul departe iar eu, eu SUNT LANGA TINE! Hear me out!
sunt un om poate smiorcait, care poate vb prea mult, care poate nu stie sa asculte, dar care simte atat de mult! imi plac culorile, stelele si planetele pe, pereti si prietenii mei. imi plac multe lucruri copilaresti, dar care mereu mi-au placut. nu e ceva nou. I didn't change! Asa am fost mereu! De fapt, poate ca de asta te-ai si indragostit atunci, nu? Si, in definitiv, de ce ai vrea sa schimbi pe cineva?



I got this kind of love, alta nu am! Baby, ai primit ceea ce cautai?

Good things come to those who wait! FALSE!!!
Good things come to those who work their asses off and never give up!



ceas tarziu prag de noapte
flori deti, ploi de soapte
dintr-un cer ranit de nori
asteptam sa te cobori...

aparai zambind 
cu-n vechi vesmant ce mirosea
a flori de camp
aparai zambind in calea mea
lumina-n gand
aprinsa stea!



pluteai usor, 
pe umbra unui nor
in parc regretele plang iar
si ploua, si ploua
in zadar!



you, you know how to make me feel so low...

chihlimbar

te iubesc si imi e tare dor de tine!

daca vreodata am fost vreo piatra pretioasa, am fost chihlimbar. poate ca pentru ca isi are originea intr-o rasina...nu stiu. dar ceva indescriptibil ma leaga de piatra asta. o simt, o vad, ma insoteste mereu. in ea e destinul meu.

cat despre copac, precis am fost un tei. nu am nimic sa tin in gand. teiul meu. de la mare. mare departare de casa. cand inca eram o familie. si ai mei lucrau voiosi pe bani grei iar eu culegeam tei. tata il punea la uscat pe dulap. apoi il luam acasa, in borcane mari. si teiul ajungea de la saturn la brasov. era marea neagra-n borcan. mirosul de tei, il am mereu cu mine. teiul e puternic si optimist!

dear far away friend

my dear far away friend,

I`ve been wise lately. I`ve been crazy. I moved in a brownian way, I run, I slept I prayed, I ate, I danced, I sang just like you did. I„ve been happy and sad and spontaneous and funny. But just put it on fast forward.

Am mers pe jos la muncă, am ascultat mult Gogol Bordello. I said a lots of time whatever gets me trough today. I nailed the concierge. I drove away. I have been to Strasbourg, I have been a sweet child of mine.

I loved you every single day but not in the way that I love him. Like you could only love once in a lifetime.

Și am avut melodia mereu în cap. I was a Dj. It was the first day from the last of my life.

And I have a voice in the back of my head whispering me party,party,party,party.

Didi e în Canare. Mircea e în insule. Jointuleț în Norvegia. Sory e în Belgia. Stefi, Irene și Anda sunt în Germania. Urșii în Cehia. Lili, Alex, Didi, Mire, Psiko sunt în Românica. Miss you, guys!

Și mi-am dat seama că mereu ne va lega ceva, oriunde am fi. Dragostea de viață și misiunea de a zâmbi no matter what will come to us. Pentru că noi suntem puternici. Și aducători de speranță.

A tunnel in the dark, copaci cu frunze colorate și căzute, mașini de mare viteză care trec pe lânga mine, case minunate, ceasul rău, pisica neagră, turnul eiffel de lângă cămin, pantă, drum nesfârșit, cămin, never leave the cooler nest.

De fericire îmi este dor și o găsesc atunci când zbora!

Vă mai aduceți aminte de tatuajele mele? Da. da, ălea cu aripile lui Hermes! Nu le-am uitat!

Tic tac timpul dumneavostră a expirat!

Angină eritemato-pultacee, erupție post antibiotic, hepatomagalie...EPSTEIN BARR!!! Zic absentă, cufundată în dosarul meu de psihiatrie. WOw, a vorbit, a știut altceva in afară de psihiatrie. Mda, diagnostic flash se numește o tu, măreață, văcuță cu cabină care ma crezi un extraterestru alienat.

Frunze colorate, curcubeu, căldură în mașină, rulăm fin, fulga doarme, la radio ascultam radio gaga.

Da, am să ajung la steaua mea, orice ar fi eu cred mereu în ea!

All pictures from we heart it.

negru pe alb

negru pe alb
si
morti pe vii
cand o sa vii? cand o sa vii?
cand o sa vii
albul pe negru va fi
soarele rege va fi
iar moartea va muri
nemuritori vom fi.