J-1

in 12 ore trebuie sa fiu la aeroport si eu de-abia am ajuns in strasbourg.
c'est pas grave, intotdeauna am visat sa imi fac bagajele ca indiana jones, pe ultima suta de metri sa arunc totul in valiza! si asta cred ca o sa si fac! de fapt, asta sunt pe cale sa fac!

muy tranquila! yes...avion, cafea, lonely planet, croaziera...ihaaaa! te gandesti ca au meritat toti neuronii arsi la urgente si toate noptile nedormite.


asa ca vacanta placuta mie! o sa incerc sa va incant cu ceva poze as I go by!

hahaha

yes! diseara merg la o seara numai cu SKA! it's been a while since we last met stranger :)

 and so on...restul, in weekendul asta :)

no!

"no, no me mires como antes
no hablas en plural
la retorica es tu arma mas letam...

siento que me doles todavia aqui
adentro...

no se puede vivir con tanto veneno..."

negru. vine, scoate fum, ma adulmeca, ma inconjoara, ma inghite in pantecul lui urias de metal. corabia cu panze deghizata in dragon ma va duce-n zare. ma duce in zare in fiecare dimineata. spre alte zari. iar apoi seara, ma scuipa-napoi pe asfaltul rece, in gara gri, unde astept dragonul cel mic care ma va duce pana in fata casei.



gri, atat de mult gri, incat incep sa ma satur de culoarea asta.
hai, apasa pe clanta, poate ca azi este mai bine! poate ca azi...poate ca maine...poate ca...uneori si niciodata.
ceata, ceata, frig, drumul egal al fiecarei zile pana la spital, in pauza de 45 de minute, 15 minute pe drum la dus + 15 la intors + 15 pentru mancat.
internatul ma recunoaste si eu pe el. zidurile imi zambesc, umbra lor ma haituieste. mirosul.

ma uit in oglinda dimineata si seara, ca sa nu ma uit. ma recunosc vag in imaginea din oglinda care se holbeaza la mine cu, colturile gurii in jos si lacrimi in ochi. this is not me?! who are you? I'm your ghost from your future past! don't you recall me? yes I do; shut the fuck up! inca o data m-am inselat, nu? inca o data am sperat degeaba, nu? inca o data...am iubit neiubitul. some things just stay the same! tb sa te lovesti de pragul de sus, over and over again!





don't tell me you're sorry 'cause you're not...

nu stiu cum am ajuns aici. nu vreau sa imi justific fiecare pas. suntem cine suntem. acceptam sau we move on.
daca m-ai putea vedea acum, eu care nu stiam ce e ala " compromis", te-ai distra o tura, furtuna, nu?
eu care credeam ca dragostea e pe viata. eu care am sperat ca niciodata. inca mai astept ceva. nu stiu ce este acel ceva. dar il astept cuminte chiar daca rabdarea mea...se termina.
eu care eram ingrijorata ca o sa mi-o inima din loc de la atata dragoste.



am reinvatat sa traiesc cu mine insumi. sa nu mai imi fie frica de singuratate.

imi amintesc cum imi spuneai ca nimeni nu e indispensabil. am invatat asta pe calea grea. mereu am gasit o scuza ca sa ignor realitatea. pentru ca realitatea nu era visul meu.



cat te-am iubit! cat de iubesc! dar...ajunge numai iubitul?
ma auzi dar nu ma asculti, de fapt nici macar nu ma mai asculti.
esti cu, castile pe urechi mereu, cu ochii goi si gandul departe iar eu, eu SUNT LANGA TINE! Hear me out!
sunt un om poate smiorcait, care poate vb prea mult, care poate nu stie sa asculte, dar care simte atat de mult! imi plac culorile, stelele si planetele pe, pereti si prietenii mei. imi plac multe lucruri copilaresti, dar care mereu mi-au placut. nu e ceva nou. I didn't change! Asa am fost mereu! De fapt, poate ca de asta te-ai si indragostit atunci, nu? Si, in definitiv, de ce ai vrea sa schimbi pe cineva?



I got this kind of love, alta nu am! Baby, ai primit ceea ce cautai?

Good things come to those who wait! FALSE!!!
Good things come to those who work their asses off and never give up!



ceas tarziu prag de noapte
flori deti, ploi de soapte
dintr-un cer ranit de nori
asteptam sa te cobori...

aparai zambind 
cu-n vechi vesmant ce mirosea
a flori de camp
aparai zambind in calea mea
lumina-n gand
aprinsa stea!



pluteai usor, 
pe umbra unui nor
in parc regretele plang iar
si ploua, si ploua
in zadar!



you, you know how to make me feel so low...

house. dr. house

"- Time changes everything.

- That's what people say. It's not true.
   Doing things changes things.
   Not doing things leaves things exactly as they were."

soins palliatifs

photo from "we heart it"

Mai pe romaneste ingrijire terminala. Adica ceva ce eu nu as putea face niciodata.

Pe scurt, de cand a plecat seful in vacanta este un haos total. Am cazuri parca mult mai complicate decat inainte si sunt lasata cam de capul meu. Ceea ce e formator dar uneori mi-ar prinde bine un sfat. Colega mea e in concediu si e mai greu.

Am o pacienta X de 50 de ani cu leiomiosarcom uterin mestastazat ( cancer care si-a intins radacinile in tot organismul). Cand a venit la mine pe sectie pentru punctie pleurala am fost optimista. Da, facem, dregem o sa fie bine. Pana cand i-au scazut plachetele la 20.000. Orice interventie e imposibila, riscul hemoragiei, fiind mult prea mare. Am transfuzat-o, se agata de mine in fiecare dimineata..."dar o sa respir mai bine,nu? doar nu o sa dureze asta toata viata!!!" Iar mie imi vine sa urlu, cu lacrimile in ochi, cu nodul in gat, fiindca stiu ca nu pot face NIMIC. Numai sa o "acompaniez", adica sa ii dau morfina si sa astept sa moara. Probabil ca asta e frustrarea cea mai mare a unui medic, pentru mine e sigur. Sa stai acolo, sa vezi cum se stinge. Doar nu a gresit cu nimic mai mult decat alti oameni. E doar un om printre altii. Doar ca unul care probabil nu va mai atinge anul nou.

Si in fiecare dimineata ma duc sa o vad, cu gheara in inima dar cu un zambet incurajator pe buze. "De maine incepem masajul de drenaj limfatic." Imi zambeste si imi multumeste. Eu imi bag picioarele in ea de viata si imi vine sa dau cu ce apuc in zid. Ies zambind din camera. Ma duc la baie si plang. Dupa 3 minute o iau de la capat. Maine ma asteapta din nou mana de om plesuv cu speranta in ochi. Iar eu sunt moartea care zambeste, oricum nu poate face nimic altceva.

"Eu sunt omul care voi râde în clipa supremă, în faţa neantului absolut, voi râde în agonia finală, în clipa ultimei tristeţi."

Emil Cioran în Pe culmile disperării

"Eu nu am idei, ci obsesii. Idei poate avea oricine. Nimeni nu s-a prăbuşit din cauza ideilor."

Emil Cioran în Pe culmile disperării

"Sunt lacrimi care sfredelesc pământul şi răsar ca aştrii pe alte ceruri. Cine ne-o fi plâns stelele noastre?"

Emil Cioran în Pe culmile disperării

"And the hardest part
Was letting go, not taking part
Was the hardest part

And the strangest thing
Was waiting for that bell to ring
It was the strangest start

I could feel it go down
Bittersweet, I could taste in my mouth
Silver lining the cloud
Oh and I
I wish that I could work it out

And the hardest part
Was letting go, not taking part
You really broke my heart

And I tried to sing
But I couldn't think of anything
And that was the hardest part

I could feel it go down
You left the sweetest taste in my mouth
You're a silver lining the clouds
Oh and I
Oh and I
I wonder what it's all about
I wonder what it's all about

Everything I know is wrong
Everything I do, it's just comes undone
And everything is torn apart

Oh and it's the hardest part
That's the hardest part
Yeah that's the hardest part
That's the hardest part."

Coldplay "the hardest part"

that's the way we like it! :)

Vorba unui psihiatru este intodeauna bullet proof :

"Aici nu se pune problema de incompetenta, nu suntem noi incapabili, ci este vorba despre un caz extrem de complex."

:D

Dixit!

de aici