miercuri, 28 noiembrie 2012

memento mori

Si, totusi, ar fi mare pacat sa mor acum.
Mai am atatea lucruri de explorat si cucerit.
Nu am dat tot ce am de dat. si nu am primit tot ce pot sa primesc.
Iar cand faci lucrurile pe jumate simti ca mori in fiecare zi.
Nu mai imi pot controla simtirile, it's beyond me.
I am who I am it's just that lately I don't recognise myself any more.

O mantie neagra ma acopera si nu ma lasa sa respir, sa zambesc, sa sper. Cred ca se numeste Disperare.
O frica mare pune stapanire pe mine, o frica imensa pe care nici un om nu ar trebui sa o simta. De obicei, reusesc sa imi calmez fricile, le tin in lesa si nu le dau drumul niciodata. Dar se pare ca un doberman a evadat, fiind aliat cu puterea noptii. Un doberman negru si mare care ma haituieste. Care ma trezeste dimineata la 6 si nu ma lasa in gradina viselor dar imi deschide gradina cosmarurilor.
Piei de aici, Satana! Doamne ajuta! Eu sunt mic, tu fa-ma mare si mai ales nu ma lasa.

It's funny how sometimes things look so clear. You could grab them! Take the good decision, make the right turn in your life. But you can't! At least, not for the moment!



Melodia asta e antidotul meu. Numai ca are un defect : nu funtioneaza mereu!




Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu