Iadul a luat sfarsit. Ceea ce parea de netrecut a trecut. Si nu a trecut oricum, ci a trecut cu bine. A trecut cu nota finala 9,48 dupa cele 3 probe: scris, practic si prezentarea tezei de licenta.
Cea mai mare mandrie mi-a fost produsa de un 10 mare si gras si cu steluta obtinut la prezentare. Eu sunt foarte emotiva cand trebuie sa vorbesc in fata unei audiente mai mari de 30 de oameni. Desi, culmea, imi place la nebunie sa vorbesc :P Dar ieri am reusit sa imi depasesc cumva emotiile, sa ma tarasc de pe scaun in fata amfiteatrului, sa nu lesin in timpul prezentarii, sa stau dreapta, sa nu imi tremure vocea, sa fiu sigura pe mine. Si colegii mei si dna Profesor universitar de Psihiatrie a zis ca e o lucrare excelenta si de actualitate si foarte bine prezentata...si colegii mi-au zis ca am vorbit ca o profa care explicase asta de nenumarate ori desi eu repetasem numai de vreo 3 ori acasa cu El :)...am radiat toata ziua de ieri in ciuda racelii ursuze care m-a acaparat. Sistemul meu imunitar e la pamant dupa o luna de chinuri, de invatat non stop...de dormit 5-6 ore pe noapte, de mancat pe apucate si de iesit pana la coltul blocului dupa apa minerala si inapoi.Sunt mandra de mine si,in sfarsit,am inteles...
Dupa 6 ani de facultate am inteles de ce uneori puteam sa vorbesc in fata tuturor fara emotie si de ce in fata unor profesori ma faceam mica,mica, vocea imi tremura, sa nu mai zic de mine care tremuram ca o frunza si ma pierdeam desi eram pregatita.
Dupa ce ieri am primit felicitarile de la un Profesor Universitar de Psihiatrie pentru care eu am un respect enorm mi s-a aprin beculetul! (stiu,dom`le,stiu,s-a aprins cam greu beculetul asta dar mai bine mai tarziu decat niciodata!) nu voi putea sa fiu niciodata sigura pe mine daca prezint ceva ce nu imi place.
Asa ca m-am hotarat. O sa lupt pana in panzele albe ca sa reusesc sa iau Psihiatria la rezidentiat. Fac medicina de familie un an si spoi imi dau iar examenul de Rezidentiat.
UPDATE : dupa 2 ani jumate de rezidentiat de Medicina Generala in Franta : nu mi-am urmat visul, nu am mai dat inca o data rezidentiatul. Si rau am facut. Dupa 2 ani jumate de muncit pe branci, mancat si dormit pe apucate, am dat peste un nebun ( dr. de familie, francez, de la tara), care si-a zis : bah, asta e proasta rau + ca si-a facut studiile si in Romania, eu nu ii validez stagiul. Degeaba am facut recurs, am vb, am explicat sa nu sunt nula, ca nu sunt un pericol pentru pacienti, ca nu sunt tampita...nu a contat, ba chiar comisia care ar fi trebuit sa ma sprijine mi-a spus in fata :
" Trebuie sa iti iasa din cap faptul ca esti nula ( asta dupa ce am auzit acest lucru timp de 2 luni de la coordonatorul meu de stagiu), toti 3 medicii de familie sunt de acord asupra unor aspecte : esti foarte muncitoare, ai o capacitate de concentrare enorma, esti bine crescuta, inteligenta, ai o personalitate foarte agreabila DAR ai avut un parcurs universitar "particular""...
eu, perplexa : " ce intelegeti prin parcurs universitar "particular""?
ei : "ati facut universitatea in Romania, nu?"
mda, 5 ani in romania, 1 an in franta, examenul de rezidentiat l-am dat la paris impreuna cu ceilalti studenti francezi...
ei : " credem ca sunt unele goluri care mai trebuie, poate, acoperite.."
aham...deci, ca sa punem punctul pe i : "esti perfecta dar esti Romanca."
Bon. Totul e minunat! Asa ca acum ca s-a terminat cu luna de miere : trebuie sa ma reapuc de invatat.
Sa imi reamintesc ceea ce imi zicea ionut : "invata de 10 ca sa iei un 7" sau un 5 daca esti romanca, if I might add.
Asa ca sa ne fie invatatura de minte : all we are is dust in the wind!
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu