oricine ma cunoaste cat de cat stie ca eu imi iubesc plantele. so, natural, cand am ajuns in Franta am facut pe naiba-n patru si am facut rost de 3 plante. 2 mostenire de la Diana, predecesoarea mea :p si una imprumutata de catre o dna de la personal. si am dus eu munca de resuscitare cu ele vreo 4 luni bune. 2 le-am pus cat de cat pe, picioare, una e inca in agonie. dar cresteau mari frumoase verzi si fericite. le-am gasit si ghivece pe masura. in fine, viata curgea linistita in mica noastra camera. ele ma binedispuneau cu verdele lor iar eu , in schimb, le udam, le puneam in lumina si le iubeam.
pana cand s-a intamplat tragedia.
tragedia fiind Coana Jean! Coana Jean este femeia de serviciu, neagra fie ziua in care am intalnit-o! bun, de la inceput ne-am displacut reciproc. ea slaba ca o scandura, cu nasul ascutit si un neg mare pe fata, ascutita toata numai palaria de vrajitoare ii mai lipsea. frantuzoica scorpie tipica. eu am tot incercat sa ocolesc conflictele dar asta a devenit din ce in ce mai greu.
mai ales azi cand era sa o omor. sa o strang de gat cu mainile astea doua. sa fac moarte de om nu alta.
mi-a spart ghivecele cu flori. cand am intrat in camera, la pauza de pranz am vazut pe jos numai pamant, cioburi de ghiveci si plantele mele rasfirate pe jos. am crezut ca mor. like literally dying! am tras o tura buna de plans si am pornit in cautarea Coanei Jean ca sa o strang de gat. Dar a scapat scarba, nu am gasit-o! Am mai tras o tura de plansa si apoi am plecat in centru ca sa ma supun le chinurile frumusetii.
bun...ce sa fac ce sa fac cesafac? in camera nu mai imi venea sa intru asa ca am plecat la munca mai repede.
si ma suna colega mea ca sa imi spuna ca a venit la mine in camera ca sa imi aduca ceasca de afternoon coffee si ca atunci cand a vazut dezastrul si-a dat seama ca o sa fac o criza de nervi si a adunat tot ce a putut! isn`t she adorable? yes, she is! iti multumesc mult de tot!!!
asa ca seara nu a trebuit sa mai dau cu ochii de mega catastrofa, ci numai de resturile...respectiv 2 plante agonizate in 2 suporturi distruse. asa ca...le-am aruncat. oricat m-a durut inima. acum din cosul meu de gunoi rasare viata. si maine tare ma tenteaza sa ii fac Coanei Jean urme de noroi pe tot culoarul proaspat spalat de la un capat la altul. norocul ei ca nu sunt o persoana razbunatoare and that I can raise above! but there`s a limit for rising above and she should be aware of that `cause someday I will, maybe, stop raising above!
anyways...deja am imprumutat o planta de la colega...si poate o sa imi cumpar una galbena frumoasa, frumoasa, cu multe floriiiiiii!!!! in ghiveci de tabla ca sa moara Coana Jean...muhahahaha!!!
btw explicatia lui Dutu este ca s-a suparat ca nu am mai adus palinca din Romania, asta dupa ce aproape mi-a golit sticla, nestiuta de nimeni (crede ea). Coana Jean, coana Jean, or fi francezii sireti dar si romanii sunt perspicace atunci cand vine vorba de vinul lor.
pana una alta..."pupa-i in bot si papa tot!", vorba lui Caragiale!
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu