so don't bother...

I won't die of deception...



10 ani si 3 inele mai tarziu regatul meu este stabil.
am trecut prin momente de fericire absoluta, inumana, stelara si prin momente de nefericire...la fel.
am zdrobit suflete in proces iar al meu...suflet...a iesit si el cam terfelit din toate povestile astea.
am stat de multe ori si m-am intrebat : "what is it with men?"
2 au vrut sa ma imblanzeasca.
1 a inteles ca nu poate si m-a inteles asa cum eram.
DAR toti 3 au vrut de la mine : sa gatesc, sa ne casatorim, sa avem un copil ( sau mai multi).
ok, it's like, I know that this is how usually the things are going but but but...I don't follow!
nu am fost pregatita, asa ca de fiecare data am fugit, lasandu-i in urma.
reminiscentele unui copil unic, egoist? might be.



cel mai ironic a fost locul ...Paris. As if...sous le ciel de Paris marchent les amoreux...



iubesc Parisul! muzeele, agitatia, moda, vibeul, e minunat orasul asta! it never stops. minunat si crud!
asa ca atunci cand aud "Paris orasul dragostei" ma cam inverzesc. cum sa reduci un oras atat de complex la asta? la dragoste! de fapt este ca si cum ai reduce o relatie la gatit, casatorie si copii. this is ssssssssssssssoooooooo wrong! nu am destui plamani ca sa strig asta : " THIS IS WRONG!!!"

one cannot be reduced at this dimension! two is impossible. there are 2 different worlds  who are coming together so why try to reduced them to 1 dull world. I mean they  can mix but please don't try to reduce 'em to mix and match clothes and babyes.

I do understand that for some people this is a natural way to continue a beautiful story but I don't get the people who make from this the main purpose of their lives. this is stupid and inappropiate. one shall love/understand him/herself before doing this. if not fatal errors will happen. and the one who will suffer the most  will be the baby.



My headache is killing me so...I will not get further but please, please, just understand that there is so much more in life than getting married and have babyes. If this happens naturally it's great, a miracle of life. If not, this means that you have the chance to discover yourself and meet more wonderful people. Either way the process should be rich in experiences and beautiful. Not painful. Not sad. Not a sentence.

There are so many wonderful people who aren't living their lives properly just because that they are afraid to be alone! This is wrong on so many levels. For them, for the person with whom they are ( who is probably also unhappy), for their friends, for all the wonderful people that they will never meet, and probably for their true love who just passed them.





I strongly believe that at some points in our lives we just meet people who we like, who have the same passions as us at that point, we just cross and sometimes we just let go after that. It's not wrong, it's not weak, it's just fine, because at some point all the things/people who shouldn't be in our lives just leave. It's life. It's love. It's wonderlast!

posibilitati nelimitate

FACTS :

Atunci cand trebuie neaparat SA MA APUC DE TREABA/SCRIS/CITIT whatever you have to do for work my possibilities of procrastination are unlimited. It's like I have super powers just to hang around, wasting my time when I really, really have to work at something.

Let's take this instant to begin with : I should work but instead what am I doing?
I : changed the sheets, washed clothes, hang out the clothes, cleaned my room, watered the plants, rearranged the furniture, re organised  my wallet and so on...just to tell you at what advanced level I am. And of course I found an outrageous article on the internet ( the mother of all possibilities) which I will share with you, because my blood is at the boiling point :

click on Sarah Palin

Good. Now : cum naiba sa nu te "faire monter la mayonnaise" dupa cum ar zice francezii cand citesti asa ceva? Stiu ca it's such a clichée dar este atat de stupid. Doara pentru ca esti o natiune "Mare" nu inseamna ca poti sa te iei de natiunile mai mici si " mai proaste" ( pentru ca sunt mai mici sunt si mai proaste, asta e un truism pentru ele). Sa o poke around like your little stupid sister! Small doesn't mean stupid!!! Bref, je me suis excitée sur ca....tout pour ne pas travailler.

Am si o carte care sa imi tina de urat, as usual...The art of procrastination care ma invata sau ar trebui sa ma invete sa fac acest lucru eficient, cica se poate!

spring

I am tired! My head is spinning me around myself, patients are hunting me...I need a break from all the real life. And now here comes the FUN, FUN, FUN, SUCH FUNnnnn...





Am decis ca merit o mini vacanta in Elvetia. Asa ca maine imi iau iubitul de mana si ne aventuram in capitala Elvetiei, Berna!


Vine Pastele dar parca anul asta nu l-am simtit :( Din pacate. Pastele este sarbatoarea mea preferata. Un prilej imens de bucurie, de reintoarcere catre mine si catre cer. Dar anul asta am fost departe si ma simt departe. Dar nu ma plang, ci vreau sa multumesc. Vreau sa ii multumesc Celui dintre nori pentru toate sansele pe care mi le-a oferit in viata, pentru familia mea imperfect de perfecta, pentru meseria minunata pe care o am, pentru ca am in viata mea oameni minunati.



Norocul nu vine daca nu il chemi. Trebuie sa iti doresti cu adevarat un lucru ca sa il capeti. Dar sa iti doresti asa; cu ardoare. Si minunea se va intampla. Trebuie sa avem incredere in noi si in El.

Pastele asta vine cu o schimbare. Stagiul meu de adictologie se termina la sfarsitul lunii ( am intalnit aici oameni speciali si am invatat enorm de multe lucruri utile de la pacientii mei si de ceilalti doctori) si eu ma mut in nord; in Wissembourg, la granita cu Germania, pentru stagiul de medicina interna ( urmatoarele 6 luni din viata mea). E MINUNAT! Atat de mult mi-am dorit sa fac medicina interna si sa mer intr-un orasel frumos. Si dorinta mi s-a implinit. Iti multumesc!

Iar iubitul meu e aici. As vrea sa nu mai plece. Vreau sa avem o casa si un labrador!!!


















Photos from here.

Coana Jean

oricine ma cunoaste cat de cat stie ca eu imi iubesc plantele. so, natural, cand am ajuns in Franta am facut pe naiba-n patru si am facut rost de 3 plante. 2 mostenire de la Diana, predecesoarea mea :p si una imprumutata de catre o dna de la personal. si am dus eu munca de resuscitare cu ele vreo 4 luni bune. 2 le-am pus cat de cat pe, picioare, una e inca in agonie. dar cresteau mari frumoase verzi si fericite. le-am gasit si ghivece pe masura. in fine, viata curgea linistita in mica noastra camera. ele ma binedispuneau cu verdele lor iar eu , in schimb, le udam, le puneam in lumina si le iubeam.

pana cand s-a intamplat tragedia.

tragedia fiind Coana Jean! Coana Jean este femeia de serviciu, neagra fie ziua in care am intalnit-o! bun, de la inceput ne-am displacut reciproc. ea slaba ca o scandura, cu nasul ascutit si un neg mare pe fata, ascutita toata numai palaria de vrajitoare ii mai lipsea. frantuzoica scorpie tipica. eu am tot incercat sa ocolesc conflictele dar asta a devenit din ce in ce mai greu.

mai ales azi cand era sa o omor. sa o strang de gat cu mainile astea doua. sa fac moarte de om nu alta.

mi-a spart ghivecele cu flori. cand am intrat in camera, la pauza de pranz am vazut pe jos numai pamant, cioburi de ghiveci si plantele mele rasfirate pe jos. am crezut ca mor. like literally dying! am tras o tura buna de plans si am pornit in cautarea Coanei Jean ca sa o strang de gat. Dar a scapat scarba, nu am gasit-o! Am mai tras o tura de plansa si apoi am plecat in centru ca sa ma supun le chinurile frumusetii.

bun...ce sa fac ce sa fac cesafac? in camera nu mai imi venea sa intru asa ca am plecat la munca mai repede.

si ma suna colega mea ca sa imi spuna ca a venit la mine in camera ca sa imi aduca ceasca de afternoon coffee si ca atunci cand a vazut dezastrul si-a dat seama ca o sa fac o criza de nervi si a adunat tot ce a putut! isn`t she adorable? yes, she is! iti multumesc mult de tot!!!

asa ca seara nu a trebuit sa mai dau cu ochii de mega catastrofa, ci numai de resturile...respectiv 2 plante agonizate in 2 suporturi distruse. asa ca...le-am aruncat. oricat m-a durut inima. acum din cosul meu de gunoi rasare viata. si maine tare ma tenteaza sa ii fac Coanei Jean urme de noroi pe tot culoarul proaspat spalat de la un capat la altul. norocul ei ca nu sunt o persoana razbunatoare and that I can raise above! but there`s a limit for rising above and she should be aware of that `cause someday I will, maybe, stop raising above!

anyways...deja am imprumutat o planta de la colega...si poate o sa imi cumpar una galbena frumoasa, frumoasa, cu multe floriiiiiii!!!! in ghiveci de tabla ca sa moara Coana Jean...muhahahaha!!!

btw explicatia lui Dutu este ca s-a suparat ca nu am mai adus palinca din Romania, asta dupa ce aproape mi-a golit sticla, nestiuta de nimeni (crede ea). Coana Jean, coana Jean, or fi francezii sireti dar si romanii sunt perspicace atunci cand vine vorba de vinul lor.

pana una alta..."pupa-i in bot si papa tot!", vorba lui Caragiale!

Lalalalalalalaaaaaa

Soare si voie buna! Dupa multi nori si ceata si ploaie si zapada si frig interior si exterior.


Numai in momentul in care un membru al familiei devine bolnav ne dam seama ca si el e fragil. Chiar daca e poate un munte de om. Cand durerea ii ingenuncheaza pe acesti oameni puternici care strang din dinti si merg mai departe pana in ultimul moment este cu adevarat impresionant. Si tremuri si plangi si nu mai stii incotro s-o apuci. Nu e ca si cum ai trata un strain. E greu sa iti tratezi propria familie mai ales cand esti million miles away ( literally speaking). Nu poti decat sa speri, sa te rogi. Ca doar el e puternic si mereu s-a ridicat atunci cand a cazut. Apoi un gand timid si ucigator se infiltreaza otravit in cotloanele mintii tale devastate de durere : "Dar cat o sa se mai poata ridica? E si el om. NU; nu e om, e Tata!". Dar e spre bine, norii furtunii incep sa se indeparteze.


Maine ma duc la film. Nu m-am hotarat inca la care dar cred ca nu o sa am prea multe optiuni. Pentru ca in Franta majoritatea filmelor sunt dublate in franceza. Asa ca probabil o sa ajung la vreo siroposenie de comedie romantica pe care nu si-au dat osteneala sa o dubleze. Dar e ok. Sunt atat de zombie dupa ce se termina saptamana de munca incat tot ce imi doresc este sa ma plimb, sa dorm, sa citesc si sa ma uit la filme. Aaaa, da si in ultima vreme ma incoltesc 2 porniri puternice dar in totala contradictie cu mine : 1. am chef sa alerg ( as in joging...everyone who knows me knows that this means pure insanity for me) si 2. I sometimes feel the urge to cook ( which again is at the bottom of my to do list).


Dar stiti de ce imi este mie dor cu adevarat? Sa ma plictisesc. Ca in vacantele de liceu cand taiam frunza la caini toata vacanta. Mergeam destul de frecvent la Bran si stateam pe bancheta de la masina cu verisoara mea si mancam mere. Sau mergeam in expeditii cu verii mei mai mici. Doamne, cat de bine era! Oricum vremurile alea nu se mai intorc. Asa ca acum incerc sa invat chestii noi.


Imi doresc o floare noua pentru ca actualmente am 3 plante in camera : 1 moarta pe 3 sferturi pt ca nu are pamant destul iar in Franta gasesti pamant pt flori numai Primavara, nr.2 si 3 sunt ok numai ca nu fac flori. Asa ca am ochit eu una "eftina si frumoasa si plina de flori" la SuperU asa ca maine ma duc sa o achizitionez! BUIAAAAAAAAAAA!

Si acum ocupatia preferata este facutul planurilor pt vacanta de Paste. O sa am si eu o vacanta de 4 zile asa ca am cazut de comun acord cu El ca mergem in Germania. In Karlsruhe. Aha , baby, that's where we're going! Deocamdata stiu 4 lucruri depre orasul asta:
1. ca e mare, which is GREAT! 290736 de locuitori dupa Wikipedia si e sediul Curtii Constitutionale a Germaniei.
2. ca arhitectul orasului Washington D.C. s-a inspirat dupa arhitectura acestui oras
3. ca are multe tramwaie si eu ador tramvaiele!

Asa ca weekendul asta o sa incerc sa ma relaxez si sa enjoy the sun. Il faut profiter! Pentru ca se pare ca a partir de Dimanche o sa se strice vremea pa aici.

Iar gandul ca mai e o luna si vine si El imi da Ariiiiiiipi mai ceva ca un Redbull :p

vine,vine Primavara :)

Sau cel putin asa imi place mie sa cred ca e pe vine.
Azi, 2 Martie 2011, Pfastatt, Franta e cer senin dar bate un vant cumplit care iti intra in oase ca un cutit. Tremur, tusesc, imi vine sa injur, sa dau un sut la ceva. Naiba sa o ia de vreme. Apoi respir, vantul imi taie elanul. Ma calmez. Ajung la cantina, dupa o dimineata infernala la spital. Infirmierele astea chiar sunt varza. In fine. Ma uit plina de speranta spre frigiderul cu antreuri si deserturi si...nimic....nici un desert cu macar un strop de ciocolata. A 2 a zi consecutiv fara. Propun o revolutie in randurile personalului care pranzeste la cantina. Sunat mandra de mine. Ma exprim clar, am convingeri, le expun, lumea se entuziasmeaza. "Gata, dra Dr.! Daca nici maine nu primim nimic cu ciocolata facem greva!" Spiritul francez m-a patruns. Ma intorc multumita in camera. E frig sau am eu frisoane, nici nu mai stiu. Imi beau linistita cafeaua si ma gandesc ca ar fi o idee buna sa scriu ceva asa...de primavara pe blog. Numai ca nu prea am inspiratie. Dar, totusi continui sa scriu, sunt ambitioasa. Ma pregatesc sa ma intorc la spital, sa mai socializez cu pacientii. Apoi ar trebui sa merg la o sedinta. Dar nu ma duc. Prefer sa citesc, incuiata in birou.
Totusi, sunt rupta in mii de bucati. Imi spun ca intr-o zi o sa incetez si ca o sa traiesc doar pentru mine. Ma mint frumos. Sunt optimista in pesimismul meu.
Totusi, primavara se apropie. Soarele rasare mai repede si apune mai tarziu. Vreau geamuri mai mari sau macar care sa nu fie fumurii, sa am lumina. Vantul se sparge de geamul mansardei mele. E mai rau ca o mare involburata.
Soarele e prezent, aducator de optimism si de vesti bune.
Primavara e pe vine.
E o certitudine acum.
Ieri a fost ziua Tatalui meu. I-am zis "La multi ani!" la telefon. S-a bucurat. Eu m-am intristat. M-am gandit ca a mai trecut o primvara peste el. As vrea sa ajung la pctul in care chiar sa ii pot ajuta. Sunt niste parinti mandrii. Fata lor este Dr. rezident in Franta. Este. Mai exista inca.
Cred ca o sa fie bine.
VINO PRIMAVARA FRUMOASA! VINO CU VERDE SI SOARE! CU BUCURII SI MINUNI!
EU TE ASTEPT AICI, CU BRATELE SI SUFLETUL DESCHISE!