de Craciun 2015

Craciun fericit!

A mai trecut un an cu bucurii mai mari si mai mici. Mai mult mai mari decat mai mici as fi tentata sa zic.

Pentru mine anul se termina la Craciun. Si incepe in Martie. Pe 1 Martie. Perioada dintre este o perioada de plutire in care te gandesti, razgandesti, hotarasti si reshotarasti ce vei face anul viitor. In cazul meu unde mergi in vacanta(da,stiu, first world problems), daca iti cumperi sau nu masina si daca da de care, mutatul intr-un nou apartament(all bymyselfffff, at last!), daca schimbi locul de munca sau nu(si meanwhile, OMFG mai am si anul asta 2examene de supraspecializare), a depune sau nu cererea de cetatenie franceza si dosarul de ph.

Viata este cum ne-o facem, mereu am sustinut asta. Dar, clar, daca nu ai un dram de noroc este foarte complicat sa iti urmezi visele.

Dutuleii au venit in vacanta la Strasbourg si stau la mine de 3 saptamani. Au fost 3 saptamani de pace, bucurie, plimbari, indestulare, toate asezonate cu zambete multe si voie buna. Este bine cateodata sa ai iar 10 ani, sa-ti aduca parintii cafeaua la pat, sa faca si sa puna masa. Sa fie casa vesela si plina de oameni, constant cel putin 4. Sa mergem sa mancam la prieteni si sa fii mandra de parintii tai ca de astrele de pe cer. Sa zici:"Una este luna si unici sunt parintii mei!". Au niste social skill-uri de ma dau pe spate constant!

Prima cina a fost la un cuplu mixt de prieteni(ea frantuzoaica, el britanic, bebe oscar mixt si pisica Rita tafnoasa), totul a mers ca uns. Am ras, am mancat, am schimbat cadouri, ne-am jucat cu Oscar, am fugarit-o pe Rita(sportul meu preferat de week-end)  iar ai mei au fost ca pestii in apa. Am discutat mai ales despre mirodenii si feluri de mancare. Vinul a curs, la fel si ciocolata si fricile ascunse. Oamenii sunt buni, iar parintii mei sunt geniali!

A doua cina a fost la un cuplu de prieteni iranieni. Dupa ce si-au revenit ai mei din socul initial produs de grandoarea apartamentului si de covoarele persane(de la mama lor) s-au dezlegat limbile datorita caviarului iranian, whiskey-ului si a muzicii(greceasca, iraniana, jazz american). S-au despartit ca fratii, tata primind in cadou argintarie antica, ei fiind colectionari. No bun, oamenii sunt buni, iar parintii mei geniali.

Cina de Craciun am servit-o cu Tina(prietena mea slovena, Dr in bio-chimie, I'm so proud of her!), Fulga(colocatara) si ai mei. Alcoolul a dezlegat limbile si a deschis sufletele iar la sfarsit vorbeam toti "balcanica". Sintagma preferata,fiind:"Haide misco!!" A2a zi Tina a miscat-o spre Slovenia iar noi spre centrul Strasbourg-ului!

Am avut un orar foarte incarcat de citit beletristica, plimbat, pozat si odihnit.
Maine plecam la Brasov iar apoi eu ma intorc la Strasbourg.
Vesti bune noul an imi aduce cu formari la Paris, Nantes, Montpellier, Nancy si Strasbourg.

Asa ca va doresc si voua un an nou plin de bucurii,impliniri personale si profesionale.

La anul si la multi ani!

PS: va las cu un snob si o soparla. Iar sportul nr2, dupa fugarirea Ritei prin apartament, este alergatul diminieata dupa tramway, ca sa nu intarzi la munca.

 

canicula.1q84

Ca sa inteleg adevaratul sens al cuvantului canicula m-am mutat eu in Franta?
NU!

Ca ma topesc ca o inghetata pe canapea, sa transpir iesind de la dus, sa fac alergie, la propriu, m-am mutat eu in Strasbourg?
NU!

Si atunci va intreb eu pe voi WTF??!! 41° toata ziua, 35° grade noaptea! How am I suppose to sleep? How am I suppose to function working all day long without air conditioning? Nu v-ati fi asteptat la asta de la un spital din Franta,nu? Ei bine realitatea este cruda si inflexibila : nu este aer conditionat, avem doar ventilatoare care recircula doar aerul cald (deci, eficienta zero) si lucram cu halatele din bumbac peste hainele de strada. DAR avem dus la munca!  Este, dom'le, ca trag cu urechea si cu ochiul toti colegii de sex masculin (cu exceptia celor gay si poate a celui transexual?!) nu mai conteaza. Oricum in momentul in care iesi de la dus esti acoperit de transpiratie, so why bother? (cred ca pe varianta asta functioneaza pacientii mei care isi imagineaza ca, fiind uzi in permanenta nu mai am au nevoie de dus ca doar si ala tot cu apa sa face, macar transpiratia e moka).

In afara de canicula asta infecta am si vesti bune.
De la inceputul lui mai am inceput sa lucrez si la spital, pe addictologie. Finally I am payed for doing the specialty that I was trained to do. And I'm loving it in all her complexity, addictology is the QUEEN! When I am not doing this I am at prison break. Everything advances as planned. Soon I will conquer the world!


Meanwhile I am saving money for buying a car (asta dupa ce mi-am dat seama ca ma pot descurca perfect si fara voiture, mai putin cand sunt de astreint si sunt totusi de astreint o saptamana/5). Deci, desi nu imi face nici o placere deosebita  sa fiu eco unfriendly by buying a new car it seems that I don't have a choice.


In august plec in V A C A N T A. Atat de bine ilustrat e cuvantul asta de hit-ul Madonnei :




Plec D O U A SAPTAMANI I N T R E G I in Vietnam! My feet are itchy already! I haven't been on a trip since Mai, S(LOVE)ENIA si Venice (blearch, o sa scriu poate vreodata un post despre cum mi-a displacut profund Venetia si despre cum SLOVENIA KICKS ASS).

Asta daca nu o sa ma descompun pana atunci, din cauza caldurii.

Intr-o zi ma intorceam de la Prison Break, cu tramvaiul, si eram foarte concentrata in unul de cursurile de addicto : cred ca era cel despre complicatiile hepatice ale exogenozei cronice. Si cum aveam castile in urechi, eram concentrata in lumea mea in mod :"vizualizare 3d a cirozei hepatice". La un moment dat mi s-a parut ca barbatul asezat pe scaunul din fata mea incearca sa comunice cu mine asa ca imi scot castile din urechi si intreb, politicos, "pardon?". La care omul ma intreaba daca asta este meseria mea, sa ingrijesc "aceste" persoane. I-am raspuns obosita si mandra ca : "Oui." La care acel necunoscut mi-a zis admirativ si cu ochii plini de bunatate : "C'est ca l'humanité!".

Si atunci m-am gandit cu bucurie ca o umanista idealista pasionata de literatura si-a gasit manusa perfecta in adictologie. No regrets.

O sa revin in curand, sper, cu o postare despre Slovenia si Venetia. Si poate despre Portugalia (I am deeply in love with this country and with her people).

So see you latter alligator!

when in France

First commandment :
- trust I seek and I found in you!

Or 10 basics rules to survive in France (or the beginners guide to France) :
1) try to speak french even if you suck at it. learn the French ABC : Bonjour, s'il vous plaît, merci beaucoup, bon fin de journée/soirée, au revoir!
2) cross the street only when the light is RED
3) tip the waiter and treat it like shit. eye contact battle will always be there before taking your order and you must win it.
4) never ever try to get something done between 12h-14h (lunch break)
5) never ever yell at a person. this will just show them weakness and a huge lack of education (even if you are entitled to yell from the heart of your lungs!)
6) always smile and act polite even if you feel like stabbing someone
7) eat, eat, eat. there is nothing much that french people love and appreciate to do. after all it is a "gourmet" people
8) bring them peace offers like croissants (they're always a good start at a new working place)
9) you will not speak any other language or you will be banned
10) don't use sarcasm. they will never get it!

For further details I recommend reading  :

Stephen Clarke. It's not Platon or Socrate but it gets you closer to the French way of seeing the world.

Boa Sorte

Tengo saudade du Bresil!



Ohwo, We're almost there, ohooo living on a prayer!



In momentele alea in care clipa se dilata, vezi toti oamenii din sala, juriul, te ridici in liniste, mergi spre biroul unde troneaza laptopul! Alegi sa ramai in picioare, ai genunchii din gelatina si palmele umede. Iti faci curaj si incepi : "Bonjour à tous, je veux vous presenter mon mémoire de DES qui porte sur..." Atunci iti dai seama ca nu esti frantuzoaica, dar e ok, it grows on you. Si pe masura ce vorbesti, uitandu-te la ei, oamenii din sala, vezi cum devin interesati si prinzi aripi, ca in reclama cu Redbull. Gata, esti acolo, ai reusit sa le captezi atentia. Easy Franck!

E cea mai mare prezentare a mea, in franceza, de pana acum si sunt tare mandra de cum a iesit! They loved it. Am avut 2 probleme tehnice la editarea mémoire-ului dar a fost ok. I am at peace. Rezultatele in 2 saptamani. Iar maine, ultimele 2 examene.

Doamne ajuta!

Jungla de la fereastra.

Jungla de la balcon.

 Jungla din spatele casei. *A se observa cele 2 lebede din spate dreapta :)

Sunday brunch

Masinile alearga pe strada fara de sfarsit. Rotile aluneca lin pe asfaltul gri, ud. Ploua incet si ploaia ma linisteste. E racoare, timp prielnic pentru munca. Dar si pentru visare. Visez mult, cu ochii larg deschisi la oameni, calatorii, lucruri ce vor venii. Si asta e genial : ca desi visez stiu ca totul e posibil. Ca nimic nu e sigur dar ca totul e posibil.

Telefonul poate suna in orice clipa ca sa ma smulga din cocoonul camerei si sa ma trimita la spital. Sunt de astreint. Asta inseamna ca dublez rezidentul de garda si ca daca este vreun bloc operator sunt chemata la spital pentru a asigura continuitatea la urgente pediatrice chirurgicale. I like it. A lot! Quite strange for someone who doesn't especially like children. Imi place adrenalina, sentimentul de utilitate, imi place la nebunie sa fac suturi, sa reduc fracturi, sa fac gipsuri, sa pun tractiuni la Zenith, sa fac diagnostice chirurgicale. Asta este unul dintre drumurile care m-a gasit si nu pot decat sa ma bucur.
Dar ieri si azi a fost asa, chill.

Cu alta ocazie o sa va povestesc despre couchsurfing. Este un proiect absolut minunat la care particip de vreo 7 ani. Prin intermediul caruia am cunoscut oameni frumosi. Oameni pe care i-am gazduit, care m-au gazduit, sau oameni cu care am baut un pahar, am jucat jocuri de societate, am cantat, am slacuit lineul. O sa va povestesc si despre tipul pe care l-al adoptat, impreuna cu fulga, colega mea de apartament. Cum ea mi-a zis la opra trei dimineata, in camera mea, ca :" You meet the weirdest people, ever!". Asta in conditiile in care ea este o persoana ciudata :) Si cum, uneori, merit un wall head pentru ca o palm face is just not enough!

Ma gandesc la planul viitor and I don't want to jinx it!

Ieri am facut un brunch acasa, cu celine, mathilde si fulga. Pancakes sweet and salty. We just chatted like girls do. And laughed the afternoon away! Am baut cidru si am povestit cate-n luna si-n stele in timp ce lebedele alunecau majestuoase pe apele canalului din spatele balconului. Apoi ne-am uitat la 2 filme. Eu si Celine. Mathilde si Fulga au adormit instantaneu ( au fost de garda Vineri, exista o explicatie). Ma uitam la fetele astea 2 cum dormeam asa duse, si la celine care radea langa mine. Si imi sunt dragi. Pentru ca au incercat sa imi incropeasca o familie departe de acasa. Si au reusit. Acum am cel putin 2 case. O sa le duc curand in Romania, sa imi descopere tara si oamenii.

Iar azi am iesit la un brunch in oras, fix langa catedrala. Cred ca v-am mai povestit eu deja despre "Bistrot et chocolat" care este situat langa Catedrala Notre Dame de Strasbourg . Si care face niste minunatii culinare! Ca sa nu mai vorbesc de cacaoa lor cu gust de portocale, despre diferitele tipuri de ceaiuri si ciocolate bio :)
Este foarte special locul asta si nu doar prin locatie. Apoi ni s-a alaturat si Médérik si cum ieri a fost ziua lui, l-am dus la un winstub unde l-am indopat la cererea lui speciala cu flammekueche aka tarte flambée una dintre specialitatile excelente ale Alsaciei. Unul dintre cele mai bune locuri pentru a manca tarte flambée fara sa iti lasi acolo jumatate din buget este Au Brasseur. Iar berile lor artizanale sunt pas mal ( si asta vine de la o persoana care nu apreciaza berea).

So, daca sunteti in trecere prin Strasbourg nu uitati sa dati o tura pe catedrala notre dame de strasbourg, pe la bistrot et chocolat, pe la au brasseur si, categoric, la Amorino pentru the best gelato in town! Strasbourgul este un oras foarte frumos si practic, o sa revin cu mai multe descrieri si hinturi, candva. Imi dau seama ca traiesc in Strasbourg de un jumate si ca nu stiu cand m-am indragostit de orasul asta atipic si frumos!

A trecut o salvare pe langa casa. Cainele vecinului a inceput sa urle iar. Il sperie groaznic salvarile, de fiecare data urla 5 minute dupa trecerea unei salvari. Este un caine foarte comic : mic, negru, indesat, grasun, trecut bine de prima tinerete, cu o coada scurta si mereu ridicata, care nu stie sa mearga ca toti cainii ci sare! Iar catelul asta sagalnic locuieste intr-o veche casa alsaciana, impreuna cu stapanii lui ( un cuplu de alsacieni destul de varsta a 3a sau seniori asa cum sunt numiti atat de frumos aici). Da, stau langa o casa alsaciana cu un caine minunat si cu flori la ferestre.

O sa ma intorc si eu la oile mele negre. Pe curand!

Fête de la musique Strasbourg 2013

Cum noi stim sa petrecem ca tinerii :p ca de la 24 respectiv 18 la ce te poti astepta de la noi? am participat si noi ACTIV la Fête de la musique = Sarbatoarea muzicii = in fiecare an pe data de 21 iunie frantuzii sarbatoresc venirea oficiala a verii cu o noapte plina de concerte, in fiecare oras/sat frantuz/borderline.

A. era dèja in centru in plina verva, eu cu un pic mai putin nerv, venind direct de la munca, mi-am zis ca nu o sa rezist prea mult, pana pe la miezul noptii cel tarziu. Si ajung eu in Place Kleber si sa vezi si sa nu crezi : misuna Strasbourgul de oameni! Dar cand zic misuna zic furnicar! Nu aveai loc sa scapi pe jos un "obect" ca ala erai, ramaneai fara pentru ca nu aveai loc sa te apleci sa recuperezi "obectul"!

Acum sa vezi pozna, cum naiba sa ne reperam in furnicar? Eu, minte de "blonda" : " hei, am ajuns! sunt in stanga scenei langa un mos care danseaza de rupe!" Soc, in jurul meu erau vreo  mosi care dansau de rupeau! Super tare! Ne-am gasit pana la urma, gratiei palariei lui A. Adica el m-a gasit, ca de obicei.

Si atunci am purces la drum, asa ca va invit alaturi de noi sa faceti un mic periplu pe strazile strasbourgului!





Am inceput turul in Piata Kleber pe la ora 19.30 unde canta de rupea o trupa de rock clasic, am fost nostalgica dupa Iris, recunosc!

Apoi am luat-o la pas pe Rue des grandes arcades unde am dat peste mai multe grupuri de Capoeira! Chestie care m-a dus inapoi in Brazilia, pret de cateva minute bune! Imi cer scuze pentru pozele care nu sun t centrate pe protagonistii principali dar am o scuza : am doar 1m60 si nimeresc mereu in spatele unor girafe/girafi astfel incat campul meu vizual este destul de restrans. Data viitoare imi iau o scarita cu mine! Mi-ar placea sa existe una din aia pe care o scuturi si e gata instalata! ( ca si corturile alea de la decathlon, scuturi o data bine si cortul se aseaza instantaneu!).

Apoi am ajuns in Place Guthenberg unde nu era nimic interesant, pentru moment...asa ca am luat-o pe Rue de Tonneliers unde in fata la Jeannette et les cycleux am dat peste tinerii astia care faceau sa, sara scantei din chitari si microfoane!

Apoi am ajuns langa barul Dubliners unde am dat dom'le peste astia care ne-au zburat mintile! Era un fel de banica junior dar de 1000 de ori mai bun care a cantat " Tainted love", "With or without you", " Hit the road Jack" si de aici totul e istorie, poate nu si faptul ca tipul de la orga electronica era un brontozaur de vreo 80 de ani super meserias!

Astia au fost preferatii nostrii!

Apoi am baut! Apoi am ajuns inapoi in Place Kleber unde am dat peste ametitii astia care cantau ceva gen Daft Punk, nu prea pe gustul meu si am intregit cu o pregnant Andreea, Andra si Radu.

Apoi am ajuns pe Rue des Bouchers  unde "se intamplau" 2 gagici si trupa lor care au rupt scena cu Bon Jovi "It's my life" si alte chestii misto de care nu mai imi aduc exact aminte, combinatia bere + vata de zahar cu gust de capsune mi-a fost fatala! Stiu numai ca eram super happy cu 2 bete batand de zor la tobe! Argh, inca un vis devenit realitate! Atentie, urmeaza poze cu fericire suprema, vise implinite, serious had banging si oameni petrecareti!

Dupa ce am sarit si dat din cap si din bete pana nu am mai putut eu si ceilalti au zis sa mai vedem si altceva am pornit-o spre Place Austerlitz, cam obositi ce e drept...unde nu am dat peste mare lucru din punct de vedere muzical dar am dat peste un joc de lumini tare frumos, unde ne-am spart in figuri, de "veseli" ce eram!


Eu si esarfa lui A.

Incaltaminte de tineri!

Ok can we go home now, mood!

Happy shinny people!

 " Sa-ti zic sau sa-ti arat??"

Dar nu ne-am dus la somn ci ne-am reintors la Place Kleber unde am dat peste o trupa super faimoasa franceza de care noi nu auzisem niciodata, obvious, ca na trupe de varietati franceze nu e tocmai pe gsutul nostru, dar am fost tare impresionati sa vedem cum solistul era purtat de brate de multimea de fani!

Apoi restul s-au dus sa se plimbe iar eu si A. am continuat periplul, asa ca am luat-o la talpa pana langa Trolley unde am dat peste niste buntzi buntzi si A. si-a facut o trupa de fane in extaz. Asta in timp ce eu toceam 1m cub de mult ce imi placea zgomotul ala repetitiv. A. :" pfuasi daca nu faceam urbanism precis faceam ceva cu dansul!" Moi, cu mintea aiurea : "Daca nu faceam medicina ma faceam bar woman!"

Apoi am ajuns pe Grande Rue unde am dat peste niste arabi care cantau si dansau genial dar A. era prea ocupat sa se holbeze la o tipa care isi misca toate cele ( in super ritm cu muzica ce e drept!") :))

Si am incheiat seara cu un grup de varietati franceze, foarte misto ce e drept!

Ne-am intors pe jos acasa, in zig zag, pe la 3-4 dimineata! Haaaaaaaaaa! Old school, baby!

Bdi, bdi, bdi, this is all folks! De fapt, va las si cu o bucata muzicala de exceptie!

despre medicii romani

In ultima vreme se tot vehiculeaza opinii despre medicii romani.
Peste noapte ne-am trezit faimosi!
Si ce credeti voi ca a stat la baza acestui tsunami de opinii?

Competentele noastre?                nu
Cei 21-25 de ani petrecuti intr-o formare formala urmati de "n" ani de formare informala? ( adica o viata de om) ?                                         nu.
Viata personala sacrificata de dragul pacientilor?                      ntz ntz
Noptile pierdute, uzura, banii putini, conditiile medievale de practicare a meseriei?          nope
Scandaluri sexuale? procese de malpraxis?  noooooooooo

OK, hai ca va zic eu : faptul ca medicii romani aleg sa emigreze, sa se expatrize pe alte meleaguri.
sa vindece si sa vegheze alti pacienti.


Adica, in viziunea unora, sa tradeze patria, dom'le!

Stiti bancul ala cu musca mascul si puiul sau? nuuu? hai ca vi-l zic eu :
Puiul de musca : " tati, tati, de ce noi mancam rahat toata ziua? uite celelalte zburatoare mananca si ele altceva, alimente mai apetisante. noi tot rahat, rahat, rahat! hai sa mancam si noi altceva, sa plecam!"
Tatal musca : " nu, fiule, nu putem face asta!"
Puiul de musca : " de ce tata?"
Tatal musca : " se numeste patriotism fiule!"

Eu sunt medic si sa va zic ceva : am o relatie de love-hate cu romanica.
O iubesc pentru ca e tara mea, e acasa, acolo sunt majoritatea oamenilor pe care ii iubesc, acolo imi sunt mortii si vii si amintirile si sperantele dar nu si viitorul.
O urasc pentru ca m-a facut sa plec, pentru ca s-a lasat batjocorita de hoti, pentru ca nu imi ofera mai mult, pentru ca vrea sa ma schimbe.

Eu cand eram mica am invatat multe lucruri de baza, gen : sa nu mint, sa nu fur, sa fiu punctuala, sa fiu corecta, sa am coloana vertebrala.
Dar am invatat si ca : "fara bani puti a prost!"

Numai peste multi ani aveam sa o inteleg pe ultima!

Apoi am invatat sa ma ajut pe mine ca sa ii pot ajuta pe cei din jurul meu. cum in romanica imi era clar ca nu o sa rezist financiar, ai mei, neputand sa ma mai "sustina" financiar am ales drumul Frantei. De ce? Poate din comoditate : stiam limba, studiasem deja un an acolo deci eram mai mult sau mai putin familiarizata cu sistemul, imi placea arhitectura lor, balconul forjat, florile, hainele, usorul snobism. et voila!

Dupa 3 ani vad altfel lucrurile dar situatia nu s-a schimbat fundamental.
Inca am o relatie de love-hate cu romanica si cu romanasii.
Am o noua relatie de love-hate cu franta si cu francezii.
Si sufletul meu locuieste in 2 lumi diametral opuse.

Am ajuns la concluzia ca oamenii sunt la fel peste tot, ca omul sfinteste locul.
Asa cum am ajuns insa si la concluzia ca banii conteaza.

I had a dream! Sa ma intorc in Romania si sa pun pe picioare o clinica de addictologie. Realist vorbind, cred ca am sanse spre minus infinit sa realizez asta. Pentru ca daca in Romanica ar fi bani pentru sanatate cred ca ar putea fi folositi mai cu folos pentru batrani si copii.

Asa ca : regret ca am plecat? Nu!
Regret ca am ales Franta? Nu!
O sa raman sa profesez in Franta dupa ce imi termin aici rezidentiatul? Poate pentru cativa ani dar in nici un caz pentru toata viata.
Unde o sa plec mai departe? Cel mai probabil Elvetia.
O sa cer cetatenia franceza anul viitor, cand voi putea? Da ( ca sa calatoresc fara viza in state si canada si statele africane :p

Iar celor care o sa imi bata capul cu : frate, ai depus un juramant! /  medicul trebuie sa traiasca cu apa si aer, nu are dreptul sa ia spaga pentru ca el si-a ales meseria asta deci trebuie sa se multumeasca cu 200 de euro pe luna ( trust me, nu iti zice nimeni la inceputul celor 6 ani lungi si stresanti de facultate ce salariu vei avea, altfel si-ar lua zborul majoritatea bobocilor spre zari mai calde si mai luminoase!) FUCK OFF!

Aici nu este vorba de chestii metafizice ci despre , par example, ce baga la matz cei 3 copii cand ajungi acasa! Zic ca din 200 de euro parizer si pateu. Asa ca uneori constiinta ca si dragostea trece prin stomac!

Nici nu stiti cat mi-as dori sa ma intorc in Brasov cu un loc de munca agreabil si un salariu decent, sa imi ajut concetatenii romani. Dar sa pot sa fac addictologie. Cum sansele ca asta sa se intample sunt, pentru moment, infime...dream on!



Si va las cu 3 articole interesante legate de acest subiect :
1) catavencii : aici
2) un coleg : aici
3) un profesor : aici

Toate sunt dureros de frumoase si reprezinta o foarte mica parte din lupta care se da in noi ( cei auto exilati) zilnic! Asa ca inainte sa aruncati cu vorbe grele in noi, puneti-va si de cealalta parte " a baricadei" si o sa vedeti ca the grass is not greener on the other side!

strasbourg

I'm loving it! And I can't wait to move there!

nemtoaica din mine :)

azi goneam spre spital cand ma opreste o doamna pe strada si ma intreba in germana daca stiu unde e cafeneaua Rohan sau ceva de genul. a crescut inima-n mine! i-am zis ca nein, nu sprehen germana. si si-a cerut scuze, a crezut ca sunt nemtoaica.

si fie vorba intre noi. asa ca scurta confesiune. prefer de 1000 de ori wissembourg-ul mulhouse-ului si nordul Alsaciei sudului Alsaciei. sunt multumita de locul in care sunt, de oamenii cu care lucrez. simt ca mi-am gasit locul, pentru 6 luni sunt unde trebuie.

e foarte pitoresc orasul, o sa pun in curand niste poze din Wissembourg, asta dupa ce fac postarea despre Berna pe care am promis-o.

pana atunci...keep on shining people!

Sunday Mars