Se afișează postările cu eticheta empire of dirt. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta empire of dirt. Afișați toate postările

duminică, 25 august 2013

fauritorii

" Negustorii de destine or sa vina si la tine ... nu te vinde pe un cent! Dizident, fii dizident!...
  Lumea-ti spune sa te vinzi, gustul banilor sa-l simti...

Astept visul romanesc ca sa-i spun cat il urasc!..."





" ...this wasn't how my life was to be
and the money are good
and the revenge is sweet
but I still wonder about...me "

Hear my laughter!
Adevarul este ca inca de cand ne nastem lumea ne traseaza deja drumul in viata, ignorand ceea ce ne este scris in stele. Eu cred in stele, suntem stele, sunteme supernove, suntem praf de lumina si speranta.
Parintii mei sunt oameni simpli, tata este bucatar iar mama ospatar. Iar eu trebuia sa ma asez undeva tot prin zona asta. Cel putin asa credeau rudele mele ca doar : "din 2 prosti ce sa iasa?".
Dar nu au luat in considerare 3 lucruri esentiale :
1) ai mei sunt simpli dar nu prosti
2) eu aveam si am steaua mea
3) I had other plans.



Nu o sa spun ca parintii mei sunt perfecti, pentru ca nu sunt. Dar sunt minunati asa cum sunt. Mi-au dat ce era mai important pe lumea asta: libertatea de a alege, sprijinul necesar pentru a duce la sfarsit drumul ales, iubire si exemple de urmat sau nu.

Punctualitatea, munca grea, respectul, iubirea de oameni, umorul, credinta si , mai ales, (thank you Daddy) : curiozitatea! " Lasa, Mada, tu du-te si vezi lumea, sa mananci de toate, sa faci poze, sa ne arati si noua!".
M-au acompaniat in fiecare calatorie cu atlasul. Eu le ziceam unde o sa merg si ei cautau locatia in atlas, se interesau prin carti sau la televizor. Stiau ce o sa vad si cand ma intorceam se asezau ca 2 scolari pe canapeaua din sufragerie si asteptau pozele, povestile, asteptau sa vada ce nici macar nu visau pe vremea comunistilor. Eu traiam si eram visul lor.





Dar nu a fost mereu asa.
In adolescenta ne-am renegat reciproc. Eu eram o ratata care iesea cu rockerii, asculta omeni care urla, care poate se droga si care, cu sigruanta, nu avea nici un viitor. Ai mei au fost langa mine la examenul de capacitate, la bac, la admitere, la absolvirea facultatii. Cand am venit acasa dupa prima sesiune de la facultate m-au asteptat amandoi la gara in Brasovul meu drag. Ningea si tata avea in mana un buchet de trandafiri rosii pe care mi i-a inmanat stangaci, apoi m-au strans amandoi in brate si am plecat spre casa, cu regina, of course! Tata nu a crezut niciodata ca o sa intru la medicina. Am fugit de acasa. Mi-am luat cea mai buna prietena si am fugit la sighisoara, la braila, la constanta, in vama. Am plecat din Delta si am fugit la el; la constangeles. Unde vindea ochelari de soare, la bastani. A fost o adolescenta minunata, acompaniata de oameni minunati si de 2 parinti sceptici.
"De ce ti se zice Easter? "
" Because everybody looks at me like I'm the fucking Easter bunny."
" Ok." :))



Si am intrat la facultate, si am trecut la fara taxa, am luat examenele, mi-am dat licenta, admiterea la rezidentiat in franta, am muncit, calatorit, iubit, visat, plans, ras, avand mereu 2 repere : ei! Sunt farul meu din port.

Sunt cine sunt si datorita lor.
The road is my home. Sunt oameni care nu sunt facuti sa stea locului.
Ce m-a uimit pe mine a fost faptul ca dupa ce am plecat din romania, ai mei au inceput sa citeasca. Au luat la rand cartile din biblioteca mea. Iar acum discut cu ai mei despre carti! Cine ar fi crezut? Tata are un simt critic foarte dezvoltat. Evident, nu citeste toti "fraerii". OK, recunosc ca s-au apucat de citit dupa ce au tocit casetele de la Luna Amara si Iris.



Edgy, black, dream theater, sunny, foggy, rainy, snowy, careful , careless, astonishining , dramatic , love and faithful life.








joi, 13 iunie 2013

ganduri

Ideea alearga prin mine, fara preget. Se aprinde, se stinge, ca un uroborus. Alerg si alerg si alerg. Mintea aluneca, se curge, se stinge, se atinge, din foc in foc ajunge si prelinge al timpului orar. Oare de cand, cum, incotro si mai presus de tot, toti si toate : de ce am plecat? De ce plec mereu? Se zice ca dragostea dureaza 3 ani. Eu cred ca uneori chiar mai putin. Dragoste amara ca ploaia de vara si unda sprintara a inimii fugara. M-am pierdut, din nou, printre degete, fara pregete, pe ale mofturoasei primaveri "amestece" de vant cu furtuna si bruma de nebuna speranta. Speranta vibranta in a lumii sansa la o nesperata si duioasa renastere spectaculoasa.
I just thought I knew better.
Lumina din lumina si Dumnezeu adevarat, nascut iar nu facut...
Tintesc peretele alb cu o incapatanare demna de cel mai mare catar.
No one ever told you baby how this is gonna be, what will happen to you baby, guess you'll have to wait and see...
Un Phoenix tasneste din emisfera dreapta iar emisfera stanga incearca sa il prinda si sa il dreseze. Dar Phoenixul nu se lasa. Din cenusa in cenusa, din gand in fapta, din fiinta-n nefiinta si vesnic aprinsa-ntrebare, in zare : de unde sa incepi si unde sa termini? Te lasi dus de val. With all the changing seasons of your life, maybe you'll get it right, next time!



I've seen everything imaginable
Pass before these eyes
I've had everything that's tangible
Honey you'd be surprised
I'm a sexual innuendo
In this burned out paradise
If you turn me on to anything
You better turn me on tonight...

...I see you standin'
Standin' on your own
It's such a lonely place for you
For you to be
If you need a shoulder
Or if you need a friend
I'll be here standing
Until the bitter end
No one needs the sorrow
No one needs the pain
I hate to see you
Walking out there
Out in the rain
So don't chastise me
Or think I, I mean you harm
Of those that take you
Leave you strung out
Much too far..."


I should have known you're crazy! :))) But guess what : you didn't expect to find someone crazier than you!

Imi amintesc cand am aruncat cu marul ala in perete, asta ca sa nu ti-l arunc in fata! Cum s-a zdrobit, zgomotul, gestul, ura, muschii incordati, mimica ta, totul in reluare, apoi botul tau ca si cum tu ai fii fost singurul care conta pe lumea asta...I would have done everything for you, there was a time! Mansarda aia mica si inghesuita dar cu iz romantic, mersul pe jos care facea piciorul pe jos, emotia, stadionul in picioare, ochi in ochi si suflet in suflet, concertele, drumul inapoi cu o margareta in par si soarele in ochi...formalismele de cacat, teposenia de fatada, ochii lumii, it didn't ever matter to me but to you, yes! there is a special light, it keeps on shinning bright.  Ma simteam permanent ca in videoclipul ala de la Guns N' Roses in care Slash conduce masina aia si sar de pe sosea, in gol. Asta era senzatia zilnica. The thrill and the horror mixed. And still I wish I could have loved you more...dar stii ce? slash eram eu! haha! sac!





miercuri, 4 iulie 2012

pe val, confesiune



In a manner of speaking
I just want to say
That I could never forget the way
You told me everything
By saying nothing

In a manner of speaking I don't understand
How love in silence becomes reprimand
But the way I feel about you
Is beyond words

...so in a manner of speaking I just want to say
that just like you, I should find a way
to tell you everything
by saying nothing!

confesiune : I am JUNKIE, I always been, I always will be.

My addiction? Garzile, nu pot sa traiesc nici cu ele nici fara ele. Mai ales fara ele.

Adrenalina; a rush of blood spining trough your head, mii de conexiuni pe minut, hora neuronilor, mar repede, mai bine!


...Addicted to death
You don't give a fuck
If it means your last breath...

Mada, poti sa faci garda de marti??
NNNNNNdaaaaaaaa!
:( ce pot sa spun? probabil daca m-as psihanaliza as spune ca incerc sa umplu un gol.

luni, 10 octombrie 2011

ieri,azi,maine








drumul egal al fiecărei zile.

mai sar un gard,

mă plimb pe cărarea,

străjuită de pomi înalți cu frunze colorate.

în fața mea, covor multicolor de suflete,

cărarea merge drept și implacabil,

but I can`t see his end,

they say this is the beauty of life.

dar dacă după colț,

te așteaptă mai mult!?

azi copacii nu mai au frunze

dezgoliți de pudoare

strălucesc halucinant

în lumina soarelui cu dinți.

here we go again

o iarnă neiarnă

murdară neiarnă

ploaie, frig, ploaie, frig

în cercul strâmt al alienării

mai ești al tău?

mai sunt a mea?

mai sunt a ta?

iubesc și iubesc și iubesc și simt că alunec în gol

brațe întinse vor să mă prindă

dar eu le resping.

și îmi rămân credincioasă mie

să nu minți nicodată!

blestemat să fie cel ce minte un suflet care îl iubește.

blestemele nu durează 100 de ani

și, în principiu, nu există!

folie,folie

tell me how high can you fly

so I can tell you how deep you can fall.

laptopuri, aparate foto, mp 4, mac-uri

haine, mobile, mașini rapide

vise vândute pe un pumn de arginți!

tu mai crezi în tine?

că eu nu sunt sigură că mai cred în mine,

în drumul meu.

dacă aș putea maine aș lua un big jet plane

și aș pleca intr-un alt colț al lumii

sa decopăr, să mp redescopăr.

dar nu pot.

pentru că

so many strings attached,

this is not a free love!

it comes with a price,

who is the lamb and who is the knife?

și, apoi, soarele strălucește atât de nebun

și isteric

la fereastra camerei de internat

încât mai bine stai în pat

și citești

sau mergi să vezi un film

sau visezi cu ochii deschiși.

în curând voi fi afară,

soarele și vântul mă vor lovii în față

și eu voi cânta

am să trec și peste asta

ce va fi va fi

am să strig iar

asta-i viața!

e și mâine o zi!













" Ever felt away with me
Just once that all I need
Entwined in finding you one day

Ever felt away without me
My love, it lies so deep
Ever dream of me

Would you do it with me
Heal the scars and change the stars
Would you do it for me
Turn loose the heaven within

I'd take you away
Castaway on a lonely day
Bosom for a teary cheek
My song can but borrow your grace

Come out, come out wherever you are
So lost in your sea
Give in, give in for my touch
For my taste, for my lust

Your beauty cascaded on me
In this white night fantasy."

miercuri, 25 mai 2011

za elevator


concluzia zilei : nu as vrea sa fiu lift...de acum o sa ma gandesc de 4 ori inainte sa zic ce job epuizant am.

dar daca eram lift?

si urcam si coboram fara incetare?

touch down.

oare lifturile au suflet? oare vorbesc intre ele seara dupa ce se sting luminile in spital?

luni, 21 martie 2011

Coana Jean


oricine ma cunoaste cat de cat stie ca eu imi iubesc plantele. so, natural, cand am ajuns in Franta am facut pe naiba-n patru si am facut rost de 3 plante. 2 mostenire de la Diana, predecesoarea mea :p si una imprumutata de catre o dna de la personal. si am dus eu munca de resuscitare cu ele vreo 4 luni bune. 2 le-am pus cat de cat pe, picioare, una e inca in agonie. dar cresteau mari frumoase verzi si fericite. le-am gasit si ghivece pe masura. in fine, viata curgea linistita in mica noastra camera. ele ma binedispuneau cu verdele lor iar eu , in schimb, le udam, le puneam in lumina si le iubeam.

pana cand s-a intamplat tragedia.

tragedia fiind Coana Jean! Coana Jean este femeia de serviciu, neagra fie ziua in care am intalnit-o! bun, de la inceput ne-am displacut reciproc. ea slaba ca o scandura, cu nasul ascutit si un neg mare pe fata, ascutita toata numai palaria de vrajitoare ii mai lipsea. frantuzoica scorpie tipica. eu am tot incercat sa ocolesc conflictele dar asta a devenit din ce in ce mai greu.

mai ales azi cand era sa o omor. sa o strang de gat cu mainile astea doua. sa fac moarte de om nu alta.

mi-a spart ghivecele cu flori. cand am intrat in camera, la pauza de pranz am vazut pe jos numai pamant, cioburi de ghiveci si plantele mele rasfirate pe jos. am crezut ca mor. like literally dying! am tras o tura buna de plans si am pornit in cautarea Coanei Jean ca sa o strang de gat. Dar a scapat scarba, nu am gasit-o! Am mai tras o tura de plansa si apoi am plecat in centru ca sa ma supun le chinurile frumusetii.

bun...ce sa fac ce sa fac cesafac? in camera nu mai imi venea sa intru asa ca am plecat la munca mai repede.

si ma suna colega mea ca sa imi spuna ca a venit la mine in camera ca sa imi aduca ceasca de afternoon coffee si ca atunci cand a vazut dezastrul si-a dat seama ca o sa fac o criza de nervi si a adunat tot ce a putut! isn`t she adorable? yes, she is! iti multumesc mult de tot!!!

asa ca seara nu a trebuit sa mai dau cu ochii de mega catastrofa, ci numai de resturile...respectiv 2 plante agonizate in 2 suporturi distruse. asa ca...le-am aruncat. oricat m-a durut inima. acum din cosul meu de gunoi rasare viata. si maine tare ma tenteaza sa ii fac Coanei Jean urme de noroi pe tot culoarul proaspat spalat de la un capat la altul. norocul ei ca nu sunt o persoana razbunatoare and that I can raise above! but there`s a limit for rising above and she should be aware of that `cause someday I will, maybe, stop raising above!

anyways...deja am imprumutat o planta de la colega...si poate o sa imi cumpar una galbena frumoasa, frumoasa, cu multe floriiiiiii!!!! in ghiveci de tabla ca sa moara Coana Jean...muhahahaha!!!

btw explicatia lui Dutu este ca s-a suparat ca nu am mai adus palinca din Romania, asta dupa ce aproape mi-a golit sticla, nestiuta de nimeni (crede ea). Coana Jean, coana Jean, or fi francezii sireti dar si romanii sunt perspicace atunci cand vine vorba de vinul lor.

pana una alta..."pupa-i in bot si papa tot!", vorba lui Caragiale!

duminică, 28 noiembrie 2010

primul salariu:)

sambata 27 noiembrie 2010 am luat primul salariu.
ohhhhhh, the pride :)
si apoi m-am tot intrebat ce sa fac cu el? asa ca mi-am luat un parfum dar nu din moft, efectiv mi s-a terminat parfumul. si apoi o sa pun bani deoparte pentru masina. din ce mai ramane o sa le cumpar alor mei cadouri de Craciun si mie o caciula imblanita, din aia cu urechi:)plus ceva pentru El si pentru toata lumea draga mie si carti,carti,carti...de Medicina:)
e excelent sa ai banii tai dar...cand au trecut anii?
si odata ca banii au venit si responsabilitatile,ceea ce e firesc.
uneori ma gandesc ca poate am schimbat o specialitate pe bani. si atunci ma simt prost si am regrete si ma doare inima. dar ce as fi facut acasa cu o specialitate si tot pe banii alor mei? nimic. asa ca sometimes we have to choose.
asa ca m-am hotarat. o sa mai dau o data examenul de rezdentiat in Franta.mai ales ca nu am nimic de pierdut. daca iau tot mf mi se recunosc stagiile.
the real battle begins now!