duminică, 28 octombrie 2012
Un articol care ne arata ca uneori, numai uneori, valorile sunt rasplatite si incurajate, chiar daca simbolic, sa duca la capat misiunea lor in lume. Pentru ca stelele nu mor niciodata, dar se uita. De citit : articolul acesta.
Cand suntem mici mereu ne dorim sa crestem. Din diverse motive : ca sa fim mari, sa facem ce vrem, sa nu mai depindem financiar de cineva, sa ne luam viata in maini...and then it happens : ne trezim mari, responsabili de propriile noastre decizii, traind consecintele actiunilor noastre intr-o societate unde supravietuirea si integrarea in "sistem" nu sunt evidente. Daca nu vrei sa te lasi angrenat in "the big machine" lucrurile sunt si mai complicate. Dupa cum spunea un coleg de serviciu, care este printre altele PRINT in tara lui ( da, lucrez cu un print...) : "In tara asta fiecare are parte lui de rahat, una mai mare sau mai mica, dar nu te nelinistii, toata lumea gusta!". Mda, ca si in viata, m-am gandit eu.
Totul e liniste. Si vezi cum trece tot pe langa tine. Esti in mijlocul intersectiei, totul se misca ametitor de repede. Culori, sunete, oameni, masini, totul se amesteca intr-un pastel ametitor de inalt si de jos si...caruselul continua. Si spectacolul continua. Esti tu simplu spectator, SPECTATORUL, actorul sau omul de serviciu? You're in the basement or in the sky? Esti ceea ce alegi sa fii, daca esti destul de puternic. You will succeed, life always finds a way. Always!
Cand ai o toleranta foarte mica asta ca sa nu spunem inexistenta la esec, viata este grea. Dar eu...eu voi izbandi acolo unde altii s-au oprit. Chiar de ar fi sa fac 1000 de drumuri pentru ceea ce mi se cuvine de, drept, I'll follow rivers. And I will not stop until I'll get what I deserve. Why do people stop dreaming and where do we go from here? Stiam ca o sa fie greu, dar nu atat de greu.
Bazarul vietii :
1)
2) afara este frig si de-abia astepti sa ajungi acasa, unde e cald si bine, unde e persoana iubita, placinta cu mere ca la mama acasa si cele 5 tone de ceai cumparate din Germania si importate de God knows where.
3) uneori, mancam la chinezoi, daca suntem bogati, la inceputul lunii.
4) as vrea sa am casa plina de flori, plina, deja am 1 ghiveci cu flori mici, galbene, care a supravietuit vitejeste de vreo 4 luni... 1 orhidee, crizanteme, flori portocalii, galbene, purpurii mi-ar placea sa am.
5) saptamana viitoare, pe vremea asta o sa fim in plin proces de mutare, este pentru prima oara cand o sa avem "casa noastra".
6) e o casa mare, luminoasa, frumoasa, cu multe flori la geam, cu o terasa la malul unui rau si cu un garaj pentru mona, poate o sa revina chiar si motanul vagabond.
7) this song is mind blowing!
8) o sa fac naveta timp de 2 luni, cu trenul, ceea ce ma entuziasmeaza pentru ca o sa pot sa citesc in tren, dar o sa mai vb dupa 2 luni de trezit la 6,30 si ajuns acasa la 20,30
9) change your heart, look around you, change your heart, it will astound you
10) when will this clouds all dissapear?
11) o sa incerc sa gatesc mai mult, si nu numai deserturi :p I know well that you can't call that cooking :)
12) zapada multa si sa nu mai fie atat de frig. la cat mai multe concerte which leads me to N° 13 :
13) luna trecuta am fost la concertul Therion de la Paris asa ca luna asta compensam cu The Cranberries si Rodrigo Y Gabriela la Strasbourg.
Etichete:
supreme
,
the cranberries
,
the passenger
,
the road
,
walk
,
weekend
,
wonderwall
,
youth gone wildm leather jackets
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(
Atom
)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu