Java

"Ploaie draga de septembrie. O cana hippie din care abureste un Russian Earl Grey. Racoarea mult asteptata. Laptopul. Cafeaua. Inima plina cu amintiri dragi. Cutia tomnatica orange-maro reconditionata, cu un copac de toamna pe capac. Inauntru : bijuteriile, suma bucuriilor si tristetilor mele. In seara asta o sa port chihlimbar, asortat la buzele si unghiile rosii aprins. Perlele o sa le lasam pentru alta ocazie, regretele nu ies la rampa in seara asta, numai bucuria iese! In seara asta ne bucuram cu si pentru tine : La multi ani frumosi, D. "


Astazi se implinesc aproape 3 ani de cand am cunoscut-o pe D.
Eram intr-o sala mare si rece, la alegerea stagiilor, in strasbourg. Nu cunosteam pe nimeni si imi era teama. Nu stiam cum o sa se intample, ce voi apuca sa mai aleg. Nu aveam o locuinta, nu mai aveam bani si inca faceam couchsurfing pentru a3a saptamana consecutiv. Apoi am auzit romana si am vazut-o pe dana. Nu mai aveam prea multe optiuni asa ca m-am decis sa optez pentru psihiatrie sau addictologie, ambele erau oricum la naiba in praznic, la mai mult de o ora de strasbourg. Dana a venit la mine si mi-a spus ca ea a facut stagiul de psy si ca i-a placut enorm. Dar sa aleg cu inima ca oricum Pfastatt e langa Mulhouse si ne putem vedea. Si ca daca addicto e visul meu sa aleg asta. Pentru prima oara in viata mea imi era frica, frica asa cu adevarat. Mai frica decat frica aia de nu am unde o sa dorm, nu am ce manca...era frica aia de WHAT IF I WOULD JUST FUCK UP MY ENTIRE FUTURE THIS DAY?! 

M-am uitat cu atentie la D : inalta, frumoasa, zambitoare, calma, calda. Well, ok.



Am ales addictologia and that day, that day changed my life! It has fucking changed my life and rocked my world!
Well, I guess that I also owe that to you my dear friend.

D vroia sa sa se faca psihiatru cand o sa fie mare! Si ghici ce? Acum e in Elvetia, psihiatru asistent. Si-a terminat rezidentiatul in franta si a plecat in elvetia. Si asta imi da putere. Trebuie doar sa crezi si sa incerci, incerci, incerci pana cand reusesti.

In astia 3 ani am avut parte de bucurii, de tristete, de realizari profesionale dar si de rateuri. Incerc sa iau totul ca o experienta si sa nu mai imi fac planuri. I try to be part of the wave. Or not. I make my way day by day, step by step.

Ce vreau eu sa spun este ca in viata trebuie sa muncesti enorm. Sa ai si noroc. Dar sa si muncesti. Nu pentru bani ci pentru tine, ca sa cresti mare! Munca, munca, munca, rome wasn't built in a day! Tin minte ca un El mi-a zis odata : "Atata te mai stresezi, oricum stii ca ai noroc, pana acum ai avut noroc!". Mi s-a parut atat de nedrept! Da, am avut si noroc. But I worked hard to be where I am. Am fost perseverenta si, da, am avut noroc sa dau peste oameni minunati care m-au invatat meserie. Da, meseria e bratara de aur!

Aseara a fost ziua ei. Ne-a invitata la Maison Kammerzell, cel mai vechi (1427) si de prestigiu resto din Stras ca doar acum suntem doctori :) Nu mai suntem niste tineri speriati, iesiti de pe bancile facultatii care se fastacesc in fata pacientului. We are young dar cu un pic de experienta, gata pentru MAI MULT, mereu tot MAI SUS!


Mille feuille



                        Moelleux au chocolat intense
                                                              

Asa ca am dat cadoul sarabatoritei, am mancat, am baut dupa care ne zice M...."Hai sa mergem si noi intr-un bar sa dansam!" Ahhh, stupoare, déjà era aproape miezul noptii, noi nu prea stam asa tarziu decat ca sa invatam sau daca suntem de garda :)) destul de rar " on fait la Java". Si atunci M a scos fraza magica si atotmotivationala : "Hai ma BOSOROGILOR!"..."AA...bosorogi? Cine, noi? Hai ma acum plecam!". 


              Eclosion citron verte-mûre                             


Si dusi am fost in "Les aviateurs". Acolo bodyguarzi la intrare, parfumuri fine, loc putin, francezi beti medium care nu dansau ( ca frantuzu' nu danseaza decat daca e beat mort et il veut mater une gonzesse :)) si spatiu asa cam cat intr-un vagon ca am si ras cand am ajuns in "fundul vagonului" because I was like : "this is it?". MJ era cu noi! Asa si ne-am pus noi pe dansat asa ca studentii romani ce suntem! Si ne-am dat dusi numai pe la 3 dimineata. Ceea ce vroiam eu de fapt sa spun este : "La multi ani, D! Sa ne traiesti multi ani fericiti si la cat mai multe articole psihiatrice publicate!".


                                     


Va las cu niste poze, marturii ale "dezmatului" tinerilor medici!

                                    

the can opener/deschizatorul de conserve/ouvre boîte

Pentru ca eu am de cand ma stiu prostul obicei sa dau tot din casa, as long as I can recall it, voila : scene domestice dubla 1 :



F (chinuindu-se sa deschida o conserva de mango) : "Madaaaaaaaaa, avem deschizator de conserve?"

Moi : "Habemus! In dulapul de jos, primul sertar, compartimentul din spate!"

F (dupa 5 minute de lupte seculare) : "Madaaaa, stii sa folosesti deschizatorul de conserve?"

Moi (razand infundat) : "Nu!" :))))

F (exasperata) : "Si altceva nu avem ca sa deschidem this bloody can?"

Moi (academica) : "Well, avem cutite."

F ( la capatul puterilor si vizibil exasperata de calmul meu :) : "Si care crezi ca ar merge?"

Moi (again academica) : "Al2lea cutit negru!"

...after 5 minutes I heard the can popping! SUCCES!

Iar weekendul vine cu CINCI vesti bune : 

1) am reusit sa imi scriu si sa imi depun raportul de stagiu si mémoire-ul de stagiu prat!

2) am reusit sa imi cumpar super ceasul la care baleam de vreo luna ( pictures soon to come)

3) am invatat sa fac "cartes conceptuelles" ( and,trust me, that it's freaking difficult especially when the tutorial is in Canadian french!)

4) acum pot sa ma apuc sa lucrez la mémoire-ul de DES.

5) mergem la super cafeneaua "Bistrot et chocolat"  de langa catedrala duminica!

I

 Pe de alta parte observ ca absolut nimic nu s-a schimbat din facultate : inca fac totul pe ultima suta de metrii!
Si, ca de obicei, ma gandesc : "Pfuais, daca as invata din timp as avea un potential urias!" BUT THEN AGAIN mereu fac totul atunci cand imi ajunge cutitul la os asa ca nu cred ca o sa imi ating  vreodata adevaratul level. But it's fine with me! Just enjoy the ride and keep smiling!

Un articol care ne arata ca uneori, numai uneori, valorile sunt rasplatite si incurajate, chiar daca simbolic, sa duca la capat misiunea lor in lume. Pentru ca stelele nu mor niciodata, dar se uita. De citit : articolul acesta.

Cand suntem mici mereu ne dorim sa crestem. Din diverse motive : ca sa fim mari, sa facem ce vrem, sa nu mai depindem financiar de cineva, sa ne luam viata in maini...and then it happens : ne trezim mari, responsabili de propriile noastre decizii, traind consecintele actiunilor noastre intr-o societate unde supravietuirea si integrarea in "sistem" nu sunt evidente. Daca nu vrei sa te lasi angrenat in "the big machine" lucrurile sunt si mai complicate. Dupa cum spunea un coleg de serviciu, care este printre altele PRINT in tara lui ( da, lucrez cu un print...) : "In tara asta fiecare are parte lui de rahat, una mai mare sau mai mica, dar nu te nelinistii, toata lumea gusta!". Mda, ca si in viata, m-am gandit eu.




Totul e liniste. Si vezi cum trece tot pe langa tine. Esti in mijlocul intersectiei, totul se misca ametitor de repede. Culori, sunete, oameni, masini, totul se amesteca intr-un pastel ametitor de inalt si de jos si...caruselul continua. Si spectacolul continua. Esti tu simplu spectator, SPECTATORUL, actorul sau omul de serviciu? You're in the basement or in the sky? Esti ceea ce alegi sa fii, daca esti destul de puternic. You will succeed, life always finds a way. Always!



Cand ai o toleranta foarte mica asta ca sa nu spunem inexistenta la esec, viata este grea. Dar eu...eu voi izbandi acolo unde altii s-au oprit. Chiar de ar fi sa fac 1000 de drumuri pentru ceea ce mi se cuvine de, drept, I'll follow rivers. And I will not stop until I'll get what I deserve. Why do people stop dreaming and where do we go from here? Stiam ca o sa fie greu, dar nu atat de greu.

Bazarul vietii :

1) 

2) afara este frig si de-abia astepti sa ajungi acasa, unde e cald si bine, unde e persoana iubita, placinta cu mere ca la mama acasa si cele 5 tone de ceai cumparate din Germania si importate de God knows where.

3) uneori, mancam la chinezoi, daca suntem bogati, la inceputul lunii.

4) as vrea sa am casa plina de flori, plina, deja am 1 ghiveci cu flori mici, galbene, care a supravietuit vitejeste de vreo 4 luni... 1 orhidee, crizanteme, flori portocalii, galbene, purpurii mi-ar placea sa am.

5) saptamana viitoare, pe vremea asta o sa fim in plin proces de mutare, este pentru prima oara cand o sa avem "casa noastra".

6) e o casa mare, luminoasa, frumoasa, cu multe flori la geam, cu o terasa la malul unui rau si cu un garaj pentru mona, poate o sa revina chiar si motanul vagabond.

7) this song is mind blowing!

         

8) o sa fac naveta timp de 2 luni, cu trenul, ceea ce ma entuziasmeaza pentru ca o sa pot sa citesc in tren, dar o sa mai vb dupa 2 luni de trezit la 6,30 si ajuns acasa la 20,30

9) change your heart, look around you, change your heart, it will astound you
                   


10) when will this clouds all dissapear?



11) o sa incerc sa gatesc mai mult, si nu numai deserturi :p I know well that you can't call that cooking :)

12) zapada multa si sa nu mai fie atat de frig. la cat mai multe concerte which leads me to N° 13 :

13) luna trecuta am fost la concertul Therion de la Paris asa ca luna asta compensam cu The Cranberries si Rodrigo Y Gabriela la Strasbourg.

this is the life

Lalalalalalalaaaaaa

Soare si voie buna! Dupa multi nori si ceata si ploaie si zapada si frig interior si exterior.


Numai in momentul in care un membru al familiei devine bolnav ne dam seama ca si el e fragil. Chiar daca e poate un munte de om. Cand durerea ii ingenuncheaza pe acesti oameni puternici care strang din dinti si merg mai departe pana in ultimul moment este cu adevarat impresionant. Si tremuri si plangi si nu mai stii incotro s-o apuci. Nu e ca si cum ai trata un strain. E greu sa iti tratezi propria familie mai ales cand esti million miles away ( literally speaking). Nu poti decat sa speri, sa te rogi. Ca doar el e puternic si mereu s-a ridicat atunci cand a cazut. Apoi un gand timid si ucigator se infiltreaza otravit in cotloanele mintii tale devastate de durere : "Dar cat o sa se mai poata ridica? E si el om. NU; nu e om, e Tata!". Dar e spre bine, norii furtunii incep sa se indeparteze.


Maine ma duc la film. Nu m-am hotarat inca la care dar cred ca nu o sa am prea multe optiuni. Pentru ca in Franta majoritatea filmelor sunt dublate in franceza. Asa ca probabil o sa ajung la vreo siroposenie de comedie romantica pe care nu si-au dat osteneala sa o dubleze. Dar e ok. Sunt atat de zombie dupa ce se termina saptamana de munca incat tot ce imi doresc este sa ma plimb, sa dorm, sa citesc si sa ma uit la filme. Aaaa, da si in ultima vreme ma incoltesc 2 porniri puternice dar in totala contradictie cu mine : 1. am chef sa alerg ( as in joging...everyone who knows me knows that this means pure insanity for me) si 2. I sometimes feel the urge to cook ( which again is at the bottom of my to do list).


Dar stiti de ce imi este mie dor cu adevarat? Sa ma plictisesc. Ca in vacantele de liceu cand taiam frunza la caini toata vacanta. Mergeam destul de frecvent la Bran si stateam pe bancheta de la masina cu verisoara mea si mancam mere. Sau mergeam in expeditii cu verii mei mai mici. Doamne, cat de bine era! Oricum vremurile alea nu se mai intorc. Asa ca acum incerc sa invat chestii noi.


Imi doresc o floare noua pentru ca actualmente am 3 plante in camera : 1 moarta pe 3 sferturi pt ca nu are pamant destul iar in Franta gasesti pamant pt flori numai Primavara, nr.2 si 3 sunt ok numai ca nu fac flori. Asa ca am ochit eu una "eftina si frumoasa si plina de flori" la SuperU asa ca maine ma duc sa o achizitionez! BUIAAAAAAAAAAA!

Si acum ocupatia preferata este facutul planurilor pt vacanta de Paste. O sa am si eu o vacanta de 4 zile asa ca am cazut de comun acord cu El ca mergem in Germania. In Karlsruhe. Aha , baby, that's where we're going! Deocamdata stiu 4 lucruri depre orasul asta:
1. ca e mare, which is GREAT! 290736 de locuitori dupa Wikipedia si e sediul Curtii Constitutionale a Germaniei.
2. ca arhitectul orasului Washington D.C. s-a inspirat dupa arhitectura acestui oras
3. ca are multe tramwaie si eu ador tramvaiele!

Asa ca weekendul asta o sa incerc sa ma relaxez si sa enjoy the sun. Il faut profiter! Pentru ca se pare ca a partir de Dimanche o sa se strice vremea pa aici.

Iar gandul ca mai e o luna si vine si El imi da Ariiiiiiipi mai ceva ca un Redbull :p