saint nazare. un vis intr-un port.

Din ciclul: "If travelling was free, you'd never see me again!".

Balanta decizionala. Slalom emotional. Spune-i cum vrei tu dar alege. Pick a boo say hello.

La sfarsitul unei lungi sesiuni de formare de 4 zile am iesit "hs" adica sfarsita. Aproape ca nu mai puteam sa deschid gura. O sfarseala psihologica si fizica nefireasca dupa o formare care ar fi trebuit sa imi dea numeroase piste pentru a imi diversifica/imbogati practica profesionala cotidiana. Ei bine, nu. M-am trezit in mijlocul unei hoarde de moase complexate de statutul lor. Cu niste formatori "intepeniti in sistem", dupa cum ar spune "Mia Madre".  Un spatiu care se doreste deschis dialogului dar unde nu exista un spatiu de discutii reale. Oricum, cred ca in Franta nu am nici o sansa de a avea o formare mai buna decat formarea de "Terapii cognitivo-comportamentale si dependente" de la Chambery(avand ca formatori o pshiatra si un psiholog din Geneva), calitate elvetiana.

Tarandu-ma eu(la propriu, devenisem mega ursuza, grumpy cat level) de la o zi la alta de curs(7 ore de curs timp de 4 zile consecutive), ca de nu mai am nici eu 18 gloante, imi zice una dintre formatoare:
"- Si ce ati vizitat pana acum in Nantes?
- Mmm. una alta: baruri, restauri, castelul ducilor de Bretagne, le lieu curieu(locul curios), catedrala, galeriile...en fin una alta.
- Daca stati si in week-end va sugerez sa mergeti la Ocean. 20 de minute cu trenul: Nantes-Saintes Nazaire, este minunat!
- Mhm. Va multumesc frumos de sugestie, sa aveti o seara placuta.."(politeturile de rigoare).

De prisos sa spun ca a2a zi la 9.20 dimineata eram in gara, cu biletul cumparat. Destinatia: OCEANUL ATLANTIC sau mai precis zis cu Golful Biscay? Eram cu zambetul in inima pentru ca ultima mea vizita in Tarile Loarei(Pays de la Loire) dateaza din protoistorie(de acum 8 ani, cand am fost studenta Erasmus timp de un an in Angers). Si,desi, imi amintesc cu precizie ca a fost o experienta umana nu prea reusita cu localnicii("angevini" din cale afara de burghezi si antipatici) mi-am facut buni prieteni expati.
Post experienta Erasmus mi-am promis ca nu o sa mai pun picioarele in Franta pentru nimic in lume. 2 ani mai tarziu ma instalam la Strasbourg si imi incepeam rezidentiatul. No regrets.

Ador Franta ca obiectiv turistic si eram nerabdatoare sa redescopar Oceanul.

Am debarcat in gara Saint Nazaire si uite ce am vizitat eu(in ordine aleatorie fiindca m-am pierdut de nenumarate ori:):
- Dolmenul
- Portul
- Submarinul ESPADON
- Escal-ATLANTIC
- Jardin des plantes
- faleza
- cartierul construit pe vremea cand Saint Nazaire era o statiune balneara, pe la sfarsitul secolului 19
- si Carrefour-ul pentru ca muream de foame dupa 5 ore de mers(pe un perete era scris:"300 de ani de sclavie si tot ce am obtinut este un CDD!", contract de munca de durata determinata. afirmatia este trista dar adevarata).

Submarinul Espadon mi-a placut la nebunie! Este primul submarin francez care a ajuns la Polul Nord in 1964. In 25 de ani de serviciu, submarinul fabricat in 1958 a facut de 17 ori inconjorul pamantului. In timpul zilei submarinul folosea lumina galbena iar in timpul noptii lumina rosie pentru a pastra ritmul nictemeral al echipajului. Ascultarea sonarului a fost un moment foarte intens, deosebirea sunetelui facut de un banc de pesti, de un alt submarin nuclear sau de un iceberg este fascinanta. Escadronul este,la propriu, o bucata de istorie care merita vizitata daca aveti drum pe la Saint Nazaire. Pe o nota amuzanta nu trebuie sa fii nici claustrofob si nici obez ca sa lucrezi intr-un submarin...

De la dolmen nu ma asteptam la nimic dar am fost placut surprinsa
(poate pentru ca nu am termen de comparatie?).

Pozele nu sunt inca descarcate de pe aparatul de fotografiat dar sper sa revin in curand si cu pozele.

Daca doriti detalii despre Espadon:  http://www.saint-nazaire-tourisme.com/page/2/7

Morphine

Sur la Morphine


"       C'est n'est pas "un état d'anxiété", c'est une morte lente qui s'empare du morphinomane pour peu qu'on le prive de sa morphine une heure ou deux.  L'air lui fait défaut, il ne peut pas l'avalere...pas une cellule de son corps qui ne soit pas en manque... de quoi?  Impossible à définir ou à expliquer.   Bref, l'homme n'est plus.  Il est déconnecté.  Ce qui se meut, ce qui s'angoisse, ce qui souffre, c'est un cadavre.  Il n'aspire et ni ne pense à rien d'autre qu'à la morphine. 
       
         La morphine!

         Mourir de soif est un mort paradisiaque, bienheureuse, comparée à la soif de morphine.  C'est ainsi, sans doute, qu'un enterré vivant s'efforce d'attraper les dérisoires dernières bulles d'air de son cercueil et se lacère la poitrine avec les ongles.  C'est ainsi qu'un hérétique gémit et se débat sur le bûcher lorsque les premières flames lui léchent les pieds... La mort, une mort à sec, à petit feu ..."

 

                    Mikhail Bulgakov, "MORPHINE"


Pentru ca Bulgakov este in topul meu 10.
Pentru ca addictia nu este o probleme de vointa.
Pentru ca addictia te face sa zbori, te ajuta sa traiesti dar te si ingroapa de viu.
Pentru ca oamenii astia sunt oameni speciali.
Pentru ca au nevoie sa fie intelesi, sprijiniti si vazuti.
Pentru ca oamenii astia sunt tot ceea ce este ascuns in noi!







Din punct de vedere muzical cred ca this deep amazing voice sounds a lot like morphine. Mark Sandman died in 1999, infarct.

kiss, kiss, bang bang

... you're dead. I hate packing but I love travelling. So , as usual, I am packing just now...

Calatorie spre centrul Pamantului

I am not Jules Vernes but I still have some stories to tell.
Travelling stories because I love traveling. For me it's a way of life. After 3 years I get itchy feet and I have to move forward. And I have to do at least 1 BIG TRAVEL every year. Unfortunately the last year was poor in traveling events but I will catch up the next year and that's a promise. This year it was Martinica (island). Next year there will be Reunion (island), Portugal and Italy.

But in order to remember my dear stories 'cause "verba volant scripta manent" I have decided to make a part of my blog a travelling one. Like a road journal which I am to lazy to keep properly. So the aquarelle of the first countries I visited will be made of scratches.

I will tell you stories about :
1) Serbia
2) Egypt
3) Taiwan
4) France
5) Bresil
6) Belgium
7) The Netherlands
8) UK
9) Germany
10) Spain
11) Swiss
12) Martinica
13) Italy
14) Croatia
15) Czeck Republic
16) Hungary

And I have to keep on travelling because it's such an amazing experience! Somehow it teaches you what you never learn in school. It makes you aware of your power to change yourself and the world but it also teaches you about how small you are in the universe. And I will stop traveling only when my hearts stop because traveling is time with myself, it's my source of energy and mainly because it makes me like this :

Take me on a spin with the mad hatter @ Europa Park

Let's drink some wine in Strasbourg and sail the seas of concrete!

Party with dear friends in Strasbourg some while ago.

Party in Mulhouse :)

Les arts scéniques at Selestat.

Music is my drug of choice and also people who laugh!

I'm always chasing dragons!

Familia e familie la Piraul Rece.

Vremea trece dar prietenii raman la Cluj :)

Brasov-ul meu drag si mama.

When in Paris Champs Elysées is a must!

And les Tuileries aussi...

My favourite place in Paris...le Pantheon : pendulul lui Foucault!!!

When in Montmartre laugh you heart out!

And dance with Pan in the Jardins de Luxembourg!

Christmas market in Colmar and friend gatering!

When in the Caraibean Sea : dive...

And drink some more until all gets blurry...

But all the good things come to an end!

Try not to dry out...

Make new friends...

And get to know the local culture....

And blend into the local colours...

So where do we go now???

To drink a Cosmopolitan, of course...

And eat some thai food...

Bananaaaaaaaaaaas!!!

And end it with a new adventure!

To start it over on top of the world...

With fire works

And crazy friends!!

Of course, that most of the time life is like this :

But who cares only about that part? :) Traveling is my drug of choice 'cause no one ends in addictology with no reason!

Sunday bloody Sunday

duminica, atunci cand nu fac asta :




fac asta :




si stii care e faza tare? ca imi plac amandoua. imi plac de mor!

This is when you say to yourself : it's not bad at all! I made it! Or at least I am on the right track ( if such thing exists).

People come and people go and now I embrace that! I am always open to new encounters, new travel friends. But the hardest part was letting go, not taking part!

on the road again

they say that there is nothing that the road can't heal.
I say they are right!
who are they?
that's a secret I'll never tell.

6 ore de condus, imi place mirosul de drum, de motor incins, soarele care ghideaza mereu, schimbarea vitezelor, zgomotul cauciucurilor, benzinaria de pe marginea drumului cu cafeaua vesnica ceamibunacafeadinlumelamomentulrespectiv! tirurile, farurile noaptea, vantul rece, copacii de pe marginea drumului care dau impresia de banda desenata! dar mai ales vitezaa! singurul moment din lume in care poti sa canti din toti rarunchii asta :



cand unii te vad si te plac si ar vrea sa fie ca tine. dar ei nu stiu nimic despre tine.

to live to tell your story.
un mustang si road 66 este visul suprem. poate cu tine sau fara, cel pe care nu l-am cunoscut inca sau l-am cunsocut si l-am lasat sa plece. sau cu un/o total stranger, sau cu un/o cea mai buna prietena.

again and again and again home is your heart is! but my heart has no home!



is there something more important than to have a memorable life?
sometimes I feel like I am 100 years old but still a baby!
60 revolutions per minut, this is my regular speed!



this song that I have sang for just a few!

cateodata te simti atat de bine incat iti este frica sa te bucuri; incat stii ca va urma ceva rau.
dar daca urmezi drumul tau...totul este sa iti asculti inima si mintea.

cand eram mica credeam ca destinul fiecaruia este gravat in scoarta de tei, nu stiu de ce tei, pentru ca imi placea mirosul probabil. in plus tei=mare. cat de singur poti fii inconjurat de oameni.

ti s-a intamplat vreodata sa vezi totul din afara corpului tau, incet, incet sa iesi din tine...and nothing else matters!



sa traiesti atemporal, sa iesi din lumea asta cand vrei, sa iei masina, avionUL, elicopterul, vaporul si sa pleci, sa pleci, sa plecccccccciiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!

sa-ti fie drumul lin si noaptea aproape
pe-ntinderea de soapte sa-ti mangai parul,
lin
sa ma atingi si sa ma stingi
pe veci,
din cinci in cinci
zile calatoare
iele zburatoare
ierni fulgeratoare
pasari migratoare!

un soare terapeutic si liniste!
tatuajul cu aripile lui hermes!

A très bientôt mes amis!

slow down, you're not the only one...

slow down, take your time and you'll be alright!








... click your heels 3 times and say...there's no place like home!

Un articol care ne arata ca uneori, numai uneori, valorile sunt rasplatite si incurajate, chiar daca simbolic, sa duca la capat misiunea lor in lume. Pentru ca stelele nu mor niciodata, dar se uita. De citit : articolul acesta.

Cand suntem mici mereu ne dorim sa crestem. Din diverse motive : ca sa fim mari, sa facem ce vrem, sa nu mai depindem financiar de cineva, sa ne luam viata in maini...and then it happens : ne trezim mari, responsabili de propriile noastre decizii, traind consecintele actiunilor noastre intr-o societate unde supravietuirea si integrarea in "sistem" nu sunt evidente. Daca nu vrei sa te lasi angrenat in "the big machine" lucrurile sunt si mai complicate. Dupa cum spunea un coleg de serviciu, care este printre altele PRINT in tara lui ( da, lucrez cu un print...) : "In tara asta fiecare are parte lui de rahat, una mai mare sau mai mica, dar nu te nelinistii, toata lumea gusta!". Mda, ca si in viata, m-am gandit eu.




Totul e liniste. Si vezi cum trece tot pe langa tine. Esti in mijlocul intersectiei, totul se misca ametitor de repede. Culori, sunete, oameni, masini, totul se amesteca intr-un pastel ametitor de inalt si de jos si...caruselul continua. Si spectacolul continua. Esti tu simplu spectator, SPECTATORUL, actorul sau omul de serviciu? You're in the basement or in the sky? Esti ceea ce alegi sa fii, daca esti destul de puternic. You will succeed, life always finds a way. Always!



Cand ai o toleranta foarte mica asta ca sa nu spunem inexistenta la esec, viata este grea. Dar eu...eu voi izbandi acolo unde altii s-au oprit. Chiar de ar fi sa fac 1000 de drumuri pentru ceea ce mi se cuvine de, drept, I'll follow rivers. And I will not stop until I'll get what I deserve. Why do people stop dreaming and where do we go from here? Stiam ca o sa fie greu, dar nu atat de greu.

Bazarul vietii :

1) 

2) afara este frig si de-abia astepti sa ajungi acasa, unde e cald si bine, unde e persoana iubita, placinta cu mere ca la mama acasa si cele 5 tone de ceai cumparate din Germania si importate de God knows where.

3) uneori, mancam la chinezoi, daca suntem bogati, la inceputul lunii.

4) as vrea sa am casa plina de flori, plina, deja am 1 ghiveci cu flori mici, galbene, care a supravietuit vitejeste de vreo 4 luni... 1 orhidee, crizanteme, flori portocalii, galbene, purpurii mi-ar placea sa am.

5) saptamana viitoare, pe vremea asta o sa fim in plin proces de mutare, este pentru prima oara cand o sa avem "casa noastra".

6) e o casa mare, luminoasa, frumoasa, cu multe flori la geam, cu o terasa la malul unui rau si cu un garaj pentru mona, poate o sa revina chiar si motanul vagabond.

7) this song is mind blowing!

         

8) o sa fac naveta timp de 2 luni, cu trenul, ceea ce ma entuziasmeaza pentru ca o sa pot sa citesc in tren, dar o sa mai vb dupa 2 luni de trezit la 6,30 si ajuns acasa la 20,30

9) change your heart, look around you, change your heart, it will astound you
                   


10) when will this clouds all dissapear?



11) o sa incerc sa gatesc mai mult, si nu numai deserturi :p I know well that you can't call that cooking :)

12) zapada multa si sa nu mai fie atat de frig. la cat mai multe concerte which leads me to N° 13 :

13) luna trecuta am fost la concertul Therion de la Paris asa ca luna asta compensam cu The Cranberries si Rodrigo Y Gabriela la Strasbourg.

wonderwall

I don`t believe that anybody feels the way I do about you know...

TIM!

2 more weeks and I`ll be in your arms again.

hold on!