saint nazare. un vis intr-un port.

Din ciclul: "If travelling was free, you'd never see me again!".

Balanta decizionala. Slalom emotional. Spune-i cum vrei tu dar alege. Pick a boo say hello.

La sfarsitul unei lungi sesiuni de formare de 4 zile am iesit "hs" adica sfarsita. Aproape ca nu mai puteam sa deschid gura. O sfarseala psihologica si fizica nefireasca dupa o formare care ar fi trebuit sa imi dea numeroase piste pentru a imi diversifica/imbogati practica profesionala cotidiana. Ei bine, nu. M-am trezit in mijlocul unei hoarde de moase complexate de statutul lor. Cu niste formatori "intepeniti in sistem", dupa cum ar spune "Mia Madre".  Un spatiu care se doreste deschis dialogului dar unde nu exista un spatiu de discutii reale. Oricum, cred ca in Franta nu am nici o sansa de a avea o formare mai buna decat formarea de "Terapii cognitivo-comportamentale si dependente" de la Chambery(avand ca formatori o pshiatra si un psiholog din Geneva), calitate elvetiana.

Tarandu-ma eu(la propriu, devenisem mega ursuza, grumpy cat level) de la o zi la alta de curs(7 ore de curs timp de 4 zile consecutive), ca de nu mai am nici eu 18 gloante, imi zice una dintre formatoare:
"- Si ce ati vizitat pana acum in Nantes?
- Mmm. una alta: baruri, restauri, castelul ducilor de Bretagne, le lieu curieu(locul curios), catedrala, galeriile...en fin una alta.
- Daca stati si in week-end va sugerez sa mergeti la Ocean. 20 de minute cu trenul: Nantes-Saintes Nazaire, este minunat!
- Mhm. Va multumesc frumos de sugestie, sa aveti o seara placuta.."(politeturile de rigoare).

De prisos sa spun ca a2a zi la 9.20 dimineata eram in gara, cu biletul cumparat. Destinatia: OCEANUL ATLANTIC sau mai precis zis cu Golful Biscay? Eram cu zambetul in inima pentru ca ultima mea vizita in Tarile Loarei(Pays de la Loire) dateaza din protoistorie(de acum 8 ani, cand am fost studenta Erasmus timp de un an in Angers). Si,desi, imi amintesc cu precizie ca a fost o experienta umana nu prea reusita cu localnicii("angevini" din cale afara de burghezi si antipatici) mi-am facut buni prieteni expati.
Post experienta Erasmus mi-am promis ca nu o sa mai pun picioarele in Franta pentru nimic in lume. 2 ani mai tarziu ma instalam la Strasbourg si imi incepeam rezidentiatul. No regrets.

Ador Franta ca obiectiv turistic si eram nerabdatoare sa redescopar Oceanul.

Am debarcat in gara Saint Nazaire si uite ce am vizitat eu(in ordine aleatorie fiindca m-am pierdut de nenumarate ori:):
- Dolmenul
- Portul
- Submarinul ESPADON
- Escal-ATLANTIC
- Jardin des plantes
- faleza
- cartierul construit pe vremea cand Saint Nazaire era o statiune balneara, pe la sfarsitul secolului 19
- si Carrefour-ul pentru ca muream de foame dupa 5 ore de mers(pe un perete era scris:"300 de ani de sclavie si tot ce am obtinut este un CDD!", contract de munca de durata determinata. afirmatia este trista dar adevarata).

Submarinul Espadon mi-a placut la nebunie! Este primul submarin francez care a ajuns la Polul Nord in 1964. In 25 de ani de serviciu, submarinul fabricat in 1958 a facut de 17 ori inconjorul pamantului. In timpul zilei submarinul folosea lumina galbena iar in timpul noptii lumina rosie pentru a pastra ritmul nictemeral al echipajului. Ascultarea sonarului a fost un moment foarte intens, deosebirea sunetelui facut de un banc de pesti, de un alt submarin nuclear sau de un iceberg este fascinanta. Escadronul este,la propriu, o bucata de istorie care merita vizitata daca aveti drum pe la Saint Nazaire. Pe o nota amuzanta nu trebuie sa fii nici claustrofob si nici obez ca sa lucrezi intr-un submarin...

De la dolmen nu ma asteptam la nimic dar am fost placut surprinsa
(poate pentru ca nu am termen de comparatie?).

Pozele nu sunt inca descarcate de pe aparatul de fotografiat dar sper sa revin in curand si cu pozele.

Daca doriti detalii despre Espadon:  http://www.saint-nazaire-tourisme.com/page/2/7

glontul

Avea arma in mana. Era argintie si rece dar atat de frumoasa, atat de frumoasa. Manerul din argint incrustat cu modelul ala din western. Da, fix acela! Vezi ca stii? Apropie arma de tampla. Rece dar sigur. Ireversibil. La fel ca si trecerea timpului. Timeless steel. Like my heart. Usor, mecanic ai reusit sa expiri. Acum inspira si apasa-l!


Cineva mi-a zis o data sa dau tot ce am mai bun si sa astept rezultatul. Sa nu fortez nimic pentru ca vei primii numai ceea ce este al tau.


Oare faptul ca renunt la el time after time si ca revin intr-una in bratele lui ocrotitoare este un semn? Pentru ca oricati Adonisi si Narcisi as avea el este refugiul si stanca mea? Inalt, blond, cu ochii albastrii, inteligent...oare cat din superficialitatea si frigiditatea ta sunt jucate si cat reprezinta o adevarata parte din tine? Poate ca nici tu nu stii!? Si ce te faci cand iti vezi imaginea in oglinda? Poate ca ar fi mai bine sa fugi. Stii bine cum s-a terminat ultima oara, cu M. Inalt, blond, cu ochii verzi, nas frumos, in fine...ai luat-o-n brate ca sa fim plastici. Ai plans 10 ani si parca nici acum nu ti-a trecut in totalitate. Dar tu nu inveti niciodata!


No se puede vivir con tanto veneno!
No se puede murir con tanto veneno!


Aseara m-ai visat, sunt sigura! Sau cel putin am sperat ca asa s-a intamplat. De foarte mult timp nu mi-am mai dorit sa fiu in visele cuiva. In general, ma feresc de vise. Asa e uneori omorata realitatea, cu vise.


Shakira! Pe vremea cand inca era rock and roll.
















In seara asta am iesit la o tacla cu o fosta sefa de pe chirurgie. Am intrebat-o cum naiba de e chirurg si inca unul foarte bun si nu opereaza decat strictul necesar? * ea, facand homeopatie de ani buni* Iar ea mi-a zis ca a vazut efectele homeopatiei si ca a inceput sa isi puna intrebari. "Iar atunci cand iti pui intrebari este greu!"


Eu vad ca oamenii care nu isi pun intrebari sunt morti vii. Inceti sa traiesti atunci cand nu iti mai pui intrebari. Si atunci ma simt binecuvantata pentru darurile primite de la cel de Sus : meseria care chiar este bratara de aur si care nu ma lasa niciodata sa uit ce suntem, de unde venim si unde ne ducem ; familia si prietenii.


Iar faptul ca mereu intalnesc oameni extraordinari este pur si simplu minunat.
Asa ca, in genunchi, multumesc pentru tot ce am. Mereu si mereu. Perpetuum mobile.

couch surfing

Despre couch surfing am vrut eu sa povestesc de ceva vreme dar cum e un subiect pasionant, I saved it a special place.
Couch surfing = surf pe canapea = poti calatorii chiar si cand ramai la tine in casa.
Culturile fac parada la tine, pe canapea.
Vizitezi in medie o tara pe saptamana. Poti avea si o mica incursiune gastronomica in tara respectiva, in functie de oaspetii pe care ii gazduiesti.
Aflii modalitati eficiente si ieftine de a calatorii.
Inveti sa fii fericit cu ceea ce ai.
Majoritatea couch surferilor sunt oameni luminosi, care au calatorit mult, raspundesc good vibes all around them without doing something special. Oamenii astia te coloreaza, te imbraca in sentimente si cuvinte calduroase. Sunt unafraid givers, genuine believers, dreamers!
Am inceput sa fac couch surfing in 2008, in Franta. Imi povestea o gagica din Mexic ca a facut asta si ca a fost fain ca asa a putut sa viziteze si alte orase din Franta, asa, low budget. Am fost sceptica la inceput but I gave it a try! And how it blew my mind! It was and it still is so fucking awesome!
Din 2008 fac asta cand am timp si spatiu necesar. Am cunoscut aproximativ 100 de oameni din diverse tari in perioada asta. Cs-erii mi-au permis sa vizitez orasele ca un localnic ci nu ca un turist. Asta este unul dintre avantajele cs : vii ca un turist si pleci ca un localnic.
Este atat de fain cand ai casa plina de oameni care vorbesc limbi diferite, au opinii divergente cateodata dar toti sunt de acord asupra unui lucru : pace in lume! Culori si fericire pentru toti! Fara gri, razboi, tirani!
Suntem proprii nostrii stapani si alegem sa traim asa cum vrem. In lumina sau in umbra, in dragoste sau in ura, invatand mereu sau inchistati in convictii ancestrale.

We could all live somewhere over the rainbow if we would want to! :)



Si este atat de reconfortant sa intalnesti oameni care gandesc ca tine! Care zboara, cad, se tarasc, se ridica, zboara iar si incearca sa nu isi piarda increderea. Care cred ca un om poate schimba lumea! Care la nivel individual isi fac corect treaba in societate!

Sunt amuzante discutiile despre biserica, politica, traditii pentru ca intr-un final ajungi la concluzia ca peste tot este la fel. Suntem toti oameni, pe aceeasi planeta, sub acelasi soare, cu mai mult sau mai putin acelasi mod de functionare.

Stiu ca sunt oameni care nu sunt deschisi la CS. Sunt oameni care ma intreaba daca nu imi este frica sa fac asta, daca dau peste un psihopat? Dar do we really know each other? Putem spune ca noi cunoastem persoana de langa noi? Eu as zice ca uneori cunoastem bucati din oameni, cele care ne convin cel mai frecvent, dar niciodata pe cineva in totalitate. Si atunci ce avem de pierdut? Numai lucruri bune si oameni minunati avem de pierdut! Open your heart, open your house and you will be wonderfully surprised.

Drumul este viata noastra si cunoasterea sensul existentei!
It takes an ocean not to break!



Asa ca sper sa fiu capabila sa fac in continuare CS, sa gazduiesc oameni si sa fac surf pe cat mai multe canapele!

Urmatoarele destinatii, pentru luna ianuarie : Roma si Frankfurt!

these are my patients

"   Choose life. Choose a job. Choose a career. Choose a family. Choose a fucking big television, Choose washing machines, cars, compact disc players, and electrical tin openers. Choose good health, low cholesterol and dental insurance. Choose fixed- interest mortgage repayments. Choose a starter home. Choose your friends. Choose leisure wear and matching luggage. Choose a three piece suite on hire purchase in a range of fucking fabrics. Choose DIY and wondering who you are on a Sunday morning. Choose sitting on that couch watching mind-numbing sprit- crushing game shows, stuffing fucking junk food into your mouth. Choose rotting away at the end of it all, pishing you last in a miserable home, nothing more than an embarrassment to the selfish, fucked-up brats you have spawned to replace yourself. Choose your future. Choose life... But why would I want to do a thing like that?

I chose not to choose life: I chose something else. And the reasons? There are no reasons. Who need reasons when you've got heroine?"

Dupa mine exista 3 filme epice care ajuta oarecum la intelegerea adictiei, 2 dintre ele mai serioase.

1) trainspotting ( 1996)

2) requiem for a dream ( 2000)

3) how high ( 2001).

Pe al 3 lea l-am vazut cu L. la mare, cu M. In epoca in care am descoperit si luna amara si tapinarii si ipr si multeeeeeeeeee altele...este o comedie si atat ( desi...I need moeny! head! neeeeeeeeeext!).

Celelalte 2 te pun cel putin pe ganduri.

Just watch them and we'll talk afterwards.

on the road again

they say that there is nothing that the road can't heal.
I say they are right!
who are they?
that's a secret I'll never tell.

6 ore de condus, imi place mirosul de drum, de motor incins, soarele care ghideaza mereu, schimbarea vitezelor, zgomotul cauciucurilor, benzinaria de pe marginea drumului cu cafeaua vesnica ceamibunacafeadinlumelamomentulrespectiv! tirurile, farurile noaptea, vantul rece, copacii de pe marginea drumului care dau impresia de banda desenata! dar mai ales vitezaa! singurul moment din lume in care poti sa canti din toti rarunchii asta :



cand unii te vad si te plac si ar vrea sa fie ca tine. dar ei nu stiu nimic despre tine.

to live to tell your story.
un mustang si road 66 este visul suprem. poate cu tine sau fara, cel pe care nu l-am cunoscut inca sau l-am cunsocut si l-am lasat sa plece. sau cu un/o total stranger, sau cu un/o cea mai buna prietena.

again and again and again home is your heart is! but my heart has no home!



is there something more important than to have a memorable life?
sometimes I feel like I am 100 years old but still a baby!
60 revolutions per minut, this is my regular speed!



this song that I have sang for just a few!

cateodata te simti atat de bine incat iti este frica sa te bucuri; incat stii ca va urma ceva rau.
dar daca urmezi drumul tau...totul este sa iti asculti inima si mintea.

cand eram mica credeam ca destinul fiecaruia este gravat in scoarta de tei, nu stiu de ce tei, pentru ca imi placea mirosul probabil. in plus tei=mare. cat de singur poti fii inconjurat de oameni.

ti s-a intamplat vreodata sa vezi totul din afara corpului tau, incet, incet sa iesi din tine...and nothing else matters!



sa traiesti atemporal, sa iesi din lumea asta cand vrei, sa iei masina, avionUL, elicopterul, vaporul si sa pleci, sa pleci, sa plecccccccciiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!

sa-ti fie drumul lin si noaptea aproape
pe-ntinderea de soapte sa-ti mangai parul,
lin
sa ma atingi si sa ma stingi
pe veci,
din cinci in cinci
zile calatoare
iele zburatoare
ierni fulgeratoare
pasari migratoare!

un soare terapeutic si liniste!
tatuajul cu aripile lui hermes!

A très bientôt mes amis!

Un articol care ne arata ca uneori, numai uneori, valorile sunt rasplatite si incurajate, chiar daca simbolic, sa duca la capat misiunea lor in lume. Pentru ca stelele nu mor niciodata, dar se uita. De citit : articolul acesta.

Cand suntem mici mereu ne dorim sa crestem. Din diverse motive : ca sa fim mari, sa facem ce vrem, sa nu mai depindem financiar de cineva, sa ne luam viata in maini...and then it happens : ne trezim mari, responsabili de propriile noastre decizii, traind consecintele actiunilor noastre intr-o societate unde supravietuirea si integrarea in "sistem" nu sunt evidente. Daca nu vrei sa te lasi angrenat in "the big machine" lucrurile sunt si mai complicate. Dupa cum spunea un coleg de serviciu, care este printre altele PRINT in tara lui ( da, lucrez cu un print...) : "In tara asta fiecare are parte lui de rahat, una mai mare sau mai mica, dar nu te nelinistii, toata lumea gusta!". Mda, ca si in viata, m-am gandit eu.




Totul e liniste. Si vezi cum trece tot pe langa tine. Esti in mijlocul intersectiei, totul se misca ametitor de repede. Culori, sunete, oameni, masini, totul se amesteca intr-un pastel ametitor de inalt si de jos si...caruselul continua. Si spectacolul continua. Esti tu simplu spectator, SPECTATORUL, actorul sau omul de serviciu? You're in the basement or in the sky? Esti ceea ce alegi sa fii, daca esti destul de puternic. You will succeed, life always finds a way. Always!



Cand ai o toleranta foarte mica asta ca sa nu spunem inexistenta la esec, viata este grea. Dar eu...eu voi izbandi acolo unde altii s-au oprit. Chiar de ar fi sa fac 1000 de drumuri pentru ceea ce mi se cuvine de, drept, I'll follow rivers. And I will not stop until I'll get what I deserve. Why do people stop dreaming and where do we go from here? Stiam ca o sa fie greu, dar nu atat de greu.

Bazarul vietii :

1) 

2) afara este frig si de-abia astepti sa ajungi acasa, unde e cald si bine, unde e persoana iubita, placinta cu mere ca la mama acasa si cele 5 tone de ceai cumparate din Germania si importate de God knows where.

3) uneori, mancam la chinezoi, daca suntem bogati, la inceputul lunii.

4) as vrea sa am casa plina de flori, plina, deja am 1 ghiveci cu flori mici, galbene, care a supravietuit vitejeste de vreo 4 luni... 1 orhidee, crizanteme, flori portocalii, galbene, purpurii mi-ar placea sa am.

5) saptamana viitoare, pe vremea asta o sa fim in plin proces de mutare, este pentru prima oara cand o sa avem "casa noastra".

6) e o casa mare, luminoasa, frumoasa, cu multe flori la geam, cu o terasa la malul unui rau si cu un garaj pentru mona, poate o sa revina chiar si motanul vagabond.

7) this song is mind blowing!

         

8) o sa fac naveta timp de 2 luni, cu trenul, ceea ce ma entuziasmeaza pentru ca o sa pot sa citesc in tren, dar o sa mai vb dupa 2 luni de trezit la 6,30 si ajuns acasa la 20,30

9) change your heart, look around you, change your heart, it will astound you
                   


10) when will this clouds all dissapear?



11) o sa incerc sa gatesc mai mult, si nu numai deserturi :p I know well that you can't call that cooking :)

12) zapada multa si sa nu mai fie atat de frig. la cat mai multe concerte which leads me to N° 13 :

13) luna trecuta am fost la concertul Therion de la Paris asa ca luna asta compensam cu The Cranberries si Rodrigo Y Gabriela la Strasbourg.

the road

'"To the east to the east
The road beneath my feet
To the west to the west
I haven't got there yet
And to the north to the north Never to be caught To the south to the south My time is running out.

Ever since my childhood I've been scared I've been afraid Of being trapped by circumstance and staying in one place So I always keep a small bag full of clothes carefully stored Somewhere secret somewhere safe And somewhere close to the door
Well I've traveled many countries I've washed my feet in many seas
I've drunk with drifters in Vienna and with punks in old dc
And I've driven across deserts driven by the irony That only being shackled to the the road could ever I be free
Chorus
To the east to the east
The road beneath my feet
To the west to the west
I haven't got there yet
And to the north to the north
Never to be caught
To the south to the south
My time is running out

I've felt old before my time but now I keep the age away By burning up the miles and yeah by filling up my days
And the nights a thousand nights I've played
And a thousand more to go
Before I take a breath and steal myself
For the next one thousand shows.

Chorus
To the east to the east
The road beneath my feet
To the west to the west
I haven't got there yet
And to the north to the north
Never to be caught
To the south to the south
My time is running out

Yes so saddle up your horses now and keep your powder dry
Cause the truth is you won't be here long
Yeah soon your going to die
To the heart, to the heart there's no time for you to waste
You wont find your precious answers now by staying in one place
Yeah by giving up the chase.

Chorus
To the east to the east
The road beneath my feet
To the west to the west
I haven't got there yet
And to the north to the north
Never to be caught
To the south to the south
My time is running out
To the south to the south
My time is running out
To the south to the south
My time is running out

I face the horizon everywhere I go
I face the horizon the horizon is my home
I face the horizon everywhere I go
I face the horizon the horizon is my home ."



"Well I guess I should confess that I am starting to get old
All the latest music fads all passed me by and left me cold
All the kids are talking slang I won't pretend to understand
All my friends are getting married, mortagages and pension plans
And it's obvious my angry adolescent days are done
And I'm happy and I'm settled in the person I've become
But that doesn't mean I'm settled up and sitting out the game
Time may change alot but some things may stay the same

And I won't sit down And I won't shut up And most of all I will not grow up
And I won't sit down
And I won't shut up
And most of all I yeah I won't grow up

Oh maturity's a wrapped up package deal so it seems
And ditching teenage fantasy means ditching all your dreams
All your friends and peers and family solomnly tell you you will
Have to grow up be an adult yeah be bored and unfulfilled
Oh when no ones yet explained to me exactly what's so great About slaving 50 years away on something that you hate, about meekly shuffling down the path of mediocrity Well if that's your road then take it but it's not the road for me
And I won't sit down
And I won't shut up
And most of all I will not grow up
And I won't sit down
And I won't shut up
And most of all I yeah I won't grow up
And I won't sit down
And I won't shut up
And most of all I will not grow up."

And if all you ever do with your life
Is photosynthesize
Then you deserve every hour of these sleepless nights
That you spend wondering when you're gonna die

Now I'll play and you sing
The perfect way for the evening to begin
Now I'll play and you sing
The perfect way for the evening to begin

And I won't sit down
And I won't shut up
And most of all yeah I won't grow up
And I won't sit down
And I won't shut up
And most of all I will not grow up
And I won't sit down
And I won't shut up
And most of all I will not grow up ."