the machine

Este intotdeauna intuneric inaintea zorilor.
Vreau un loc doar al meu. Vreau sa ne gasim linistea, noi impreuna.
Vreau sa fiu, pur si simplu.
Vreau sa nu ma mai las constransa de imprejurari.
Vreau sa pot sa imi urmez mereu inima.
Vreau ca lumea sa nu mai fie ipocrita.
Vreau sa pot juca teatru, la propriu si la figurat, seems like I lost my skills or maybe I never had them.
Vreau o cafea buna rau, dimineata, pe terasa, la soare, cu un Om zambitor si cu o carte buna pe masa.


Casa asta devine din ce in ce mai mult a noastra.
Casa asta incepe sa aiba suflet si uneori ne zambeste dar de cele mai multe ori este linistita.
Casa asta este casa noastra, cel putin pentru inca 11 luni.
Casa asta ne va gazdui primul nostru Craciun si Revelion impreuna, la locul nostru.
Casa asta va gazdui primul nostru Brad de Craciun.
Casa asta ne tine in palme visele si ne alunga cosmarurile.


In curand se va face ora de somn.
In curand va incepe o noua zi, la un nou Doctor.
In curand iar imi voi pune sperantele in ochii si sufletul in palma.
In curand o sa visez din nou.
In curand gura mea va avea si mai mult colturile in sus si nu voi mai fi trista.
In curand o vom scoate la capat.


Deocamdata e seara.
Sooner or latter in life you loose the things you love, but you got THE Love!
Deocamdata e bine aici, langa tine, sub pled, uitandun-ne la film imbratisati.
Deocamdata nu ne gandim la maine.
Suntem acum.
Deocamdata ne gandim la ce bun a fost eclaireul de azi dimineata si tarta lui Celine.
Deocamdata suntem recunoscatori pentru ceea ce avem pentru ca am fi putut avea nimic.

Imaginea nu imi apartine, este preluata de pe FB.