PH
1 stagiu
2 mémoire-uri
Nunta
Inceputul unei Carti
"tell me something girl
aren't you tired trying to fill the void?"
"I bow down to pray
I try to make the worse seem better
lord, show me the way to
Cut trough all this worn out leather"
(Lady Gaga, "Million Reasons")
California dreaming in Brasov
Intr-o zi o sa ma fac eu mare si o sa o tai de aici
O sa plec cat mai departe
O sa locuiesc in Franta...Brasovul sufletului meu
Oare ce au devenit colegii mei de facultate?
Sharky, Psyko, Anda, Andreea, Puiu&Cata, Radu&Robert, Alexandra, Iulia, Cristina, Ana
Puiu cu Mickey Mouse-ul pe urechi, batand ritmul cu femurul pe tabla de examen
Au fost niste ani minunati!
Bucuresti, iarba, Bonobo, o veche casa aristocratica, cu ferestre uriase si arbori mareti
"They agree that the see is the best place to live...
...So they live for the day 'cause tomorrow they may not be able to walk in the sky...
...Music is the healer, no matter who you are!..."
(Bonobo, "Walk in the sky")
"- Ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?"
- Doctor. Doctor in Franta."
Imi traiesc visul din copilarie dar visul se transforma mereu.
"- Ce vrei sa fii cand o sa fii mare?
- Michele Obama."
Visul se transforma, oamenii la fel, continua miscare, perpetum mobile.
Aveam un perpetum mobile cand eram adolescenta.
Ca orice lucru tanjit si obtinuit, m-am plictisit repede...
Se afișează postările cu eticheta ceai de inimi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ceai de inimi. Afișați toate postările
sâmbătă, 9 februarie 2019
miercuri, 12 octombrie 2016
Mega concertul Aerosmith 18 iunie 2010 Bucuresti
Aerosmith este una dintre sufletele mele de suflet pe care la ascult cu placere inca din generala. Vocea rugoasa a lui Steve Tyler m-a vrajit si m-a dus pe aripile vantului de nenumarate ori. Am dansat pe "Crazy" si pe "Girls of summer" de cate ori am avut ocazia sa o ascult, am plans pe "I don't wanna miss a thing", am sarit pe "Love in an elevator", am strigat din toti plamanii pe "Pink", "Walk this way" si "Dude it looks like a lady". Sunt ferm convinsa ca "Jaded" este una dintre melodiile vietii mele si imi place sa cred ca "I'm livin' on the edge".
"Dream on" mi-a insotit fiecare examen impreuna cu "Livin' on a prayer" de la Bon Jovi.
Ce mai, mi-am trait implinirile, esecurile, iubirile, despartirile, calatoriile spre centrul pamantului mereu insotita de Aerosmith.
Asa ca nu am putut rata ocazia de a-i vedea in concert la Bucuresti. Am avut sansa de a gasi un loc fix in fata scenei si de a ma bucura de o adevarata desfasurare de forte à la Aerosmith.
Asa o energie zdrobitoare, asa un glamour si miscari de scena putine banduri am. Si line up-ul a fost perfect. Ce conta ca era inainte de examene? Eu m-am dus. Si m-am si intors cu o margareta in par si cu un zambet larg cat casa poporului. Este unul dintre concertele care imi vor ramane pe veci in inima pentru ca este un grup care te castiga, pe care il admiri pentru creativitatea si constanta in ciuda lungii lor cariere (si a trecutului incarcat de addictii-la alcool,medicamente si alte droguri- impartit inconstant cu chitaristul Joe Perry), pentru rezolvarea conflictelor in intern si pentru nebunia lor vestimentara. Steven Tyler face parte din grupul Aerosmith de 46 ani si este supranumit "The demon of screamin'" si "The toxic twins" (alaturi de Joe Perry) este atat de usor sa vibrezi pe "Dream on" si "Jaded" si nu vad cum ai putea ramande indiferent la "Cryin" sau la "Janie's got a gun". Cum sa nu fii trist la sfarsitul unei relatii pe "I don't wanna miss a thing" sau pe "Hole in my soul". Eu am fost impacata pe "Nobodys fault" si vrajita pe "Rag doll".
It's a feeling. I love them!
" Dream on, dream on, dream until your dreams come true!"
Etichete:
1000 de chipuri
,
Aerosmith
,
alice in wonderland
,
bright
,
calator in timp
,
ceai de inimi
,
concert
,
detachment
,
dreaming visare
,
dude looks like a lady
,
hero
,
Joe Perry
,
Steven Tyler
duminică, 14 februarie 2016
prison break. 2. metal heart.
Everyday I go to work I feel like going on a holiday 'cause I have to pass to the metal detector gate, like at the airport.
The annoying fact is that I have like 399998665 pairs of shoes and every effin one of them makes the detector beep. Every effin day! No matter what shoes I wear, no matter of the rainy/sunny weather I beep.
The strange fact is that even when I take off my shoes and my jacket I still ring sometimes.
I guess I must have an iron heart. I always supposed it was like that.
I've got 3 hearts and ones for sale.
Social distortion, we're all a social distortion.
Three hearts as one. Lion heart. Fearless heart. Never give up!
The annoying fact is that I have like 399998665 pairs of shoes and every effin one of them makes the detector beep. Every effin day! No matter what shoes I wear, no matter of the rainy/sunny weather I beep.
The strange fact is that even when I take off my shoes and my jacket I still ring sometimes.
I guess I must have an iron heart. I always supposed it was like that.
I've got 3 hearts and ones for sale.
Social distortion, we're all a social distortion.
Three hearts as one. Lion heart. Fearless heart. Never give up!
Etichete:
1000 de chipuri
,
a song for the lovers
,
alice in wonderland
,
ceai de inimi
,
heart mechanics
,
i heard of a girl
duminică, 22 iunie 2014
man of simple pleasures
"... I'm a man, a man of simple pleasures,
I got all I need so give me whisky measures...
I've seen your future, so leave me alone in the past...
I am told the world is nearly ending
but when I look outside the birds are always singing
trying hard to pretend there's a future in your mad man rules..."
"... On meridians of madness
On the parallels of love
We try hard, run from each other
But our work is never done
I believe on a 100 dance nights
A 1000 ribbons were lost in hay
And we try to hide from each other
But we learned too well to stay ..."
I got all I need so give me whisky measures...
I've seen your future, so leave me alone in the past...
I am told the world is nearly ending
but when I look outside the birds are always singing
trying hard to pretend there's a future in your mad man rules..."
"... On meridians of madness
On the parallels of love
We try hard, run from each other
But our work is never done
I believe on a 100 dance nights
A 1000 ribbons were lost in hay
And we try to hide from each other
But we learned too well to stay ..."
Etichete:
1000 de chipuri
,
a song for the lovers
,
alice in wonderland
,
always somewhere
,
atlasul norilor
,
ceai de inimi
duminică, 1 iunie 2014
declaratie
astazi este 1 iunie si este ziua mea, a ta, a lui, a ei, a noastra.
pentru ca suntem si ramanem mereu copii.
I will never shut down my inner child.
vremea trece, cadourile se schimba, de la dulciuri la lenjerie de la Darjeeling.
de la un cico la champagne.
de la o plimbare pe jos la o plimbare in decapotabila.
de la o iesire la concert la o ... iesire la concert.
nu cred ca exista sentiment mai minunat si mai eliberator pe lumea asta decat sa ... traiesti.
dar sa traiesti asa din plin, fara frica, sa te expui, sa te decarcasezi si sa spui : "Sa vina ce o veni, eu sunt pregatita! Daca e bine, e grozav, daca e mai putin bine, e experienta!".
Mi-a luat mult timp sa accept si sa inteleg si sa aplic spusele astea. Astazi pot!
Asa ca din toamna ma apuc de cursuri de dans iar vara viitoare o sa invat sa ma dau cu parapanta!
Libertate frate, poate supraspecialitate si viata de noapte!
Visele mele se implinesc cat bat din palme sau cat clipesc!
Daca nu mai scriu atat de des inseamna ca sunt acolo si traiesc frumos!
Pace si va multumesc pentru tot.
Cu mare drag,
Dr. Madalina
pentru ca suntem si ramanem mereu copii.
I will never shut down my inner child.
vremea trece, cadourile se schimba, de la dulciuri la lenjerie de la Darjeeling.
de la un cico la champagne.
de la o plimbare pe jos la o plimbare in decapotabila.
de la o iesire la concert la o ... iesire la concert.
nu cred ca exista sentiment mai minunat si mai eliberator pe lumea asta decat sa ... traiesti.
dar sa traiesti asa din plin, fara frica, sa te expui, sa te decarcasezi si sa spui : "Sa vina ce o veni, eu sunt pregatita! Daca e bine, e grozav, daca e mai putin bine, e experienta!".
Mi-a luat mult timp sa accept si sa inteleg si sa aplic spusele astea. Astazi pot!
Asa ca din toamna ma apuc de cursuri de dans iar vara viitoare o sa invat sa ma dau cu parapanta!
Libertate frate, poate supraspecialitate si viata de noapte!
Visele mele se implinesc cat bat din palme sau cat clipesc!
Daca nu mai scriu atat de des inseamna ca sunt acolo si traiesc frumos!
Pace si va multumesc pentru tot.
Cu mare drag,
Dr. Madalina
Etichete:
"le songe du docteur"
,
ceai de inimi
,
champagne
,
furtuna
,
song to say goodbye
vineri, 31 ianuarie 2014
tablou in sepia 2
Aseara m-am uitat pe google maps ca sa vad unde este inchisoarea. Stiam ca este aproape dar nu ma asteptam sa fie doar la 5 minute, cu masina.
Am studiat cartea tehnica a masinii ca sa imi dau seama cum sa imi reprogramez ceasul si radio-ul de pe bord. Sper sa reusesc maine. E asa ca un semn, nu? Daca iti incepi bine ziua o continui tot asa! Sper sa reusesc maine sa setez corect ora si radio-ul. Da, sunt superstitioasa, ca noi toti de altfel. Stim ca o zi care incepe prost nu se termina neaparat mai bine, pentru ca uneori chiar nu depinde numai de noi.
Bun, deci ce zic maine? In primul rand trebuie sa nu uit sa stau dreapta, sa privesc in ochii, sa zambesc si sa vorbesc clar, in fraze concise. Nimanui nu ii place risipa de cuvinte. Eu, cel putin, nu o suport. Poti sa povestesti cu sens, asa cum poti bate campii fara gratie, in aceleasi 20-30 de minute. It's up to us. Apoi spun ca sunt foarte motivata (ca si restul candidatilor...), ca sunt foarte riguroasa si meticuloasa, ca am o infinita rabdare (cu pacientii doar dar asta nu o sa adaug), ca sunt umanista ("mesianica", nu-i asa cat bitch?), ca invat repede, ca am facut un an de adictologie si sunt pasionata de psihiatrie (ca fac un DU de TCC si dependente), ca am un program flexibil (si aici toate colegele cu copii pierd teren..., mda : viata ca o prada), ca vorbesc limbi straine, ca imi doresc enorm sa am ocazia sa evoluez intr-un mediu penitenciar (da, stiu, e cam sforaitor, dar e adevarat).
Si ca sunt cam disperata pentru ca mi-am pus toate sperantele in job-ul asta si ca , the usual, nu am un plan B. Inchisoarea este unicul meu plan.
Oare ce e in mintea oamenilor care aleg candidatul perfect? Ce cauta? Toti avem cam acelasi cursus post-universitar (rezidentiatul). Daca ei cauta numai doctori cu experienta nu as fi tercut de primul interviu. Deci, am o sansa reala. It's up to me. Pot sa o aud pe F. cum doarme langa mine. Ma linisteste si nelinisteste in acelasi timp respiratia ei. Demult nu mai dorm cu storurile strase, imi place sa ma trezeasca lumina zorilor. E luna plina afara, vad cum se reflecta timid luna, vad stelele mele din fosfor cum stralucesc puternice, in intuneric, in constelatii imaginate de mine. Asa ca de ce sa ma aleaga pe mine?
Adevarul este ca, la naiba, nu stiu sa va zic exact de ce sa ma alegeti pe mine. Sunt doar un om cu defecte si calitati, la fel ca toti ceilalti. Dar simt si vreau atat de mult! Simt ca trebuie sa am job-ul asta, ca asta e menirea mea! So fucking pick me and you will not regret! I will be the best prison doctor that you ever had! No bullshit here!
Doamne ajuta-ma! E curios cum devenim (mai) credinciosi cand avem nevoie de ceva. E greu sa ai constant acelasi nivel de credinta. All in all suntem o specie cam nerecunoascatoare. Sau poate ca doar eu sunt asa, poate ca altii sunt mai echilibrati.
Ceasul, ceasul, ceasul! OMG! I freak out, e ziua J!
Cu ce ma imbrac? Rochie sau pantaloni? Hmmm, e inchisoare deci pantaloni sa fie! Tocurile, bluza neagra rock. Machiajul. Parfumul. Zbor pe scari sau mai degraba ma scurg, lichefiata, pana in garaj. Pornesc masina, incerc sa reglez ora si radio-ul. Victorie! Incepe bine, hai nu te entuziasma, zen. Ok, la capatul strazii stanga la semfor, apoi urmez tramvaiul, dreapta, alt semafor, a2a la stanga. Am ajuns!? Oau, 5 minute crono ci masina. Am 20 de minute de avans. Nu-i nimic, pana gasesc exact intrarea si ajung unde trebuie, numai bine. Stau cu mainile inmanusate inclestate pe volan si ma uit la zidul imens de langa parcare, cu multe valuri de sarma ghimpata in varf.
Trec de usa galbena, intreb 2 june daca pe acolo e drumul spre dna CADRU ( nu este o gluma, cadra este sefa infirmierelor si, lucru stiut de orice novice mai putin de mine in primul stagiu ca si rezidenta, sefa SPITALULUI indirect...who runs this world? CADRA! who runs this mother fucking world? CADRA! asta ar trebui sa ne invete in ultimul an de medicina nu alte bullshituri). Mi-au zis ca am gresit usa. Fuck erau 2 usi galbene. No si cum ieseam eu cu coada intre picioare imi zic ca daca as fi fumat acum as fi tras una. Dar eu nu fumez asa ca imping celalta usa galbena unde ma intampina 2 gorile la un vorbitor. Imi cer buletinul si telefoanele si apoi ma trimit printr-o poarta ca la aeroport (unde lasi geanta, te dezbraci, exact exact ca la aeroport numai ca destinatia e inchisoarea; da, nu foarte glamour stiu). Si incep nene sa inaintez, trecand de usi care se inchideau automat in spatele meu. Una, doua, trei...do I really wanna work here? Erau asa niste coridoare cu vopsea veche, scorojita, cu panze de paianjen pe tavan. It makes you wonder! Dar mai ales zgomotul usilor care se inchideau dupa mine, una cate una, ca si cum m-ar fi separat de restul lumii si ar fi demarcat intrarea in teritoriul "celor despre care nu vorbim".
Va urma!
Am studiat cartea tehnica a masinii ca sa imi dau seama cum sa imi reprogramez ceasul si radio-ul de pe bord. Sper sa reusesc maine. E asa ca un semn, nu? Daca iti incepi bine ziua o continui tot asa! Sper sa reusesc maine sa setez corect ora si radio-ul. Da, sunt superstitioasa, ca noi toti de altfel. Stim ca o zi care incepe prost nu se termina neaparat mai bine, pentru ca uneori chiar nu depinde numai de noi.
Bun, deci ce zic maine? In primul rand trebuie sa nu uit sa stau dreapta, sa privesc in ochii, sa zambesc si sa vorbesc clar, in fraze concise. Nimanui nu ii place risipa de cuvinte. Eu, cel putin, nu o suport. Poti sa povestesti cu sens, asa cum poti bate campii fara gratie, in aceleasi 20-30 de minute. It's up to us. Apoi spun ca sunt foarte motivata (ca si restul candidatilor...), ca sunt foarte riguroasa si meticuloasa, ca am o infinita rabdare (cu pacientii doar dar asta nu o sa adaug), ca sunt umanista ("mesianica", nu-i asa cat bitch?), ca invat repede, ca am facut un an de adictologie si sunt pasionata de psihiatrie (ca fac un DU de TCC si dependente), ca am un program flexibil (si aici toate colegele cu copii pierd teren..., mda : viata ca o prada), ca vorbesc limbi straine, ca imi doresc enorm sa am ocazia sa evoluez intr-un mediu penitenciar (da, stiu, e cam sforaitor, dar e adevarat).
Si ca sunt cam disperata pentru ca mi-am pus toate sperantele in job-ul asta si ca , the usual, nu am un plan B. Inchisoarea este unicul meu plan.
Oare ce e in mintea oamenilor care aleg candidatul perfect? Ce cauta? Toti avem cam acelasi cursus post-universitar (rezidentiatul). Daca ei cauta numai doctori cu experienta nu as fi tercut de primul interviu. Deci, am o sansa reala. It's up to me. Pot sa o aud pe F. cum doarme langa mine. Ma linisteste si nelinisteste in acelasi timp respiratia ei. Demult nu mai dorm cu storurile strase, imi place sa ma trezeasca lumina zorilor. E luna plina afara, vad cum se reflecta timid luna, vad stelele mele din fosfor cum stralucesc puternice, in intuneric, in constelatii imaginate de mine. Asa ca de ce sa ma aleaga pe mine?
Adevarul este ca, la naiba, nu stiu sa va zic exact de ce sa ma alegeti pe mine. Sunt doar un om cu defecte si calitati, la fel ca toti ceilalti. Dar simt si vreau atat de mult! Simt ca trebuie sa am job-ul asta, ca asta e menirea mea! So fucking pick me and you will not regret! I will be the best prison doctor that you ever had! No bullshit here!
Doamne ajuta-ma! E curios cum devenim (mai) credinciosi cand avem nevoie de ceva. E greu sa ai constant acelasi nivel de credinta. All in all suntem o specie cam nerecunoascatoare. Sau poate ca doar eu sunt asa, poate ca altii sunt mai echilibrati.
Ceasul, ceasul, ceasul! OMG! I freak out, e ziua J!
Cu ce ma imbrac? Rochie sau pantaloni? Hmmm, e inchisoare deci pantaloni sa fie! Tocurile, bluza neagra rock. Machiajul. Parfumul. Zbor pe scari sau mai degraba ma scurg, lichefiata, pana in garaj. Pornesc masina, incerc sa reglez ora si radio-ul. Victorie! Incepe bine, hai nu te entuziasma, zen. Ok, la capatul strazii stanga la semfor, apoi urmez tramvaiul, dreapta, alt semafor, a2a la stanga. Am ajuns!? Oau, 5 minute crono ci masina. Am 20 de minute de avans. Nu-i nimic, pana gasesc exact intrarea si ajung unde trebuie, numai bine. Stau cu mainile inmanusate inclestate pe volan si ma uit la zidul imens de langa parcare, cu multe valuri de sarma ghimpata in varf.
Trec de usa galbena, intreb 2 june daca pe acolo e drumul spre dna CADRU ( nu este o gluma, cadra este sefa infirmierelor si, lucru stiut de orice novice mai putin de mine in primul stagiu ca si rezidenta, sefa SPITALULUI indirect...who runs this world? CADRA! who runs this mother fucking world? CADRA! asta ar trebui sa ne invete in ultimul an de medicina nu alte bullshituri). Mi-au zis ca am gresit usa. Fuck erau 2 usi galbene. No si cum ieseam eu cu coada intre picioare imi zic ca daca as fi fumat acum as fi tras una. Dar eu nu fumez asa ca imping celalta usa galbena unde ma intampina 2 gorile la un vorbitor. Imi cer buletinul si telefoanele si apoi ma trimit printr-o poarta ca la aeroport (unde lasi geanta, te dezbraci, exact exact ca la aeroport numai ca destinatia e inchisoarea; da, nu foarte glamour stiu). Si incep nene sa inaintez, trecand de usi care se inchideau automat in spatele meu. Una, doua, trei...do I really wanna work here? Erau asa niste coridoare cu vopsea veche, scorojita, cu panze de paianjen pe tavan. It makes you wonder! Dar mai ales zgomotul usilor care se inchideau dupa mine, una cate una, ca si cum m-ar fi separat de restul lumii si ar fi demarcat intrarea in teritoriul "celor despre care nu vorbim".
Va urma!
Etichete:
1000 de chipuri
,
always somewhere
,
anotimpurile
,
ceai de inimi
,
feelings
,
imany
,
inchisoare
,
medic de inchisoare
,
medicina umanitara
,
micul Porto
,
sepia
sâmbătă, 7 decembrie 2013
when in France
First commandment :
- trust I seek and I found in you!
Or 10 basics rules to survive in France (or the beginners guide to France) :
1) try to speak french even if you suck at it. learn the French ABC : Bonjour, s'il vous plaît, merci beaucoup, bon fin de journée/soirée, au revoir!
2) cross the street only when the light is RED
3) tip the waiter and treat it like shit. eye contact battle will always be there before taking your order and you must win it.
4) never ever try to get something done between 12h-14h (lunch break)
5) never ever yell at a person. this will just show them weakness and a huge lack of education (even if you are entitled to yell from the heart of your lungs!)
6) always smile and act polite even if you feel like stabbing someone
7) eat, eat, eat. there is nothing much that french people love and appreciate to do. after all it is a "gourmet" people
8) bring them peace offers like croissants (they're always a good start at a new working place)
9) you will not speak any other language or you will be banned
10) don't use sarcasm. they will never get it!
For further details I recommend reading :
Stephen Clarke. It's not Platon or Socrate but it gets you closer to the French way of seeing the world.
- trust I seek and I found in you!
Or 10 basics rules to survive in France (or the beginners guide to France) :
1) try to speak french even if you suck at it. learn the French ABC : Bonjour, s'il vous plaît, merci beaucoup, bon fin de journée/soirée, au revoir!
2) cross the street only when the light is RED
3) tip the waiter and treat it like shit. eye contact battle will always be there before taking your order and you must win it.
4) never ever try to get something done between 12h-14h (lunch break)
5) never ever yell at a person. this will just show them weakness and a huge lack of education (even if you are entitled to yell from the heart of your lungs!)
6) always smile and act polite even if you feel like stabbing someone
7) eat, eat, eat. there is nothing much that french people love and appreciate to do. after all it is a "gourmet" people
8) bring them peace offers like croissants (they're always a good start at a new working place)
9) you will not speak any other language or you will be banned
10) don't use sarcasm. they will never get it!
For further details I recommend reading :
Stephen Clarke. It's not Platon or Socrate but it gets you closer to the French way of seeing the world.
Etichete:
always somewhere
,
calator in timp
,
ceai de inimi
,
France
,
francezi
,
i heard of a girl
,
imagine
,
immigrant
,
solitary man
,
valerie
,
wonderlust king
vineri, 4 octombrie 2013
Boa Sorte
Tengo saudade du Bresil!
Ohwo, We're almost there, ohooo living on a prayer!
In momentele alea in care clipa se dilata, vezi toti oamenii din sala, juriul, te ridici in liniste, mergi spre biroul unde troneaza laptopul! Alegi sa ramai in picioare, ai genunchii din gelatina si palmele umede. Iti faci curaj si incepi : "Bonjour à tous, je veux vous presenter mon mémoire de DES qui porte sur..." Atunci iti dai seama ca nu esti frantuzoaica, dar e ok, it grows on you. Si pe masura ce vorbesti, uitandu-te la ei, oamenii din sala, vezi cum devin interesati si prinzi aripi, ca in reclama cu Redbull. Gata, esti acolo, ai reusit sa le captezi atentia. Easy Franck!
E cea mai mare prezentare a mea, in franceza, de pana acum si sunt tare mandra de cum a iesit! They loved it. Am avut 2 probleme tehnice la editarea mémoire-ului dar a fost ok. I am at peace. Rezultatele in 2 saptamani. Iar maine, ultimele 2 examene.
Doamne ajuta!
Jungla de la fereastra.
Jungla din spatele casei. *A se observa cele 2 lebede din spate dreapta :)
Ohwo, We're almost there, ohooo living on a prayer!
In momentele alea in care clipa se dilata, vezi toti oamenii din sala, juriul, te ridici in liniste, mergi spre biroul unde troneaza laptopul! Alegi sa ramai in picioare, ai genunchii din gelatina si palmele umede. Iti faci curaj si incepi : "Bonjour à tous, je veux vous presenter mon mémoire de DES qui porte sur..." Atunci iti dai seama ca nu esti frantuzoaica, dar e ok, it grows on you. Si pe masura ce vorbesti, uitandu-te la ei, oamenii din sala, vezi cum devin interesati si prinzi aripi, ca in reclama cu Redbull. Gata, esti acolo, ai reusit sa le captezi atentia. Easy Franck!
E cea mai mare prezentare a mea, in franceza, de pana acum si sunt tare mandra de cum a iesit! They loved it. Am avut 2 probleme tehnice la editarea mémoire-ului dar a fost ok. I am at peace. Rezultatele in 2 saptamani. Iar maine, ultimele 2 examene.
Doamne ajuta!
Jungla de la fereastra.
Jungla de la balcon.
Etichete:
1000 de chipuri
,
autumn
,
bon jovi
,
brazil
,
calator in timp
,
ceai de inimi
,
chasing cars
,
France
,
here we go again
,
medicina generala
,
noroc
joi, 12 septembrie 2013
Asteptarea
Este cea mai urata parte din proces. Asteptarea. You are just lingering between life and death, between sorrow and joy, between black and white. And what do you do while life is passing you by?

Drink a good coffee and eat à maccaron or à chataigne.

that seems to be a good option and then work you ass off to DO THINGS DONE!

and meanwhile you realize that spring moved on...this was in Mai, on my street...
and then you realize that summer moved on also....
and that autumn is here. and all that's left is some sand in your shoes, the thought of freedom, the coffee and the ...lust for life!

Drink a good coffee and eat à maccaron or à chataigne.

that seems to be a good option and then work you ass off to DO THINGS DONE!

and then you realize that summer moved on also....
and that autumn is here. and all that's left is some sand in your shoes, the thought of freedom, the coffee and the ...lust for life!
So come with me baby, have a cigar!
retro light are on and sometimes, just sometimes, old friends can turn into something else, something borrowed, something new, every me and every you. Right, Placebo?
leather jacket, black t-shirt, cut jeans...autumn is here and so are the old habits who die hard, hard, hard...
Etichete:
1000 de chipuri
,
anotimpurile
,
aventuri urbane
,
calator in timp
,
ceai de inimi
,
chataigne
,
chihlimbar
,
chillax
,
have a cigar
,
home
,
la vita e bella
,
macarons
,
man of the hour
,
summer wine
marți, 13 august 2013
hope
hope is a 4 letters word! everything that kills me makes me feel alive!
"...You can feel like a part of something if you're part of the scene
You can make your life look pretty add a little ice and gin,
Wash off the make-up and prepare the aspirin
Well you can get out of this party dress but you can't get out of this skin..."
uneori, trebuie doar sa ceri! sa te rogi din tot sufletul si sa ceri!
"...You can feel like a part of something if you're part of the scene
You can make your life look pretty add a little ice and gin,
Wash off the make-up and prepare the aspirin
Well you can get out of this party dress but you can't get out of this skin..."
uneori, trebuie doar sa ceri! sa te rogi din tot sufletul si sa ceri!
Etichete:
1000 de chipuri
,
be yourself
,
boy
,
călător în timp
,
ceai de inimi
,
chihlimbar
,
counting stars
,
declaratie pentru tine
,
despre fericire
,
furtuna
,
skin
,
the passenger
marți, 2 iulie 2013
plongé
Astazi am sarit in apa pentru prima data. Ce senzatie de eliberare, de libertate, incredibil! De pe un ponton inalt de 3 metri, direct in Marea Caraibelor. Senzatia aia ca esti intre cer si pamant...inoubliable! Apa clara ca si cristalul; nici calda, nici rece, perfection. Chipul tau in mintea mea, mereu. Poate ca nu te-am cunoscut inca sau poate ca te-am cunoscut prea bine, poate ca nu este inca momentul tau in viata mea. In apa, cu ochii larg deschisi. Bule , pesti, reciful. Sentimentul ca est super departe de tot, linistea totala. Linistea va curge-n mine. Lipsa de aer, simetria membrelor inferioare si superioare, pentru propulsarea corpului la suprafata. Prima gura de aer, senzatia de viata calda prin vene, zgomotele care incep sa (ti) revine. Apoi cursa prontre corali, ocolirea crabilor, catararea pietrelor, plaja, podul, rebemol. Si ciocolateii care cadeau in apa, pe langa noi, dupa diverse scheme aeriene imposibil de imaginat.
Super gradina botanica. Cu flori una si una. Am vazut colibrii pentru prima oara in viata mea. Pasrai colibrii asa ca la tele enciclopedia, cum vedeam la televizor cand eram mica. Sunt foarte frumoase, energice, geniale!
Piata pulsand de viata. Orasul sarac dar cu suflet mare. Papaya, guyave, mango, ananas, avem de toate. Suc de guyave...mmm...de vis! Oameni de abanos cu inima in ochii si zambetul colgate. Mame si bunici plini de dragoste. Oameni minunati, curiosi, blanzi, inteligenti, docili.
Super gradina botanica. Cu flori una si una. Am vazut colibrii pentru prima oara in viata mea. Pasrai colibrii asa ca la tele enciclopedia, cum vedeam la televizor cand eram mica. Sunt foarte frumoase, energice, geniale!
Piata pulsand de viata. Orasul sarac dar cu suflet mare. Papaya, guyave, mango, ananas, avem de toate. Suc de guyave...mmm...de vis! Oameni de abanos cu inima in ochii si zambetul colgate. Mame si bunici plini de dragoste. Oameni minunati, curiosi, blanzi, inteligenti, docili.
Etichete:
1000 de chipuri
,
always somewhere
,
bastinasi
,
caraibe
,
călător în timp
,
ceai de inimi
,
for what is worth
,
francezi
,
holidays
,
Marea Caraibelor
,
Martinica
,
martnique
,
sunny
,
vacanta
luni, 10 iunie 2013
azi
.. .si atunci te-ntreb mai stii?
cea mai frumoasa zi
a fost la-nceput cand...
nu ma puteai mintii..."
"... Alba apari si chipul tau
Clar in lumina lunii il vad mereu
Vei reveni ca ziua cantand
Voi fi mereu cu tine in gand..."
"...eu care vroiam intr-una alt si alt decor
eu care spuneam prea lesne si oricui : mi-e dor!...
... a trecut atata vreme de cand a plecat
dar abia acum imi e drag cu adevarat
abia acum cand locuieste doar la mine-n gand
il iubesc mai mult decat oricand..."
iar apoi "vine o zi"...o alta zi nascuta din noapte, scaldata in lumina si minuni :
" ...nimeni n-a stiut cand a inceput
nimeni cand s-a terminat..."
"...n-am stiut ca fericirea nu se cumpara
cu toate ca am vrut..."
uita-te-n jur
uita-te cu ochii larg deschisi
se calca pe cadavre
din ura se nasc copii ale razboaielor
sodoma si gomora pe pamant
apoi iesi, te misti,
iei o gura de otrava colorata
incepi sa vezi kaleidoscoape
sa ai flash backuri si
iti spui ca
in the end
it's not that bad
te simti ca omul de tinichea
tout se passe et te depasse
encore, encore, encore
yes! but again you were faking
stand if you don't
stand if you do
and be true
'cause a lot are not
vise colorate cu degetele inmuiate-n praf de stele
unicorni si vise si lumina!
speranta firava ramane-n cutie!
de fapt, in a manner of speaking, nu am chef azi!
cea mai frumoasa zi
a fost la-nceput cand...
nu ma puteai mintii..."
"... Alba apari si chipul tau
Clar in lumina lunii il vad mereu
Vei reveni ca ziua cantand
Voi fi mereu cu tine in gand..."
"...eu care vroiam intr-una alt si alt decor
eu care spuneam prea lesne si oricui : mi-e dor!...
... a trecut atata vreme de cand a plecat
dar abia acum imi e drag cu adevarat
abia acum cand locuieste doar la mine-n gand
il iubesc mai mult decat oricand..."
iar apoi "vine o zi"...o alta zi nascuta din noapte, scaldata in lumina si minuni :
" ...nimeni n-a stiut cand a inceput
nimeni cand s-a terminat..."
"...n-am stiut ca fericirea nu se cumpara
cu toate ca am vrut..."
uita-te-n jur
uita-te cu ochii larg deschisi
se calca pe cadavre
din ura se nasc copii ale razboaielor
sodoma si gomora pe pamant
apoi iesi, te misti,
iei o gura de otrava colorata
incepi sa vezi kaleidoscoape
sa ai flash backuri si
iti spui ca
in the end
it's not that bad
te simti ca omul de tinichea
tout se passe et te depasse
encore, encore, encore
yes! but again you were faking
stand if you don't
stand if you do
and be true
'cause a lot are not
vise colorate cu degetele inmuiate-n praf de stele
unicorni si vise si lumina!
speranta firava ramane-n cutie!
de fapt, in a manner of speaking, nu am chef azi!
Etichete:
1000 de chipuri
,
a song for the lovers
,
alexandru andries
,
ceai de inimi
,
celelalte cuvinte
,
dreaming visare
,
ducu bertzi
,
feelings
,
holograf
,
music video
,
nouvelle vague
,
on how life is
,
riders on the storm
luni, 27 mai 2013
pms
Despre acea perioada a lumii in care fiecare femeie isi doreste sa nu se fii nascut.
Genul de intrebari care te lovesc cu viteza unor asteroizi ca apoi sa te lase speechless. din pacate pentru o perioada prea scurta pentru tine si pentru anturajul tau. genul ala de relatie love hate care face 1000 de tripluri tzuluc on and on and onandonandonandonnnnnnn!

Atunci cand iti sta mintea in loc, la propriu, si cand se ajune la conversatii penibile chiar si cu oameni care nu iti sunt apropiati dar au nesansa de a se afla in preajma ta in ACEA perioada a lunii :
- te iubesc pentru ca esti proasta dar pe de alta parte esti docila ca o vitelusa deci te pot folosi !!! ( gen wtf did i just say!!!!)
- sau catre sef : " nu sunt absolut deloc cu punctul dumneavostra de vedere si cred ca mai bine ati spune ca nu aveti chef sa va faceti treaba! " ( wtf ! wtf! WTF DID I JUST SAY!!! I should start searching a new job as in right now!)
- sau catre colega de apartament : "sunt deprimataaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!! a look a butterfly! nu am apa deloc si nici caldura si ma simt mizerabilllllllllllll!!!" ( dupa ce ea a lucrat 10 ore la urgente si tu ai facut DOAR scrisori de iesire toata ziua!)
- sau catre colegii de masa, la pranz, mica pauza de détente : " ati auzit de pacientul ala care s-a aruncat de la etajul 3? a murit pe loc. dupa ce i-au explodat organele interne!" ( pause for effect!)
- sau catre infirmiera : " de obicei esti nu foarte rapida dar azi te intreci pe tine!" ( = signing your death sentence)
- catre bucatar : " am mancat saptamana trecuta la un SUPER ( emfaza pe SUPER resto) dar azi TREBUIE sa mananc aici. dar e ok. vineri mancam iar la vietnamian!" ( probabil ca imi va scuipa in mancare pentru restul de 5 luni de stagiu care imi raman dar c'est pas grave).

si uite asa distrugi pacea lumii cu pmsul tau de 2 bani!
cu relatia ta mai mult decat destructiva ... sunt grasa, nu mai trebuie sa mananc...mmmmmm...ce mananci acolo??? torrrrrrrrrrt? de ciocolataaaaaaaaaaaaaaa? ah nu, nu vreau sa gust, je tienne à ma ligne, ok daca insisti, doar o muscatura ( * evident ca il vaduvesti pe "fraer" de felia de tort, lasa, sa invete, viata e grea!)

love/hate circle.
and for the gentle men :
* nici una dintre imaginile de mai sus nu imi apartin, dar cum e acea perioada a lunii : " I don't f..... care!"
Etichete:
1000 de chipuri
,
anti wave
,
ceai de inimi
,
death and his friends
,
despicable me
,
everybody hurts
,
friends
,
funny pictures
,
PMS
duminică, 14 aprilie 2013
13 ganduri bune
vorbe, gesturi, fapte, lucuri...bune, de suflet :
1. curcubeul vazut la sfarsitul unei zile ploioase, de munca, in care banii au tacut
2. oamenii care se dadeau jos din masini, autostrada incremenita ca sa fotografieze curcubeul
3. prima incercare de reducere a unei luxatii de umar, reusita

4. multumiri sincere, diagnostice reusite, puterea de a zice : "Nu! Pana aici!"
5. infirmierele care alearga cu mancarea si ceaiul dupa tine
6. caldura care incepe sa vina si minunatul soara dupa cea mai lunga si gri iarna!
7. un zambet timid, un ras sincer
8. genialul balcon cu vedere la canal, rate, lebede si castori
9. o seara intre prieteni
10. oameni pierduti si regasiti
11. implinirea altora, la care ai participat un pic si tu
12. un radio bun
13. familia e familie!
I wish I could have loved you more by Candy Pain...
"...For the crown you've placed upon my head feels too heavy now
And I don't know what to say to you but I'll smile anyhow
And all the time I'm thinking, thinking
I want to be a hunter again
I want to see the world alone again
To take a chance on life again
So let me go..."
1. curcubeul vazut la sfarsitul unei zile ploioase, de munca, in care banii au tacut
2. oamenii care se dadeau jos din masini, autostrada incremenita ca sa fotografieze curcubeul
3. prima incercare de reducere a unei luxatii de umar, reusita

4. multumiri sincere, diagnostice reusite, puterea de a zice : "Nu! Pana aici!"
5. infirmierele care alearga cu mancarea si ceaiul dupa tine
6. caldura care incepe sa vina si minunatul soara dupa cea mai lunga si gri iarna!
7. un zambet timid, un ras sincer
8. genialul balcon cu vedere la canal, rate, lebede si castori
9. o seara intre prieteni
10. oameni pierduti si regasiti
11. implinirea altora, la care ai participat un pic si tu
12. un radio bun
13. familia e familie!
I wish I could have loved you more by Candy Pain...
"...For the crown you've placed upon my head feels too heavy now
And I don't know what to say to you but I'll smile anyhow
And all the time I'm thinking, thinking
I want to be a hunter again
I want to see the world alone again
To take a chance on life again
So let me go..."
Etichete:
1000 de chipuri
,
calator in timp
,
candy pain
,
ceai de inimi
,
chillax
,
dido
,
friends
,
furtuna
,
future
,
music.videos
,
no doubt
,
U2
sâmbătă, 23 februarie 2013
Brumarel
"Sometimes I need some time...on my
Own
Sometimes I need some time...all alone
Everybody needs some time...
On their own
Don't you know you need some time...all alone
We've been through this such a long long time
Just tryin' to kill the pain
But lovers always come and lovers always go
An no one's really sure who's lettin' go today
Walking away..."
Linistea se-asterne peste camera solara. Stelele si luna imi lumineaza calea. Nu stiu care cale dar calea! When you don't know where you are going any road will take you there.
Linistea curge-n mine.
Aerul este greu ca plumbul si apasa pe mine, la fel ca-n ultimele 3 luni, parca un pic mai greu acum.
O pana daca ar cadea acum in linistea de gheata ar sparge in mii de cadre tabloul nemiscat al inimii mele.
Sufletul este inca acolo. Obosit, ciopartit, insangerat dar este.
I know that you can love me when there is no one left to blame.
Cat te-am iubit, cat te-am vegheat, cat te-am strans in brate ca sa nu te pierd si tot te-am pierdut. Zi de zi, alunecai spre alte ape intunecate.
Se spune ca in viata primim ceea ce meritam. Ca roata e rotunda. Ca there is no wrong, there is no right, the circle only has one side. Oare pentru ce am platit eu acum? Sau tu? De ce am platit noi?
Sing, sing, sing, siiiing!
Cant ca sa imi aud vocea, asa cum scriu ca sa nu ma pierd, ca sa cresc!
Asa cum acum nu pot sa dorm, ma gandesc la El, ce mult l-am iubit, nici nu stie.
Cat de greu mi-a fost si imi este...dar cum hotararea ma ajuta sa merg mai departe.
Hotararea si speranta in ceva mai mult pentru El, pentru mine.
Etichete:
1000 de chipuri
,
ceai de inimi
,
El
,
furtuna
,
guns `n' roses
,
i remeber you
,
on how life is
,
travis
,
wonderlust king
duminică, 17 februarie 2013
3 ingeri
" 3 ingeri zboara-n asfintit
doi tac si unul a grait :
e liniste atat de mare,
aud cum se deschide-o floare."
Va multumesc, Dna Zaharia ( educatoarea mea, decedata).
Etichete:
1000 de chipuri
,
ceai de inimi
,
copilarie
,
this is the life
,
time
marți, 8 ianuarie 2013
din monstrii si oameni
"... Some days I can't even dress myself
It's killing me to see you this way
Soon it will all be over, and buried with our past
We used to play outside when we were young
And full of life and full of love
Some days I feel like I'm wrong when I am right
Your mind is playing tricks on you my dear
You're gone, gone, gone away
I watched you disappear
All that's left is a ghost of you
Now we're torn, torn, torn apart
There's nothing we can do
Just let me go, we'll meet again soon
Now wait, wait, wait for me
Please hang around
I'll see you when I fall asleep..."
Iar monstrii de sub patul meu nu ma lasa, imi tulbura somnul lin, ma iau in ghearele lor si ma joaca, asemenea unei marionete. Alouette, alouette... Au toate culorile intunericului si nici macar nu cred ca sunt rai monstrii astia, sunt doar tristi. Exista vampiri energetici. Inainte nu credeam asta, acum cred. Explicatia este trista si nu merita expusa aici. Bref, monstrii astia eu cred ca nu asteapta decat un motiv ca sa fie fericiti dupa care isi vor lasa in urma adaposturile intunecoase si vor iesii in lumina. Eu asa cred.
Da, sunt o visatoare incurabila si am nevoie de speranta asa cum am nevoie de oxigen. Ma hranesc zi de zi din zambete, maini maiestre si pricepute care pun diagnostice la minut, sperante si culori.
Problema este ca suntem in mijlocul iernii, este fri, frig, ploua in loc sa ninga si parca totul este pe dos. Au disparut culorile, zambetele oamenilor, de speranta nu mai zic. Zace ingropata la six feet under. Iar mainile maiestre imi ating sufletul dar nu mai ajung ca sa ma aduca la suprafata.
"... And it hurts too much to see you
And how you left yourself behind
You know I wouldn't want to be you
Now there's a hell I can't describe..."
Asa ca dorm prost si deseori insuficient pt ca nu reusesc sa adorm inainte de miizeul noptii. Dimineata, mananc pe fuga, la pranz mananc pe fuga seara la fel. Viata de medic. Era zicala aia cum ca : " Nu fa ce face preotul, fa ce zice el!". Cam asa si cu doctorii. Miscare 0. Stress pana in plafon. Astept primavara. Am devenit cinica. Acum am inteles si am acceptat ca nu poti sa ai nota 10 pe toate planurile. Am invatat ca uneori mai trebuie sa si pierzi. Si ca daca un lucru e stricat si nu mai merge, uneori nu merita reparat. Poate ca nu era facut sa mearga inca de la inceput. Si nu e vina nimanui ca tot ce arde cu flacara se mistuie tot atat de repede...
Recent am vorbit cu Ursii, prietenii mei din Cehia, m-au invitat la ei. Daca as putea, as zbura si in momentul asta. Dar nu se poate. Asa ca raman cu speranta ca ii voi revedea candva si ca ma voi umple din nou cu energie pozitiva din fantana lor nesecata.
Cum inteleg acum mai bine ca niciodata ce vroia sa zica profa de chimie din liceu cu "oamenii simpli".
Si ce bine inteleg acum ca uneori you have to let it go. If it's broken it was never meant to be.
"... I was the one who gave you everything
The one who took the fall
You were the one who would do anything
The one who can't recall..."
Calduri mari, mon chér!
It's killing me to see you this way
Soon it will all be over, and buried with our past
We used to play outside when we were young
And full of life and full of love
Some days I feel like I'm wrong when I am right
Your mind is playing tricks on you my dear
You're gone, gone, gone away
I watched you disappear
All that's left is a ghost of you
Now we're torn, torn, torn apart
There's nothing we can do
Just let me go, we'll meet again soon
Now wait, wait, wait for me
Please hang around
I'll see you when I fall asleep..."
Iar monstrii de sub patul meu nu ma lasa, imi tulbura somnul lin, ma iau in ghearele lor si ma joaca, asemenea unei marionete. Alouette, alouette... Au toate culorile intunericului si nici macar nu cred ca sunt rai monstrii astia, sunt doar tristi. Exista vampiri energetici. Inainte nu credeam asta, acum cred. Explicatia este trista si nu merita expusa aici. Bref, monstrii astia eu cred ca nu asteapta decat un motiv ca sa fie fericiti dupa care isi vor lasa in urma adaposturile intunecoase si vor iesii in lumina. Eu asa cred.
Da, sunt o visatoare incurabila si am nevoie de speranta asa cum am nevoie de oxigen. Ma hranesc zi de zi din zambete, maini maiestre si pricepute care pun diagnostice la minut, sperante si culori.
Problema este ca suntem in mijlocul iernii, este fri, frig, ploua in loc sa ninga si parca totul este pe dos. Au disparut culorile, zambetele oamenilor, de speranta nu mai zic. Zace ingropata la six feet under. Iar mainile maiestre imi ating sufletul dar nu mai ajung ca sa ma aduca la suprafata.
"... And it hurts too much to see you
And how you left yourself behind
You know I wouldn't want to be you
Now there's a hell I can't describe..."
Asa ca dorm prost si deseori insuficient pt ca nu reusesc sa adorm inainte de miizeul noptii. Dimineata, mananc pe fuga, la pranz mananc pe fuga seara la fel. Viata de medic. Era zicala aia cum ca : " Nu fa ce face preotul, fa ce zice el!". Cam asa si cu doctorii. Miscare 0. Stress pana in plafon. Astept primavara. Am devenit cinica. Acum am inteles si am acceptat ca nu poti sa ai nota 10 pe toate planurile. Am invatat ca uneori mai trebuie sa si pierzi. Si ca daca un lucru e stricat si nu mai merge, uneori nu merita reparat. Poate ca nu era facut sa mearga inca de la inceput. Si nu e vina nimanui ca tot ce arde cu flacara se mistuie tot atat de repede...
Recent am vorbit cu Ursii, prietenii mei din Cehia, m-au invitat la ei. Daca as putea, as zbura si in momentul asta. Dar nu se poate. Asa ca raman cu speranta ca ii voi revedea candva si ca ma voi umple din nou cu energie pozitiva din fantana lor nesecata.
Cum inteleg acum mai bine ca niciodata ce vroia sa zica profa de chimie din liceu cu "oamenii simpli".
Si ce bine inteleg acum ca uneori you have to let it go. If it's broken it was never meant to be.
"... I was the one who gave you everything
The one who took the fall
You were the one who would do anything
The one who can't recall..."
Calduri mari, mon chér!
Etichete:
1000 de chipuri
,
always somewhere
,
bitter end
,
călător în timp
,
ceai de inimi
,
detachment
,
guns `n' roses
,
november rain
,
of monster and men
,
storm
,
street of dreams
,
the dreamer
duminică, 6 ianuarie 2013
try
"why do we fall in love so easy?
even when it's not fine.
but just because it burns
it doesn't mean that you'll die
you got to get up and try..."
Revin la P!nk. Imi amintesc inca prima caseta care a facut praf urechile alor mei si butonul de rewind al radio casetofonului nostru SHARP :) 18 wheeler, dear diary, lonely girl, missunderstood... Intotdeauna mi-a placut stilul ei si faptul ca she didn't have to fake it. Iar videoclipul asta este arta pura. Atatea semnificatii in acest dans visceral incat te ia cu fiori. Eu cred ca m-am uitat la video cam o ora, prima oara, over and over again, it's hypnotic!
Introducing ( although she doesn't need further introductions) :
even when it's not fine.
but just because it burns
it doesn't mean that you'll die
you got to get up and try..."
Revin la P!nk. Imi amintesc inca prima caseta care a facut praf urechile alor mei si butonul de rewind al radio casetofonului nostru SHARP :) 18 wheeler, dear diary, lonely girl, missunderstood... Intotdeauna mi-a placut stilul ei si faptul ca she didn't have to fake it. Iar videoclipul asta este arta pura. Atatea semnificatii in acest dans visceral incat te ia cu fiori. Eu cred ca m-am uitat la video cam o ora, prima oara, over and over again, it's hypnotic!
Introducing ( although she doesn't need further introductions) :
Etichete:
a song for the lovers
,
calator in timp
,
ceai de inimi
,
dance
,
insomnia
,
pink
,
somewhere over the rainbow
vineri, 4 ianuarie 2013
iris, iris steaua mea
și nu vreau ochii să-i închid
cu lacrimi obrazul tău ating,
să nu uit o clipă din iubirea ta...
ore-n șir să te privesc
când adormi,
eu mă trezesc
și nu vreau ochii să-i închid
iar depărtarea s-o cuprind
nici în somnul meu nu vreau ca să te uit...
un cer senin aș vrea să fim,
fără nori va fi mereu!
iubirea ta e grea
și ne va sufoca
iubirea mea-i un dar
și nu e în zadar
o,da, e magic
VINO CU MINE ACUM
PRIN ANII CARE VIN
VINO CU MINE ȘI LASĂ
CERUL CA DESTIN
Iris e Iris nu sunt foaarte multe de zis, este formatia mea de suflet si atat.
Daca zici adolescenta zici Iris.
Daca zici prietenie zici Iris.
Daca zici emigrare zici Iris.
Daca zici durere sau iubire zici Iris.
Iar facultate inseamna tot Iris.
Iris, Iris steaua mea!
Iar victorie inseamna de asemenea Iris.
Are un gust dulce-acrisor Franta. De cele mai multe ori este mai mult amar decat dulce sa nu fii in tara ta dar uneori este for the best. We all do choises. The most important is to stick to 'em if we believe that it is the real deal, not the funny rapped faked presents gave away by crazy clowns.
We are the only ones that know what's best for us : not the neighbour, not our parents, not our bf/gf, not our friends. Us just us. We need to find our path by ourselves. To discover our innerself. And only when we will be stripped by all our layers we'll be true to us and to others.
Shine away crazy star, crazy diamand!
cu lacrimi obrazul tău ating,
să nu uit o clipă din iubirea ta...
ore-n șir să te privesc
când adormi,
eu mă trezesc
și nu vreau ochii să-i închid
iar depărtarea s-o cuprind
nici în somnul meu nu vreau ca să te uit...
un cer senin aș vrea să fim,
fără nori va fi mereu!
iubirea ta e grea
și ne va sufoca
iubirea mea-i un dar
și nu e în zadar
o,da, e magic
VINO CU MINE ACUM
PRIN ANII CARE VIN
VINO CU MINE ȘI LASĂ
CERUL CA DESTIN
Iris e Iris nu sunt foaarte multe de zis, este formatia mea de suflet si atat.
Daca zici adolescenta zici Iris.
Daca zici prietenie zici Iris.
Daca zici emigrare zici Iris.
Daca zici durere sau iubire zici Iris.
Iar facultate inseamna tot Iris.
Iris, Iris steaua mea!
Iar victorie inseamna de asemenea Iris.
Are un gust dulce-acrisor Franta. De cele mai multe ori este mai mult amar decat dulce sa nu fii in tara ta dar uneori este for the best. We all do choises. The most important is to stick to 'em if we believe that it is the real deal, not the funny rapped faked presents gave away by crazy clowns.
We are the only ones that know what's best for us : not the neighbour, not our parents, not our bf/gf, not our friends. Us just us. We need to find our path by ourselves. To discover our innerself. And only when we will be stripped by all our layers we'll be true to us and to others.
Shine away crazy star, crazy diamand!
Etichete:
calator in timp
,
ceai de inimi
,
educatie
,
exil
,
feelings
,
franta
,
into the wild
,
iris
,
la mecanique du coeur
,
rock
,
romania
,
steaua mea
,
sweet child of mine
sâmbătă, 8 decembrie 2012
stare de spirit
azi m-am trezit usor intoarsa pe dos, ca si ieri de altfel, ca si ultimele luni din viata mea imi veti spune. nu pot sa va contrazic. I can't shake this feeling that something is going wrong. that I am on the other side of the island, the boring and the not so shiny one. El dormea si am stat un pic sa il privesc. E chinuit si in somn si in viata reala, he can't shake his demons. Eventually they will get him. Apoi am facut cateva nimicuri prin casa. Am citit o tura. Am incercat sa imi fac de mancare dar toate oalele, tigaile, tavile, ceainicele s-au rasculat impotriva mea si era sa ma ard de vreo 2 ori. Apoi a venit intrebarea : "cand te apuci de invatat"? Cred ca asta a fost bonboana de pe coliva. Pentru ca, you see, sometimes it gets so hard...uneori am impresia ca nu mai pot sa invat, ca am atins saturatia, ca nu mai am rabdare, ca nu mai pot si gata. De unde inca o caruta de frustrari! Cum adica NU MAI POT??? Adica eu sunt prosta, nu mai intra, care-i faza, eu nu stiu sa merg pe tocuri? Probabil ca de vina e si stilul meu de invatat, in liniste totala, la biroul meu, in lumina, habar nu am.
Si nu ma simt prea ajutata, nu pot trai in nervi, frustrari, negru, pesimism, nu pot!
Si nu pot sa explic sentimentul asta care ma bantuie, nici nodul de lacrimi care sta sa curga in orice moment, nici greutatea care ma apasa pe piept la fiecare respiratie. Eu nu mai vreau, nu mai pot, nu mai stiu. Punct. Vreau ceva nou, o veste buna, un lucru care sa ma faca sa merg mai departe, sa fiu Eu din nou.
Ar trebui sa depasesc starea asta si uneori reusesc, as avea indrazneala sa zic chiar : de cele mai multe ori. Si apoi vine un val care ma doboara, out of nowhere.
Probabil ca devenit obositor si pentru cei din jurul meu sa ma vada "transformata". Multi nu inteleg, majoritatea. Iar telefonul nu mai suna ca altadata ca sa "ies in oras". Oamenii nu iti acorda timp ca sa fii slab , sa fii dezarmat, asa cum suntem toti la un moment dat, in viata noastra. Asa ca stau in casa si astept sa imi treaca. Si chiar daca suna, uneori nu mai ai puterea sa zici "Da!". Ai ajuns omul ala pe care il urasti pentru ca nu il intelegi, care nu iese pentru ca e prea ocupat sa stea acasa sa faca nimic.
In the end, we are just moods.
In the end, there are no friends, just people that we meet at some point in our lives, with whom we share stuff, and then we pass the point. Asta ar trebui cel putin sa reusesc sa cred, atunci cand imi e greu sa le dau drumul oamenilor la care tin.
Video luat de pe youtube.
Imagine preulata de pe face book.
Melodia asta am ascultat-o pe repeat cand mi-am dat cambridgeul, pe parcursul celor 3 zile de probe. That I will not forget!
Si nu ma simt prea ajutata, nu pot trai in nervi, frustrari, negru, pesimism, nu pot!
Si nu pot sa explic sentimentul asta care ma bantuie, nici nodul de lacrimi care sta sa curga in orice moment, nici greutatea care ma apasa pe piept la fiecare respiratie. Eu nu mai vreau, nu mai pot, nu mai stiu. Punct. Vreau ceva nou, o veste buna, un lucru care sa ma faca sa merg mai departe, sa fiu Eu din nou.
Ar trebui sa depasesc starea asta si uneori reusesc, as avea indrazneala sa zic chiar : de cele mai multe ori. Si apoi vine un val care ma doboara, out of nowhere.
Probabil ca devenit obositor si pentru cei din jurul meu sa ma vada "transformata". Multi nu inteleg, majoritatea. Iar telefonul nu mai suna ca altadata ca sa "ies in oras". Oamenii nu iti acorda timp ca sa fii slab , sa fii dezarmat, asa cum suntem toti la un moment dat, in viata noastra. Asa ca stau in casa si astept sa imi treaca. Si chiar daca suna, uneori nu mai ai puterea sa zici "Da!". Ai ajuns omul ala pe care il urasti pentru ca nu il intelegi, care nu iese pentru ca e prea ocupat sa stea acasa sa faca nimic.
In the end, we are just moods.
In the end, there are no friends, just people that we meet at some point in our lives, with whom we share stuff, and then we pass the point. Asta ar trebui cel putin sa reusesc sa cred, atunci cand imi e greu sa le dau drumul oamenilor la care tin.
Video luat de pe youtube.
Imagine preulata de pe face book.
Melodia asta am ascultat-o pe repeat cand mi-am dat cambridgeul, pe parcursul celor 3 zile de probe. That I will not forget!
Etichete:
1000 de chipuri
,
always somewhere
,
believe in me
,
ceai de inimi
,
despicable me
,
despre fericire
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)


.jpg)










