este o problema spinoasa asta cu patria muma.
ca sa fie clar de la inceput : eu iubesc Romania, dar nu prea imi plac romanasii care o populeaza.
eu am o convingere : ca daca toata lumea si-ar face treaba corect, la nivel individual, tara ar merge mai bine.
cert, este greu cand vezi ca toata lumea in jurul tau fura, injura, urla, (te) ridiculizeaza.
smecherii astia noi asa un fel de ciocoi vechi. ei nu rezolva ci (te) rezolva.ei nu explica ci urla marlaneste. nu muncesc ci "invart smenarii". nu vorbesc "dau cu papagalul".
iar tu biet om cu scoala multa si degeaba esti un nimeni, un zero barat.
iar copiii, of copiii, bietii copiii, ce exemple au ei. de fapt nu au. si cum sa cresti frumos in altfel de conditii?
toti vor imbogatire rapida, masini de lux, munca putina. nu exista asa ceva.
nici un imperiu nu s-a caldit pe vant.
vrei bani, trebuie sa muncesti. asta este adevarul. nu exista alta cale. cel putin, eu asa am fost invatata.
ma simt uneori ridicola, depasita. nu inteleg mentalitatea din ziua de azi.
nu imi place sa tip, sa dau cu pumnu-n masa sau sa ma bat cu pumnii in piept.
nu ma laud singura si nu ma pot baga sub pielea cuiva.
nu pot pupa in fund pe nimeni.
si nu imi place sa fiu lingusita. scurt pe 2.
si atunci incep sa cred in "Omul macaroana" scris de Alina Mandru.
dar despre "Omul macaroana" al Alinei, data viitoare.
vineri, 5 aprilie 2013
sunt roman,caut tara
Etichete:
1000 de chipuri
,
immigrant
,
live and let die
,
omul macaroana
,
parinti si copii
,
politically corect
,
riders on the storm
,
romania
,
Romanica
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(
Atom
)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu