Fuck this world I'm going back to wonderland!
Who would have thought that finding a 4 rooms apartment in Strasbourg could be such an exhausting adventure?!
Soon, soon...
Se afișează postările cu eticheta riders on the storm. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta riders on the storm. Afișați toate postările
marți, 6 mai 2014
state of mind
I need to find my way back home again so I can be with my family and my friends.
Fuck this world I'm going back to wonderland!
Who would have thought that finding a 4 rooms apartment in Strasbourg could be such an exhausting adventure?!
Soon, soon...
Fuck this world I'm going back to wonderland!
Who would have thought that finding a 4 rooms apartment in Strasbourg could be such an exhausting adventure?!
Soon, soon...
vineri, 25 aprilie 2014
and I wanna
" And I wanna kiss you
make you feel alright
I'm just so tired to share my nights
I wanna cry and I wanna love
But all my tears have been used up...on another love..."
why do all the good girls only want the bad boys?
just once I should not set for the wicked one.
just once... but then again " russian roulette is not the same without a gun and baby if it's love if ain't rough than it's not fun!".
luni, 10 februarie 2014
mercy
Scrisoarea unui doctor chirurg roman, plecat in franta, catre prietenul sau anatomo-patolog, ramas in romania :
"*Dacă eşti norocos, bisturiul care îţi deschide abdomenul are la capăt un medic plătit de statul român cu 700 de euro. Chirurgul cu 30 de ani de experienţă, doctor în ştiinţemedicale, care şi-a petrecut ultimii 40 de ani dînd examene şi căruia mii de semeni îi datorează viaţa, primeşte lunar jumătate din cravata lui Gigi Becali. Mâna lui, care îţi cotrobăie prin torace, ar putea avea acel tremurat pe care ţi-l dă călătoria cu tramvaiul şi care e amintit, la parastasul bolnavului, cu formula «n-a avut zile".
După 20 de ani de gărzi, urgenţe şi studiu neîntrerupt, rezidentul va ajunge şi el medic specialist, plătit lunar cu un sfert din poşeta Robertei Anastase, dar pînă atunci se poate bizui doar pe cei 200 de euro de la stat, adică cu rujul. În fiecare an, România pierde mii de medici, fără ca pacientul de la Cotroceni sau doctorul din Palatul Victoria să poată trata în mod serios această hemoragie. Din 2007 şi pînă în februarie 2013, peste 23.000 de medici şi peste 15.000 de asistenţi medicali au părăsit ţara, cu un vîrf de 16.500 în 2011, cînd preşedintele Băsescu le-a recomandat o carieră în Occident. Din cei cam 45.000 de medici rămaşi în ţară să se lupte cu biletul de metrou şi cu ratele la frigider, 4.670 au peste 60 de ani, 8.716 au între 50 şi 60 de ani, 10.718 au între 40 şi 50 de ani, iar restul se pregătesc să îmbătrânească în ţări unde medicul specialist îşi permite să conducă aceleaşi maşini ca Marian Vanghelie. Sunt 223 de medici la suta de mii de locuitori în România, cifră care ne salvează de ultimul loc în UE, dar nu şi de penultimul. Toate aceste simptome arată că cea mai răspîndită boală a românului ajuns la putere e durerea în cur.
Ca urmare, Guvernul Ponta a anunţat tăieri la bugetul Sănătăţii, aşa cum anunţi că unui ciung îi tai şi cealaltă mînă, fiindcă e şchiop şi nu te poate ajunge. Sîntem în plină filozofie a filmelor de comando. Misiunea FMI trebuie dusă la capăt, iar populaţia rănită poate fi abandonată în ghearele studenţilor medicinişti de la « itu Maiorescu". Fireşte, peste un deceniu, vor mai fi şi veterinarii de la "Spiru Haret" o opţiune, dar, în mare, tratamentul medical în România se anunţă un fel de 6 din 49, cu şanse ceva mai puţine. Oamenii bogaţi ai acestei ţări n-au însă a se teme. Medicii români îi aşteaptă la Viena, la Milano, la Londra, la Paris. Aşa cum au făcut-o şi pînă acum, preşedinţii, premierii, deputaţii, primarii şi senatorii îşi vor îngriji bila, şalele sau prostata în clinici unde o zi de spitalizare poate egala comisionul de la Hidroelectrica. Dacă ai furat cum se cuvine, ai acolo acces la cea mai înaltă ştiinţă medicală, cea care poate transforma un cadavru în politicianul reînviat şi lacom din care provine. Printr-un transplant secret, banii trec din buzunarul amărîtului care plăteşte taxe în punga hoţului care i-a zîmbit fals şi nemuritor din afişele de campanie. Viaţa are preţul ei. De fapt, Videanu nu conduce un Mercedes, ci se plimbă într-un transplant de ficat. Voiculescu nu locuieşte într-un palat, ci într-un tratament de leucemie pentru douăzeci de copii. Cît despre costumul scump al pesedistului Rizea, uitaţi-vă bine: individul umblă îmbrăcat într-un set complet de analize, la tarifele din Germania. Fără medici, în ţară vor rămîne doar pactul de coabitare şi moartea.
Întrebarea e: o mai crede Dumnezeul românilor în Înviere? Sau, îngrijorat şi el de exodul medicilor, s-o duce să se caute de sănătate la Paris?*
"*Dacă eşti norocos, bisturiul care îţi deschide abdomenul are la capăt un medic plătit de statul român cu 700 de euro. Chirurgul cu 30 de ani de experienţă, doctor în ştiinţemedicale, care şi-a petrecut ultimii 40 de ani dînd examene şi căruia mii de semeni îi datorează viaţa, primeşte lunar jumătate din cravata lui Gigi Becali. Mâna lui, care îţi cotrobăie prin torace, ar putea avea acel tremurat pe care ţi-l dă călătoria cu tramvaiul şi care e amintit, la parastasul bolnavului, cu formula «n-a avut zile".
După 20 de ani de gărzi, urgenţe şi studiu neîntrerupt, rezidentul va ajunge şi el medic specialist, plătit lunar cu un sfert din poşeta Robertei Anastase, dar pînă atunci se poate bizui doar pe cei 200 de euro de la stat, adică cu rujul. În fiecare an, România pierde mii de medici, fără ca pacientul de la Cotroceni sau doctorul din Palatul Victoria să poată trata în mod serios această hemoragie. Din 2007 şi pînă în februarie 2013, peste 23.000 de medici şi peste 15.000 de asistenţi medicali au părăsit ţara, cu un vîrf de 16.500 în 2011, cînd preşedintele Băsescu le-a recomandat o carieră în Occident. Din cei cam 45.000 de medici rămaşi în ţară să se lupte cu biletul de metrou şi cu ratele la frigider, 4.670 au peste 60 de ani, 8.716 au între 50 şi 60 de ani, 10.718 au între 40 şi 50 de ani, iar restul se pregătesc să îmbătrânească în ţări unde medicul specialist îşi permite să conducă aceleaşi maşini ca Marian Vanghelie. Sunt 223 de medici la suta de mii de locuitori în România, cifră care ne salvează de ultimul loc în UE, dar nu şi de penultimul. Toate aceste simptome arată că cea mai răspîndită boală a românului ajuns la putere e durerea în cur.
Ca urmare, Guvernul Ponta a anunţat tăieri la bugetul Sănătăţii, aşa cum anunţi că unui ciung îi tai şi cealaltă mînă, fiindcă e şchiop şi nu te poate ajunge. Sîntem în plină filozofie a filmelor de comando. Misiunea FMI trebuie dusă la capăt, iar populaţia rănită poate fi abandonată în ghearele studenţilor medicinişti de la « itu Maiorescu". Fireşte, peste un deceniu, vor mai fi şi veterinarii de la "Spiru Haret" o opţiune, dar, în mare, tratamentul medical în România se anunţă un fel de 6 din 49, cu şanse ceva mai puţine. Oamenii bogaţi ai acestei ţări n-au însă a se teme. Medicii români îi aşteaptă la Viena, la Milano, la Londra, la Paris. Aşa cum au făcut-o şi pînă acum, preşedinţii, premierii, deputaţii, primarii şi senatorii îşi vor îngriji bila, şalele sau prostata în clinici unde o zi de spitalizare poate egala comisionul de la Hidroelectrica. Dacă ai furat cum se cuvine, ai acolo acces la cea mai înaltă ştiinţă medicală, cea care poate transforma un cadavru în politicianul reînviat şi lacom din care provine. Printr-un transplant secret, banii trec din buzunarul amărîtului care plăteşte taxe în punga hoţului care i-a zîmbit fals şi nemuritor din afişele de campanie. Viaţa are preţul ei. De fapt, Videanu nu conduce un Mercedes, ci se plimbă într-un transplant de ficat. Voiculescu nu locuieşte într-un palat, ci într-un tratament de leucemie pentru douăzeci de copii. Cît despre costumul scump al pesedistului Rizea, uitaţi-vă bine: individul umblă îmbrăcat într-un set complet de analize, la tarifele din Germania. Fără medici, în ţară vor rămîne doar pactul de coabitare şi moartea.
Întrebarea e: o mai crede Dumnezeul românilor în Înviere? Sau, îngrijorat şi el de exodul medicilor, s-o duce să se caute de sănătate la Paris?*
Pentru ca asta e realitatea in care traim. Pentru ca desi familia si prietenii imi sun "acasa" eu nu m-as intoarce intr-un sistem putred. Nu ca sistemul francez ar fi magnific dar macar scaparile sunt mai mici si mai ascunse. Mai exista o urma de jena.
marți, 4 februarie 2014
glontul
Avea arma in mana. Era argintie si rece dar atat de frumoasa, atat de frumoasa. Manerul din argint incrustat cu modelul ala din western. Da, fix acela! Vezi ca stii? Apropie arma de tampla. Rece dar sigur. Ireversibil. La fel ca si trecerea timpului. Timeless steel. Like my heart. Usor, mecanic ai reusit sa expiri. Acum inspira si apasa-l!
Cineva mi-a zis o data sa dau tot ce am mai bun si sa astept rezultatul. Sa nu fortez nimic pentru ca vei primii numai ceea ce este al tau.
Oare faptul ca renunt la el time after time si ca revin intr-una in bratele lui ocrotitoare este un semn? Pentru ca oricati Adonisi si Narcisi as avea el este refugiul si stanca mea? Inalt, blond, cu ochii albastrii, inteligent...oare cat din superficialitatea si frigiditatea ta sunt jucate si cat reprezinta o adevarata parte din tine? Poate ca nici tu nu stii!? Si ce te faci cand iti vezi imaginea in oglinda? Poate ca ar fi mai bine sa fugi. Stii bine cum s-a terminat ultima oara, cu M. Inalt, blond, cu ochii verzi, nas frumos, in fine...ai luat-o-n brate ca sa fim plastici. Ai plans 10 ani si parca nici acum nu ti-a trecut in totalitate. Dar tu nu inveti niciodata!
No se puede vivir con tanto veneno!
No se puede murir con tanto veneno!
Aseara m-ai visat, sunt sigura! Sau cel putin am sperat ca asa s-a intamplat. De foarte mult timp nu mi-am mai dorit sa fiu in visele cuiva. In general, ma feresc de vise. Asa e uneori omorata realitatea, cu vise.
Shakira! Pe vremea cand inca era rock and roll.
In seara asta am iesit la o tacla cu o fosta sefa de pe chirurgie. Am intrebat-o cum naiba de e chirurg si inca unul foarte bun si nu opereaza decat strictul necesar? * ea, facand homeopatie de ani buni* Iar ea mi-a zis ca a vazut efectele homeopatiei si ca a inceput sa isi puna intrebari. "Iar atunci cand iti pui intrebari este greu!"
Eu vad ca oamenii care nu isi pun intrebari sunt morti vii. Inceti sa traiesti atunci cand nu iti mai pui intrebari. Si atunci ma simt binecuvantata pentru darurile primite de la cel de Sus : meseria care chiar este bratara de aur si care nu ma lasa niciodata sa uit ce suntem, de unde venim si unde ne ducem ; familia si prietenii.
Iar faptul ca mereu intalnesc oameni extraordinari este pur si simplu minunat.
Asa ca, in genunchi, multumesc pentru tot ce am. Mereu si mereu. Perpetuum mobile.
Cineva mi-a zis o data sa dau tot ce am mai bun si sa astept rezultatul. Sa nu fortez nimic pentru ca vei primii numai ceea ce este al tau.
Oare faptul ca renunt la el time after time si ca revin intr-una in bratele lui ocrotitoare este un semn? Pentru ca oricati Adonisi si Narcisi as avea el este refugiul si stanca mea? Inalt, blond, cu ochii albastrii, inteligent...oare cat din superficialitatea si frigiditatea ta sunt jucate si cat reprezinta o adevarata parte din tine? Poate ca nici tu nu stii!? Si ce te faci cand iti vezi imaginea in oglinda? Poate ca ar fi mai bine sa fugi. Stii bine cum s-a terminat ultima oara, cu M. Inalt, blond, cu ochii verzi, nas frumos, in fine...ai luat-o-n brate ca sa fim plastici. Ai plans 10 ani si parca nici acum nu ti-a trecut in totalitate. Dar tu nu inveti niciodata!
No se puede vivir con tanto veneno!
No se puede murir con tanto veneno!
Aseara m-ai visat, sunt sigura! Sau cel putin am sperat ca asa s-a intamplat. De foarte mult timp nu mi-am mai dorit sa fiu in visele cuiva. In general, ma feresc de vise. Asa e uneori omorata realitatea, cu vise.
Shakira! Pe vremea cand inca era rock and roll.
In seara asta am iesit la o tacla cu o fosta sefa de pe chirurgie. Am intrebat-o cum naiba de e chirurg si inca unul foarte bun si nu opereaza decat strictul necesar? * ea, facand homeopatie de ani buni* Iar ea mi-a zis ca a vazut efectele homeopatiei si ca a inceput sa isi puna intrebari. "Iar atunci cand iti pui intrebari este greu!"
Eu vad ca oamenii care nu isi pun intrebari sunt morti vii. Inceti sa traiesti atunci cand nu iti mai pui intrebari. Si atunci ma simt binecuvantata pentru darurile primite de la cel de Sus : meseria care chiar este bratara de aur si care nu ma lasa niciodata sa uit ce suntem, de unde venim si unde ne ducem ; familia si prietenii.
Iar faptul ca mereu intalnesc oameni extraordinari este pur si simplu minunat.
Asa ca, in genunchi, multumesc pentru tot ce am. Mereu si mereu. Perpetuum mobile.
duminică, 20 octombrie 2013
couch surfing
Despre couch surfing am vrut eu sa povestesc de ceva vreme dar cum e un subiect pasionant, I saved it a special place.
Couch surfing = surf pe canapea = poti calatorii chiar si cand ramai la tine in casa.
Culturile fac parada la tine, pe canapea.
Vizitezi in medie o tara pe saptamana. Poti avea si o mica incursiune gastronomica in tara respectiva, in functie de oaspetii pe care ii gazduiesti.
Aflii modalitati eficiente si ieftine de a calatorii.
Inveti sa fii fericit cu ceea ce ai.
Majoritatea couch surferilor sunt oameni luminosi, care au calatorit mult, raspundesc good vibes all around them without doing something special. Oamenii astia te coloreaza, te imbraca in sentimente si cuvinte calduroase. Sunt unafraid givers, genuine believers, dreamers!
Am inceput sa fac couch surfing in 2008, in Franta. Imi povestea o gagica din Mexic ca a facut asta si ca a fost fain ca asa a putut sa viziteze si alte orase din Franta, asa, low budget. Am fost sceptica la inceput but I gave it a try! And how it blew my mind! It was and it still is so fucking awesome!
Din 2008 fac asta cand am timp si spatiu necesar. Am cunoscut aproximativ 100 de oameni din diverse tari in perioada asta. Cs-erii mi-au permis sa vizitez orasele ca un localnic ci nu ca un turist. Asta este unul dintre avantajele cs : vii ca un turist si pleci ca un localnic.
Este atat de fain cand ai casa plina de oameni care vorbesc limbi diferite, au opinii divergente cateodata dar toti sunt de acord asupra unui lucru : pace in lume! Culori si fericire pentru toti! Fara gri, razboi, tirani!
Suntem proprii nostrii stapani si alegem sa traim asa cum vrem. In lumina sau in umbra, in dragoste sau in ura, invatand mereu sau inchistati in convictii ancestrale.
We could all live somewhere over the rainbow if we would want to! :)
Si este atat de reconfortant sa intalnesti oameni care gandesc ca tine! Care zboara, cad, se tarasc, se ridica, zboara iar si incearca sa nu isi piarda increderea. Care cred ca un om poate schimba lumea! Care la nivel individual isi fac corect treaba in societate!
Sunt amuzante discutiile despre biserica, politica, traditii pentru ca intr-un final ajungi la concluzia ca peste tot este la fel. Suntem toti oameni, pe aceeasi planeta, sub acelasi soare, cu mai mult sau mai putin acelasi mod de functionare.
Stiu ca sunt oameni care nu sunt deschisi la CS. Sunt oameni care ma intreaba daca nu imi este frica sa fac asta, daca dau peste un psihopat? Dar do we really know each other? Putem spune ca noi cunoastem persoana de langa noi? Eu as zice ca uneori cunoastem bucati din oameni, cele care ne convin cel mai frecvent, dar niciodata pe cineva in totalitate. Si atunci ce avem de pierdut? Numai lucruri bune si oameni minunati avem de pierdut! Open your heart, open your house and you will be wonderfully surprised.
Drumul este viata noastra si cunoasterea sensul existentei!
It takes an ocean not to break!
Asa ca sper sa fiu capabila sa fac in continuare CS, sa gazduiesc oameni si sa fac surf pe cat mai multe canapele!
Urmatoarele destinatii, pentru luna ianuarie : Roma si Frankfurt!
Couch surfing = surf pe canapea = poti calatorii chiar si cand ramai la tine in casa.
Culturile fac parada la tine, pe canapea.
Vizitezi in medie o tara pe saptamana. Poti avea si o mica incursiune gastronomica in tara respectiva, in functie de oaspetii pe care ii gazduiesti.
Aflii modalitati eficiente si ieftine de a calatorii.
Inveti sa fii fericit cu ceea ce ai.
Majoritatea couch surferilor sunt oameni luminosi, care au calatorit mult, raspundesc good vibes all around them without doing something special. Oamenii astia te coloreaza, te imbraca in sentimente si cuvinte calduroase. Sunt unafraid givers, genuine believers, dreamers!
Am inceput sa fac couch surfing in 2008, in Franta. Imi povestea o gagica din Mexic ca a facut asta si ca a fost fain ca asa a putut sa viziteze si alte orase din Franta, asa, low budget. Am fost sceptica la inceput but I gave it a try! And how it blew my mind! It was and it still is so fucking awesome!
Din 2008 fac asta cand am timp si spatiu necesar. Am cunoscut aproximativ 100 de oameni din diverse tari in perioada asta. Cs-erii mi-au permis sa vizitez orasele ca un localnic ci nu ca un turist. Asta este unul dintre avantajele cs : vii ca un turist si pleci ca un localnic.
Este atat de fain cand ai casa plina de oameni care vorbesc limbi diferite, au opinii divergente cateodata dar toti sunt de acord asupra unui lucru : pace in lume! Culori si fericire pentru toti! Fara gri, razboi, tirani!
Suntem proprii nostrii stapani si alegem sa traim asa cum vrem. In lumina sau in umbra, in dragoste sau in ura, invatand mereu sau inchistati in convictii ancestrale.
We could all live somewhere over the rainbow if we would want to! :)
Si este atat de reconfortant sa intalnesti oameni care gandesc ca tine! Care zboara, cad, se tarasc, se ridica, zboara iar si incearca sa nu isi piarda increderea. Care cred ca un om poate schimba lumea! Care la nivel individual isi fac corect treaba in societate!
Sunt amuzante discutiile despre biserica, politica, traditii pentru ca intr-un final ajungi la concluzia ca peste tot este la fel. Suntem toti oameni, pe aceeasi planeta, sub acelasi soare, cu mai mult sau mai putin acelasi mod de functionare.
Stiu ca sunt oameni care nu sunt deschisi la CS. Sunt oameni care ma intreaba daca nu imi este frica sa fac asta, daca dau peste un psihopat? Dar do we really know each other? Putem spune ca noi cunoastem persoana de langa noi? Eu as zice ca uneori cunoastem bucati din oameni, cele care ne convin cel mai frecvent, dar niciodata pe cineva in totalitate. Si atunci ce avem de pierdut? Numai lucruri bune si oameni minunati avem de pierdut! Open your heart, open your house and you will be wonderfully surprised.
Drumul este viata noastra si cunoasterea sensul existentei!
It takes an ocean not to break!
Asa ca sper sa fiu capabila sa fac in continuare CS, sa gazduiesc oameni si sa fac surf pe cat mai multe canapele!
Urmatoarele destinatii, pentru luna ianuarie : Roma si Frankfurt!
miercuri, 16 octombrie 2013
poezie de suflet...
de la Iv cel naiv :
"sînt zile și zile
doamne, sînt zile pe care ochii mai bine nu le-ar vedea
sînt zile pe care nu le poți da de la tine, ca-ntr-o manea
dar și zile în care fericirea ți se zbate în piept
ca un pește pe uscatul cel nesfârșit și nedrept
sînt acele zile în care toată ziua e noapte
de nu te mai scot la lumină nici zâmbet, nici șoapte
sau cele în care te trezești și luminezi ca un bec
uitat aprins peste zi, auzi tu, ce zevzec
sînt zile așa pline că s-ar putea scrie despre ele
zile întregi, volume întregi, dar sînt și cele
în care singurul lucru cu adevărat important
e că ți-ai luat un nou antiperspirant
sînt zilele alea în care nu se face noapte niciodată
și cele în care bei peste doi litri de apă plată
sînt zilele în care te uiți dimineața la șifonier
pierdut, ca la un colț albastru de cer
azi, de exemplu e ziua în care m-am trezit
cu un chef cât ziua de lungă doar de iubit"
"sînt zile și zile
doamne, sînt zile pe care ochii mai bine nu le-ar vedea
sînt zile pe care nu le poți da de la tine, ca-ntr-o manea
dar și zile în care fericirea ți se zbate în piept
ca un pește pe uscatul cel nesfârșit și nedrept
sînt acele zile în care toată ziua e noapte
de nu te mai scot la lumină nici zâmbet, nici șoapte
sau cele în care te trezești și luminezi ca un bec
uitat aprins peste zi, auzi tu, ce zevzec
sînt zile așa pline că s-ar putea scrie despre ele
zile întregi, volume întregi, dar sînt și cele
în care singurul lucru cu adevărat important
e că ți-ai luat un nou antiperspirant
sînt zilele alea în care nu se face noapte niciodată
și cele în care bei peste doi litri de apă plată
sînt zilele în care te uiți dimineața la șifonier
pierdut, ca la un colț albastru de cer
azi, de exemplu e ziua în care m-am trezit
cu un chef cât ziua de lungă doar de iubit"
When nothing goes right, go left!
Just because you won't eat the bear you cannot assume that the bear will not eat you. It's childish and stupid.
So, I've been eaten by a bear, because I genuinly believe in people, believe in good.
It's certainly not pleasant. Be eaten by a bear that is!
But it's ok, I've learned my lesson. I've lifted my barriers. And I could also kill them with fire but...what's the meaning of all this bullshit!
Why growing up means tearing each other apart with no consideration for a persons life whatsoever!
It's so easy to judge, to throw the rock, to point your finger at someone. But do you think even for a moment what happens in that persons life? Maybe someone he/she loves died, maybe he's broke, maybe his car is broken, maybe he failed something really important to him or maybe he had a really shitty period. Why do we always judge the here and now? And how can we dare blaming someone for something that we also don'do/do wrong.
They always told me to wake up.
I always hated people full of hate. Now, seriously, how sad and pathetic can you be in order to be so full of hate!
I felt like falling apart all this week, but I put myself together and smiled and tried to act normal.
But beware of the person you kick when she's on the ground because she has nothing left to lose. And sometimes, just sometimes, even the most patient person in the world can turn into a "despicable me".
Because if going up means kill others in the process I am not interested in the crown of thornes dressed in gold that you're offering me with a fake smile on your face. You can shove it in your ass, motherfucker! Because I will make it to the top but in my way. I will respect the others and expect them to do the same. If not, I will avoid them as much as possible. And if I am stuck with them I will just do my job correctly, but not a single fuck will be given that day!
So what you give is what you get it's not that real in "real life"...they told me I was delusional, I almost felt down from my unicorn :)
duminică, 25 august 2013
fauritorii
" Negustorii de destine or sa vina si la tine ... nu te vinde pe un cent! Dizident, fii dizident!...
Lumea-ti spune sa te vinzi, gustul banilor sa-l simti...
Astept visul romanesc ca sa-i spun cat il urasc!..."
" ...this wasn't how my life was to be
and the money are good
and the revenge is sweet
but I still wonder about...me "
Hear my laughter!
Adevarul este ca inca de cand ne nastem lumea ne traseaza deja drumul in viata, ignorand ceea ce ne este scris in stele. Eu cred in stele, suntem stele, sunteme supernove, suntem praf de lumina si speranta.
Parintii mei sunt oameni simpli, tata este bucatar iar mama ospatar. Iar eu trebuia sa ma asez undeva tot prin zona asta. Cel putin asa credeau rudele mele ca doar : "din 2 prosti ce sa iasa?".
Dar nu au luat in considerare 3 lucruri esentiale :
1) ai mei sunt simpli dar nu prosti
2) eu aveam si am steaua mea
3) I had other plans.
Nu o sa spun ca parintii mei sunt perfecti, pentru ca nu sunt. Dar sunt minunati asa cum sunt. Mi-au dat ce era mai important pe lumea asta: libertatea de a alege, sprijinul necesar pentru a duce la sfarsit drumul ales, iubire si exemple de urmat sau nu.
Punctualitatea, munca grea, respectul, iubirea de oameni, umorul, credinta si , mai ales, (thank you Daddy) : curiozitatea! " Lasa, Mada, tu du-te si vezi lumea, sa mananci de toate, sa faci poze, sa ne arati si noua!".
M-au acompaniat in fiecare calatorie cu atlasul. Eu le ziceam unde o sa merg si ei cautau locatia in atlas, se interesau prin carti sau la televizor. Stiau ce o sa vad si cand ma intorceam se asezau ca 2 scolari pe canapeaua din sufragerie si asteptau pozele, povestile, asteptau sa vada ce nici macar nu visau pe vremea comunistilor. Eu traiam si eram visul lor.
Dar nu a fost mereu asa.
In adolescenta ne-am renegat reciproc. Eu eram o ratata care iesea cu rockerii, asculta omeni care urla, care poate se droga si care, cu sigruanta, nu avea nici un viitor. Ai mei au fost langa mine la examenul de capacitate, la bac, la admitere, la absolvirea facultatii. Cand am venit acasa dupa prima sesiune de la facultate m-au asteptat amandoi la gara in Brasovul meu drag. Ningea si tata avea in mana un buchet de trandafiri rosii pe care mi i-a inmanat stangaci, apoi m-au strans amandoi in brate si am plecat spre casa, cu regina, of course! Tata nu a crezut niciodata ca o sa intru la medicina. Am fugit de acasa. Mi-am luat cea mai buna prietena si am fugit la sighisoara, la braila, la constanta, in vama. Am plecat din Delta si am fugit la el; la constangeles. Unde vindea ochelari de soare, la bastani. A fost o adolescenta minunata, acompaniata de oameni minunati si de 2 parinti sceptici.
"De ce ti se zice Easter? "
" Because everybody looks at me like I'm the fucking Easter bunny."
" Ok." :))
Si am intrat la facultate, si am trecut la fara taxa, am luat examenele, mi-am dat licenta, admiterea la rezidentiat in franta, am muncit, calatorit, iubit, visat, plans, ras, avand mereu 2 repere : ei! Sunt farul meu din port.
Sunt cine sunt si datorita lor.
The road is my home. Sunt oameni care nu sunt facuti sa stea locului.
Ce m-a uimit pe mine a fost faptul ca dupa ce am plecat din romania, ai mei au inceput sa citeasca. Au luat la rand cartile din biblioteca mea. Iar acum discut cu ai mei despre carti! Cine ar fi crezut? Tata are un simt critic foarte dezvoltat. Evident, nu citeste toti "fraerii". OK, recunosc ca s-au apucat de citit dupa ce au tocit casetele de la Luna Amara si Iris.
Edgy, black, dream theater, sunny, foggy, rainy, snowy, careful , careless, astonishining , dramatic , love and faithful life.
Lumea-ti spune sa te vinzi, gustul banilor sa-l simti...
Astept visul romanesc ca sa-i spun cat il urasc!..."
" ...this wasn't how my life was to be
and the money are good
and the revenge is sweet
but I still wonder about...me "
Hear my laughter!
Adevarul este ca inca de cand ne nastem lumea ne traseaza deja drumul in viata, ignorand ceea ce ne este scris in stele. Eu cred in stele, suntem stele, sunteme supernove, suntem praf de lumina si speranta.
Parintii mei sunt oameni simpli, tata este bucatar iar mama ospatar. Iar eu trebuia sa ma asez undeva tot prin zona asta. Cel putin asa credeau rudele mele ca doar : "din 2 prosti ce sa iasa?".
Dar nu au luat in considerare 3 lucruri esentiale :
1) ai mei sunt simpli dar nu prosti
2) eu aveam si am steaua mea
3) I had other plans.
Nu o sa spun ca parintii mei sunt perfecti, pentru ca nu sunt. Dar sunt minunati asa cum sunt. Mi-au dat ce era mai important pe lumea asta: libertatea de a alege, sprijinul necesar pentru a duce la sfarsit drumul ales, iubire si exemple de urmat sau nu.
Punctualitatea, munca grea, respectul, iubirea de oameni, umorul, credinta si , mai ales, (thank you Daddy) : curiozitatea! " Lasa, Mada, tu du-te si vezi lumea, sa mananci de toate, sa faci poze, sa ne arati si noua!".
M-au acompaniat in fiecare calatorie cu atlasul. Eu le ziceam unde o sa merg si ei cautau locatia in atlas, se interesau prin carti sau la televizor. Stiau ce o sa vad si cand ma intorceam se asezau ca 2 scolari pe canapeaua din sufragerie si asteptau pozele, povestile, asteptau sa vada ce nici macar nu visau pe vremea comunistilor. Eu traiam si eram visul lor.
Dar nu a fost mereu asa.
In adolescenta ne-am renegat reciproc. Eu eram o ratata care iesea cu rockerii, asculta omeni care urla, care poate se droga si care, cu sigruanta, nu avea nici un viitor. Ai mei au fost langa mine la examenul de capacitate, la bac, la admitere, la absolvirea facultatii. Cand am venit acasa dupa prima sesiune de la facultate m-au asteptat amandoi la gara in Brasovul meu drag. Ningea si tata avea in mana un buchet de trandafiri rosii pe care mi i-a inmanat stangaci, apoi m-au strans amandoi in brate si am plecat spre casa, cu regina, of course! Tata nu a crezut niciodata ca o sa intru la medicina. Am fugit de acasa. Mi-am luat cea mai buna prietena si am fugit la sighisoara, la braila, la constanta, in vama. Am plecat din Delta si am fugit la el; la constangeles. Unde vindea ochelari de soare, la bastani. A fost o adolescenta minunata, acompaniata de oameni minunati si de 2 parinti sceptici.
"De ce ti se zice Easter? "
" Because everybody looks at me like I'm the fucking Easter bunny."
" Ok." :))
Si am intrat la facultate, si am trecut la fara taxa, am luat examenele, mi-am dat licenta, admiterea la rezidentiat in franta, am muncit, calatorit, iubit, visat, plans, ras, avand mereu 2 repere : ei! Sunt farul meu din port.
Sunt cine sunt si datorita lor.
The road is my home. Sunt oameni care nu sunt facuti sa stea locului.
Ce m-a uimit pe mine a fost faptul ca dupa ce am plecat din romania, ai mei au inceput sa citeasca. Au luat la rand cartile din biblioteca mea. Iar acum discut cu ai mei despre carti! Cine ar fi crezut? Tata are un simt critic foarte dezvoltat. Evident, nu citeste toti "fraerii". OK, recunosc ca s-au apucat de citit dupa ce au tocit casetele de la Luna Amara si Iris.
Edgy, black, dream theater, sunny, foggy, rainy, snowy, careful , careless, astonishining , dramatic , love and faithful life.
vineri, 16 august 2013
momentul prezent
Multi oameni spun ca trebuie sa traim in prezent. Nu in trecut, nu in viitor, ci in prezent. Ca ce e dus e dus si nu se mai intoarce. Ca ce-a fost verde s-a uscat.
Eu cred ca trebuie sa incercam sa traim in prezent dar ca avem nevoie de trecutul si viitorul nostru ca sa ne construim armonios, frumos, tridimensional. Pentru ca suntem suma actiunilor noastre si amalgamul de amprente ale oamenilor pe care i-am intalnit pana acum. Extraordinar de minunati sau incredibil de execrabili, toti si-au pus amprenta asupra personalitatii noastre; in diverse masuri.
Eu imi iubesc trecutul si am intalnit atatia oameni minunati incat sunt o mare de bucurie. M-au format frumos, cred ca am fost mereu un elev bun, am incercat sa ma las modelata. Desi sunt de o incapatanare rara.
Prietenii ii pot impartii pe etape, pe sexe, pe culori de piele, pe tipuri de ras, pe tipul de mers, dupa ce beau, ce mananca, dupa tipul de magie pe care il stapanesc dar i-as deosebi chiar si cu ochii inchisi. Pentru ca, da, eu am prieteni magici. Am prieteni calatori, preieteni cu radacini, prieteni cu maini magice, prieteni cu vorbe maiastre, prieteni tacuti, prieteni exuberanti, prieteni care ingrijesc oameni si prieteni care ingrijesc suflete.
Aici vorbim de un traseu de viata. La un moment dat, in vietile noastre, am avut un cel mai bun prieten. Si, daca suntem foarte norocosi, il pastram pe traseul nostru.
Eu era sa o pierd. Era sa se piarda, era sa ne pierdem. Din fericire, inca este aici.
Si numai noi stim si ne amintim de doua maini, suflete si priviri impletite, cu rasul pana la urechi.
Sunt baltile noastre tomnatice in care saream cu voiosie, udandu-ne pana la gat.
Sunt momentele de neuitat petrecute pe banca din parcul din cetatea Sighisoara, eu cu, capul in poala ei, ea punandu-miu descantece in par.
Noi alergand in pijamale cautand un net café ca eu sa pot vorbi cu el.
Noi la concerte, la Iris, la Cargo.
Noi in Braila, in Constanta, in Vama, in Sighisoara, in Brasov, in Bucuresti.
Noi simplu.
Noi pe banca noastra de la Saguna, sub copacul nostru.
Noi in cimitir, noi in barul ala de blackeri de pe sitei.
Noi la ea pe fotoliu, in camera ei, din apartamentul de langa mine, tesandu-ne visele si traiectoriiile de viata in timp ce ascultam iris.
Noi cantand, plangand, razand, fugind.
Ea sceptica eu increzatoare in oameni dar atat de pline de vise si de lumina.
Era o ploaie de toamna calda, noi mergeam agale prin parc, pluteam usor, pe umbra unui nor, mana-n-mana ochii in ochii. Lumina calda a toamnei noastre dragi ne-a scaldat mereu in brasov, in parc, pe dupa ziduri, la turnuri, in livada.
Ea mi-a taiat blugii, mi-a facut o minunata panza de paianjen pe ei in care inca mai am impletite vise, o cruce invers si mi-a scris pe ei STORM. Pentru ca, da, eu sunt Furtuna. Mi-a facut chiar si o zgarda din piele pe care mi-a scris cu capse : STORM. Ca sa nu ma pierd, ca sa nu ma piarda.
Apoi am plecat pe drumurile noastre dar cred ca influenta reciproca a fost masiva.
Suntem asa cum ne vad cei din jurul nostru, de cele mai multe ori.
Se spune ca ceea ce ne deranjeaza la altii sunt , de fapt, propriile noastre defecte.
Eu as putea sa vorbesc despre L. zile intregi. Mereu as gasi o amintire noua in cotloanele sertarelor cu amintiri. Cred ca, ea face parte din mine.
Era sa o pierd si...era sa ma pierd. Cam atat pentru azi. Cam atat despre Nongrata mea :)
Apoi mai e A. He's simply the best. Mai tot liceul am fost nedespartiti. He's like my brother from another mother?! Am mers pe munti, am mers in delta, am mers prin cluj si prin brasov, prin bucuresti, prin strabsourg, prin concerte, pe la muzee, prin cluburi. Este arhitectul meu special. Cel mai special arhitect de vise. Si el m-a desenat. O furtune verde fluo pe un fond negru. Fulgerul care despica trunchiul. Ma cunoaste si cand suntem amandoi suntem fericiti.
D. e in India, traieste intr-o comunitate de hippioti si e libera si frumoasa, as always.
M. s-a mutat in NY city, e mariner ca si Goe, deghizat in fotograf.
D. de la Rasnov e grefier. E pisi ca in prima zi.
Oama e tot in bucuresti, comunista ca in prima zi.
Sharky e la cj devine un reumatolog mare si se lupta cu mizeria vietii.
Psyko e la cj si devine un medic internist mare si se bucura impreuna cu dani de o viata geniala.
Alice freaca menta, as always.
T. face ceasuri.
D. e la Paris.
Si ar mai fi inca multi. In episodul viitor.
Asa ca nu am cum sa nu ma gandesc la trecut.
Viitorul mi-l imaginez mereu.
Visarea este starea mea de spirit! :)
Va iubesc pe toti si pe fiecare in parte! Cheers to us!
marți, 16 iulie 2013
Ain't got no...I got life!
in spiritul vacantei!
asa, un mic preview inainte de postarile cu vacanta, care se vor imparti in parti : oameni, vegetale, peisaje!
Martinica si insulele Grenadine soon to come!
joi, 27 iunie 2013
J-1
in 12 ore trebuie sa fiu la aeroport si eu de-abia am ajuns in strasbourg.
c'est pas grave, intotdeauna am visat sa imi fac bagajele ca indiana jones, pe ultima suta de metri sa arunc totul in valiza! si asta cred ca o sa si fac! de fapt, asta sunt pe cale sa fac!
muy tranquila! yes...avion, cafea, lonely planet, croaziera...ihaaaa! te gandesti ca au meritat toti neuronii arsi la urgente si toate noptile nedormite.
asa ca vacanta placuta mie! o sa incerc sa va incant cu ceva poze as I go by!
c'est pas grave, intotdeauna am visat sa imi fac bagajele ca indiana jones, pe ultima suta de metri sa arunc totul in valiza! si asta cred ca o sa si fac! de fapt, asta sunt pe cale sa fac!
muy tranquila! yes...avion, cafea, lonely planet, croaziera...ihaaaa! te gandesti ca au meritat toti neuronii arsi la urgente si toate noptile nedormite.
asa ca vacanta placuta mie! o sa incerc sa va incant cu ceva poze as I go by!
luni, 10 iunie 2013
azi
.. .si atunci te-ntreb mai stii?
cea mai frumoasa zi
a fost la-nceput cand...
nu ma puteai mintii..."
"... Alba apari si chipul tau
Clar in lumina lunii il vad mereu
Vei reveni ca ziua cantand
Voi fi mereu cu tine in gand..."
"...eu care vroiam intr-una alt si alt decor
eu care spuneam prea lesne si oricui : mi-e dor!...
... a trecut atata vreme de cand a plecat
dar abia acum imi e drag cu adevarat
abia acum cand locuieste doar la mine-n gand
il iubesc mai mult decat oricand..."
iar apoi "vine o zi"...o alta zi nascuta din noapte, scaldata in lumina si minuni :
" ...nimeni n-a stiut cand a inceput
nimeni cand s-a terminat..."
"...n-am stiut ca fericirea nu se cumpara
cu toate ca am vrut..."
uita-te-n jur
uita-te cu ochii larg deschisi
se calca pe cadavre
din ura se nasc copii ale razboaielor
sodoma si gomora pe pamant
apoi iesi, te misti,
iei o gura de otrava colorata
incepi sa vezi kaleidoscoape
sa ai flash backuri si
iti spui ca
in the end
it's not that bad
te simti ca omul de tinichea
tout se passe et te depasse
encore, encore, encore
yes! but again you were faking
stand if you don't
stand if you do
and be true
'cause a lot are not
vise colorate cu degetele inmuiate-n praf de stele
unicorni si vise si lumina!
speranta firava ramane-n cutie!
de fapt, in a manner of speaking, nu am chef azi!
cea mai frumoasa zi
a fost la-nceput cand...
nu ma puteai mintii..."
"... Alba apari si chipul tau
Clar in lumina lunii il vad mereu
Vei reveni ca ziua cantand
Voi fi mereu cu tine in gand..."
"...eu care vroiam intr-una alt si alt decor
eu care spuneam prea lesne si oricui : mi-e dor!...
... a trecut atata vreme de cand a plecat
dar abia acum imi e drag cu adevarat
abia acum cand locuieste doar la mine-n gand
il iubesc mai mult decat oricand..."
iar apoi "vine o zi"...o alta zi nascuta din noapte, scaldata in lumina si minuni :
" ...nimeni n-a stiut cand a inceput
nimeni cand s-a terminat..."
"...n-am stiut ca fericirea nu se cumpara
cu toate ca am vrut..."
uita-te-n jur
uita-te cu ochii larg deschisi
se calca pe cadavre
din ura se nasc copii ale razboaielor
sodoma si gomora pe pamant
apoi iesi, te misti,
iei o gura de otrava colorata
incepi sa vezi kaleidoscoape
sa ai flash backuri si
iti spui ca
in the end
it's not that bad
te simti ca omul de tinichea
tout se passe et te depasse
encore, encore, encore
yes! but again you were faking
stand if you don't
stand if you do
and be true
'cause a lot are not
vise colorate cu degetele inmuiate-n praf de stele
unicorni si vise si lumina!
speranta firava ramane-n cutie!
de fapt, in a manner of speaking, nu am chef azi!
sâmbătă, 20 aprilie 2013
o poveste despre...
1) despre seniorii de pe plaiurile Mioritice...click pe seniorii
2) despre seniorii din franta : certareti, indignati, colorati, des bons viveurs.
3) despre agitatia din spital si eterna intrebare : ar trebui sa raman in spital sau sa lucrez in privat?
4) planurile de vacanta in Martinica :D cu plaja si croaziera pe vapor si vulcanul si romul si bastinasii :)
5) despre lucrul la mémoireuri
6) despre prietenii de aproape si de departe si despre vise
7) oare voi cand erati mici aveati cartea "vrei sa fi milionar"? era o carte unde iti alegeai tu variantele de continuare a povestii, era minunata
eu mi-am schimbat inceputurile de cateva ori pana acum
dar se pare ca I always stumble in the middle or at the end
funny how life gives you exactly what you deserve!*
2) despre seniorii din franta : certareti, indignati, colorati, des bons viveurs.
3) despre agitatia din spital si eterna intrebare : ar trebui sa raman in spital sau sa lucrez in privat?
4) planurile de vacanta in Martinica :D cu plaja si croaziera pe vapor si vulcanul si romul si bastinasii :)
5) despre lucrul la mémoireuri
6) despre prietenii de aproape si de departe si despre vise
7) oare voi cand erati mici aveati cartea "vrei sa fi milionar"? era o carte unde iti alegeai tu variantele de continuare a povestii, era minunata
eu mi-am schimbat inceputurile de cateva ori pana acum
dar se pare ca I always stumble in the middle or at the end
funny how life gives you exactly what you deserve!*
vineri, 5 aprilie 2013
sunt roman,caut tara
este o problema spinoasa asta cu patria muma.
ca sa fie clar de la inceput : eu iubesc Romania, dar nu prea imi plac romanasii care o populeaza.
eu am o convingere : ca daca toata lumea si-ar face treaba corect, la nivel individual, tara ar merge mai bine.
cert, este greu cand vezi ca toata lumea in jurul tau fura, injura, urla, (te) ridiculizeaza.
smecherii astia noi asa un fel de ciocoi vechi. ei nu rezolva ci (te) rezolva.ei nu explica ci urla marlaneste. nu muncesc ci "invart smenarii". nu vorbesc "dau cu papagalul".
iar tu biet om cu scoala multa si degeaba esti un nimeni, un zero barat.
iar copiii, of copiii, bietii copiii, ce exemple au ei. de fapt nu au. si cum sa cresti frumos in altfel de conditii?
toti vor imbogatire rapida, masini de lux, munca putina. nu exista asa ceva.
nici un imperiu nu s-a caldit pe vant.
vrei bani, trebuie sa muncesti. asta este adevarul. nu exista alta cale. cel putin, eu asa am fost invatata.
ma simt uneori ridicola, depasita. nu inteleg mentalitatea din ziua de azi.
nu imi place sa tip, sa dau cu pumnu-n masa sau sa ma bat cu pumnii in piept.
nu ma laud singura si nu ma pot baga sub pielea cuiva.
nu pot pupa in fund pe nimeni.
si nu imi place sa fiu lingusita. scurt pe 2.
si atunci incep sa cred in "Omul macaroana" scris de Alina Mandru.
dar despre "Omul macaroana" al Alinei, data viitoare.
ca sa fie clar de la inceput : eu iubesc Romania, dar nu prea imi plac romanasii care o populeaza.
eu am o convingere : ca daca toata lumea si-ar face treaba corect, la nivel individual, tara ar merge mai bine.
cert, este greu cand vezi ca toata lumea in jurul tau fura, injura, urla, (te) ridiculizeaza.
smecherii astia noi asa un fel de ciocoi vechi. ei nu rezolva ci (te) rezolva.ei nu explica ci urla marlaneste. nu muncesc ci "invart smenarii". nu vorbesc "dau cu papagalul".
iar tu biet om cu scoala multa si degeaba esti un nimeni, un zero barat.
iar copiii, of copiii, bietii copiii, ce exemple au ei. de fapt nu au. si cum sa cresti frumos in altfel de conditii?
toti vor imbogatire rapida, masini de lux, munca putina. nu exista asa ceva.
nici un imperiu nu s-a caldit pe vant.
vrei bani, trebuie sa muncesti. asta este adevarul. nu exista alta cale. cel putin, eu asa am fost invatata.
ma simt uneori ridicola, depasita. nu inteleg mentalitatea din ziua de azi.
nu imi place sa tip, sa dau cu pumnu-n masa sau sa ma bat cu pumnii in piept.
nu ma laud singura si nu ma pot baga sub pielea cuiva.
nu pot pupa in fund pe nimeni.
si nu imi place sa fiu lingusita. scurt pe 2.
si atunci incep sa cred in "Omul macaroana" scris de Alina Mandru.
dar despre "Omul macaroana" al Alinei, data viitoare.
joi, 24 ianuarie 2013
baby sitter for 16 years old me
ca sa cresc mare si increzatoare in viata, cu radacini adanc ancorate in ocean. pentru ca epavele nu mor niciodata iar furtunile renasc mereu, time after time.
once upon a time in a deep green forest...there was a girl who only had one wish : to fly away.
everything seemed unbearable at the moment : her parents, her love life, the city. she had friends and books and dreams and an education that money couldn't buy! she was a beautiful disaster or at least that's how she wanted to believe she was. at the moment, nobody told her that actually : " you don't get better than this!". everybody told her the opposite. so she always keeps a question in a dusty corner of her mind, no matter how good or bad things are : " dar daca dupa colt, te asteapta mai mult?"
so she grabs every opportunity arrives to travel. and that's a thing that she does extremely well : being a tourist! never has problems, always find friends even in the most unfamiliar places.
and one day she found that after the green, green forests is the sea! and after that the Ocean! and the pyramids, and la tour eiffel, the big ben, taipei 101, hong kong,amsterdam, brussels, copacabana, cristo redentor, cascadele iguazu and many many other wonders! it was like a giant caroussel!
they were so many wonderful moments made by wonderful people and wonderful places. of course, couch surfing helped a lot!
and then she, she, she...I don't know, kind of stopped!
'cause it ain't easy being an adult and earning your life responsibly!
if I might add only one thing I would say : Don't grow up! It's a trap!
on the other side life is different now. not worse, not better, just different. of course travelling again would be wonderful but for the moment I just pressed pause...for effect!
once upon a time in a deep green forest...there was a girl who only had one wish : to fly away.
everything seemed unbearable at the moment : her parents, her love life, the city. she had friends and books and dreams and an education that money couldn't buy! she was a beautiful disaster or at least that's how she wanted to believe she was. at the moment, nobody told her that actually : " you don't get better than this!". everybody told her the opposite. so she always keeps a question in a dusty corner of her mind, no matter how good or bad things are : " dar daca dupa colt, te asteapta mai mult?"
so she grabs every opportunity arrives to travel. and that's a thing that she does extremely well : being a tourist! never has problems, always find friends even in the most unfamiliar places.
and one day she found that after the green, green forests is the sea! and after that the Ocean! and the pyramids, and la tour eiffel, the big ben, taipei 101, hong kong,amsterdam, brussels, copacabana, cristo redentor, cascadele iguazu and many many other wonders! it was like a giant caroussel!
they were so many wonderful moments made by wonderful people and wonderful places. of course, couch surfing helped a lot!
and then she, she, she...I don't know, kind of stopped!
'cause it ain't easy being an adult and earning your life responsibly!
if I might add only one thing I would say : Don't grow up! It's a trap!
on the other side life is different now. not worse, not better, just different. of course travelling again would be wonderful but for the moment I just pressed pause...for effect!
duminică, 30 decembrie 2012
Intre 2 nu te ploua
dar nici bine nu are cum sa iti fie, nu?
intre Craciun si Revelion oamenii fac liste, multe liste : cu ce a mers bine, dar mai ales cu ce a mers rau pentru ca astia sunt oamenii.
dupa cum ar zice un necunoscut I am allergic to negative people.
eu despre 2012 ... prefer sa nu vb. a fost un an greoi; care a trecut. am cunoscut si oameni faini dar si oameni detestabili, rai, rasisti. chesti asta cu rasistul e relativa dar cand te loveste in fata nu prea ai cum sa o ignori. in fine. c'est passé! dar sper ca sentimentul asta de neputinta, de neajutorare, de durere, de vreau mai mult dar nu se poate, de as vrea sa te ajut dar nu pot mai mult de atat sa ramana in 2012, doar o amintire urata. stiu ca sunt alegeri pe care le facem cu sufletul, cu eminenta cenusie ( asta in cazul fericit in care avem asa ceva) sau cu amandoua. dar uneori este greu sa iti asculti mintea. it fucks with your heart really hard.
in 2013 sper sa fie mai bine pentru toata lumea! sa fie mai vesel, lai norocos!
asa ca deocamdata stau in coltul meu, ma zbat sa imi fac de facut ce am de facut pt facultate si sper din tot sufletul ca lucrurile sa se aranjeze mai bine!
va pup cu drag pe cei 2-3 cititori ai mei! si de asta nu scriu mai des. pentru ca nu vreau ca blogul meu sa ajunga un loc unde imi descarc trairile negative. nu pentru asta a fost creat.
tacerea e mare prin muntii de gheata...
si nopti de gheata, pierdute-ntre stele!
speranta firava ramane-n cutie cand relele toate spre noi se reped
speranta inseamna numai tarie
si viata ce se mai pote trai!
nu-ti cere viata inapoi cum a fost
nu-ti cere iubirea, nu are rost
priveste-nainte si uraste ce vezi
caci uite, cel nou, iti va spune sa pleci!
de lumi si de morti si de vieti mi-e totuna
caci lumea e un netern nesfarsit.
intre Craciun si Revelion oamenii fac liste, multe liste : cu ce a mers bine, dar mai ales cu ce a mers rau pentru ca astia sunt oamenii.
dupa cum ar zice un necunoscut I am allergic to negative people.
eu despre 2012 ... prefer sa nu vb. a fost un an greoi; care a trecut. am cunoscut si oameni faini dar si oameni detestabili, rai, rasisti. chesti asta cu rasistul e relativa dar cand te loveste in fata nu prea ai cum sa o ignori. in fine. c'est passé! dar sper ca sentimentul asta de neputinta, de neajutorare, de durere, de vreau mai mult dar nu se poate, de as vrea sa te ajut dar nu pot mai mult de atat sa ramana in 2012, doar o amintire urata. stiu ca sunt alegeri pe care le facem cu sufletul, cu eminenta cenusie ( asta in cazul fericit in care avem asa ceva) sau cu amandoua. dar uneori este greu sa iti asculti mintea. it fucks with your heart really hard.
in 2013 sper sa fie mai bine pentru toata lumea! sa fie mai vesel, lai norocos!
asa ca deocamdata stau in coltul meu, ma zbat sa imi fac de facut ce am de facut pt facultate si sper din tot sufletul ca lucrurile sa se aranjeze mai bine!
va pup cu drag pe cei 2-3 cititori ai mei! si de asta nu scriu mai des. pentru ca nu vreau ca blogul meu sa ajunga un loc unde imi descarc trairile negative. nu pentru asta a fost creat.
tacerea e mare prin muntii de gheata...
si nopti de gheata, pierdute-ntre stele!
speranta firava ramane-n cutie cand relele toate spre noi se reped
speranta inseamna numai tarie
si viata ce se mai pote trai!
nu-ti cere viata inapoi cum a fost
nu-ti cere iubirea, nu are rost
priveste-nainte si uraste ce vezi
caci uite, cel nou, iti va spune sa pleci!
de lumi si de morti si de vieti mi-e totuna
caci lumea e un netern nesfarsit.
vineri, 7 decembrie 2012
Indianul
SF Cluj...2010...langa TNB
Se uita in vitrina unui fast food nou deschis,foarte shinny and squeeky denumit „Opera” datorita locatiei strategice, a cote de l`Opera... Are pene in parul lung si un profil mandru. Un nas mare,drept, taiat in piatra, o barbie proeminenta si un maxilar mandru. Are profilul asta de indian. Wait a minute, este un indian! Un indian adevarat la Cluj! How on Earth this happened? Dar ce prezenta! Te face sa te simti mic si fara scop in fata idealurilor lui , cu siguranta, marete!
Mi-ar fi placut enorm sa pot detalia aceasta amintire dar, din nefericire, este foarte blurred! Se intampla cum 2 ani si the memory fades away. E trecerea inevitabila a timpului. Memoriile vin, pleaca, se uita, se pierd, se umplu de praf si brusc nu iti mai amintesti exact de ce ai facut o alegere, de ce ai parasit pe cineva, de ce ai plecat, de ce n-ai mai stat, de ce ai ales discursul usor deplasat de sfarsit de clasa a 8a. Dar eu cred ca memoriile cu adevarat importante nu se sterg. Dar era o amintire frumoasa si, totusi, it faded away.
Video luat de pe youtube.
Imagine preluata de aici.
Se uita in vitrina unui fast food nou deschis,foarte shinny and squeeky denumit „Opera” datorita locatiei strategice, a cote de l`Opera... Are pene in parul lung si un profil mandru. Un nas mare,drept, taiat in piatra, o barbie proeminenta si un maxilar mandru. Are profilul asta de indian. Wait a minute, este un indian! Un indian adevarat la Cluj! How on Earth this happened? Dar ce prezenta! Te face sa te simti mic si fara scop in fata idealurilor lui , cu siguranta, marete!
Mi-ar fi placut enorm sa pot detalia aceasta amintire dar, din nefericire, este foarte blurred! Se intampla cum 2 ani si the memory fades away. E trecerea inevitabila a timpului. Memoriile vin, pleaca, se uita, se pierd, se umplu de praf si brusc nu iti mai amintesti exact de ce ai facut o alegere, de ce ai parasit pe cineva, de ce ai plecat, de ce n-ai mai stat, de ce ai ales discursul usor deplasat de sfarsit de clasa a 8a. Dar eu cred ca memoriile cu adevarat importante nu se sterg. Dar era o amintire frumoasa si, totusi, it faded away.
Imagine preluata de aici.
marți, 11 septembrie 2012
vis pierdut
"cand ma uit la mine cel ce-a fost
am iesit rebelul fara rost
nu am trait decat pentru o zi
nu m-a mirat a fi.
am pierdut si nici ca am stiut
zile-au fost un dor neintrerupt
nu am stiut decat sa uit mereu
ca maine voi fi tot eu!
tot ce-am vrut
a fost ca timpul sa mai stea
nu mai mult ca viata mea
nu imi pare rau de anii ce-au trecut
ei mi-au dat ce n-am avut!"
" am deschis ochii in graba
toata lume-a stiut
am plecat ca sa ma vada
toata lumea a crezut
nu e ceas, nu e zi, nu e timpul in noi
doar eu stiu de unde vii
viata stinsa de nori...
dansul anilor imi pare fum in barul de zi...
ce am vrut si ce-a ramas
ca o furtuna...
timpul face un ultim pas."
Si a trecut si concediul, atat de repede, atat de frumos, am revazut atatia oameni dragi si frumosi. Timpul s-a scurs lin, inima s-a umplut de lumina, speranta si incredere. Faith in humanity restored.
Ce am invatat in vacanta asta :
1) te nasti sau nu mama, se invata dar mai greu si incomplet.
2) in Brasov exista cele mai bune limonade, ever.
3) old friends never die, we are all changing, but deep down inside we are still the same!
4) un Profesor de capatai nu se uita si nu te uita niciodata.
5) prietenia nu tine cont de varsta, sex, rasa.
6) bunele intentii sunt mereu rasplatite in acelasi fel, sooner or later.
7) daca vrei cu adevarat sa faci ceva, vei reusii ( chiar si un regim, asta, venind de la o chocolate addict!)
8) esti poate pe cale sa imbatranesti cand muzica de la un concert RHCP ti se pare prea tare ( din ciclul "sad but true").
9) teii nu miros la fel peste tot, asa cum fiecare castan are povestea lui.
10) iar cand eu nu voi mai fi, iti vei amintii ca a fost odata parcul de la Saguna unde pe strazile viselor am alergat impreuna cu Lili :)
11) imi plac busurile, mult.
12) cainii urasc tricourile pentru caini; mai ales pe cele rosii pe care sta scris, tantos : "I'm single!"
13)Branul e ca vinul vechi.
14) visele se implinesc mereu atunci cand crezi in ele cu trup si suflet ( asa cum Bogdan a crezut, acum finul nostru este Preot si am fost la o slujba de-a lui, snif, snif).
15) visele nu se pierd, doar se tranforma :)
Praf de stele, o sa ajungem la ele!
vineri, 27 iulie 2012
riders on the storm
" Trecutul este o fantana
si un tunel e viitorul
ma tine timpul dus de mana
cand calc pe nouri cu piciorul."
" Fluturi mari aterizand pe manuscris
imi cetesc poemul salutand din sbor
serpentine lungi de dor si vis
izbucnind din fiecare nor!"
" Cuvinte : fluturi sub lampa
e tot ce ramane si tot ce am
o mana apasa-n tacere pe clampa
cand ziua c-un deget bate la geam"
" In noaptea ce se lasa peste case
Talangi se aud dar nu mai sunt demult
Si in tacerea ca o plasa de matase
Ca intr-o scoica vocea mi-o ascult."
Stefan Baciu
dor si vis, dor si vis...dor SI vis!
there's a killer on the road!
girl you gotta love your man
take him on the hand and MAKE HIM UNDERSTAND!
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)