stirile de la ora 5

Inima imi este usoara si corpul fara vlaga, mintea imi este plina de idei care ma bombardeaza neincetat.

Nu incetez sa am anumite idei macabre care revin. Mereu si mereu si mereu.

De fiecare data cand cobor scarile imi imaginez ca fac o entorsa si cad pe scari, imi fracturez ceva si sfarsesc intr-un pat de spital. Cand trec strada imi imaginez ca o sa fiu spulberata de o masina si ca o sa devin praf de human remains ci nu praf de stele. Not glamorous at all. Mai ales pentru cineva care vrea isi doneze organele. Sick imagination? Maybe.

As I lay here in my bed everything seems so peaceful. it's Sunday the 17 of November, 11 AM.
It's very unusual for me to be in bed at this hour, usually at 6.50 AM I'm up and ready for a brand new day of action and fight (although I hate mornings from the bottom of my heart) . But not today since my body has been defeated by bacterias. yes, I am sick as a dog. it was the candy on the funerary cake. With all the stress that I had lately it was kind of predictable. I haven't sleep all night : the fever made me dance in my bed until exhaustion. I finally felt asleep at 6 AM after changing 4 rounds of p-jas. I asked myself how would it be if I would not wake up? What have I done well and what have I done wrong?

 Ma si vedeam la stirile de la ora 5 : "Tanar medic generalist gasit mort in patul sau din cartierul Montagne Verte, Strasbourg. Madalina era plecata de 3 ani in Franta, unde exercisa functia de medic rezident de Medicina generala. Moarte naturala sau... Tanara locuia impreuna cu inca 2 colegi de apartament, care i-au gasit cadavrul in jurul orei 12, cand s-au ingrijorat datorita absentei ei din bucataria animata a apartamentului" (suspans). Probabil ca m-ar fi pus in grila de program undeva intre baba violata si ucisa cu bestialitate de nepotul ei si intre baiatul vreunui grangur local care a omorat/ranit grav vreo 5 oameni pe trecerea de pietoni, pe verde, cum altfel?

Hell, no! I have so much more to give and I have so many places to visit and so many people to meet!

So as I lie here I just enjoy the silence. The appartement seemed deserted. No noise. I imagined myself back to the Caraibes. Floating on a sea of secrets, under the burning sun. Like a pirate! And then I asked myself : what the fuck is wrong with me? How could I let the disease take control over me? I guess I was so exhausted and just at the idea that the holidays are just in one month my body just shut down. The reality is that I can't stand on my feet more than one hour. I like to call it the glass hour. It's the day that I remembered my strenght and my limits. I walked down the limit of my thoughts and there was no place for words. There was no place for regrets and it was definitely no time left for pain or sorrow.

I just floated on my dreams, my sea of dreams. I went through my accomplished dreams and imagined others to come. I felt good. Like this :

Nu stiu cine a avut ideea sa transforme stirile de la ora 5 intr-o parada a grotescului. De ce nu ar putea sa fie stirile de la ora 5 pline de vesti bune, interesante? Sa stim si noi cine a mai castigat o medalie la un concurs, ce carti au mai iesit pe piata, ultimele noutati muzicale de calitate, o decizie buna luata de conducatorii nostrii (pentru moment, o utopie), proteste din suflet si cu suflet, o natiune care se trezeste la viata si devine constienta de resursele ei. Oameni uniti pentru un ideal. No, Sir, why would we talk about that? We like dirt! Sa aruncam cu noroi in vecini, in rude, in politicieni, in medici, sa aratam crime, sa abrutizam natiunea! Si nici in alte tari nu este mai bine, cel putin in Franta este la fel. Nivelul intelectual ar natiunii scade. Non valorile urca. Showuri "pacatoase", detectivi care dezvaluie mizeria de sub pres, taclale de doi bani, banul vorbeste. Iar Omul Macaroana conduce.





As I was lying on my bed, looking at the sea of dreams, I decided to dive 'cause if you never try you'll never know!

sunt roman,caut tara

este o problema spinoasa asta cu patria muma.
ca sa fie clar de la inceput : eu iubesc Romania, dar nu prea imi plac romanasii care o populeaza.

eu am o convingere : ca daca toata lumea si-ar face treaba corect, la nivel individual, tara ar merge mai bine.
cert, este greu cand vezi ca toata lumea in jurul tau fura, injura, urla, (te) ridiculizeaza.
smecherii astia noi asa un fel de ciocoi vechi. ei nu rezolva ci (te) rezolva.ei nu explica ci urla marlaneste. nu muncesc ci "invart smenarii". nu vorbesc "dau cu papagalul".
iar tu biet om cu scoala multa si degeaba esti un nimeni, un zero barat.
iar copiii, of copiii, bietii copiii, ce exemple au ei. de fapt nu au. si cum sa cresti frumos in altfel de conditii?
toti vor imbogatire rapida, masini de lux, munca putina. nu exista asa ceva.
nici un imperiu nu s-a caldit pe vant.

vrei bani, trebuie sa muncesti. asta este adevarul. nu exista alta cale. cel putin, eu asa am fost invatata.

ma simt uneori ridicola, depasita. nu inteleg mentalitatea din ziua de azi.
nu imi place sa tip, sa dau cu pumnu-n masa sau sa ma bat cu pumnii in piept.
nu ma laud singura si nu ma pot baga sub pielea cuiva.
nu pot pupa in fund pe nimeni.
si nu imi place sa fiu lingusita. scurt pe 2.

si atunci incep sa cred in "Omul macaroana" scris de Alina Mandru.

dar despre "Omul macaroana" al Alinei, data viitoare.

drumul egal al fiecarei zile

starea de gratie...azi am scos nasul in lume, m-am plimbat pe strasse :D

am cautat un suport din ala de uscat rufe dar nix, nada, rien, nimic, zero, liniste absoluta asa ca mi-am cumparat o frumoasa floare rosie, de fapt un ghiveci...in fine, nu stiu cum o sa ma ajute asta la uscatul rufelor :) cand aveam si eu impresia ca devin practica gravitatia imi da peste ochi.

dar una peste alta in ultimele 7 luni am facut progrese destul de mari as putea zice :
1. sunt mai organizata ( fac liste si chiar le respect),
2. am reusit sa imi gestionez bine banii castigati,
3. sunt mai eficienta la munca,
4. ma machiez in 10 minute, in 20 de minute sunt pe usa mai ceva ca in wash and go...ii pun in umbra, muhahaha,
5. desi inca imi este greu mi-am dat seama ca nu toti prietenii sunt prieteni si ca nu toti prietenii sunt indispensabili, ca cine nu te merita nu te merita si gata, ca nu e normal sa nu dai semne oamenilor pe care ii iubesti,
6. am renuntat aproape total la mobil, nu il mai iau cu mine la munca, adica il iau dar il las in geanta,
7. mi-am perfectionat relatiile cu pacientii si modul medical de a gandi, my bed site manners dupa cum ar zice americanii ar getting better and better,
8. mi-am dat seama ce vreau sa fac dupa rezi si in timpul reziului,
9. am acceptat ca oamenii nu se schimba fundamental si ca nici nu trebuie fortati sa faca asta,
10. parerile mele nu sunt intotdeauna corecte si nici macar cele mai bune. de obicei am dreptate dar nu mereu,
11. am invatat sa nu ma panichez in situatii de urgenta,
12. am invatat sa zic "NU" oamenilor care incearca sa imi bage pe gat chestii. nu sunt de acord. protestez. and I will not take your crap for granted just because you are my friend. telling people stuff just because you can and you suppose that they will not mind it because you are their friend it`s wrong. it is not honest it is just rude!
13. sunt iremediabil indragostita de flori si de cosuri colorate. lately de bujori. love them!
14. ador pantofii si hainele si gentile...dar am reusit sa tin in frau shopalcolica din mine :d
15. daca vreau pot no matter what and nothing and no one will stop me!

Daca-as fi presedinte tot as face ceva...

"Dac-as fi pentru o zi presedinte as lasa Romania amanet, fara cuvinte. Dac-as fi pentru o zi presedinte v-as amaneta pe toti si nu m-ati prinde..." sau asa ceva. E o melodie veche de la Parazitii. Care imi suna obsesiv in ureche din momentul in care am inceput sa fiu mai aproape de problemele financiare ale romanilor. Bine,stiam ca tara e in deep shit. Dar pana acum mica mea lume nu era afectata extensiv. Direct era deja, prin El. Acum este prinsa in monstrul asta pe moarte familia mea, El, familia lui. Monstrul se zvarcoleste, scoate fum si foc pe nari, da din aripile de dragon, incearca sa se ridice dar nu reuseste, se zbate si dogoarea rasuflarii lui arde totul in jur. Si e un camp de flacari, plin de oameni in flacari care alearga deznadajduiti in toate directiile, incercand sa isi salveze familiile, sa se salveze. Dar putini reusesc. Majoritatea ard de vii, se sting incet, dar tacuti, nu mai au voce sa stige, nu mai au lacrimi sa verse. Poate parea un pic melodramatic. Dar monstrul asta pe moarte este Romania. Si in ea mor cei dragi noua. Se sting usor, nu se mai zbat, nu mai au aripi, nu mai au putere, resemnarea-i tara lor.
Mi-e tare greu sa fiu aici. Acum.
Dar scopul imi este mai clar.
Mi-am intrebat parintii cum au reusit sa se descurce pana acum, cand eram la facultate si imi plateau chiria, cheltuielile, imi dadeau si bani de buzunar. Totul parea bine. Mi-au explicat resemnati:"S-au marit taxele. Salariul e acelasi. Benzina s-a facut 5,5 lei/l. Si ce e mai rau nu e situatia materiala ci felul in care se poarta cu noi patronii. Dispretul, lipsa de respect venite din partea unro oameni cu 8 clase si un pic dar smecheri, descurcareti, care te rezolva."
Asta mi-a amintit de articolul Alinei, Dumnezeu sa o odihneasca in pace, despre Omul Macaroana. Nu l-am gasit pe internet. O sa il transcriu in concediu, cand plec la Brasov.
Scurt/2 oamenii sufera, tara moare, tinerii pleaca.
Hotii, incultii, curvele, bisnitarii infloresc.
Vorba cantecului:"Doamne, ocroteste-i pe romani!".
Eu am ales sa plec. Mi-e greu, mi-e dor, nu imi gasesc locul, am frustrari. Toata lumea ma felicita pentru ca am reusit sa plec. In curand sper ca o sa vina si El. Atunci o sa fie, in sfarsit, bine si liniste, asa cum a fost cat timp a venit in vacanta. Apoi o sa ii ajutam si pe ai nostrii. O sa ii luam cu noi.
De ce nu am ramas sa lupt? Pentru ce? Contra cui?
Romania pe care eu o iubesc se stinge demult.
Tristete infinita. As fi vrut sa fie altfel.