Cozonac

Cozonac = acasa.

Cozonac = Paste si Craciun = familie

Cozonac = prieteni nebuni care sa iti tina de lighean si care sa jure ca anul viitor nu mai fac sportul asta :D

Cozonac = trezit dimineata la 6, dus, rugaciune si mult suflet in aluat 

Cozonac = diminetile cu mama, framantand cozonacul pana cand "transpira grinda"

Cozonac cu nuca pentru noi si cozonac cu mac pentru tata.

Mers la biserica in familie, singura data pe an cand intra tata intr-o biserica. Cantat la unison, vocea tatei, vibrandu-mi in urechi si in inima. Cand tata canta timpul se opreste si inima mea danseaza ca o nebuna, scaldata in lumina.

De Paste trebuie sa porti ceva nou. De Paste trebuie sa ai inima curata. 

De data asta o sa petrec Pastele singura. Nu ma duc la Brasov si ai mei nu vin la mine.

Asa ca am facut cozonacii in acelasi timp, la Brasov si la Strasbourg. Numai ca mama a facut si pasca :) Miam!

Iar diseara o sa mergem la Biserica sa cantam si sa ne luminam toti 3 : ei acolo si eu aici. Dar eu sunt sigura ca o sa il aud pe tata, cantand si invers. Pentru ca kilometrii nu conteaza atunci cand inima e deschisa.

Asa ca Paste luminat, te astept cu drag in casele si inimile noastre!

fauritorii

" Negustorii de destine or sa vina si la tine ... nu te vinde pe un cent! Dizident, fii dizident!...
  Lumea-ti spune sa te vinzi, gustul banilor sa-l simti...

Astept visul romanesc ca sa-i spun cat il urasc!..."





" ...this wasn't how my life was to be
and the money are good
and the revenge is sweet
but I still wonder about...me "

Hear my laughter!
Adevarul este ca inca de cand ne nastem lumea ne traseaza deja drumul in viata, ignorand ceea ce ne este scris in stele. Eu cred in stele, suntem stele, sunteme supernove, suntem praf de lumina si speranta.
Parintii mei sunt oameni simpli, tata este bucatar iar mama ospatar. Iar eu trebuia sa ma asez undeva tot prin zona asta. Cel putin asa credeau rudele mele ca doar : "din 2 prosti ce sa iasa?".
Dar nu au luat in considerare 3 lucruri esentiale :
1) ai mei sunt simpli dar nu prosti
2) eu aveam si am steaua mea
3) I had other plans.



Nu o sa spun ca parintii mei sunt perfecti, pentru ca nu sunt. Dar sunt minunati asa cum sunt. Mi-au dat ce era mai important pe lumea asta: libertatea de a alege, sprijinul necesar pentru a duce la sfarsit drumul ales, iubire si exemple de urmat sau nu.

Punctualitatea, munca grea, respectul, iubirea de oameni, umorul, credinta si , mai ales, (thank you Daddy) : curiozitatea! " Lasa, Mada, tu du-te si vezi lumea, sa mananci de toate, sa faci poze, sa ne arati si noua!".
M-au acompaniat in fiecare calatorie cu atlasul. Eu le ziceam unde o sa merg si ei cautau locatia in atlas, se interesau prin carti sau la televizor. Stiau ce o sa vad si cand ma intorceam se asezau ca 2 scolari pe canapeaua din sufragerie si asteptau pozele, povestile, asteptau sa vada ce nici macar nu visau pe vremea comunistilor. Eu traiam si eram visul lor.





Dar nu a fost mereu asa.
In adolescenta ne-am renegat reciproc. Eu eram o ratata care iesea cu rockerii, asculta omeni care urla, care poate se droga si care, cu sigruanta, nu avea nici un viitor. Ai mei au fost langa mine la examenul de capacitate, la bac, la admitere, la absolvirea facultatii. Cand am venit acasa dupa prima sesiune de la facultate m-au asteptat amandoi la gara in Brasovul meu drag. Ningea si tata avea in mana un buchet de trandafiri rosii pe care mi i-a inmanat stangaci, apoi m-au strans amandoi in brate si am plecat spre casa, cu regina, of course! Tata nu a crezut niciodata ca o sa intru la medicina. Am fugit de acasa. Mi-am luat cea mai buna prietena si am fugit la sighisoara, la braila, la constanta, in vama. Am plecat din Delta si am fugit la el; la constangeles. Unde vindea ochelari de soare, la bastani. A fost o adolescenta minunata, acompaniata de oameni minunati si de 2 parinti sceptici.
"De ce ti se zice Easter? "
" Because everybody looks at me like I'm the fucking Easter bunny."
" Ok." :))



Si am intrat la facultate, si am trecut la fara taxa, am luat examenele, mi-am dat licenta, admiterea la rezidentiat in franta, am muncit, calatorit, iubit, visat, plans, ras, avand mereu 2 repere : ei! Sunt farul meu din port.

Sunt cine sunt si datorita lor.
The road is my home. Sunt oameni care nu sunt facuti sa stea locului.
Ce m-a uimit pe mine a fost faptul ca dupa ce am plecat din romania, ai mei au inceput sa citeasca. Au luat la rand cartile din biblioteca mea. Iar acum discut cu ai mei despre carti! Cine ar fi crezut? Tata are un simt critic foarte dezvoltat. Evident, nu citeste toti "fraerii". OK, recunosc ca s-au apucat de citit dupa ce au tocit casetele de la Luna Amara si Iris.



Edgy, black, dream theater, sunny, foggy, rainy, snowy, careful , careless, astonishining , dramatic , love and faithful life.

sunt roman,caut tara

este o problema spinoasa asta cu patria muma.
ca sa fie clar de la inceput : eu iubesc Romania, dar nu prea imi plac romanasii care o populeaza.

eu am o convingere : ca daca toata lumea si-ar face treaba corect, la nivel individual, tara ar merge mai bine.
cert, este greu cand vezi ca toata lumea in jurul tau fura, injura, urla, (te) ridiculizeaza.
smecherii astia noi asa un fel de ciocoi vechi. ei nu rezolva ci (te) rezolva.ei nu explica ci urla marlaneste. nu muncesc ci "invart smenarii". nu vorbesc "dau cu papagalul".
iar tu biet om cu scoala multa si degeaba esti un nimeni, un zero barat.
iar copiii, of copiii, bietii copiii, ce exemple au ei. de fapt nu au. si cum sa cresti frumos in altfel de conditii?
toti vor imbogatire rapida, masini de lux, munca putina. nu exista asa ceva.
nici un imperiu nu s-a caldit pe vant.

vrei bani, trebuie sa muncesti. asta este adevarul. nu exista alta cale. cel putin, eu asa am fost invatata.

ma simt uneori ridicola, depasita. nu inteleg mentalitatea din ziua de azi.
nu imi place sa tip, sa dau cu pumnu-n masa sau sa ma bat cu pumnii in piept.
nu ma laud singura si nu ma pot baga sub pielea cuiva.
nu pot pupa in fund pe nimeni.
si nu imi place sa fiu lingusita. scurt pe 2.

si atunci incep sa cred in "Omul macaroana" scris de Alina Mandru.

dar despre "Omul macaroana" al Alinei, data viitoare.

in my secret life

in my secret life I was to guns 'n' fucking roses concert and it was pure awesomeness.

in my secret life am reinceput sa ascult clasica muzica, din cand in cand, cand imi permit luxul acesta timpul si starea de spirit. imi amintesc crystal clear de prima mea caseta, cumparata din banii pusi deoparte. am cumparat-o cand ma intorceam de la meditatiile de chimie. profa statea in Schei si ca sa ma intorc acasa trebuia sa iau 6/34 din Livada Postei. asa ca treceam in fiecare saptamana pe langa libraria St. O. Iosif cea mai mare si mai dotata librarie din Brasov, la vremea respectiva. Eram clasa a 9a. Venind la un profil de bio-chimie fara sa stii o boaba de chimie nu a fost o idee pentru care m-am felicitat. Si asa au inceput meditatiile, influentate mai mult de casa profei, de originea ei nobila, de drumul saptamanal care imi permitea o escapada in centru, prin librarii, de parcul de la Saguna, in fine, in ultimul rand de chimie.

Asa ca am intrat in Steo si tin minte si acum ca standul unde se vindeau casete era in fata. De la intrare, mergeai drept inainte printre sirurile de carti si apoi ajungeai in fata standului magic! Imi aduc aminte si buimaceala : ce sa aleg? Mozart, Bach, Ceaikovski, Vivaldi, Beethoven, Enescu, Porumbescu...Ce mai! Magazin de bunatati.

Am plecat prin zapada proaspat cernuta pe asfaltul meu drag, ducand in buzunarul de la piept, de langa inima, Anotimpurile lui Vivaldi. And that's a secret I'll never tell!

Nu regret nici astazi alegera facuta. Apoi au urmat altii.

Si nu o sa uit niciodata cum au descoperit parintii mei muzica clasica, prin mine. Nu cred ca este muzica lor de suflet, nu au fost construiti sa rezoneze asa dar tot i-a cuprins fiorul maretiei acestei creatii.

Profa de chimie imi zicea mereu ca "oamenii simplii" nu inteleg multe lucruri. Si ca nici nu este un fapt cugetat si bun sa ii expui la lucruri prea savante. Dupa 27 de ani de viata, ii dau dreptate, pe alocuri. Eu cred ca "oamenii simplii" sunt capabili uneori de mai multa simtire decat oamenii cu arabescuri interioare. Nu cred ca asta ii face nici mai buni, nici mai rai. Oameni suntem cu totii, dar atat de diferiti!



Mereu am visat sa merg la Balul de la Viena! Atata cultura si stralucire, intr-un singur edificiu!

Turgheniev

Eu nu am mai citit nici o altă carte scrisă de I.D.Turgheniev. Acum citesc Părinți și copii și îmi place tare mult. Nu o să ii fac analiza pentru că nu mă simt în stare. Este o carte care trebuie citită de toți părinții și copiii de pe Planetă. E frumoasa, ironică, scrisă rusește, înduioșătoare. Citiți-o dacă încă nu ați avut ocazia. Merită.

" Bravo! Bravo! Auzi, Arkadi? Iată cum trebuie să se exprime un june de astăzi! Firește că tinerimea va da valma pe urma voastră! Odinioară, tinerii trebuiau să învețe ca să nu rămână niște ignoranți, de aceea se puneau, cu voie, fără voie, pe carte. Acum însă, e de ajuns să declare că toate-s fleacuri și sus cu ei! Desigur, așa ceva le convine. Dacă înainte vreme li se spunea pur și simplu imbecili, acum s-au transformat dintr-o dată în nihiliști."

I.D. Turgheniev, "Părinți și copii"

Surpinde foarte bine contrastul dintre valorile umaniste tradiționale și valorile materialiste, lipsite de iluzii ale noii generații.