while I was here, with my patients...which I love!...in Brasov was this :
united we stand, divided we fall but my heart no habla ingles!
Se afișează postările cu eticheta Romanica. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Romanica. Afișați toate postările
joi, 20 iunie 2013
marți, 28 mai 2013
despre medicii romani
In ultima vreme se tot vehiculeaza opinii despre medicii romani.
Peste noapte ne-am trezit faimosi!
Si ce credeti voi ca a stat la baza acestui tsunami de opinii?
Competentele noastre? nu
Cei 21-25 de ani petrecuti intr-o formare formala urmati de "n" ani de formare informala? ( adica o viata de om) ? nu.
Viata personala sacrificata de dragul pacientilor? ntz ntz
Noptile pierdute, uzura, banii putini, conditiile medievale de practicare a meseriei? nope
Scandaluri sexuale? procese de malpraxis? noooooooooo
OK, hai ca va zic eu : faptul ca medicii romani aleg sa emigreze, sa se expatrize pe alte meleaguri.
sa vindece si sa vegheze alti pacienti.
Adica, in viziunea unora, sa tradeze patria, dom'le!
Stiti bancul ala cu musca mascul si puiul sau? nuuu? hai ca vi-l zic eu :
Puiul de musca : " tati, tati, de ce noi mancam rahat toata ziua? uite celelalte zburatoare mananca si ele altceva, alimente mai apetisante. noi tot rahat, rahat, rahat! hai sa mancam si noi altceva, sa plecam!"
Tatal musca : " nu, fiule, nu putem face asta!"
Puiul de musca : " de ce tata?"
Tatal musca : " se numeste patriotism fiule!"
Eu sunt medic si sa va zic ceva : am o relatie de love-hate cu romanica.
O iubesc pentru ca e tara mea, e acasa, acolo sunt majoritatea oamenilor pe care ii iubesc, acolo imi sunt mortii si vii si amintirile si sperantele dar nu si viitorul.
O urasc pentru ca m-a facut sa plec, pentru ca s-a lasat batjocorita de hoti, pentru ca nu imi ofera mai mult, pentru ca vrea sa ma schimbe.
Eu cand eram mica am invatat multe lucruri de baza, gen : sa nu mint, sa nu fur, sa fiu punctuala, sa fiu corecta, sa am coloana vertebrala.
Dar am invatat si ca : "fara bani puti a prost!"
Numai peste multi ani aveam sa o inteleg pe ultima!
Apoi am invatat sa ma ajut pe mine ca sa ii pot ajuta pe cei din jurul meu. cum in romanica imi era clar ca nu o sa rezist financiar, ai mei, neputand sa ma mai "sustina" financiar am ales drumul Frantei. De ce? Poate din comoditate : stiam limba, studiasem deja un an acolo deci eram mai mult sau mai putin familiarizata cu sistemul, imi placea arhitectura lor, balconul forjat, florile, hainele, usorul snobism. et voila!
Dupa 3 ani vad altfel lucrurile dar situatia nu s-a schimbat fundamental.
Inca am o relatie de love-hate cu romanica si cu romanasii.
Am o noua relatie de love-hate cu franta si cu francezii.
Si sufletul meu locuieste in 2 lumi diametral opuse.
Am ajuns la concluzia ca oamenii sunt la fel peste tot, ca omul sfinteste locul.
Asa cum am ajuns insa si la concluzia ca banii conteaza.
I had a dream! Sa ma intorc in Romania si sa pun pe picioare o clinica de addictologie. Realist vorbind, cred ca am sanse spre minus infinit sa realizez asta. Pentru ca daca in Romanica ar fi bani pentru sanatate cred ca ar putea fi folositi mai cu folos pentru batrani si copii.
Asa ca : regret ca am plecat? Nu!
Regret ca am ales Franta? Nu!
O sa raman sa profesez in Franta dupa ce imi termin aici rezidentiatul? Poate pentru cativa ani dar in nici un caz pentru toata viata.
Unde o sa plec mai departe? Cel mai probabil Elvetia.
O sa cer cetatenia franceza anul viitor, cand voi putea? Da ( ca sa calatoresc fara viza in state si canada si statele africane :p
Iar celor care o sa imi bata capul cu : frate, ai depus un juramant! / medicul trebuie sa traiasca cu apa si aer, nu are dreptul sa ia spaga pentru ca el si-a ales meseria asta deci trebuie sa se multumeasca cu 200 de euro pe luna ( trust me, nu iti zice nimeni la inceputul celor 6 ani lungi si stresanti de facultate ce salariu vei avea, altfel si-ar lua zborul majoritatea bobocilor spre zari mai calde si mai luminoase!) FUCK OFF!
Aici nu este vorba de chestii metafizice ci despre , par example, ce baga la matz cei 3 copii cand ajungi acasa! Zic ca din 200 de euro parizer si pateu. Asa ca uneori constiinta ca si dragostea trece prin stomac!
Nici nu stiti cat mi-as dori sa ma intorc in Brasov cu un loc de munca agreabil si un salariu decent, sa imi ajut concetatenii romani. Dar sa pot sa fac addictologie. Cum sansele ca asta sa se intample sunt, pentru moment, infime...dream on!
Si va las cu 3 articole interesante legate de acest subiect :
1) catavencii : aici
2) un coleg : aici
3) un profesor : aici
Toate sunt dureros de frumoase si reprezinta o foarte mica parte din lupta care se da in noi ( cei auto exilati) zilnic! Asa ca inainte sa aruncati cu vorbe grele in noi, puneti-va si de cealalta parte " a baricadei" si o sa vedeti ca the grass is not greener on the other side!
Peste noapte ne-am trezit faimosi!
Si ce credeti voi ca a stat la baza acestui tsunami de opinii?
Competentele noastre? nu
Cei 21-25 de ani petrecuti intr-o formare formala urmati de "n" ani de formare informala? ( adica o viata de om) ? nu.
Viata personala sacrificata de dragul pacientilor? ntz ntz
Noptile pierdute, uzura, banii putini, conditiile medievale de practicare a meseriei? nope
Scandaluri sexuale? procese de malpraxis? noooooooooo
OK, hai ca va zic eu : faptul ca medicii romani aleg sa emigreze, sa se expatrize pe alte meleaguri.
sa vindece si sa vegheze alti pacienti.
Adica, in viziunea unora, sa tradeze patria, dom'le!
Stiti bancul ala cu musca mascul si puiul sau? nuuu? hai ca vi-l zic eu :
Puiul de musca : " tati, tati, de ce noi mancam rahat toata ziua? uite celelalte zburatoare mananca si ele altceva, alimente mai apetisante. noi tot rahat, rahat, rahat! hai sa mancam si noi altceva, sa plecam!"
Tatal musca : " nu, fiule, nu putem face asta!"
Puiul de musca : " de ce tata?"
Tatal musca : " se numeste patriotism fiule!"
Eu sunt medic si sa va zic ceva : am o relatie de love-hate cu romanica.
O iubesc pentru ca e tara mea, e acasa, acolo sunt majoritatea oamenilor pe care ii iubesc, acolo imi sunt mortii si vii si amintirile si sperantele dar nu si viitorul.
O urasc pentru ca m-a facut sa plec, pentru ca s-a lasat batjocorita de hoti, pentru ca nu imi ofera mai mult, pentru ca vrea sa ma schimbe.
Eu cand eram mica am invatat multe lucruri de baza, gen : sa nu mint, sa nu fur, sa fiu punctuala, sa fiu corecta, sa am coloana vertebrala.
Dar am invatat si ca : "fara bani puti a prost!"
Numai peste multi ani aveam sa o inteleg pe ultima!
Apoi am invatat sa ma ajut pe mine ca sa ii pot ajuta pe cei din jurul meu. cum in romanica imi era clar ca nu o sa rezist financiar, ai mei, neputand sa ma mai "sustina" financiar am ales drumul Frantei. De ce? Poate din comoditate : stiam limba, studiasem deja un an acolo deci eram mai mult sau mai putin familiarizata cu sistemul, imi placea arhitectura lor, balconul forjat, florile, hainele, usorul snobism. et voila!
Dupa 3 ani vad altfel lucrurile dar situatia nu s-a schimbat fundamental.
Inca am o relatie de love-hate cu romanica si cu romanasii.
Am o noua relatie de love-hate cu franta si cu francezii.
Si sufletul meu locuieste in 2 lumi diametral opuse.
Am ajuns la concluzia ca oamenii sunt la fel peste tot, ca omul sfinteste locul.
Asa cum am ajuns insa si la concluzia ca banii conteaza.
I had a dream! Sa ma intorc in Romania si sa pun pe picioare o clinica de addictologie. Realist vorbind, cred ca am sanse spre minus infinit sa realizez asta. Pentru ca daca in Romanica ar fi bani pentru sanatate cred ca ar putea fi folositi mai cu folos pentru batrani si copii.
Asa ca : regret ca am plecat? Nu!
Regret ca am ales Franta? Nu!
O sa raman sa profesez in Franta dupa ce imi termin aici rezidentiatul? Poate pentru cativa ani dar in nici un caz pentru toata viata.
Unde o sa plec mai departe? Cel mai probabil Elvetia.
O sa cer cetatenia franceza anul viitor, cand voi putea? Da ( ca sa calatoresc fara viza in state si canada si statele africane :p
Iar celor care o sa imi bata capul cu : frate, ai depus un juramant! / medicul trebuie sa traiasca cu apa si aer, nu are dreptul sa ia spaga pentru ca el si-a ales meseria asta deci trebuie sa se multumeasca cu 200 de euro pe luna ( trust me, nu iti zice nimeni la inceputul celor 6 ani lungi si stresanti de facultate ce salariu vei avea, altfel si-ar lua zborul majoritatea bobocilor spre zari mai calde si mai luminoase!) FUCK OFF!
Aici nu este vorba de chestii metafizice ci despre , par example, ce baga la matz cei 3 copii cand ajungi acasa! Zic ca din 200 de euro parizer si pateu. Asa ca uneori constiinta ca si dragostea trece prin stomac!
Nici nu stiti cat mi-as dori sa ma intorc in Brasov cu un loc de munca agreabil si un salariu decent, sa imi ajut concetatenii romani. Dar sa pot sa fac addictologie. Cum sansele ca asta sa se intample sunt, pentru moment, infime...dream on!
Si va las cu 3 articole interesante legate de acest subiect :
1) catavencii : aici
2) un coleg : aici
3) un profesor : aici
Toate sunt dureros de frumoase si reprezinta o foarte mica parte din lupta care se da in noi ( cei auto exilati) zilnic! Asa ca inainte sa aruncati cu vorbe grele in noi, puneti-va si de cealalta parte " a baricadei" si o sa vedeti ca the grass is not greener on the other side!
vineri, 5 aprilie 2013
sunt roman,caut tara
este o problema spinoasa asta cu patria muma.
ca sa fie clar de la inceput : eu iubesc Romania, dar nu prea imi plac romanasii care o populeaza.
eu am o convingere : ca daca toata lumea si-ar face treaba corect, la nivel individual, tara ar merge mai bine.
cert, este greu cand vezi ca toata lumea in jurul tau fura, injura, urla, (te) ridiculizeaza.
smecherii astia noi asa un fel de ciocoi vechi. ei nu rezolva ci (te) rezolva.ei nu explica ci urla marlaneste. nu muncesc ci "invart smenarii". nu vorbesc "dau cu papagalul".
iar tu biet om cu scoala multa si degeaba esti un nimeni, un zero barat.
iar copiii, of copiii, bietii copiii, ce exemple au ei. de fapt nu au. si cum sa cresti frumos in altfel de conditii?
toti vor imbogatire rapida, masini de lux, munca putina. nu exista asa ceva.
nici un imperiu nu s-a caldit pe vant.
vrei bani, trebuie sa muncesti. asta este adevarul. nu exista alta cale. cel putin, eu asa am fost invatata.
ma simt uneori ridicola, depasita. nu inteleg mentalitatea din ziua de azi.
nu imi place sa tip, sa dau cu pumnu-n masa sau sa ma bat cu pumnii in piept.
nu ma laud singura si nu ma pot baga sub pielea cuiva.
nu pot pupa in fund pe nimeni.
si nu imi place sa fiu lingusita. scurt pe 2.
si atunci incep sa cred in "Omul macaroana" scris de Alina Mandru.
dar despre "Omul macaroana" al Alinei, data viitoare.
ca sa fie clar de la inceput : eu iubesc Romania, dar nu prea imi plac romanasii care o populeaza.
eu am o convingere : ca daca toata lumea si-ar face treaba corect, la nivel individual, tara ar merge mai bine.
cert, este greu cand vezi ca toata lumea in jurul tau fura, injura, urla, (te) ridiculizeaza.
smecherii astia noi asa un fel de ciocoi vechi. ei nu rezolva ci (te) rezolva.ei nu explica ci urla marlaneste. nu muncesc ci "invart smenarii". nu vorbesc "dau cu papagalul".
iar tu biet om cu scoala multa si degeaba esti un nimeni, un zero barat.
iar copiii, of copiii, bietii copiii, ce exemple au ei. de fapt nu au. si cum sa cresti frumos in altfel de conditii?
toti vor imbogatire rapida, masini de lux, munca putina. nu exista asa ceva.
nici un imperiu nu s-a caldit pe vant.
vrei bani, trebuie sa muncesti. asta este adevarul. nu exista alta cale. cel putin, eu asa am fost invatata.
ma simt uneori ridicola, depasita. nu inteleg mentalitatea din ziua de azi.
nu imi place sa tip, sa dau cu pumnu-n masa sau sa ma bat cu pumnii in piept.
nu ma laud singura si nu ma pot baga sub pielea cuiva.
nu pot pupa in fund pe nimeni.
si nu imi place sa fiu lingusita. scurt pe 2.
si atunci incep sa cred in "Omul macaroana" scris de Alina Mandru.
dar despre "Omul macaroana" al Alinei, data viitoare.
vineri, 7 decembrie 2012
Indianul
SF Cluj...2010...langa TNB
Se uita in vitrina unui fast food nou deschis,foarte shinny and squeeky denumit „Opera” datorita locatiei strategice, a cote de l`Opera... Are pene in parul lung si un profil mandru. Un nas mare,drept, taiat in piatra, o barbie proeminenta si un maxilar mandru. Are profilul asta de indian. Wait a minute, este un indian! Un indian adevarat la Cluj! How on Earth this happened? Dar ce prezenta! Te face sa te simti mic si fara scop in fata idealurilor lui , cu siguranta, marete!
Mi-ar fi placut enorm sa pot detalia aceasta amintire dar, din nefericire, este foarte blurred! Se intampla cum 2 ani si the memory fades away. E trecerea inevitabila a timpului. Memoriile vin, pleaca, se uita, se pierd, se umplu de praf si brusc nu iti mai amintesti exact de ce ai facut o alegere, de ce ai parasit pe cineva, de ce ai plecat, de ce n-ai mai stat, de ce ai ales discursul usor deplasat de sfarsit de clasa a 8a. Dar eu cred ca memoriile cu adevarat importante nu se sterg. Dar era o amintire frumoasa si, totusi, it faded away.
Video luat de pe youtube.
Imagine preluata de aici.
Se uita in vitrina unui fast food nou deschis,foarte shinny and squeeky denumit „Opera” datorita locatiei strategice, a cote de l`Opera... Are pene in parul lung si un profil mandru. Un nas mare,drept, taiat in piatra, o barbie proeminenta si un maxilar mandru. Are profilul asta de indian. Wait a minute, este un indian! Un indian adevarat la Cluj! How on Earth this happened? Dar ce prezenta! Te face sa te simti mic si fara scop in fata idealurilor lui , cu siguranta, marete!
Mi-ar fi placut enorm sa pot detalia aceasta amintire dar, din nefericire, este foarte blurred! Se intampla cum 2 ani si the memory fades away. E trecerea inevitabila a timpului. Memoriile vin, pleaca, se uita, se pierd, se umplu de praf si brusc nu iti mai amintesti exact de ce ai facut o alegere, de ce ai parasit pe cineva, de ce ai plecat, de ce n-ai mai stat, de ce ai ales discursul usor deplasat de sfarsit de clasa a 8a. Dar eu cred ca memoriile cu adevarat importante nu se sterg. Dar era o amintire frumoasa si, totusi, it faded away.
Imagine preluata de aici.
duminică, 9 ianuarie 2011
Momentul unei zile din Basel
Si ne plimbam noi ca 2 flori prin Basel si la un moment dat ni s-a facut foame. Dar nu asa orice fel de foame ci o foame din aia crunta. Bun, moment de cumpana...ce si unde putem noi manca in Basel? Ca de buget limitat. Hai sa mancam la fratii nostri turci. Ca doar mai ieftin de atat nu gasim iar pozele arata destul de apetisant. Bine, recunoastem, eram atat de infometati incat incepeam sa vedem pui la rotisor in loc de oameni, pe strada. Bun, on y va? On y va, papoi!
Ok, intram noi in fast food sau restaurant rapide depinde in ce tara va aflati :P si comandam un sis kebap si El ceva cu legume. Si primi 2 portii super generoase plus 4 trigoane de paine super buna din partea casei si purcedem noi la devorarea portiilor gargantuesti. Mancarea delicioasa, poate un pic cam spicy. Timp in care incepem noi sa ne minunam de cat de bine au reusit sa se adapteze turcii in Elvetia: tin sa precizez ca fast food-ul sclipea de curatenie, personalul avea uniforme CURATE, era pe acolo o doamna care stergea mesele si gemurile din 5 in 5 minute, toalete super curate ( dar voi reveni in curand cu un post in exclusivitate legat de toaletele din Elvetia, care m-au impresionat profund, nu mai gasesc eu toalete ca alea pe oriunde o sa mai calatoresc), in fine totul incredibil de curat pentru un fast food turcesc.
Pe fundal, normal ca auzeam numai melodii cu "habibi.habibi" si "iala,iala" dar mancarea era atat de buna incat mai ca nu auzeam miorlaielile din fundal cand deodata...pam pam...PAUSE FOR EFFECT...si hai cu maneaua romaneascaaaaaaaa...mai exact,cred ca era guta sau copilul minune, eu nu ii deosebesc dar El sustinea ca e Adi minune...si da-i cu maneaua...hai,hai!
Stupoare: eram intr-un fast food turcesc din Elvetia si ascultam manele romanesti!
Se duce de rapa lumea asta.
Apoi ne-a bufnit un ras isteric pe amandoi si, bineinteles, ca am anuntat lumea ce se asculta in fast foodurile turcesti din Elvetia.
Si, nu, nu a fost doar o coincidenta nefericita pentru ca apoi a mai urmat o melodie de la Akcent :)
Oricum, mancarea a fost ieftina si buna, am iesit de acolo cu burtile pline si cu o manea in repertoriu!
Iar a2a zi am ales un restaurant chinezesc ca sa fim siguri ca evitam incidentele neplacute, am fost la Mr. Wong, al carui pui cu sos dulce-picant ne va ramane in amintire for ever end ever!
God bless Mr. Wong, fast food-ul turces si chinezoii din Paris, unde se mananca extraordinar de bine si de ieftin! si castanele!!!
Ok, intram noi in fast food sau restaurant rapide depinde in ce tara va aflati :P si comandam un sis kebap si El ceva cu legume. Si primi 2 portii super generoase plus 4 trigoane de paine super buna din partea casei si purcedem noi la devorarea portiilor gargantuesti. Mancarea delicioasa, poate un pic cam spicy. Timp in care incepem noi sa ne minunam de cat de bine au reusit sa se adapteze turcii in Elvetia: tin sa precizez ca fast food-ul sclipea de curatenie, personalul avea uniforme CURATE, era pe acolo o doamna care stergea mesele si gemurile din 5 in 5 minute, toalete super curate ( dar voi reveni in curand cu un post in exclusivitate legat de toaletele din Elvetia, care m-au impresionat profund, nu mai gasesc eu toalete ca alea pe oriunde o sa mai calatoresc), in fine totul incredibil de curat pentru un fast food turcesc.
Pe fundal, normal ca auzeam numai melodii cu "habibi.habibi" si "iala,iala" dar mancarea era atat de buna incat mai ca nu auzeam miorlaielile din fundal cand deodata...pam pam...PAUSE FOR EFFECT...si hai cu maneaua romaneascaaaaaaaa...mai exact,cred ca era guta sau copilul minune, eu nu ii deosebesc dar El sustinea ca e Adi minune...si da-i cu maneaua...hai,hai!
Stupoare: eram intr-un fast food turcesc din Elvetia si ascultam manele romanesti!
Se duce de rapa lumea asta.
Apoi ne-a bufnit un ras isteric pe amandoi si, bineinteles, ca am anuntat lumea ce se asculta in fast foodurile turcesti din Elvetia.
Si, nu, nu a fost doar o coincidenta nefericita pentru ca apoi a mai urmat o melodie de la Akcent :)
Oricum, mancarea a fost ieftina si buna, am iesit de acolo cu burtile pline si cu o manea in repertoriu!
Iar a2a zi am ales un restaurant chinezesc ca sa fim siguri ca evitam incidentele neplacute, am fost la Mr. Wong, al carui pui cu sos dulce-picant ne va ramane in amintire for ever end ever!
God bless Mr. Wong, fast food-ul turces si chinezoii din Paris, unde se mananca extraordinar de bine si de ieftin! si castanele!!!
sâmbătă, 2 octombrie 2010
Banc.
Nu de pesti.
" Parisul este invadat de porumbei. Mizerie, galagie, pene, panica. Se incearca toate metodele posibile de exterminare a lor. Rezultate: 0. In urma acestor rezultate deloc incurajatoare, Nicolas Sarkozy da urmatorul comunicat de presa:
" Oricine va reusi sa faca aceasta pesta zburatoare sa dispara din Paris va primi o recompensa de 1 miliard euro."
A doua zi se prezinta un om simplu la presedinte si ii spune:
" - Domnule Presedinte eu pot sa va scap de porumbei. Si nu va cer nici un ban cu o singura conditie: sa nu imi puneti nici o intrebare!
- In regula, numai scapati Parisul de porumbei!"
Se urca omul nostru in varful turnului Eiffel, isi deschide brusc trenciul si din el zboara un porumbel albastru. Toata suflarea de porumbei se ia dupa el si dispare. Omul refuza banii oferiti de presedinte si pleaca. Presedintele il opreste:
"- Domnul meu, la grande nation va multumeste. Totusi eu am o intrebare, chiar daca asta inseamna ca va razganditi si imi cereti banii: Un tigan albastru nu aveti??!!"
" Parisul este invadat de porumbei. Mizerie, galagie, pene, panica. Se incearca toate metodele posibile de exterminare a lor. Rezultate: 0. In urma acestor rezultate deloc incurajatoare, Nicolas Sarkozy da urmatorul comunicat de presa:
" Oricine va reusi sa faca aceasta pesta zburatoare sa dispara din Paris va primi o recompensa de 1 miliard euro."
A doua zi se prezinta un om simplu la presedinte si ii spune:
" - Domnule Presedinte eu pot sa va scap de porumbei. Si nu va cer nici un ban cu o singura conditie: sa nu imi puneti nici o intrebare!
- In regula, numai scapati Parisul de porumbei!"
Se urca omul nostru in varful turnului Eiffel, isi deschide brusc trenciul si din el zboara un porumbel albastru. Toata suflarea de porumbei se ia dupa el si dispare. Omul refuza banii oferiti de presedinte si pleaca. Presedintele il opreste:
"- Domnul meu, la grande nation va multumeste. Totusi eu am o intrebare, chiar daca asta inseamna ca va razganditi si imi cereti banii: Un tigan albastru nu aveti??!!"
joi, 29 iulie 2010
Intalnire de gradul 1 cu...politia romana aka "organul obosit"
Am carnetul din Noiembrie ( parca), anul trecut. Am dat traseul de doua ori cu acelasi politist cu fata tampa, ochii lipsiti de expresie, chipiul asezat strategic, magistral in varful capului ( a se citi asezata spre ceafa rosie de bivol) si bou pana la plus infinit spre nemurire...ma rog ma pica boul prima data ca deh, eram "fomeie" si ele care este care sunt fomeile nu stie conduce otovehiculul...cata frustrare!!! Dumnezeule, imposibil de, descris in cuvinte! Primul examen picat dupa 5 ani de facultate, in fine...trecem peste euglena cu chipiu mai dau o data sala...
ajung a doua oara la traseu tot cu respectivul organ..."Domnisoara, dar noi parca ne-am mai intalnit...da, te-am mai picat o data! Oare cum se face ca tot cu mine il dai?"...
Eu(sub masina, alba la fata, cu zambetul stins, voce aproape imperceptibila)..."Nu stiu domnule!"...in gandul meu, muscand din volan de nervi: " Fir-ar mama ei a naibii de viata...dintre toate organele legii disponibile astzi pentru examen eu pic fix la boul asta!!! Inca o data!!!"...in fine, pornesc, bou ranjeste libidinos si pervers la mine...eu incerc sa nu ma enervez si sa nu sfidez organul...imi spune ca am condus mai prost ca prima data dar imi da carnetul.
Bun...ceea ce ne aduce la evenimentul de ieri 26.07.2010
Nu stiu altii cum sunt dar eu am 2 parinti care vor sa ma ajute sa imi perfectionez skillurile in ale sofatului. Ceea ce nu ar fi rau daca nu ar conduce dupa reguli diametral opuse! Ma scot din minti!!! In fine, stiu ca ei imi vor numai binele dar imaginati-va cand sunt amndoi in masina si unu imi zice sa fac ceva iar celalalt opusul si oricum as face nu am cum sa ii multumesc pe amandoi! Bonnnnnnnn...ieri eram cu mama...
Eu sunt o persoana foarte pacifista, in general...ma rog, subspecia curcanus coruptus libidinosusus politium nu se pune...
Si conduceam eu ieri, pasnica, spre Piraul Rece...cand incepe sa ma depaseasca o coloana de masini, pe LINIE CONTINUA,in fine, problema lor, o sa ziceti...da, dar sa vedeti cum a devenit a MEA in mai putin de 10 minute. Nu am nimic cu faptul ca ma depasesc masinile, e normal, merg incet ( mai incet decat cei cu vechime), am lamai in geam...in fine, ii las pe toti sa ma depaseasca, incetinesc. Singurul lucru care ma enerveaza este claxonatul: frate, daca te las sa ma depasesti, incetinesc, iti fac loc de ce mama masii ma claxonezi? BOULE!!!
Si aici ajungem la sursa necazurilor: ma depasesc 5, 6 ma claxoneaza toti dobitocii, si intr-un final ma mai depaseste una, tot claxonand...moment in care instantaneu degetul meu mijlociu se ridica falnic si invincibil in directia masinii in cauza. BUNNNNNNNN...Ma depaseste masina si ce imi vad mie ochii?? MASINA POLITIEI!!! Ii aratasem "m..." organului! IN gandul meu OMG,OMG,OMG I AM SO FUCKEDDDDDDDDD:((((((((
Din ciclul:"arghhhhhhhhhh, dintre toate masinile fix astora m-am gasit eu sa le arat THE SIGN".
Dar ca sa vedeti pana unde ajunge perversitatea mintii curcanului...nu m-a oprit pe loc, m-a lasat sa trag sperante ca poate, poate scap...da de unde, dupa 2 curbe ma opreste organu pe dreapta.
Vreau sa va spun ca in momentul ala the Haggard face nu a fost niciodata mai sugestiva, cu urechile pe spate, coada-ntre picioare...ma dau eu jos...si imi spune boul:"Domnisoara, de astazi sunteti un fericit pieton!" Se prabusea lumea, si eu ma tot gandeam...mda, am condus si eu de vreo 10 ori si deje mi-am incheiat cariera de sofer, buna treaba Furtuna, inca o data, mi-ai fost de un "mare" ajutor!...in fine, incerc eu sa-l conving pe organ ca daca vedeam ca era masina politiei nu aratam ca doar nu sunt tampita!!!la care organu` cu chipiul pe spate:"adica,ce,io`s tampit??!!"...nu,.nu.nu...domnu politist...in fine, ma afundam tot mai tare...in...stiti voi ce.
Si tot ce aveam in cap era:" Why don't you walk away?
No buildings will fall down
Won't you walk away
No quake will split the ground
Why don't you walk away
The sun won't swallow the sky
Why don't you walk away?
Statues will not cry."
Apoi a intervenit si mama dupa ce a vazut ca eu incercam sa ii explic boului etiologia semnului meu si asta se uita siderat la mine si credea ca imi bat joc de EL, MARELE ORGAN AL SOSELEI din Romanica. Dar el m-a intrebat daca stiu ce inseamna semnul si eu am inceput sa ii explic. Ce, e vina mea ca inseamna mai mult decat "m..."?
In fine, printr-o minune am reusit sa scap fara nici o penalizare.
Mama zice ca daca eram baiat imi lua carnetul.
Dar stiti voi cum sunt mamele.
De prisos sa zic ca in momentul in care mi-am simtit carnetul si restul actelor in mana am demarat in tromba si nu m-am mai oprit pana la destinatie!!!
Morala zilei de ieri: nu te pune cu prostul! Politistul este o specie aparte extraordinar de stupida care se cere gadilata la orgoliu si atat!!! Daca te opreste un asemenea fenomen aplica urmatoarele: ochii mari, lacrimi de crocodili, eventual plans cu sughituri si tacerea mieilor partea a "n+1"...orice te-ar intreba taci sau zi ca el. Odata ajuns acasa poti face Voodoo pe el!!!
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)