Atat de mult mi-au placut oamenii astia 2, oameni care canta cu sufletul. Parca le ieseau palate si cavaleri si oameni moderni si nou si vechi si bun si rau din gura. A fost ca o exorcizare de Primavara. Sa iasa toti demonii afara din mine, tot raul la usa. Angus are o voce superba, atat de catifelata si calda, iar Julia stie sa cante la o gramada de instrumente ( chitara electrica, chitara acustica, muzicuta, trompeta, pian, orga). It was a fairy tale in teatrul Trianon, din Paris, 30 Aprilie 2011. M-au transportat intr-o alta lume. Publicul francez e varza. Nu au cantat, nu au dansat, nimic. Parca erau o armata de zombie, vorba Lui.
Si intre timp m-am mutat la Wissembourg. Imi place oraselul asta. E tot o casa si o gradina. Are parcuri mari, munti, ma simt ca acasa, la Brasov. Si in 30 de minute sunt in Germania, pe jos. How cool is that? Spitalul e imens. I am kind of scared. I guess it is normal. I feel so small. Like a small piece from a very complex astronomical watch. Like a puppet.
Hey, master of the puppets!
Inima inchisa, indoita-n multe bucati. Cutii cu haine. Pantofi. Cizme. Amintiri. Havaianas. Poze. Carti postale. Momente-nchise pe vecie-n cutia rosie care bate mereu. Praf. Cutite. Carti. Nervi. Veselie. Ferestre mari. Party de ramas bun! Si de-acum pana-n vecie mila Domnului sa fie! Dream catcherul. Icoana. Posterul. Gentile. Esarfele. Chei checked. Suflet checked. Zambet checked. Cu El de mana pot sa merg pana la capatul Pamantului. Carnetul cu things to do before I die. O viata de om. Si El o sa vina si nu o sa mai plece. Si atunci o sa ma linistesc.
Si, natural, when in Paris you go to Louvre and we eat to our favorite chinese traiteur.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu