I`ve been wise lately. I`ve been crazy. I moved in a brownian way, I run, I slept I prayed, I ate, I danced, I sang just like you did. I„ve been happy and sad and spontaneous and funny. But just put it on fast forward.
Am mers pe jos la muncă, am ascultat mult Gogol Bordello. I said a lots of time whatever gets me trough today. I nailed the concierge. I drove away. I have been to Strasbourg, I have been a sweet child of mine.
I loved you every single day but not in the way that I love him. Like you could only love once in a lifetime.
Și am avut melodia mereu în cap. I was a Dj. It was the first day from the last of my life.
And I have a voice in the back of my head whispering me party,party,party,party.
Didi e în Canare. Mircea e în insule. Jointuleț în Norvegia. Sory e în Belgia. Stefi, Irene și Anda sunt în Germania. Urșii în Cehia. Lili, Alex, Didi, Mire, Psiko sunt în Românica. Miss you, guys!
Și mi-am dat seama că mereu ne va lega ceva, oriunde am fi. Dragostea de viață și misiunea de a zâmbi no matter what will come to us. Pentru că noi suntem puternici. Și aducători de speranță.
A tunnel in the dark, copaci cu frunze colorate și căzute, mașini de mare viteză care trec pe lânga mine, case minunate, ceasul rău, pisica neagră, turnul eiffel de lângă cămin, pantă, drum nesfârșit, cămin, never leave the cooler nest.
De fericire îmi este dor și o găsesc atunci când zbora!
Vă mai aduceți aminte de tatuajele mele? Da. da, ălea cu aripile lui Hermes! Nu le-am uitat!
Tic tac timpul dumneavostră a expirat!
Angină eritemato-pultacee, erupție post antibiotic, hepatomagalie...EPSTEIN BARR!!! Zic absentă, cufundată în dosarul meu de psihiatrie. WOw, a vorbit, a știut altceva in afară de psihiatrie. Mda, diagnostic flash se numește o tu, măreață, văcuță cu cabină care ma crezi un extraterestru alienat.
Frunze colorate, curcubeu, căldură în mașină, rulăm fin, fulga doarme, la radio ascultam radio gaga.
Da, am să ajung la steaua mea, orice ar fi eu cred mereu în ea!
Ne-am cunoscut acum vreo 10 ani, cu ocazia unei piese de teatru.
Eram în aceeași clasă, a9a f, și profa de română a vrut să facă o piesă de teatru, de Caragiale, "Bubico". Așa că a venit în clasă, a aruncat catalogul pe catedră și a întrebat dacă sunt doritori. Noi 2 am vrut, au țășnit 2 mâini deodată. Am fost uimită când profa a zis că avem 2 voluntari. Când am văzut cine a ridicat mâna...am fost ceva de genul...a...da...show offul ăla...bafta mea :) dar i-am dat o șansă, era TEATRU for Gods sake :) Așa că alina ne-a dat numele dnei de la garderoba teatrului dramatic ca să putem merge să ne alegem costumele...ah...cât de frumos a fost să ne plimbam printre costume vechi, să punem mâna pe ele, să le probăm. Eu mi-a găsit o rochie pastel, which was a wow, ținând cont că eram în perioada only black iar alex un sacou culoarea oului de rață, un melon, un ceas de pus la piept și, un baston, bien sur.
Apoi am fost in parcul mic, de lângă teatru și am povestit ore întregi. It was more than ok. Îmi găsisem alter egoul meu, varianta masculină. Iar camera lui m-a convins că o sa fie o lungă relație de strânsă prietenie. Era așa cum ar fi fost camera mea dacă aș fi putut avea o cameră a mea: cu multe cărți vechi, o valiză veche, un sfeșnic cu o lumânare roșie, iar pe tavan un năvod uriaș plin cu frunze colorate, de toamnă. De atunci am petrecut mult timp împreună, la povești interminabile despre tot și nimic, ascultând pink floyd și led zeppelin.
Și, deși, multă lume a văzut relația noastră ca mai mult decat una de prietenie, de-a lungul timpului, they were wrong. De atunci am fost de 2 ori in Deltă. Iar acum știu că atunci când merg în București, mă așteaptă un prieten drag, mereu cu brațele deschise. Nu mai trebuie sa spun că piesa a fost un succes, că am fost cei mai tari din curtea liceului, nedespățiți, mă rog, mai puțin când vrăjea alex mândre :P Era foarte talentat la asta. Una nu îi rezista, spre mândria și amuzamentul meu!
Iubesc ilustratele. Aș scrie cărți poștale uantruna. Mă relaxează mereu, plus că e minunat să îți imaginezi reacțiile persoanei dragi la vederea/citirea ilustratei. Ieri am fost la Strasbourg și mi-am înnoit sertarul cu sentimente de trimis. Și trebuie precizat că în străinătate e o gamă foarte diversă astfel încât sunt ca un copil in a candy shop când trebuie să le aleg :)
"Apostcardorpost cardis a rectangular piece of thickpaperor thincardboardintended for writing and mailing without anenvelope.[1]
In some places, it is possible to send them for a lower fee than for a letter. "
După Wikipedia
Dar am ales una pentru Germania și patru pentru Românica. Așa că, până nu îmi incepe garda, le voi scrie cu drag și dor. Pentru oameni minunați, pe care îi iubesc și cărora le datorez o parte din mine.
Luni, ilustratele vor pleca spre alte zări și vor lumina fețe și suflete curate.
Vă iubesc!
Cu drag,
Mădă.
Cântecul ăsta e pentru voi...
vineri, 11 noiembrie 2011
"I`m here without you baby
But you`re still on my lonely mind
I think about you baby
And I dream about you all the time.
Everything I know and everywhere I go
It gets hard but it won`t take away my love
And when the last one falls, when it`s all said and done,