vitrine/la piata

cum o fi sa stai, sa numeri parai si sa nu ai nici un fel de griji?
cum o fi sa bei de 5000 de lei...
si cum ar fi daca-ntr-o buna zi nu ai mai fii tu?
si cum ar fi sa asculti AB4 la CT? intr-un bloc turn, pe plaja.

oare cum ar fi sa fii vanzator la piata sau intr-un magazin de LUX?
sau intr-o piata de LUX! ce este luxul?
no…"in your house I long to be, room by room patiently…"

La piata

Nu prea imi plac schimbarile, am micile mele obiceiuri si ma perturba schimbarea. Sunt ca o grumpy old lady. Schimbarea lucrurilor provoaca probabil o aprehensiune a esecului. Umana. Dar greu de acceptat pentru micii nevrozati ce suntem. J'aime mes petites habitudes!
Par exemple, de vreo 5 ani vizitez piata, sambata dimineata. La piata din Neudorf, Strasbourg.
Acest obicei i-l datorez Tinei. La fel ca si mancatul legumelor. La fel ca si acceptarea celorlalti si the striving for happiness but this will be detailed in another post.
Numai ca spre nefericirea noastra Tina a trebuit sa se mute la Paris, dupa ce a terminat PHdul. Numai acolo si-a gasit de lucru. Job-ul este uimitor. Parisul nu o pasioneaza, nici parizienii iar Strasbourgul ii lipseste enorm. Iar eu am ramasa fara un partener de facut piata.
Adica mi se pare de rahat. Piata este my happy place. My silent place. Locul unde imi pun gandurile in ordine. Mie imi place la piata, imi place mult, imi place de mor. Unii oameni chiar mor in piata. Ca domnul vanzator de la taraba cu produse din Italia, rapus de un infarct la locul de munca, in fata familiei lui.
Imi place mult si raionul de flori. Cu doamna florareasa care lucreaza impreuna cu fiul ei. Cateodata imi daruiesc flori. Are mereu zambetul pe buze, chiar si cand nu ii merge bine. De vreo doi ani nu mai lucreaza la piata. Nu stiu ce s-a intamplat. A disparut pur si simplu. As fi putut sa intreb ceilalti pietari ce s-a intamplat dar nu am indraznit. Mici nevrozati dupa culm ziceam. Rebeliunea nu este o calitate universala.

Doamna Harriet Tubman ar fi zis cam asa : "Am eliberat 1000 de sclavi. As fi putu sa eliberez inca 1000 daca ar fi stiut ca sunt sclavi."

Dar viata continua. Si viata continua. Si cu siguranta piata continua as the show must go on!
So I go on, as you go on...as we go on in circles...so here we go again.

"You don't know my mind, you don't know mi mind, dark necessities are part of my design!" RHCP