vitrine/la piata

cum o fi sa stai, sa numeri parai si sa nu ai nici un fel de griji?
cum o fi sa bei de 5000 de lei...
si cum ar fi daca-ntr-o buna zi nu ai mai fii tu?
si cum ar fi sa asculti AB4 la CT? intr-un bloc turn, pe plaja.

oare cum ar fi sa fii vanzator la piata sau intr-un magazin de LUX?
sau intr-o piata de LUX! ce este luxul?
no…"in your house I long to be, room by room patiently…"

La piata

Nu prea imi plac schimbarile, am micile mele obiceiuri si ma perturba schimbarea. Sunt ca o grumpy old lady. Schimbarea lucrurilor provoaca probabil o aprehensiune a esecului. Umana. Dar greu de acceptat pentru micii nevrozati ce suntem. J'aime mes petites habitudes!
Par exemple, de vreo 5 ani vizitez piata, sambata dimineata. La piata din Neudorf, Strasbourg.
Acest obicei i-l datorez Tinei. La fel ca si mancatul legumelor. La fel ca si acceptarea celorlalti si the striving for happiness but this will be detailed in another post.
Numai ca spre nefericirea noastra Tina a trebuit sa se mute la Paris, dupa ce a terminat PHdul. Numai acolo si-a gasit de lucru. Job-ul este uimitor. Parisul nu o pasioneaza, nici parizienii iar Strasbourgul ii lipseste enorm. Iar eu am ramasa fara un partener de facut piata.
Adica mi se pare de rahat. Piata este my happy place. My silent place. Locul unde imi pun gandurile in ordine. Mie imi place la piata, imi place mult, imi place de mor. Unii oameni chiar mor in piata. Ca domnul vanzator de la taraba cu produse din Italia, rapus de un infarct la locul de munca, in fata familiei lui.
Imi place mult si raionul de flori. Cu doamna florareasa care lucreaza impreuna cu fiul ei. Cateodata imi daruiesc flori. Are mereu zambetul pe buze, chiar si cand nu ii merge bine. De vreo doi ani nu mai lucreaza la piata. Nu stiu ce s-a intamplat. A disparut pur si simplu. As fi putut sa intreb ceilalti pietari ce s-a intamplat dar nu am indraznit. Mici nevrozati dupa culm ziceam. Rebeliunea nu este o calitate universala.

Doamna Harriet Tubman ar fi zis cam asa : "Am eliberat 1000 de sclavi. As fi putu sa eliberez inca 1000 daca ar fi stiut ca sunt sclavi."

Dar viata continua. Si viata continua. Si cu siguranta piata continua as the show must go on!
So I go on, as you go on...as we go on in circles...so here we go again.

"You don't know my mind, you don't know mi mind, dark necessities are part of my design!" RHCP

happy

I just love this song. It's difficult not to share a smile when you're listening to it. If I am at home I instantly start dancing. It comes naturally. Clap along if you feel like happiness is the truth.

Face asteptarea mai dulce. Pentru ca uneori asteptarea este...lunga. So I just go in my world of fantasies...
Curios cum o seara poate schimba totul. O intalnire cu un irakian muzician, cu vreo 40 de ani mai in varsta decat mine dar cu un suflet de copil! Om frumos si vesel, cu maini magice. Om colorat, om daruit. O m care daruieste si imparte fara regrete. Om care traieste ca si cum maine nu exista. Om care traieste numai si numai in prezent. Cate putem sa invatam de la cei din jurul nostru, este minunat!

Ne facem rau cand criticam. I thought that you were nice but  you were otherwise...

Ne facem rau cand ne agatam de lucruri materiale, cand ne agatam de oameni. Daca cineva decide sa iasa din viata ta inseamna ca nu a trebuit sa fie acolo de la bun inceput. Daca ai invatat ceva din pasajul lui/ei esti norocos. Daca ai reusit sa faci sa tresara ceva in inima celuilalt chiar si pentru cateva minute/zile...e bine; esti bine.

Ochii care nu se vad se uita, din fericire, uneori. Noroc ca Dumnezeu a lasat uitarea pe acest Pamant.
Oare este adevarat ca vezi in jurul tau ceea ce vrei sa vezi? Ca ceea ce esti tu in interior se reflecta in jurul tau? Pentru ca atunci e bine...vad oameni fericiti si dornici sa invete, sa se dezvolte, vad copii in corpuri de adult, vad soare, cer albastru, copaci infloriti, piete de duminica, biciclete...cam asa.

El a fost in Franta dar eu eram la Berlin. Ne-am ratat la cateva zile distanta. Nu a fost sa fie nici de data asta. Dar e OK. Suntem OK after all this years we both healed. And we both grow up in the persons that we've wanted to be, and strangely we did not grow apart. I wish you luck, sun, smiles and love sailor!










Deci e Primavara :)





Meanwhile in Berlin :