vitrine/la piata

cum o fi sa stai, sa numeri parai si sa nu ai nici un fel de griji?
cum o fi sa bei de 5000 de lei...
si cum ar fi daca-ntr-o buna zi nu ai mai fii tu?
si cum ar fi sa asculti AB4 la CT? intr-un bloc turn, pe plaja.

oare cum ar fi sa fii vanzator la piata sau intr-un magazin de LUX?
sau intr-o piata de LUX! ce este luxul?
no…"in your house I long to be, room by room patiently…"

La piata

Nu prea imi plac schimbarile, am micile mele obiceiuri si ma perturba schimbarea. Sunt ca o grumpy old lady. Schimbarea lucrurilor provoaca probabil o aprehensiune a esecului. Umana. Dar greu de acceptat pentru micii nevrozati ce suntem. J'aime mes petites habitudes!
Par exemple, de vreo 5 ani vizitez piata, sambata dimineata. La piata din Neudorf, Strasbourg.
Acest obicei i-l datorez Tinei. La fel ca si mancatul legumelor. La fel ca si acceptarea celorlalti si the striving for happiness but this will be detailed in another post.
Numai ca spre nefericirea noastra Tina a trebuit sa se mute la Paris, dupa ce a terminat PHdul. Numai acolo si-a gasit de lucru. Job-ul este uimitor. Parisul nu o pasioneaza, nici parizienii iar Strasbourgul ii lipseste enorm. Iar eu am ramasa fara un partener de facut piata.
Adica mi se pare de rahat. Piata este my happy place. My silent place. Locul unde imi pun gandurile in ordine. Mie imi place la piata, imi place mult, imi place de mor. Unii oameni chiar mor in piata. Ca domnul vanzator de la taraba cu produse din Italia, rapus de un infarct la locul de munca, in fata familiei lui.
Imi place mult si raionul de flori. Cu doamna florareasa care lucreaza impreuna cu fiul ei. Cateodata imi daruiesc flori. Are mereu zambetul pe buze, chiar si cand nu ii merge bine. De vreo doi ani nu mai lucreaza la piata. Nu stiu ce s-a intamplat. A disparut pur si simplu. As fi putut sa intreb ceilalti pietari ce s-a intamplat dar nu am indraznit. Mici nevrozati dupa culm ziceam. Rebeliunea nu este o calitate universala.

Doamna Harriet Tubman ar fi zis cam asa : "Am eliberat 1000 de sclavi. As fi putu sa eliberez inca 1000 daca ar fi stiut ca sunt sclavi."

Dar viata continua. Si viata continua. Si cu siguranta piata continua as the show must go on!
So I go on, as you go on...as we go on in circles...so here we go again.

"You don't know my mind, you don't know mi mind, dark necessities are part of my design!" RHCP

Boa Sorte

Tengo saudade du Bresil!



Ohwo, We're almost there, ohooo living on a prayer!



In momentele alea in care clipa se dilata, vezi toti oamenii din sala, juriul, te ridici in liniste, mergi spre biroul unde troneaza laptopul! Alegi sa ramai in picioare, ai genunchii din gelatina si palmele umede. Iti faci curaj si incepi : "Bonjour à tous, je veux vous presenter mon mémoire de DES qui porte sur..." Atunci iti dai seama ca nu esti frantuzoaica, dar e ok, it grows on you. Si pe masura ce vorbesti, uitandu-te la ei, oamenii din sala, vezi cum devin interesati si prinzi aripi, ca in reclama cu Redbull. Gata, esti acolo, ai reusit sa le captezi atentia. Easy Franck!

E cea mai mare prezentare a mea, in franceza, de pana acum si sunt tare mandra de cum a iesit! They loved it. Am avut 2 probleme tehnice la editarea mémoire-ului dar a fost ok. I am at peace. Rezultatele in 2 saptamani. Iar maine, ultimele 2 examene.

Doamne ajuta!

Jungla de la fereastra.

Jungla de la balcon.

 Jungla din spatele casei. *A se observa cele 2 lebede din spate dreapta :)

momentul prezent

Multi oameni spun ca trebuie sa traim in prezent. Nu in trecut, nu in viitor, ci in prezent. Ca ce e dus e dus si nu se mai intoarce. Ca ce-a fost verde s-a uscat. 

Eu cred ca trebuie sa incercam sa traim in prezent dar ca avem nevoie de trecutul si viitorul nostru ca sa ne construim armonios, frumos, tridimensional. Pentru ca suntem suma actiunilor noastre si amalgamul de amprente ale oamenilor pe care i-am intalnit pana acum. Extraordinar de minunati sau incredibil de execrabili, toti si-au pus amprenta asupra personalitatii noastre; in diverse masuri.

Eu imi iubesc trecutul si am intalnit atatia oameni minunati incat sunt o mare de bucurie. M-au format frumos, cred ca am fost mereu un elev bun, am incercat sa ma las modelata. Desi sunt de o incapatanare rara. 

Prietenii ii pot impartii pe etape, pe sexe, pe culori de piele, pe tipuri de ras, pe tipul de mers, dupa ce beau, ce mananca, dupa tipul de magie pe care il stapanesc dar i-as deosebi chiar si cu ochii inchisi. Pentru ca, da, eu am prieteni magici. Am prieteni calatori, preieteni cu radacini, prieteni cu maini magice, prieteni cu vorbe maiastre, prieteni tacuti, prieteni exuberanti, prieteni care ingrijesc oameni si prieteni care ingrijesc suflete. 

Aici vorbim de un traseu de viata. La un moment dat, in vietile noastre, am avut un cel mai bun prieten. Si, daca suntem foarte norocosi, il pastram pe traseul nostru.

Eu era sa o pierd. Era sa se piarda, era sa ne pierdem. Din fericire, inca este aici. 

Si numai noi stim si ne amintim de doua maini, suflete si priviri impletite, cu rasul pana la urechi.

Sunt baltile noastre tomnatice in care saream cu voiosie, udandu-ne pana la gat.

Sunt momentele de neuitat petrecute pe banca din parcul din cetatea Sighisoara, eu cu, capul in poala ei, ea punandu-miu descantece in par. 

Noi alergand in pijamale cautand un net café ca eu sa pot vorbi cu el.

Noi la concerte, la Iris, la Cargo.

Noi in Braila, in Constanta, in Vama, in Sighisoara, in Brasov, in Bucuresti.

Noi simplu.

Noi pe banca noastra de la Saguna, sub copacul nostru.

Noi in cimitir, noi in barul ala de blackeri de pe sitei.

Noi la ea pe fotoliu, in camera ei, din apartamentul de langa mine, tesandu-ne visele si traiectoriiile de viata in timp ce ascultam iris.

Noi cantand, plangand, razand, fugind.

Ea sceptica eu increzatoare in oameni dar atat de pline de vise si de lumina.

Era o ploaie de toamna calda, noi mergeam agale prin parc, pluteam usor, pe umbra unui nor, mana-n-mana ochii in ochii. Lumina calda a toamnei noastre dragi ne-a scaldat mereu in brasov, in parc, pe dupa ziduri, la turnuri, in livada. 

Ea mi-a taiat blugii, mi-a facut o minunata panza de paianjen pe ei in care inca mai am impletite vise, o cruce invers si mi-a scris pe ei STORM. Pentru ca, da, eu sunt Furtuna. Mi-a facut chiar si o zgarda din piele pe care mi-a scris cu capse : STORM. Ca sa nu ma pierd, ca sa nu ma piarda.

Apoi am plecat pe drumurile noastre dar cred ca influenta reciproca a fost masiva. 

Suntem asa cum ne vad cei din jurul nostru, de cele mai multe ori.

Se spune ca ceea ce ne deranjeaza la altii sunt , de fapt, propriile noastre defecte.

Eu as putea sa vorbesc despre L. zile intregi. Mereu as gasi o amintire noua in cotloanele sertarelor cu amintiri. Cred ca, ea face parte din mine. 

Era sa o pierd si...era sa ma pierd. Cam atat pentru azi. Cam atat despre Nongrata mea :)

Apoi mai e A. He's simply the best. Mai tot liceul am fost nedespartiti. He's like my brother from another mother?! Am mers pe munti, am mers in delta, am mers prin cluj si prin brasov, prin bucuresti, prin strabsourg, prin concerte, pe la muzee, prin cluburi. Este arhitectul meu special. Cel mai special arhitect de vise. Si el m-a desenat. O furtune verde fluo pe un fond negru. Fulgerul care despica trunchiul. Ma cunoaste si cand suntem amandoi suntem fericiti.

D. e in India, traieste intr-o comunitate de hippioti si e libera si frumoasa, as always.

M. s-a mutat in NY city, e mariner ca si Goe, deghizat in fotograf.

D. de la Rasnov e grefier. E pisi ca in prima zi.

Oama e tot in bucuresti, comunista ca in prima zi.

Sharky e la cj devine un reumatolog mare si se lupta cu mizeria vietii.

Psyko e la cj si devine un medic internist mare si se bucura impreuna cu dani de o viata geniala.

Alice freaca menta, as always.

T. face ceasuri.

D. e la Paris.

Si ar mai fi inca multi. In episodul viitor.

Asa ca nu am cum sa nu ma gandesc la trecut.

Viitorul mi-l imaginez mereu.

Visarea este starea mea de spirit! :)

Va iubesc pe toti si pe fiecare in parte! Cheers to us!

ceas de seara

de sambata seara. telefonul a reinceput sa sune vioi :
" hei, wazup? it's petra...wanna hang out?"
" salut c'est celine. ca va? on sort ce soir ou quoi?"
" buna, mada, ce faci iesim?"
" hei furtuno, dam o tura?"


... inevitabil, raspunsul robotului este :"bonjour, c'est Madalina, laissez moi un msg...merci!"

imi imaginez ca am o tigara in mana. vad cum iese firul de fum din ea, ii vad capatul rosu lucind frenetic, trag cu sete si apoi scot cerculete. de fapt, eu nu mai fumez cam de 10 ani. nu am fumat niciodata inrait. probabil vreo 30 de tigari in toata viata mea. probabil, cele mai multe cu tudor. "ba, tu nu fumezi cam mult?" "eu nu fumez!" (ziceam adevarul:) seri racoroase pe balconul de langa spital, raul din spatele blocului, muzica buna, gin, un el oarecare gol pusca si oarecum plin de fericire si libertate. idei transpuse in grafuri pe peretii camerei. telefonul suna si atunci. nici atunci nu raspundeam. ciudat cum aceasta perioada a fost cea mai eliberatoare din viata mea. "live, drink, smoke, fuck, jump around do whatever the fuck you feel like, when you feel like doing it. and, most important, have no regrets." casa plina mereu. with our heads in the cloud and our feet on the ground, cu trupurile incolacite, nu cautam nimic. si era atat de bine! just living it and also singing it :)) toti afoni, of course! queen of the gipsy pants, of the red lipstick, metal jeans and black leather jacket. I was sexy and I've known it! I played it well. A fost delirant, a fost VIATA VIATA. no hidden catch, no strings attached, just free love!



apoi trebuie zis ca eu am un dar : intalnesc mereu oameni MINUNATI dar fucked up, fara exceptie.
de unii ma chiar si indragostesc. logic, de cine nu trebuie :) ca altfel nu as fi eu.
si nu plang asta. este o alegere. am vrut punkeri, gentle mani, poeti, raperi, drogati, visatori, play boys, I had them all ( chiar si un sportiv!). cere si ti se va da.
ei bine, aici este punctul nevralgic :"cere si ti se va da!" In cazul meu functioneaza cu o precizie atat de inspaimantatoare incat acum nu stiu ce sa imi mai doresc.



but as the years go by I made you proud : " I really don't have any regrets!" I lived my life exactly as I wanted. I did mistakes. I will not make them again. I took the apple and I bit it, shame less .

curios cum perioada in care eu am fost cea mai libera a fost privita de prietenii mei ca perioada mea cea mai neinteleasa, langa un "looser". well, that looser had it all figured it out! and I also did!

acum joc iar la ruleta. cer un negru, poate o sa iasa un rosu! on verra!

este confusing dar sunt fericita, dupa o perioada sumbra, sunt iarasi eu. ies, merg la concerte, intalnesc oameni faini, muncesc, citesc, I do whatever I feel like doing!

si, mai presus de toate, stiu ca totul o sa fie bine!



am cumparat lacramioare, but they won't flower like they did last spring!

f. si-a adus planta carnivora, named Morticia! As I said oameni minunat de ciudati.

asa ca momentam am cateva dorinte simple :

1. martinica si martini pe un vas in the deep blue caraibean sea
2. pantaloni si geaca din piele
3. mémoireuri depuse la facultate + raport de stagiu.
si cred ca o sa incep cu punctul 3.

ah da 4. japonia la anu, in primavara, cu F. sushi will be ours as well as ciresii infloriti! I don't especially fancy asians but hei!...

karma exists. what you give is what you get!
I will always remeber what T. told me one day, in the way to the flea market : " bine, Regina Gheturilor! Ce castigi daca esti asa?"...well, don't know, se pare ca la mine dragostea dureaza 3 ani. si; sincer, perioada in care nu am fost indragostita si nu am avut nici o asteptare a fost cea mai faina. Ma gandesc sa o repet!



Pana atunci, o sa imi termin de organizat camera si mintea si poate chiar sufletul. Yha!

here we go again

încă o duminică, fără să mă trezească ceasul deșteptător. oare ceasul meu este atât de deștept încât se numește deșteptător sau prin ce conspirație universală a deștepților de pretutindeni se numește așa? oricum, m-am trezit înaintea lui. la 7, ca de obicei, apoi la 8, apoi la 8 jumate, apoi totul atârnă prea greu pe mine, coloana asta străină de mine care mă doare aproape zilnic, mă dau încet jos din pat ca să nu supăr carcasa mea dragă și obosită care mă poartă day by day by day la spital. mă spăl pe dinți, pe față dar gustul de plumb nu trece din gură. sunt amară azi, ca și ieri, ca și mult prea multe zile din ultima vreme. where did I lost my modjo and how do I find it? garda începe de-abia la 12, 12 ore de copii. o să treacă redepe și cu folos. am nevoie de o vacanță. când nu mai vorbesc coerent en francais, când bolborosesc și nimeni nu mă mai întelege is time to take a break from the real life. peste 3 săptămâni o să fiu în vacanță. este foarte dubios momentul în care nu te mai recunoști. et pourtant je suis pas une workalcoolic!

Unde-mi sunt visele de voyage au tour de la Terre? Elles sont la, bien cachees et elles sont pas de reves, elles sont des certitudes! Unde-s pumnalele, unde-s pistoalele, caii și flintele haiducilor?

Someday, I`ll be a doctor without borders.

Someday I`ll be Saturday night but from now I am Saturday morning and I have to cope with that!

Părul îmi crește destul de repede, nu mai stă nicicum, iar blondul se duce dar nu știu dacă îmi place sau nu ce lasă în urmă. Să îmi refac șuvițele sau să îmi recapăt culoarea naturală this is the question, my friend. And like all the other times cred că le voi reface, din reflex. Viața e mai frumoasă așa. E stupid, mais c`est comme ca!