Fisura. The crack.

La inceput nu simti nimic dar ai o presimtire. Ceva care te zgandare in piept. O neliniste, ca un pui care se zbate intr-o colivie. Nu reusesti sa identifici sentimentul si ii dai mai departe.
Serviciu, pandemie, pacienti, beletristica, proiecte profesionale, plante, flori, sport, proiecte, seriale si muzica. Multa muzica. Because "music is the healer, no matter who you are", God bless Bonobo.
Apoi germineaza un gand, se naste o teama. Un "dar daca". Si reiei totul in cap pentru ca ai momentele tale de anxietate si ai nevoie de planuri. De lucruri solide, de certitudini. Ca atunci cand faci scufundari. Trebuie sa ai un echipament de incredere si apoi te scufunzi fara probleme. Daca ai o butelie de oxigen care are scurgeri nu te scufunzi pentru ca nu esti suicidal. Well, this is how it should be in everyday life as well. You earn trust. Nu te cufunzi cu o butelie de oxigen care pierde oxigen pentru ca risti sa nu mai iesi la suprafata.
Asta este teoria. In practica sunt 1000 de sentimente, ganduri, circumstante care interfereaza. Because you don't want to be a quitter, you don't wanna be the loser (although everybody loves a loser) and because everybody wants to love and be loved (the ones who say otherwise are just lying to themselves, trust me, I've been there as well).
Dar apoi iti dai seama ca nu mai este o neliniste ci un sentiment bine instaurat. O durere surda in piept. Si atunci stii : ceva nu este in regula. Alarm, alarm, alarm! Ai fost déjà in locul asta, iti este familiar, il cunosti ca pe propria ta palma. Stii ca esti la o rascruce. Poate chiar la un punct de non return. Trebuie sa iti inghiti unele cuvinte, sentimente, sa le reformulezi. Ai vrea sa te bagi in pat cu Uaf si sa il strangi tare in brate. Ca la fiecare moment de cumpana. Sau ai vrea macar ca cineva sa iti sopteasca ca totul va fi bine. Dar nu auzi soapta asta.
Si nu reusesti sa te faci inteles. Si poate nu e din vina ta. Furia intra in scena. Si ai chef sa urlii ca un lup, sa alergi pana cazi lat, sa te avanti in furtuna. Pentru ca apoi linistea sa curga-n tine.

I remember you

time after time you were there for me.
ratacirile fetei nesabuite.
I can be so mean if I wanna be, I am capable of really anything.
Can't you tell that this it's just a contest : the one who'll won is the on who hits the hardest, but baby I don't mean it!
Time after time.
I forgot to say out loud how beautiful you really are to me!
Pantaloni stramti, tocuri, parul in vant, gene rimelate si pleoape colorate.
Adori sa conduci masina; smells like...victory.
Strudel cu mere impletit cu vise si sperante desarte.
Desaga cu iluzii golita la tine in perna, ca sa reusesti si tu sa dormi noaptea.
Un copil minunat pe nume Oscar.
Atunci cand ai ceva nou si iti place de mori, numai ca nu mori ci te trece un fior de placere nemasurata din crestet pana in varful degetelor de la picioare.
He's cool news and I smell like troubles and Daisy.
Nu exista nici un miros pe lumea asta care sa egaleze un parfum Daisy proaspat deschis. Nu exista si gata!
Cel mai bun creion dermatograf de oki negru ramane tot Ada.
I won't forget you, my friend, if someone said 3 years from now you'll be long gone I'd stand up and punch him around. But I keep your memory, you'll visit me in my sleep!
Sorcova vesela, vesela o fi a a ta!
Va las cu Mefisto ( nu, nu cu super firma de pantofi care are pantofi atat de frumosi incat iti vine sa plangi de fericire, cand ii vezi) adica...Dracul...adica Toma Caragiu :D

Et voila :