Car crash

remember, remember the 6th of December 2014 because that was the first day of the rest of my life : I received the gift of life the 2nd time.

play this first :




How today changed my life.

Today I had my first car accident.
I am physically fine. No contusions. Just my ego : broken.
I'm fine, everything's just fine but I am in a shock state which I think it's normal.

I was coming back from Nancy and at some point I was entering from a small road to the highway and my car start spinning. It happened so fast. I spinned like 4 or 5 times and hit the safety bar.

But while I was spinning, I realised that I'm out of control. I was spinning, my hands were clenched on the steering wheel, and my mind was...blank. For the first time in my life I had no idea whatsoever crossing my mind. Nothing! But I am pretty sure that I've seen a rainbow and I am sure that the song playing on the radio was "Beat it" from Mickael Jackson.

Like a robot I put on my security vest, I got out of the car on the other side as on my side the door was deformed, I put the triangle 5 m away from my car. Got back into the car and called the cops. And after a car stopped, the man took me out of the car, on the other side of the road. After what seemed to be an eternity (20 minutes) the cops came, moved my car, filled in the rapport and after that a big truck came and took us (me&Mona, my car) to the service. They told me that it's probably better to buy a new car than to repair Mona. My heart was broken. This is my first car, the first important material stuff that I bought with my own savings since coming in France. It has a big emotional value as it was a gift for my parents.
While I was thinking how should I give my parents the bad news that they don't/won't have a car anymore the truck guy told me :
" Anyways it's just a big  pile of metal! You don't realise how lucky you were that you didn't hit another car/other cars. You could have been dead/handicapped or you could have killed someone."

And then it hit me : he was so right! I was so lucky! I am alive!
But while I was spinning, I realised that I'm out of control. I was spinning, my hands were clenched on the steering wheel, and my mind was...blank. For the first time in my life I had no idea whatsoever crossing my mind. Nothing! But I am pretty sure that I've seen a rainbow and I am sure that the song playing on the radio was "Beat it" from Mickael Jackson.

This was my Saint Nicolas gift for me : the value of life (of course I could have done this a different way but I like pushing my limits and on the other side it would have been less life changing, just another brick in the wall). Dramatic pose. Oh, the fans!


Latter edit (the 9th of January 2015) : MONA is alive, she was saved by my beloved Hizo, our car "fixer" since ... forever. Love, peace and respect because he has the most awesome gold bracelet ("your job is your gold bracelet", Romanian saying).

and I wanna

" And I wanna kiss you

make you feel alright

 I'm just so tired to share my nights 

I wanna cry and I wanna love

But all my tears have been used up...on another love..."

why do all the good girls only want the bad boys?

just once I should not set for the wicked one.

just once... but then again " russian roulette is not the same without a gun and baby if it's love if ain't rough than it's not fun!".

will

" where there's a will there's a way, you can get it
   the old daily grind drags you down, if you let it!"



stay curious!

enjoy the ride!

smile forever and a day!

kiss, kiss, bang bang

... you're dead. I hate packing but I love travelling. So , as usual, I am packing just now...

Cosmarul

Aseara am visat ca eram posedata de un demon. Eram constienta de asta si incercam din rasputeri sa ma opun. Dar pe de alta parte era si un sentiment de fatalitate acolo. Eram in apartamentul de la Brasov, in bucatarie si i-am zis ca daca nu pleaca din viata mea voi sari pe geam. Demonul a ras indelung, tare, coarnele si barba tresaltandu-i la fiecare rafala de ras. Ca si cum mi-ar fi spus : "Unde vrei sa fugi copila proasta? Nu poti fugii de tine insuti!". Da, cred ca era demonul meu. In lumina ultimelor evenimente seems to make sense. Dar m-am trezit foarte intoarsa pe dos. M-am trezit cu un sentiment de infinita tristete si parca de invingere. Mi-am dat seama ca de proprii nostri demoni nu prea avem cum sa scapam, sau ca cel putin nu este deloc evident. Poate ca intr-o zi voi reusi sa trec de "totul sau nimic".


Apoi m-am urcat in masina si ploua. Cerul era tare gri. M-am dus la Dr. K sa preiau cheile de la cabinet si ca sa mai vad o data cum functioneaza toata partea de informatica. Iar in timp ce el imi explica faptul ca : "Acestea sunt storurile venetiene, trebuie sa le ridici cu delicatete!" ;) ma uitam la cerul gri. Dar gri, gri! Ca apoi sa imi zica asa ca o sa imi lase stagiarul pentru cateva zile...super, nu e de ajuns ca sunt un pic stresata dar acum o sa am si stagiarul pe cap! Si nu e vb ca nu imi place sa explic, imi place enorm dar poate ca nu chiar in prima saptamana de stagiu...en fin.

SAIL

Maybe I'm a different breed who doesn't have patience. I wonder which is the deal between me and the patience, why can't we just get along? Why is it that I feel like strangle it every time that I see it? And why does she tortures me every fuckin' time? Bref, c'est pas un histoire d'amour. This is not a love song.




" This is how I show my love
   I made it in my mind because
   I blame it on my A.D.D. baby.

   This is how an angel dies
   I blame it on my own supply
   Blame it on my A.D.D. baby.

   Maybe I should cry for help
   Maybe I should kill myself
   Blame it on my A.D.D. baby.


   Maybe I'm a different breed
   Maybe I'm not listening
   So blame it on my A.D.D. baby.

  SAIL!"


Si cum sa iti moderezi pasul cand tie iti vine sa alergi? Chiar daca nu mai ai 18 ani.
Si cum sa ai rabdare cand burta iti e un fluture urias si picioarele de gelatine? Give him time, give him time...
I feel like I'm running out of time...only 3 days passed by. It's crazy, huh, cum timpul se dilata!?...cand astepti!

when in France

First commandment :
- trust I seek and I found in you!

Or 10 basics rules to survive in France (or the beginners guide to France) :
1) try to speak french even if you suck at it. learn the French ABC : Bonjour, s'il vous plaît, merci beaucoup, bon fin de journée/soirée, au revoir!
2) cross the street only when the light is RED
3) tip the waiter and treat it like shit. eye contact battle will always be there before taking your order and you must win it.
4) never ever try to get something done between 12h-14h (lunch break)
5) never ever yell at a person. this will just show them weakness and a huge lack of education (even if you are entitled to yell from the heart of your lungs!)
6) always smile and act polite even if you feel like stabbing someone
7) eat, eat, eat. there is nothing much that french people love and appreciate to do. after all it is a "gourmet" people
8) bring them peace offers like croissants (they're always a good start at a new working place)
9) you will not speak any other language or you will be banned
10) don't use sarcasm. they will never get it!

For further details I recommend reading  :

Stephen Clarke. It's not Platon or Socrate but it gets you closer to the French way of seeing the world.

Calatorie spre centrul Pamantului

I am not Jules Vernes but I still have some stories to tell.
Travelling stories because I love traveling. For me it's a way of life. After 3 years I get itchy feet and I have to move forward. And I have to do at least 1 BIG TRAVEL every year. Unfortunately the last year was poor in traveling events but I will catch up the next year and that's a promise. This year it was Martinica (island). Next year there will be Reunion (island), Portugal and Italy.

But in order to remember my dear stories 'cause "verba volant scripta manent" I have decided to make a part of my blog a travelling one. Like a road journal which I am to lazy to keep properly. So the aquarelle of the first countries I visited will be made of scratches.

I will tell you stories about :
1) Serbia
2) Egypt
3) Taiwan
4) France
5) Bresil
6) Belgium
7) The Netherlands
8) UK
9) Germany
10) Spain
11) Swiss
12) Martinica
13) Italy
14) Croatia
15) Czeck Republic
16) Hungary

And I have to keep on travelling because it's such an amazing experience! Somehow it teaches you what you never learn in school. It makes you aware of your power to change yourself and the world but it also teaches you about how small you are in the universe. And I will stop traveling only when my hearts stop because traveling is time with myself, it's my source of energy and mainly because it makes me like this :

Take me on a spin with the mad hatter @ Europa Park

Let's drink some wine in Strasbourg and sail the seas of concrete!

Party with dear friends in Strasbourg some while ago.

Party in Mulhouse :)

Les arts scéniques at Selestat.

Music is my drug of choice and also people who laugh!

I'm always chasing dragons!

Familia e familie la Piraul Rece.

Vremea trece dar prietenii raman la Cluj :)

Brasov-ul meu drag si mama.

When in Paris Champs Elysées is a must!

And les Tuileries aussi...

My favourite place in Paris...le Pantheon : pendulul lui Foucault!!!

When in Montmartre laugh you heart out!

And dance with Pan in the Jardins de Luxembourg!

Christmas market in Colmar and friend gatering!

When in the Caraibean Sea : dive...

And drink some more until all gets blurry...

But all the good things come to an end!

Try not to dry out...

Make new friends...

And get to know the local culture....

And blend into the local colours...

So where do we go now???

To drink a Cosmopolitan, of course...

And eat some thai food...

Bananaaaaaaaaaaas!!!

And end it with a new adventure!

To start it over on top of the world...

With fire works

And crazy friends!!

Of course, that most of the time life is like this :

But who cares only about that part? :) Traveling is my drug of choice 'cause no one ends in addictology with no reason!

beautiful people si calul din Marlboro

Lucrurile se aranjeaza. Toate trec si toate intra pe fagasul predestinat. Cand imi zicea Mama : "Toate trec, asa e viata plina de necazuri si, cateodata, mai suntem si fericiti!" nu o credeam. Eram ca si copilul din "Calul din Marlboro" de la Vama Veche...m-astepta strada mea din Franta si calul Troian...





Cand ascultam melodia asta eram in liceu si nu aveam griji. Viata era frumoasa, plina de evenimente "importante", de trenuri spre sighisoara, spre mare, de rockeri, blugi taiati, bratari, cercei in nas, concerte si scoala. Prietenia era totul si nu trada. Era cruda, sincera si bubbly! Era ca o sticla de champagne care nu se mai termina.









Apoi am crescut. Ceea ce nu este neaparat un lucru rau. "Au trecut ani, au trecut ani si viata s-a schimbat...".
Am invatat ca uneori unele lucruri sunt mai bine sa ramana nerostite iar altele nu.
Ca atunci cand ai o problema nu te ajuta decat Dumnezeu. Oricat de melodramatic ar parea, asa este!

Sticla de champagne parea ca e rasuflata dar nu era chiar asa. Chiar daca karma, zenu' si feng shuiu nu erau chiar ok.





Apoi mi-am amintit ca de fapt eu cred ca in oameni. Si cand dai fara sa astepti nimic in schimb primesti inapoi inzecit. Si asa a fost.
Sunt de 3 ani in Franta si am cunoscut oameni minunati.
Am cunoscut si oameni inraiti. A fost amara de tot experienta. Dar sunt inconjurata de atatia oameni speciali incat cei amari se pierd repede. Sunt ca o voce stinsa de laringita. E trist sa fii un om care se cere uitat cat mai repede.
Si, ca sa nu uit, scriu aici, ca sa imi amintesc peste ani : va multumesc Celine, Dominique, Mathilde, Gilles, Dao, Marine, Mederic, Stéphanie, Fanny, Sylvie, Olivia, Corinne, Daniélle, Nora, Dr. Strittmatter, Dr. Michel, Dr. Köll, Dr. Kauffmann, Dr. Hofmann, Dr. Schneider, Dr. Meghit pentru ca m-ati slefuit, m-ati acceptat cum sunt si ati incercat sa ma faceti sa evoluez. Sunt cum sunt datorita voua. Chiar daca nu cunoasteti limba romana. Va multumesc din suflet! Pentru tot!

Iar pe cei "de acasa" nu ii mentionez pentru ca ei fac parte din mine.
Sunt in inima, in ochii, in sangele meu.

Iar Alina de acolo de sus, dintre stele, sper ca esti mandra de mine, de traiectoria mea. Ma gandesc mereu la tine si te port in inima. Am incetat de mult sa "ma mai smiorcai" (multumesc, Dr. Köll : "Je ne veux pas pleurnicher maintenant pour ça! Ca passera!"). Suntem suma actiunilor noastre. Dam si primim.

* note to self :
Aseara m-am intors acasa pe la 23.30 si l-am gasit pe Mederic pe canapeaua noastra, trist tot, la care F. cu un aer doct : "S-a despartit de iubita lui!". Ah bon! Atunci mobilizare de urgenta contra inimilor albastre, les coeurs brisés : filmul 500 days of summer, sticla de vin rosu de zile negre, ciocolata, popcorn si batiste! La ora 1.30 Mederic sforaia pe canapeaua noastra. Celine nu era inca acasa. L-am invelit si am mers la culcare. This is home! *





Am avut 3 zile de vacanta si am dat o fuga pana la Paris, din 2 motive :
1) concertul Travis.
2) expozitia temporara de la muzeul Guimet despre civilizatia cambodgiana si templul Angkor.

Dar despre concertul Travis si muzeele din Paris latter on!
I feel blessed. Si uneori imi e frica sa imi urlu bucuria asa ca am invatat sa o tin inchisa in mine, ca o comoara pretioasa si sa ii dau drumul sa zboare numai la rastimpuri, numai oamenilor alesi.

the dog days are over!

dupa 6 ani de facultate,
dupa 3 ani de rezidentiat,
un examen de licenta si o teza sustinute in Romania
un examen de admitere in rezidentiat in Franta
2 examene de sfarsit de rezidentiat si 2 mémoire-uri...ma apropi de sfarsitul rezidentiatului in Franta.
mai am 2 luni si am terminat rezidentiatul de Medicina Generala.
incepand cu anul viitor o sa fiu Doctor Specialist de Medicina Generala.



azi la ora 15h00 am dat, inca o data, TCS-ul, singurul examen picat in timpul rezidentiatului.
azi la ora 16h00 am aflat ca l-am trecut.

nu va pot explica fericirea nebuna care m-a invadat.
am sarit, am topait, am ras singura.
m-am intors pe jos acasa.

the dog days are over!
greul abia de acum incepe.
responsabilitatea este si va fi numai a mea pentru deciziile luate.
vietile pacientilor mei sunt doar in mainile mele.
I waited and prepared for this for so long that it seems unreal.

dezmagire mai crunta decat atunci cand am aflat ca am picat TCS-ul nu cred ca am mai avut din februarie, de cand nu mi-au fost validate 2 luni de medicina generala. anxietate. o frica reala ca, pentru prima oara, nu o sa reusesc sa termin ce am inceput.






am simitit nevoia sa fac ceva la care ma pricep bine : sa fug din fata greutatilor.
dar am ales sa le infrunt si a fost bine!
apoi mi-am adus aminte de Micul Print si mi-am dat seama ca desi multe mi-au mers nu bine in ultima vreme sunt si alte lucruri foarte importante care au mers in sensul bun al lucrurilor.

grijile noastre sunt intotdeauna atat de relative.
simplify, simplify and amplify your life!

In ziua in care am aflat ca am picat examenul de TCS am primit acest minunat cadou aniversar de la Anda (fosta mea colega de facultate de la Cluj, sora de suferinta in ale Medicinei, medic rezident de obstetrica-ginecologie in Germania, for the moment :)) and I felt blessed! 

Si voyage-ul la Paris a fost minunat, cu un concert Travis exceptional si cu vizitarea muzeelor Guimet, Quai Branly, Pompidou si a Centrului Brancusi :)

I am alive again! Si fix intr-o sapatamana, concertul Morcheeba! Pampampammmm.

balciul desertaciunilor sau Sunt student la Medicina!

Acesta este un post pentru viitorii si actualii studenti la Medicina. Si pentru cei care sunt interesati de Medicina sau de parcursul unui doctor.
Este un post personal care nu vrea sa opreasca Pamantul din miscare si nici the brownian motion.

De cand am stiut ca vreau sa ma fac medic? De pe la 9 ani, cred. De ce? I have no fucking idea. Mi se parea incredibil de tare sa fii super erou in halat alb, sa poti zice ca salvezi oameni sa...sa make the world move. Cu timpul aveam sa invat ca the world doesn't revolve around me. Ca de fapt nu se invarte in jurul nici unui om. Si ca nu controlam decat o mica parte din proces dar ca putem ajuta in multe moduri un om in suferinta.

Am avut dubii? Da! Mi-am dorit mult sa devin ambasador dar cum cunosteam prea bine sistemul de PRC stiam ca nu nici o sansa. Mi-am zis ca, oricum, limbile straine le pot invata indiferent de meseria practicata, in timpul liber. Cu timpul, aveam sa invat ca nu prea exista timp liber in medicina.

Asa ca m-am pus pe invatat biologie si chimie pe paine, cu meditatii, cu icnete, cu scrasnet de dinti, cu neuroni arsi, cu lacrimi, cu speranta, cu zambetul pe buze. Si cu o mare deziluzie in dragoste, in paralel. Cum mie mi-a placut asa sa o cam ard aiurea in liceu, nu am rupt norma in clasa a12a (gandindu-ma restrospectiv e o treaba oarecum dubioasa pentru ca desi o ardeam mereu aiurea cu rockerii am avut mereu note foarte bune, pentru ca invatatul ramanea prioritatea mea). Drept urmare am intrat la Facultatea de Medicina din Cluj, la cu taxa. Ceea ce pentru mine era inacceptabil. M-am dat cu fundul de pamant dar ce era sa fac? Nu aveam ce sa fac! I had no plan B (as usual). Asa ca primul an l-am facut la cu taxa, apoi am dat iar admiterea, am intrat a3a si am trecut la fara taxa.

 Imi amintesc si acum garsoniera in care am stat inainte de examen, cat era de mica, de dezordonata, de ...oribila pur si simplu. Mi s-a facut frica si m-am gandit pentru prima oara ca eu nu o sa pot sa locuiesc in asemenea conditii! Din fericire, parintii mei au facut eforturi supraomenesti si de-a lungul celor 5 ani petrecuti in Cluj am stat mereu intr-un apartament mai mult decat decent (de fapt, am schimbat numai 2 apartamente : primii 3 ani in Zorilor, un an in Franta, ultimii 2 ani in Gheorgheni).

Dar sa va povestesc un pic despre anul 1. Ca sa il rezum epic (rezumare care nu imi apartine) :
"First day of med school : I feel like a sir! After the first exam : I am such an embarrassment to human kind! I put shame into my elders!"

De departe, cel mai mult m-au terorizat,de departe, informatica medicala si biofizica. Prima pentru ca am fost mereu un dezastru la tot ce inseamna calculatoare, a2a pentru ca am avut un prof nebun.

Anatomia a fost muuulta dar nu mai grea decat embriologia sau biochimia.
Imi aduc aminte ca dupa primul laborator de anatomie, in care ni s-a spus ca avem de invatat 5 carti pentru examen si 30 de pagini pentru a2a zi am cazut pe spate! Am sunat acasa si am zis ca vreau sa ma intorc pentru ca nu o sa trec nici un examen si pentru ca eu nu vreau sa imi petrec intreaga viata cu nasul in carti. Ai mei mi-au zis sa raman ca oricum era platita chiria pe 3 luni si ca daca chiar imi pic toate examenele, m-oi intoarce acasa ca sa ma fac...bucatar. Well, m-a cam motivat chestia asta. Am terminat anul 1 cu singurele restante din toata facultatea : informatica medicala si biofizica.
That says a lot about my computer skills dar na asta e unul dintre motivele pentru care am dat la medicina : nu aveam nici un mare talent.

Am mancat, invatat, motait langa cadavre. Am facut disectii, am studiat capete de oameni, inimi, plamani, ficati, rinichi chiar si penisuri. Tot! The human body : what a perfect machine! Am iubit anatomia si embriologia! My 2 fav subjects! Ma rog in afara de partea cu oasele, I just hated bones! Eram incapabila sa le orientez in pozitie anatomica. A walking disaster. Poate ca daca m-as fi uitat atunci la Bones as fi avut ceav de castigat!
Imi aduc aminte si acum cartile pe care a trebuit sa le invatam pentru examenul de anatomie :

1. Victor Papilian vol. 1 (Aparatul locomotor) si vol. 2 (Splanhnologia)
2. Ion Albu "Anatomie clinica/topografica"
3. Ion Albu "Inima si nervi cranieni"
4. Ion Albu "Angiologie si nervi spinali"
5. Nadia Schmit "Embriologie generala si speciala"
6. Atlasul SOBOTA

Asta fiind numai o materie. Cand stau si ma uit inapoi la teancurile de carti invatate! nu stiu cum am rezistat, cum am reusit. Cred ca asta inseamna ca asta a fost drumul meu, ca am ales bine, ca am ales cu inima.

Am avut noroc si de colegi mai mult decat minunati! Toti, pana la ultimul! Am fost o grupa unita si frumoasa. Si desteapta. Numai ca nici unul dintre noi nu prea a fost devreme acasa :)) Cu exceptia lui Psyko si a Iuliei. O sa imi amintesc mereu cu placere de Mire, Cris, Cristina, Alexandra, Anda, Andreea, Ana, Iulia 1 si Iulia 2 Puiu, Cata, Radu si Robert. Eram tineri, frumosi, plini de viata si MEDICINISTI!

Imi aduc aminte de primul LP (lucrare practica) de anatomie cu Dna Dr. Crivi Carmen. Luni, 8 dimineata, impartirea pe grupe si pe asistenti de grupa. Muntean Catalin, Puiu Andrei, Puscas Cristina, Puscas Radu (nu, nu sunt frati :) Put Alexandra, Robert Racjcsani (nici in ziua de azi nu stiu cum i se scrie corect numele de familie, numai Mire stie, caci il punea mereu prezent la cursuri :)) Radan Anda, Radianov Cristina, Rasina Madalina, Rinzis Mirela, Iulia Roman, Iulia Ruxandra. Asistent de grupa : Dna Dr Crivi. Toti eram emotionati, cu exceptia lui Puiu care avea ditamai castile pe urechi si asculta System of a Down sau Queens of Stoneage nu imi mai amintesc exact. Am stat in formatia asta primii 3 ani, la bine si la rau, la racoarea frigorifica de la anatomie, in jurul cadavrului NOSTRU, la insuportabila caldura de la biocel sau histologie. A fost tare frumoasa facultatea. Eu cel mai mult m-am apropiat de Mire aka Sharky si de Psyko aka Cristina pe care ii vad de fiecare data cand merg la Cluj, cu religiozitate. Dar toti mi-au fost dragi si ne-am ajutat reciproc, fara exceptie, am fost o grupa unita!

Si ce s-a ales de capul nostru :
1. Muntean Catalin, Franta, Urgente si Reanimare
2. Puiu Andrei Romania, Cluj, Radiologie si Imagistica
3. Puscas Cristina, Germania
4. Put Alexandra, Germania, gastro-enterolog
5. Puscas Radu, Cluj, Chirurgie Buco-maxilo-faciala
6. Robert R. Cluj Medicina Generala
7. Radan Anda, Germania, Obstetrica si Ginecologie
8. Radianov Cristina, Cluj, Medicina Interna
9. Rasina Madalina, Franta, Addictologie
10. Rinzis Mirela, Cluj, Reumatologie
11. Roman Iulia, Cluj, Dermatologie
12. Ruxandra Iulia, UK, Obstetrica si Ginecologie

Deci din 12 : 1 in UK, 2 in Franta, 3 in Germania, restul in CLUJ! :) I'd say we did just fine!

Imi amintesc de tot, cu luciditate :
* de noptile pierdute cu sharky si kowalski si iemu (care este acum rezidenta pe Chirurgie Generala la Cluj, bravooo Iemuuuu! parca acum mi te prezenta Oama la un concert OCS in Irish Pub si imi ziceai ca vrei sa dai la medicina si sa te faci chirurg!) in Janis, mersul a2a zi direct la cursul de Pedi (znorrrrrrrr!) cu stampila pe mana la care Psyko,dormind inca, : "voi nu sunteti normale!"
* sesiunile care durau si 6 saptamani in care tot ce faceai era sa inveti, mananci, bei cafea, faci dus si sa inveti, inveti, inveti!
* asteptarile ca sa intram la examene si , Doamne, multe examene am mai dat! in stress
* asteptarea rezultatelor, cu rugaciuni : "Doamne, daca il iau si pe asta, promit ca data viitoare invat din timp!" (Domnul e bun iar noi porci, niciodata nu am invatat "din timp", at least I never did :)
* bucuria, rasul, sarbatoritul, tristetea "Lasa ma ca il iei data viitoare, a avut ceva cu tine, e clar! Uite, invatam impreuna daca vrei!"
* ceaiurile de la Tea Flowers, Mozart, Quo Quadis, mancarea de la cantina.
* orele de sport din primii 2 ani in care dormeam sistematic
* genetica si imunologia din care nu am inteles mare branza
* igiena, sanatatea publica, medicina muncii si epidemiologia care ne-au plictisit la culme
* stagiul de psihiatrie la care Psyko se ascundea dupa usa sau dupa mine :))
* lucrarea de diploma, licenta
* tot!
* de anul 3 cand am fost Erasmus in Franta, la Angers and I did absolutely verything except medicine which was cool at the moment but quite tragic afterwards.

Nu cred ca as putea spune ca au fost cei mai frumosi ani din viata mea pentru ca si liceul a fost grozav iar rezidentiatul in Franta mi-a deschis noi perspective si am cunoscut multi oameni frumosi! Dar, cu siguranta, au fost 6 ani luminosi care m-au format ca Dr. si ca Om.

Anul 3 a fost super interesant cu semiologia, mersul la pacienti, primul contact cu pacientii dar si cu boala, cu degradarea fizica, cu moartea, cu neputinta. Saracia din spitalele noastre, medicii nostrii extraordinari, care fac minuni cu mijloacele pe care (nu) le au. Facatorii de minuni.

Atunci mi-am dat seama ca sunt mai apropiata de minte decat de corp. Am vrut sa fiu chirurg cardiac initial. Apoi, din varii motive personale, am vrut sa fiu addictolog. Si sunt pe drumul cel bun. E un drum lung pentru ca the more you know, the more questions you have!



Faza e ca nu exista : "daca nu esti bun la matematica, fa medicina!", nu e chiar asa. Ca sa fii doctor trebuie sa fii intai om, and this is the hardest par. Cere si ti se va da! Dai si primesti!

Cu Sharky!

Cu Psyko si cu Sharky! muhahaha!

Be curious, be active, learn, search, travel, love, trust, do!

Java

"Ploaie draga de septembrie. O cana hippie din care abureste un Russian Earl Grey. Racoarea mult asteptata. Laptopul. Cafeaua. Inima plina cu amintiri dragi. Cutia tomnatica orange-maro reconditionata, cu un copac de toamna pe capac. Inauntru : bijuteriile, suma bucuriilor si tristetilor mele. In seara asta o sa port chihlimbar, asortat la buzele si unghiile rosii aprins. Perlele o sa le lasam pentru alta ocazie, regretele nu ies la rampa in seara asta, numai bucuria iese! In seara asta ne bucuram cu si pentru tine : La multi ani frumosi, D. "


Astazi se implinesc aproape 3 ani de cand am cunoscut-o pe D.
Eram intr-o sala mare si rece, la alegerea stagiilor, in strasbourg. Nu cunosteam pe nimeni si imi era teama. Nu stiam cum o sa se intample, ce voi apuca sa mai aleg. Nu aveam o locuinta, nu mai aveam bani si inca faceam couchsurfing pentru a3a saptamana consecutiv. Apoi am auzit romana si am vazut-o pe dana. Nu mai aveam prea multe optiuni asa ca m-am decis sa optez pentru psihiatrie sau addictologie, ambele erau oricum la naiba in praznic, la mai mult de o ora de strasbourg. Dana a venit la mine si mi-a spus ca ea a facut stagiul de psy si ca i-a placut enorm. Dar sa aleg cu inima ca oricum Pfastatt e langa Mulhouse si ne putem vedea. Si ca daca addicto e visul meu sa aleg asta. Pentru prima oara in viata mea imi era frica, frica asa cu adevarat. Mai frica decat frica aia de nu am unde o sa dorm, nu am ce manca...era frica aia de WHAT IF I WOULD JUST FUCK UP MY ENTIRE FUTURE THIS DAY?! 

M-am uitat cu atentie la D : inalta, frumoasa, zambitoare, calma, calda. Well, ok.



Am ales addictologia and that day, that day changed my life! It has fucking changed my life and rocked my world!
Well, I guess that I also owe that to you my dear friend.

D vroia sa sa se faca psihiatru cand o sa fie mare! Si ghici ce? Acum e in Elvetia, psihiatru asistent. Si-a terminat rezidentiatul in franta si a plecat in elvetia. Si asta imi da putere. Trebuie doar sa crezi si sa incerci, incerci, incerci pana cand reusesti.

In astia 3 ani am avut parte de bucurii, de tristete, de realizari profesionale dar si de rateuri. Incerc sa iau totul ca o experienta si sa nu mai imi fac planuri. I try to be part of the wave. Or not. I make my way day by day, step by step.

Ce vreau eu sa spun este ca in viata trebuie sa muncesti enorm. Sa ai si noroc. Dar sa si muncesti. Nu pentru bani ci pentru tine, ca sa cresti mare! Munca, munca, munca, rome wasn't built in a day! Tin minte ca un El mi-a zis odata : "Atata te mai stresezi, oricum stii ca ai noroc, pana acum ai avut noroc!". Mi s-a parut atat de nedrept! Da, am avut si noroc. But I worked hard to be where I am. Am fost perseverenta si, da, am avut noroc sa dau peste oameni minunati care m-au invatat meserie. Da, meseria e bratara de aur!

Aseara a fost ziua ei. Ne-a invitata la Maison Kammerzell, cel mai vechi (1427) si de prestigiu resto din Stras ca doar acum suntem doctori :) Nu mai suntem niste tineri speriati, iesiti de pe bancile facultatii care se fastacesc in fata pacientului. We are young dar cu un pic de experienta, gata pentru MAI MULT, mereu tot MAI SUS!


Mille feuille



                        Moelleux au chocolat intense
                                                              

Asa ca am dat cadoul sarabatoritei, am mancat, am baut dupa care ne zice M...."Hai sa mergem si noi intr-un bar sa dansam!" Ahhh, stupoare, déjà era aproape miezul noptii, noi nu prea stam asa tarziu decat ca sa invatam sau daca suntem de garda :)) destul de rar " on fait la Java". Si atunci M a scos fraza magica si atotmotivationala : "Hai ma BOSOROGILOR!"..."AA...bosorogi? Cine, noi? Hai ma acum plecam!". 


              Eclosion citron verte-mûre                             


Si dusi am fost in "Les aviateurs". Acolo bodyguarzi la intrare, parfumuri fine, loc putin, francezi beti medium care nu dansau ( ca frantuzu' nu danseaza decat daca e beat mort et il veut mater une gonzesse :)) si spatiu asa cam cat intr-un vagon ca am si ras cand am ajuns in "fundul vagonului" because I was like : "this is it?". MJ era cu noi! Asa si ne-am pus noi pe dansat asa ca studentii romani ce suntem! Si ne-am dat dusi numai pe la 3 dimineata. Ceea ce vroiam eu de fapt sa spun este : "La multi ani, D! Sa ne traiesti multi ani fericiti si la cat mai multe articole psihiatrice publicate!".


                                     


Va las cu niste poze, marturii ale "dezmatului" tinerilor medici!