Fisura. The crack.

La inceput nu simti nimic dar ai o presimtire. Ceva care te zgandare in piept. O neliniste, ca un pui care se zbate intr-o colivie. Nu reusesti sa identifici sentimentul si ii dai mai departe.
Serviciu, pandemie, pacienti, beletristica, proiecte profesionale, plante, flori, sport, proiecte, seriale si muzica. Multa muzica. Because "music is the healer, no matter who you are", God bless Bonobo.
Apoi germineaza un gand, se naste o teama. Un "dar daca". Si reiei totul in cap pentru ca ai momentele tale de anxietate si ai nevoie de planuri. De lucruri solide, de certitudini. Ca atunci cand faci scufundari. Trebuie sa ai un echipament de incredere si apoi te scufunzi fara probleme. Daca ai o butelie de oxigen care are scurgeri nu te scufunzi pentru ca nu esti suicidal. Well, this is how it should be in everyday life as well. You earn trust. Nu te cufunzi cu o butelie de oxigen care pierde oxigen pentru ca risti sa nu mai iesi la suprafata.
Asta este teoria. In practica sunt 1000 de sentimente, ganduri, circumstante care interfereaza. Because you don't want to be a quitter, you don't wanna be the loser (although everybody loves a loser) and because everybody wants to love and be loved (the ones who say otherwise are just lying to themselves, trust me, I've been there as well).
Dar apoi iti dai seama ca nu mai este o neliniste ci un sentiment bine instaurat. O durere surda in piept. Si atunci stii : ceva nu este in regula. Alarm, alarm, alarm! Ai fost déjà in locul asta, iti este familiar, il cunosti ca pe propria ta palma. Stii ca esti la o rascruce. Poate chiar la un punct de non return. Trebuie sa iti inghiti unele cuvinte, sentimente, sa le reformulezi. Ai vrea sa te bagi in pat cu Uaf si sa il strangi tare in brate. Ca la fiecare moment de cumpana. Sau ai vrea macar ca cineva sa iti sopteasca ca totul va fi bine. Dar nu auzi soapta asta.
Si nu reusesti sa te faci inteles. Si poate nu e din vina ta. Furia intra in scena. Si ai chef sa urlii ca un lup, sa alergi pana cazi lat, sa te avanti in furtuna. Pentru ca apoi linistea sa curga-n tine.

exercitiu de imaginatie

daca atunci cand eram mica vroiam sa fiu doctor
si apoi vroiam sa ma fac amabasador
si apoi m-am gandit ca limbile straine imi vor fi utile la ceva in viata
si cititul meu drag, reading my life away
si mersul pe jos, de pe alexandru vlahuta pana "pe livada" mi-a facut ordine in cap si in suflet

si daca iubirile mele m-au invatat un miliard de lucruri
si daca plecarile mele m-au facut mai puternica
si daca am trait 1000 de vieti si de morti prin calatoriile mele
si daca sentimentele le-am aruncat in Marea Caribelor
si daca am fost impreuna sa vedem Piratii din Caraibe
si ne-am dansat iubirea, durerea, sperantele si deziluziile...

asta inseamna ca in 2 ani voi vorbi germana
asta insemana ca voi avea un nou pasaport
asta inseamna ca toamna asta eu voi fi noi
si noi vom fi casatoriti si curand vom fi 3
si vom scrie si citi alte milioane de carti impreuna
si zambetul nostru va straluci de 1000 de ori mai puternic
si ne vom dansa viata in piruete si fluturari de vant si de par majestuoase
si Ikebana

as vrea ca fiecare om din viata mea sa stie cat de mult a insemnat pentru mine si ce impact puternic a avut pentru traiectoria mea

as vrea sa vad visul romanesc si sa-i spun cat il urasc, in continuare

se pare ca incepe o noua era
Amin!

PS : cat as vrea ca Alina si Viorica sa ma vada acum! Sper ca sunteti mandre de mine, de acolo de sus! Up ^^ never look back!

Toamna 2018

"A venit, a venit toamna, acopera-mi inima cu ceva :
cu umbra unui copac sau, mai bine,
sau mai bine cu umbra ta...
Ma tem ca nu o sa te mai vad, uneori,
Ca au sa-mi creasca aripi ascutite pan'la nori,
Ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain,
Si el o sa te-nchida cu o frunza de pelin.

Si  atunci ma apropi de pietre si tac
Iau cuvintele si le inec in mare
Suier luna si o rasar si o prefac
Intr-o dragoste mare..."

Fac poze cu telefonul, vorbesc franceza, locuiesc in Strasbourg, conduc masini rapide, plec in vacante exotice, vorbesc repede, zambesc mult, incerc sa simt mai putin si imi zic ca cea mai frumoasa zi...o sa vina. Imi traiesc visul. Rapid, intens. Musc din viata. In fata mea se deschid posibilitatile ca si foile unui physalis. Viata imi surade si sar obstacolele unul cate unul.

Femeie emanciata?! Fetita? Eleva eterna.

Ador florile de physalis. Ador toamna. Ador lumina toamnei, culorile toamnei, mirosurile toamnei, inceputul nou. Premonitia gerului muscator de sincer, al cerului perfect albastru peste marea alba de zapada.

Pofta de viata. Senzualitate.

O bijuterie de bijutier pe o straduta laturalnica din Strasbourg. Un inel de logodna cu un con si frunze tomnatice. Aur galben. Valorile de viata. Familia e familie, ca in viata cu Louie. Ce desen animatic magic.

Astept naturalizarea, astept concursul de PH, inot ca sa imi termin ultimul mémoire.
Incerc sa fiu mai eco. Incerc sa nu ma mai enervez si sa nu mai imi fac griji.
Toamna sa fie cu mine si cu cei dragi mie!

Imi place sa cred ca nu ma las purtata de viata ca o frunza. Imi place sa am o senzatie de control. Iluzorie. In viata nu controlam mare lucru.

" Calatoria asta e un balamuc
Nu-ti face griji pentru nimic in univers
Maine vom rade de azi
Daca vrei sa stii : sunt ABSOLUT TREAZ!"

https://www.youtube.com/watch?v=tLhjo-ahDb0

Rough on the edges

I'm not an easy like Sunday morning person. I'm rough on the edges.

I don't want excuses, I want results. Mediocrity isn't accepted. 

Being compassionate with everyone is a must. You discriminate because of a religion, a skin color, a belief, a not so clean record, of clothes, of looks you get the fuck out of my unit. And, yes, I'm tough! If not I couldn't resist until now. I know what I want and I'm gonna get it. I'm going to dance my way trough life. 

Since I was a child some people doubted me : I'm to short, I'm to shy, I don't speak loud, I mumble if I'm scared, I don't come from an intellectual enough family (after whom standards?), I should lose some weight, I should stop wearing my baggy jeans, out with my nose piercing!, no red lipstick it will make visible my "stache" (seriously, from my high school class responsible who was a very very unprepared biology teacher and a bag full of communists ideology and speeches told me this). 

I've said "fuck you all" and left. 

I've done my thing as my "not smart/noble enough parents" thought me. I've been honest, fair, I've worked my ass of and I was strict as fuck! Of course this gets you into problems in an era where "political fairness" reins. But you know what? What counts is the life of your patient. You're continuously distracted, you're continuously tired, we ask constantly to much from you, you feel like you can't do it anymore? Then quit, probably you're not made for this job.

I'm so sick and tired to seeing doctors who don't care about their patients. It makes me sad and it helps me realize how lucky I was to stumble upon doctors who were also great human beings.

'cause for me a good doctor has to listen, feel and don't judge his patient. Then comes the knowledge, as essential as it's for me it's not the essence. 

Vietnam 2015

Montpellier, France, Mai 2016

Montpellier, Mai 2016

Far, Montpellier 2016

my patients 1

" Choose life. Choose a job. Choose a career. Choose a family. Choose a fucking big television, Choose washing machines, cars, compact disc players, and electrical tin openers. Choose good health, low cholesterol and dental insurance. Choose fixed- interest mortgage repayments. Choose a starter home. Choose your friends. Choose leisure wear and matching luggage. Choose a three piece suite on hire purchase in a range of fucking fabrics. Choose DIY and wondering who you are on a Sunday morning. Choose sitting on that couch watching mind-numbing sprit- crushing game shows, stuffing fucking junk food into your mouth. Choose rotting away at the end of it all, pishing you last in a miserable home, nothing more than an embarrassment to the selfish, fucked-up brats you have spawned to replace yourself. Choose your future. Choose life... But why would I want to do a thing like that?

I chose not to choose life: I chose something else. And the reasons? There are no reasons. Who need reasons when you've got heroin?"


Trainspotting. Classic.

reflexion

Story of my life ...


" ... - It wouldn't be bad but I don't like being stuck in one place. I want to be free to go wherever I like and think about whatever I want. I want to live free.
       - But this is not very easy.
       - You're right, it's not easy. But I am determined. I want to be free..."


                                                   "Colorless Tsukuru Tazaki and His Years of Pilgrimage" by HARUKI MURAKAMI

Luxembourg

Luxembourg is warm, happy, beautiful, coloured and chilled. I really, really loved it. People are smiling, are helping and they seem to be very happy.

Luxembourg is a state of mind, it's a statement. A statement that hard work, good manners and smiles can work. 

Luxembourg is peace. Street singers. Art. Cosy restaurants.

Luxembourg is coloured umbrellas and an awesome happy friend. Luxembourg is a smile!

They don't know how to fix a  strawberry Mojito but they sure have some fine chocolate (hot chocolate + brownie @ "Chocolate house" just in front of the Palace = heaven).

It was a perfect mini holidays, laughing 'till the end :)

I mean you loose some and you get some in exchange. The boy I liked ... it just didn't happen but on my way back to Strasbourg I met a lovely 58 years old jewish lady with Parkinson disease. The essential is not this, the essential is that this woman has a gift and despite her disease she has been blessed by life with 2 wonderful kids and lots of travels. One researcher and one midwife. The researcher is living in Japan, he's married with a Japanese lady and they have a 5 years old son. The great great mother of the Lady is alive and kicking it. I'm going to Japan next year with a friend. The husband of the midwife is a cardiologist with whom I work a lot but whom I've never met in flash and bones. The midwife is pregnant and I am invited to the circumcision ceremony of her son. Shalom I say and mazeltov! 

She said that there are no hazardous encounters in life and I believe she's write so Mazeltov!

On the other side they don't really have hippies/alternative people or maybe they were very well hidden...they were kind of stiff.

This is Luxembourgs song and Luxembourgs photos :

I really, really liked their idea with the colored umbrellas. Apparently there is the same in Portugal so I'll go see by myself with my friends. So, next trip : Portugal! Oleeeeeeeee!

Lik

repeat

nu cred ca exista cantec mai sexy decat al doilea...

one night stand

apparently I just had (another) one. nu stiu cum ma descurc dar stiu doar ca nici el nu e un sfant.
oh well, just another brick in the wall. dar un soare a apus in locul unde cerul se-ngroapa in pamant, acolo sunt.
ça fait bizzare quand même. in zadar ma feresc, e perioada de trecere. asa e mereu. un sfarsit e un nou inceput.

asa ca ce trebuie pentru un one night stand reusit :
1) catolic : 1 tip si 1 tipa.
2) nevoia de a se elibera de stres, de dureri acutuale/trecute amoroase
3) alcoolul poate ajuta dar nu in cantitati mari
4) imaginatie, flexibilitate, protectie
5) a let's do it attitude!
6) un pat nu ar strica :p


la ce sa nu te astepti de la un one night stand :
1) o relatie de lunga durata si cam atat

Fluturele din min(t)e

E bine sa iti gasesti locul, sa fit in. Normalitatea nu exista ca un absolut. Exista grade si grade si eu cred ca normalul este limita de confort a fiecaruia. Si ma fandeam azi asa ca e bine, ca imi e bine. Si, God knows, ca probabil trec prin cea mai instabila perioada din viata mea. Practic, e ca si acum 3 ani cand mi-am luat trolerul si am venit sa fac rezidentiatul la Strasbourg. In decembrie il termin, 3 ani trec repede.


iDiots is a masterplan : just click here to watch it!

Ieri am primit un cadou de ziua mea : o cana, o cutie muzicala si o carte. Eram toti in jurul mesei and I felt at home : cu celine, fulga, andreea, cristi si bianca (bibi as she is 4 months old). Era cald, galagie, muzica, eram bine.

Azi m-am trezit, asa cum ar trebui sa ma trezesc in fiecare zi, cu dorinta sa fie cea mai tare zi! Sa ma autodepasesc si a fost o zi de care sunt multumita. Mi-am baut cafeaua cu un pic de lapte, m-am machiat (7 minute crono, the usual) iar in timp ce imi puneam manusile din piele neagra (care ma fac sa ma simt ca un bad ass rock star chiar si cand sunt la pamant) si mergeam spre masina un gand m-a atins gingas :
" Mada, stii tu ce zi e azi?"
 "Da, azi e luni, luni 25 Noiembrie."
 "Ok, si a ce iti miroase?"
 " A iarna, a zapada"
 "Super, fii pe faza".

Am stiut ca azi o sa se intample!

Dimineata am avut un val de consultatii! Dar impreuna cu Dr. K totul e mai usor si prind constant incredere in mine. E frumoasa si medicina generala, in felul ei. Ceea ce vreau sa zic este ca toata dimineata a fost un soare minunat! A fost o placere sa facem vizitele la domiciliu, chiar daca am ramas plantati in fata blocului unei doamne cu Alzheimer care nu a vrut nicicum sa ne deschida. Asa ca dna la etaj, noi la parter, ne mai lipsea chitara si scara, mai ales scara. Eram ca in Romeo si Julieta numai ca noua ne era frig! A fost destul de patetic.

Dar un soare, mon cher, ce soare! Asa ca am facut cateva mici cumparaturi, m-am intors acasa cu un zambet pe fata si cu mainile incalzite de la volanul cald :)

Dupa-masa am mancat acasa, cu colegele de apartament si apoi am plecat iar la lucru. Am vazut o gramada de copii! Am facut multe vaccinuri, it was distracting. Si la un moment, la ora 7 fara 20 nu mai era nici tipenie  de om in sala de asteptare. Ceea ce este foarte nebisnuit, de obicei terminam la ora 8 seara! Si cand am iesit eu din cabinet la ora 7 fix ce sa vad : NINGEAAAAAAAAAAAAAAAA!!! Iar cum francezii habar nu au cum sa conduca iarna si cum e un pic de zapada pe strada totul este paralizat, nu au venit la doctor! Ningea oameni buni cu fulgi mari si grasi! Despre asta soptea fluturele! Zapada mea draga e aici!






In alta ordine de idei, a fost atat de nebun si ne-bun anul asta si acum astept vestile bune, care incep sa vina. Ce bine e cand familia e bine, vorba lui louie din "Viata cu Louie" : "Familia e familie". Asa ca o sa ma duc la ski in vacanta, in Poiana Brasov, tata imi ceruieste déjà skiurile. Si o sa vad prieteni dragi de care imi era tare, tare dor!

Iar pentru moment incerc sa fac asta :

Si din ce in ce mai des ma simt ca si Alice in Tara Minunilor :

Am descoperit si am inceput sa accept ca :

Si am ales sa :

Pentru ca :

Noapte buna, sub zapada de clestar!
















Si va las cu ceva constructiv :  filosofia explicata in forme geometrice! :) click AICI

Boa Sorte

Tengo saudade du Bresil!



Ohwo, We're almost there, ohooo living on a prayer!



In momentele alea in care clipa se dilata, vezi toti oamenii din sala, juriul, te ridici in liniste, mergi spre biroul unde troneaza laptopul! Alegi sa ramai in picioare, ai genunchii din gelatina si palmele umede. Iti faci curaj si incepi : "Bonjour à tous, je veux vous presenter mon mémoire de DES qui porte sur..." Atunci iti dai seama ca nu esti frantuzoaica, dar e ok, it grows on you. Si pe masura ce vorbesti, uitandu-te la ei, oamenii din sala, vezi cum devin interesati si prinzi aripi, ca in reclama cu Redbull. Gata, esti acolo, ai reusit sa le captezi atentia. Easy Franck!

E cea mai mare prezentare a mea, in franceza, de pana acum si sunt tare mandra de cum a iesit! They loved it. Am avut 2 probleme tehnice la editarea mémoire-ului dar a fost ok. I am at peace. Rezultatele in 2 saptamani. Iar maine, ultimele 2 examene.

Doamne ajuta!

Jungla de la fereastra.

Jungla de la balcon.

 Jungla din spatele casei. *A se observa cele 2 lebede din spate dreapta :)

Java

"Ploaie draga de septembrie. O cana hippie din care abureste un Russian Earl Grey. Racoarea mult asteptata. Laptopul. Cafeaua. Inima plina cu amintiri dragi. Cutia tomnatica orange-maro reconditionata, cu un copac de toamna pe capac. Inauntru : bijuteriile, suma bucuriilor si tristetilor mele. In seara asta o sa port chihlimbar, asortat la buzele si unghiile rosii aprins. Perlele o sa le lasam pentru alta ocazie, regretele nu ies la rampa in seara asta, numai bucuria iese! In seara asta ne bucuram cu si pentru tine : La multi ani frumosi, D. "


Astazi se implinesc aproape 3 ani de cand am cunoscut-o pe D.
Eram intr-o sala mare si rece, la alegerea stagiilor, in strasbourg. Nu cunosteam pe nimeni si imi era teama. Nu stiam cum o sa se intample, ce voi apuca sa mai aleg. Nu aveam o locuinta, nu mai aveam bani si inca faceam couchsurfing pentru a3a saptamana consecutiv. Apoi am auzit romana si am vazut-o pe dana. Nu mai aveam prea multe optiuni asa ca m-am decis sa optez pentru psihiatrie sau addictologie, ambele erau oricum la naiba in praznic, la mai mult de o ora de strasbourg. Dana a venit la mine si mi-a spus ca ea a facut stagiul de psy si ca i-a placut enorm. Dar sa aleg cu inima ca oricum Pfastatt e langa Mulhouse si ne putem vedea. Si ca daca addicto e visul meu sa aleg asta. Pentru prima oara in viata mea imi era frica, frica asa cu adevarat. Mai frica decat frica aia de nu am unde o sa dorm, nu am ce manca...era frica aia de WHAT IF I WOULD JUST FUCK UP MY ENTIRE FUTURE THIS DAY?! 

M-am uitat cu atentie la D : inalta, frumoasa, zambitoare, calma, calda. Well, ok.



Am ales addictologia and that day, that day changed my life! It has fucking changed my life and rocked my world!
Well, I guess that I also owe that to you my dear friend.

D vroia sa sa se faca psihiatru cand o sa fie mare! Si ghici ce? Acum e in Elvetia, psihiatru asistent. Si-a terminat rezidentiatul in franta si a plecat in elvetia. Si asta imi da putere. Trebuie doar sa crezi si sa incerci, incerci, incerci pana cand reusesti.

In astia 3 ani am avut parte de bucurii, de tristete, de realizari profesionale dar si de rateuri. Incerc sa iau totul ca o experienta si sa nu mai imi fac planuri. I try to be part of the wave. Or not. I make my way day by day, step by step.

Ce vreau eu sa spun este ca in viata trebuie sa muncesti enorm. Sa ai si noroc. Dar sa si muncesti. Nu pentru bani ci pentru tine, ca sa cresti mare! Munca, munca, munca, rome wasn't built in a day! Tin minte ca un El mi-a zis odata : "Atata te mai stresezi, oricum stii ca ai noroc, pana acum ai avut noroc!". Mi s-a parut atat de nedrept! Da, am avut si noroc. But I worked hard to be where I am. Am fost perseverenta si, da, am avut noroc sa dau peste oameni minunati care m-au invatat meserie. Da, meseria e bratara de aur!

Aseara a fost ziua ei. Ne-a invitata la Maison Kammerzell, cel mai vechi (1427) si de prestigiu resto din Stras ca doar acum suntem doctori :) Nu mai suntem niste tineri speriati, iesiti de pe bancile facultatii care se fastacesc in fata pacientului. We are young dar cu un pic de experienta, gata pentru MAI MULT, mereu tot MAI SUS!


Mille feuille



                        Moelleux au chocolat intense
                                                              

Asa ca am dat cadoul sarabatoritei, am mancat, am baut dupa care ne zice M...."Hai sa mergem si noi intr-un bar sa dansam!" Ahhh, stupoare, déjà era aproape miezul noptii, noi nu prea stam asa tarziu decat ca sa invatam sau daca suntem de garda :)) destul de rar " on fait la Java". Si atunci M a scos fraza magica si atotmotivationala : "Hai ma BOSOROGILOR!"..."AA...bosorogi? Cine, noi? Hai ma acum plecam!". 


              Eclosion citron verte-mûre                             


Si dusi am fost in "Les aviateurs". Acolo bodyguarzi la intrare, parfumuri fine, loc putin, francezi beti medium care nu dansau ( ca frantuzu' nu danseaza decat daca e beat mort et il veut mater une gonzesse :)) si spatiu asa cam cat intr-un vagon ca am si ras cand am ajuns in "fundul vagonului" because I was like : "this is it?". MJ era cu noi! Asa si ne-am pus noi pe dansat asa ca studentii romani ce suntem! Si ne-am dat dusi numai pe la 3 dimineata. Ceea ce vroiam eu de fapt sa spun este : "La multi ani, D! Sa ne traiesti multi ani fericiti si la cat mai multe articole psihiatrice publicate!".


                                     


Va las cu niste poze, marturii ale "dezmatului" tinerilor medici!

                                    

Fête de la musique Strasbourg 2013

Cum noi stim sa petrecem ca tinerii :p ca de la 24 respectiv 18 la ce te poti astepta de la noi? am participat si noi ACTIV la Fête de la musique = Sarbatoarea muzicii = in fiecare an pe data de 21 iunie frantuzii sarbatoresc venirea oficiala a verii cu o noapte plina de concerte, in fiecare oras/sat frantuz/borderline.

A. era dèja in centru in plina verva, eu cu un pic mai putin nerv, venind direct de la munca, mi-am zis ca nu o sa rezist prea mult, pana pe la miezul noptii cel tarziu. Si ajung eu in Place Kleber si sa vezi si sa nu crezi : misuna Strasbourgul de oameni! Dar cand zic misuna zic furnicar! Nu aveai loc sa scapi pe jos un "obect" ca ala erai, ramaneai fara pentru ca nu aveai loc sa te apleci sa recuperezi "obectul"!

Acum sa vezi pozna, cum naiba sa ne reperam in furnicar? Eu, minte de "blonda" : " hei, am ajuns! sunt in stanga scenei langa un mos care danseaza de rupe!" Soc, in jurul meu erau vreo  mosi care dansau de rupeau! Super tare! Ne-am gasit pana la urma, gratiei palariei lui A. Adica el m-a gasit, ca de obicei.

Si atunci am purces la drum, asa ca va invit alaturi de noi sa faceti un mic periplu pe strazile strasbourgului!





Am inceput turul in Piata Kleber pe la ora 19.30 unde canta de rupea o trupa de rock clasic, am fost nostalgica dupa Iris, recunosc!

Apoi am luat-o la pas pe Rue des grandes arcades unde am dat peste mai multe grupuri de Capoeira! Chestie care m-a dus inapoi in Brazilia, pret de cateva minute bune! Imi cer scuze pentru pozele care nu sun t centrate pe protagonistii principali dar am o scuza : am doar 1m60 si nimeresc mereu in spatele unor girafe/girafi astfel incat campul meu vizual este destul de restrans. Data viitoare imi iau o scarita cu mine! Mi-ar placea sa existe una din aia pe care o scuturi si e gata instalata! ( ca si corturile alea de la decathlon, scuturi o data bine si cortul se aseaza instantaneu!).

Apoi am ajuns in Place Guthenberg unde nu era nimic interesant, pentru moment...asa ca am luat-o pe Rue de Tonneliers unde in fata la Jeannette et les cycleux am dat peste tinerii astia care faceau sa, sara scantei din chitari si microfoane!

Apoi am ajuns langa barul Dubliners unde am dat dom'le peste astia care ne-au zburat mintile! Era un fel de banica junior dar de 1000 de ori mai bun care a cantat " Tainted love", "With or without you", " Hit the road Jack" si de aici totul e istorie, poate nu si faptul ca tipul de la orga electronica era un brontozaur de vreo 80 de ani super meserias!

Astia au fost preferatii nostrii!

Apoi am baut! Apoi am ajuns inapoi in Place Kleber unde am dat peste ametitii astia care cantau ceva gen Daft Punk, nu prea pe gustul meu si am intregit cu o pregnant Andreea, Andra si Radu.

Apoi am ajuns pe Rue des Bouchers  unde "se intamplau" 2 gagici si trupa lor care au rupt scena cu Bon Jovi "It's my life" si alte chestii misto de care nu mai imi aduc exact aminte, combinatia bere + vata de zahar cu gust de capsune mi-a fost fatala! Stiu numai ca eram super happy cu 2 bete batand de zor la tobe! Argh, inca un vis devenit realitate! Atentie, urmeaza poze cu fericire suprema, vise implinite, serious had banging si oameni petrecareti!

Dupa ce am sarit si dat din cap si din bete pana nu am mai putut eu si ceilalti au zis sa mai vedem si altceva am pornit-o spre Place Austerlitz, cam obositi ce e drept...unde nu am dat peste mare lucru din punct de vedere muzical dar am dat peste un joc de lumini tare frumos, unde ne-am spart in figuri, de "veseli" ce eram!


Eu si esarfa lui A.

Incaltaminte de tineri!

Ok can we go home now, mood!

Happy shinny people!

 " Sa-ti zic sau sa-ti arat??"

Dar nu ne-am dus la somn ci ne-am reintors la Place Kleber unde am dat peste o trupa super faimoasa franceza de care noi nu auzisem niciodata, obvious, ca na trupe de varietati franceze nu e tocmai pe gsutul nostru, dar am fost tare impresionati sa vedem cum solistul era purtat de brate de multimea de fani!

Apoi restul s-au dus sa se plimbe iar eu si A. am continuat periplul, asa ca am luat-o la talpa pana langa Trolley unde am dat peste niste buntzi buntzi si A. si-a facut o trupa de fane in extaz. Asta in timp ce eu toceam 1m cub de mult ce imi placea zgomotul ala repetitiv. A. :" pfuasi daca nu faceam urbanism precis faceam ceva cu dansul!" Moi, cu mintea aiurea : "Daca nu faceam medicina ma faceam bar woman!"

Apoi am ajuns pe Grande Rue unde am dat peste niste arabi care cantau si dansau genial dar A. era prea ocupat sa se holbeze la o tipa care isi misca toate cele ( in super ritm cu muzica ce e drept!") :))

Si am incheiat seara cu un grup de varietati franceze, foarte misto ce e drept!

Ne-am intors pe jos acasa, in zig zag, pe la 3-4 dimineata! Haaaaaaaaaa! Old school, baby!

Bdi, bdi, bdi, this is all folks! De fapt, va las si cu o bucata muzicala de exceptie!