La inceput nu simti nimic dar ai o presimtire. Ceva care te zgandare in piept. O neliniste, ca un pui care se zbate intr-o colivie. Nu reusesti sa identifici sentimentul si ii dai mai departe.
Serviciu, pandemie, pacienti, beletristica, proiecte profesionale, plante, flori, sport, proiecte, seriale si muzica. Multa muzica. Because "music is the healer, no matter who you are", God bless Bonobo.
Apoi germineaza un gand, se naste o teama. Un "dar daca". Si reiei totul in cap pentru ca ai momentele tale de anxietate si ai nevoie de planuri. De lucruri solide, de certitudini. Ca atunci cand faci scufundari. Trebuie sa ai un echipament de incredere si apoi te scufunzi fara probleme. Daca ai o butelie de oxigen care are scurgeri nu te scufunzi pentru ca nu esti suicidal. Well, this is how it should be in everyday life as well. You earn trust. Nu te cufunzi cu o butelie de oxigen care pierde oxigen pentru ca risti sa nu mai iesi la suprafata.
Asta este teoria. In practica sunt 1000 de sentimente, ganduri, circumstante care interfereaza. Because you don't want to be a quitter, you don't wanna be the loser (although everybody loves a loser) and because everybody wants to love and be loved (the ones who say otherwise are just lying to themselves, trust me, I've been there as well).
Dar apoi iti dai seama ca nu mai este o neliniste ci un sentiment bine instaurat. O durere surda in piept. Si atunci stii : ceva nu este in regula. Alarm, alarm, alarm! Ai fost déjà in locul asta, iti este familiar, il cunosti ca pe propria ta palma. Stii ca esti la o rascruce. Poate chiar la un punct de non return. Trebuie sa iti inghiti unele cuvinte, sentimente, sa le reformulezi. Ai vrea sa te bagi in pat cu Uaf si sa il strangi tare in brate. Ca la fiecare moment de cumpana. Sau ai vrea macar ca cineva sa iti sopteasca ca totul va fi bine. Dar nu auzi soapta asta.
Si nu reusesti sa te faci inteles. Si poate nu e din vina ta. Furia intra in scena. Si ai chef sa urlii ca un lup, sa alergi pana cazi lat, sa te avanti in furtuna. Pentru ca apoi linistea sa curga-n tine.
Se afișează postările cu eticheta be yourself. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta be yourself. Afișați toate postările
duminică, 10 mai 2020
duminică, 10 februarie 2019
exercitiu de imaginatie
daca atunci cand eram mica vroiam sa fiu doctor
si apoi vroiam sa ma fac amabasador
si apoi m-am gandit ca limbile straine imi vor fi utile la ceva in viata
si cititul meu drag, reading my life away
si mersul pe jos, de pe alexandru vlahuta pana "pe livada" mi-a facut ordine in cap si in suflet
si daca iubirile mele m-au invatat un miliard de lucruri
si daca plecarile mele m-au facut mai puternica
si daca am trait 1000 de vieti si de morti prin calatoriile mele
si daca sentimentele le-am aruncat in Marea Caribelor
si daca am fost impreuna sa vedem Piratii din Caraibe
si ne-am dansat iubirea, durerea, sperantele si deziluziile...
asta inseamna ca in 2 ani voi vorbi germana
asta insemana ca voi avea un nou pasaport
asta inseamna ca toamna asta eu voi fi noi
si noi vom fi casatoriti si curand vom fi 3
si vom scrie si citi alte milioane de carti impreuna
si zambetul nostru va straluci de 1000 de ori mai puternic
si ne vom dansa viata in piruete si fluturari de vant si de par majestuoase
si Ikebana
as vrea ca fiecare om din viata mea sa stie cat de mult a insemnat pentru mine si ce impact puternic a avut pentru traiectoria mea
as vrea sa vad visul romanesc si sa-i spun cat il urasc, in continuare
se pare ca incepe o noua era
Amin!
PS : cat as vrea ca Alina si Viorica sa ma vada acum! Sper ca sunteti mandre de mine, de acolo de sus! Up ^^ never look back!
si apoi vroiam sa ma fac amabasador
si apoi m-am gandit ca limbile straine imi vor fi utile la ceva in viata
si cititul meu drag, reading my life away
si mersul pe jos, de pe alexandru vlahuta pana "pe livada" mi-a facut ordine in cap si in suflet
si daca iubirile mele m-au invatat un miliard de lucruri
si daca plecarile mele m-au facut mai puternica
si daca am trait 1000 de vieti si de morti prin calatoriile mele
si daca sentimentele le-am aruncat in Marea Caribelor
si daca am fost impreuna sa vedem Piratii din Caraibe
si ne-am dansat iubirea, durerea, sperantele si deziluziile...
asta inseamna ca in 2 ani voi vorbi germana
asta insemana ca voi avea un nou pasaport
asta inseamna ca toamna asta eu voi fi noi
si noi vom fi casatoriti si curand vom fi 3
si vom scrie si citi alte milioane de carti impreuna
si zambetul nostru va straluci de 1000 de ori mai puternic
si ne vom dansa viata in piruete si fluturari de vant si de par majestuoase
si Ikebana
as vrea ca fiecare om din viata mea sa stie cat de mult a insemnat pentru mine si ce impact puternic a avut pentru traiectoria mea
as vrea sa vad visul romanesc si sa-i spun cat il urasc, in continuare
se pare ca incepe o noua era
Amin!
PS : cat as vrea ca Alina si Viorica sa ma vada acum! Sper ca sunteti mandre de mine, de acolo de sus! Up ^^ never look back!
duminică, 21 februarie 2016
Duminica tihnita. Murakami. Soare.
si nu prea.
stau si ma uit la peretele alb din fata mea. pe el este un calendar cu mignoni. Unique, cu un minion imbracat intr-o haina de iarna, cu un bat care are atarnata la capat o bocceluta rosie cu puncte albe. Aceasta este imaginea lunii februarie 2016. Un mignon unic, pe cale sa plece. Asta imi aduce aminte de o replica din Madagascar(da, iubesc animatiile si de-abia astept sa vizionez Zootopia): "But I am unique!"(Marty, zebra), moment in care toate zebrele care beau apa din lac se intorc spre el si,cu acceasi expresie faciala, zic:"We're all unique!". Cam asa ma simt si eu, uneori.
Constienta de munca pe care o fac ma intreb constant care este limita dintre renuntare, resemnare, traire in prezent si multumire cu ceea ce am(si am destul de multe), aspiratie spre mai bine, mai mult, ambitie, lacomie si mediocritate. Cand cerem prea mult si cand ne multumim cu platitudini pentru ca "nu se poate mai mult"? Discutam despre asta cu Aurea, prietena mea din Mexic care actualmente isi continua PHD-ul in Amsterdam.
Adevarul este ca nu stiu ce sa cred. Constant invatata sa imi imping limitele mai departe si mai departe, cred ca ar trebui sa invat sa ma retrag cand ajung in momentul in care am dat ce am avut mai bun. Carcotasii ar putea spune ca se cheama renuntare, altii intelepciune.
Imi aduc aminte de ziua in care am renuntat la sah, in copilarie. Imi amintesc ca si cum ar fi astazi. Era o zi frumoasa de primavara, cu soare, cred ca aveam vreo 8 ani si le-am zis alor mei, hotarata:
"Eu nu mai vreau sa merg la sah!"
"De ce, Mada?"
"Pentru ca nu imi place sa pierd. Si nu pot castiga mereu."
"ok. Dar stii, in viata, nu putem mereu sa castigam. Sigur nu mai vrei sa incerci, mami?"
"Sigur. Nu sunt pregatita sa pierd."
Problema este, dupa mine, faptul ca nu invatam niciodata sa pierdem. Cum naiba sa inveti sa pierzi? As zice ca acum accept cu gratie infrangerile si stiu sa ma retrag la timp dar inseamna oare asta ca am invatat sa pierd?! Sau ca m-am resemnat, ca am devenit un om plecat sub furtunile vietii si ca fetita care vroia totul a murit? Inseamna ca am murit? Ca now I settle for less than perfection?
Cum faci sa tragi o linie despartitoare nepartinitoare? Asa, ca sa iesi bine totusi, nu cu mandria sifonata.
El imi spunea ca asta e problema cu oamenii destepti, gandesc prea mult. Ca ar trebui sa traiasca mai mult momentul. Eu nu stiu daca ganditul te face neaparat un om (mai) destept. Ciuma timpurilor noastre este lipsa de gandire.
Si ma gandesc ca acum este momentul meu, momentul in care ma desprind cat mai lin posibil si plec. Pentru prima oara in viata mea, incerc sa nu creez valuri. Mi-am luat hotararea in liniste. A fost un drum sinuos, de luni si luni de zile si de nopti dar am convingerea ca am luat decizia buna.
Imi place tare mult cum scrie Haruki Murakami, mi se pare cusut pe inima cu fir de argint:
"Singur in crangul cimitirului, Sobolanul privea in gol prin parbriz. La cativa metrii in fata masinii, terenul se termina brusc, iar mai incolo se contopea cu intinderea intunecata a cerului, cu marea si cu strazile cufundate in noapte. Si-a
rezemat coatele de volan si privea nemiscat vazduhul. Tinea intre degete o tigara neaprinsa, trasand cu ea in aer desene coplicate si complet lipsite de semnificatie...
... Oare cat as mai avea de mers ca sa ajung si eu intr-un loc ce mi se potriveste? Si unde e locul acela? M-am tot gandit, dar n-am agsit altceva mai potrivit decat carlinga unui avion torpilor cu doua locuri. Tampita idee. Intai si intai, avioanele torpiloare au disparut din peisaj de vreo treizeci de ani."
Haruki Murakami, "Pinball,1973"
Lumina asta calda care se revarsa in incapere imi da putere. Rocking chair-ul asta este tronul meu iar cartea-mi este sceptru. Am reusit unde altii au esuat. Am gresit unde altii au facut bine si am invatat. Chiar daca marai mereu cred ca m-am si maturizat, asa un pic.
Curios, poate, de data asta nu mai imi este absolut deloc frica de aspectul material al mutarii. De lasarea in urma a memoriilor, a lucrurilor materiale. Nu, de data asta voi pleca cu inima libera si cu aripile marg deschise. Ca un Phoenix. Pentru ca de data asta alegerea de a pleca mai departe imi apartine in totalitate. Nu plec din cauza banilor, a colegilor sau a conditiilor de lucru de toata jena din Romania. Nope. Plec pentru ca am nevoie de o pauza si asum asta pana in varful unghiilor. Asa ca acum incepe cautarea activa. Faza a2a. S-a terminat cu visarea serioasa. Am trecut la faza de actiune.
Bonzaiiiiiiiiiiiiiiiiii!
Marble mountains, Vietnam, August 2015.
stau si ma uit la peretele alb din fata mea. pe el este un calendar cu mignoni. Unique, cu un minion imbracat intr-o haina de iarna, cu un bat care are atarnata la capat o bocceluta rosie cu puncte albe. Aceasta este imaginea lunii februarie 2016. Un mignon unic, pe cale sa plece. Asta imi aduce aminte de o replica din Madagascar(da, iubesc animatiile si de-abia astept sa vizionez Zootopia): "But I am unique!"(Marty, zebra), moment in care toate zebrele care beau apa din lac se intorc spre el si,cu acceasi expresie faciala, zic:"We're all unique!". Cam asa ma simt si eu, uneori.
Constienta de munca pe care o fac ma intreb constant care este limita dintre renuntare, resemnare, traire in prezent si multumire cu ceea ce am(si am destul de multe), aspiratie spre mai bine, mai mult, ambitie, lacomie si mediocritate. Cand cerem prea mult si cand ne multumim cu platitudini pentru ca "nu se poate mai mult"? Discutam despre asta cu Aurea, prietena mea din Mexic care actualmente isi continua PHD-ul in Amsterdam.
Adevarul este ca nu stiu ce sa cred. Constant invatata sa imi imping limitele mai departe si mai departe, cred ca ar trebui sa invat sa ma retrag cand ajung in momentul in care am dat ce am avut mai bun. Carcotasii ar putea spune ca se cheama renuntare, altii intelepciune.
Imi aduc aminte de ziua in care am renuntat la sah, in copilarie. Imi amintesc ca si cum ar fi astazi. Era o zi frumoasa de primavara, cu soare, cred ca aveam vreo 8 ani si le-am zis alor mei, hotarata:
"Eu nu mai vreau sa merg la sah!"
"De ce, Mada?"
"Pentru ca nu imi place sa pierd. Si nu pot castiga mereu."
"ok. Dar stii, in viata, nu putem mereu sa castigam. Sigur nu mai vrei sa incerci, mami?"
"Sigur. Nu sunt pregatita sa pierd."
Problema este, dupa mine, faptul ca nu invatam niciodata sa pierdem. Cum naiba sa inveti sa pierzi? As zice ca acum accept cu gratie infrangerile si stiu sa ma retrag la timp dar inseamna oare asta ca am invatat sa pierd?! Sau ca m-am resemnat, ca am devenit un om plecat sub furtunile vietii si ca fetita care vroia totul a murit? Inseamna ca am murit? Ca now I settle for less than perfection?
Cum faci sa tragi o linie despartitoare nepartinitoare? Asa, ca sa iesi bine totusi, nu cu mandria sifonata.
El imi spunea ca asta e problema cu oamenii destepti, gandesc prea mult. Ca ar trebui sa traiasca mai mult momentul. Eu nu stiu daca ganditul te face neaparat un om (mai) destept. Ciuma timpurilor noastre este lipsa de gandire.
Si ma gandesc ca acum este momentul meu, momentul in care ma desprind cat mai lin posibil si plec. Pentru prima oara in viata mea, incerc sa nu creez valuri. Mi-am luat hotararea in liniste. A fost un drum sinuos, de luni si luni de zile si de nopti dar am convingerea ca am luat decizia buna.
Imi place tare mult cum scrie Haruki Murakami, mi se pare cusut pe inima cu fir de argint:
"Singur in crangul cimitirului, Sobolanul privea in gol prin parbriz. La cativa metrii in fata masinii, terenul se termina brusc, iar mai incolo se contopea cu intinderea intunecata a cerului, cu marea si cu strazile cufundate in noapte. Si-a
rezemat coatele de volan si privea nemiscat vazduhul. Tinea intre degete o tigara neaprinsa, trasand cu ea in aer desene coplicate si complet lipsite de semnificatie...
... Oare cat as mai avea de mers ca sa ajung si eu intr-un loc ce mi se potriveste? Si unde e locul acela? M-am tot gandit, dar n-am agsit altceva mai potrivit decat carlinga unui avion torpilor cu doua locuri. Tampita idee. Intai si intai, avioanele torpiloare au disparut din peisaj de vreo treizeci de ani."
Haruki Murakami, "Pinball,1973"
Lumina asta calda care se revarsa in incapere imi da putere. Rocking chair-ul asta este tronul meu iar cartea-mi este sceptru. Am reusit unde altii au esuat. Am gresit unde altii au facut bine si am invatat. Chiar daca marai mereu cred ca m-am si maturizat, asa un pic.
Curios, poate, de data asta nu mai imi este absolut deloc frica de aspectul material al mutarii. De lasarea in urma a memoriilor, a lucrurilor materiale. Nu, de data asta voi pleca cu inima libera si cu aripile marg deschise. Ca un Phoenix. Pentru ca de data asta alegerea de a pleca mai departe imi apartine in totalitate. Nu plec din cauza banilor, a colegilor sau a conditiilor de lucru de toata jena din Romania. Nope. Plec pentru ca am nevoie de o pauza si asum asta pana in varful unghiilor. Asa ca acum incepe cautarea activa. Faza a2a. S-a terminat cu visarea serioasa. Am trecut la faza de actiune.
Bonzaiiiiiiiiiiiiiiiiii!
Marble mountains, Vietnam, August 2015.
duminică, 9 februarie 2014
inner secret smile
Viata de adult e complicata. Facturi, job, telefoane, responsabilitati. But it also comes along with a lot of cool stuff (no, not only those things you perv :)
Cand job-ul tau e sa ii ajuti pe altii sa fie mai buni, mai rabdatori, mai optimisti, de ce nu mai destepti e al dracu' de greu. De ce? Pentru ca poate tu nu esti master zen. Poate ca tu esti Panda-ul din Kung Fu Panda sau poate ca esti Garfield dar asta e secretul tau si forta ta, de fapt. Pentru ca tu crezi ca poti. Esti naiv, fara indoiala, dar tu crezi ma! Crezi din adancul sufletului tau ca poti schimba ceva! E simplu si greu in acelasi timp. Si cum esti naiv le zici tuturor : "Du-te ma, invartindu-te! Eu pot, eu vreau, eu O SA SCHIMB CEVA!".
Bref, ca sa ii ajuti pe altii intai trebuie sa te ajuti pe tine si sa te instruiesti. Right!
Asa ca o data pe luna imi iau rucsacul in spate si plec in alt oras, sa ma scolesc (yes, it never ends). Si acolo sunt oameni faini. Foarte faini. Invatam si crestem impreuna.
Eu fac couch surfing ca vreau asa sa cunosc orasul ala prin ochii locuitorilor, sa il vad simplu si frumos, amuzant si inteligent. Si asta ne aduce la urmatoare problema : y se duce in orasul x unde sta pe o canapea z intr-o casa PLINA de visatori cu aripi de libelula si vointa de fier. Se dau m sticle de alcool si se w grame de "vegetale". A da si in casa e si o pisica! Cum ajunge y a2a si a3a zi la curs? Foarte, da' foarte fericita si detasata :) Ma rog dar nu asta era morala. Morala era ca oamenii astia in devenire sunt ospitalieri, impart tot ceea ce (n)-au inca cu niste straini. Si stiti ce (n)-au ei? : speranta, voie buna, muzica buna, povesti minunate si induiosatoare, mult umor si multe licori bahice. A, da si paste (cred ca in tot anul nu am mancat atatea paste cat in astea 3 zile). Iar la sfarsit iti zici : "Ba, merci fain, cat de tare a putut sa fie!". Si cum am uitat ca viata e de fapt simpla si frumoasa. Ca o portie buna de ras cu muzica cu licori bahice si ceva fum prin aer te pot ajuta, in anumite momente de criza, if used with moderation! Si cum am din nou cu vreo 8 ani mai putin ca varsta si mai mult ca intelepciune. Cum visatorii imi zic : " AA da si data viitoare cand mai vii poti sa stai de fiecare data la noi! :)". Mamammmaa, cum sa nu ii iubesti? Dai si primesti! Fara sa astepti ceva inapoi. Binele si raul facute in viata sa intorc mereu. Si chiar daca nu am fost niciodata fana Eminem m-am trezit cantand cu ei (nici macar nu stiam ca stiu versurile, omul cat traieste invata...). Mi-a amintit de primul meu interviu de job, cand totul a iesit...pe dos!
Si ca sa ilustrez cum m-am intors eu in timp pentru 3 zile va las cu o poza :)
Sau cu alte cuvinte : "Cat mi-ai lipsit, Furtuna! Welcome back!".
Concluzia ar fi ca toti suntem oameni cu bune si cu rele dar important e sa incercam sa ne simplificam viata pe cat posibil. Si cand nu mai stii ce sa faci asculta un cantec, citeste ceva inspirational, zi o rugaciune, fa un exercitiu de respiratie sau suna un prieten! And the answers will come!
marți, 13 august 2013
hope
hope is a 4 letters word! everything that kills me makes me feel alive!
"...You can feel like a part of something if you're part of the scene
You can make your life look pretty add a little ice and gin,
Wash off the make-up and prepare the aspirin
Well you can get out of this party dress but you can't get out of this skin..."
uneori, trebuie doar sa ceri! sa te rogi din tot sufletul si sa ceri!
"...You can feel like a part of something if you're part of the scene
You can make your life look pretty add a little ice and gin,
Wash off the make-up and prepare the aspirin
Well you can get out of this party dress but you can't get out of this skin..."
uneori, trebuie doar sa ceri! sa te rogi din tot sufletul si sa ceri!
joi, 8 august 2013
hit the road!
I will go travel east next year. Eatern Asia I would like. A lot!
Daca nu o sa am destui bani, ceea ce este posibil, o sa o iau la talpa prin Europa, asa, vreo 2 luni :)
Si apoi o sa ma apuc de lucru. Asa cum stiu eu. Adica, serios. Pe viata si pe moarte. And nothing else will matter.
Jurnal. Duminica 21 Iulie 2013. Marea Caraibelor.
" Amprenta pasilor mei pe Ocean. Un vechi cantec portughez imi susura in urechea stanga. Un cantec de dor, de jale, de iertare, de doliu, de nou inceput. Va las aici, in Mare, iubiri pierdute sau poate parasite, abandonate. Va las sa va odihniti in tihna, mana in mana cu epavele demult adormite. Va iert, ma iert si va uit. Trec mai departe. Am invatat ce a fost de invatat, am iubit ce a fost de iubit si am lasat sa moara ce nu m-a mai facut sa cresc, in nici un sens. Totul este apa. Totul este praf de stele. Din Mare in Mare, din zare in zare, din Rasarit in Apus. >> Ce a fost si ce-a ramas, ca o furtuna, timpul face-un ultim pas. Ea ma minte, ne minte...ceru-n mine s-a rupt!>> Cat de mult te-am iubit, nici nu stii. Vine, vine viata. Si se petrece, te intrece, te intoarce, te arunca si te prinde, ca un val. Din Pamant in Pamant. Rodeste, infloreste si uneste!
Doamne, cat de mult mi-am dorit sa ajung aici. Cum mi-ai descalcit tu visele si mi-ai dat exact ce am meritat si fix ce mi s-a potrivit. Uneori nu am inteles, deseori m-am revoltat iar apoi am lasat totul sa curga. Am inteles ca viata se intampla fie ca vrem, fie ca nu, cu noi sau fara noi.
Doamne, cat este de frumos! In ce lume minunata traim, fara sa ne dam seama. Ce sansa am! Ma simt binecuvantata si iubita. Un copil rasfatat al soartei. Where are we going? Where are we really going to?
Remember, remember, speranta nu moare. Totul se schimba, totul se preschimba. Uroburus.
And the hardest part was letting go, not taking part!
Daca ai un har, nu ii da drumul, urmeaza-ti inima! Don't you ever ever let it go.
Si atunci va aparea : amor de mi vida, el rey tormenta!"
Daca nu o sa am destui bani, ceea ce este posibil, o sa o iau la talpa prin Europa, asa, vreo 2 luni :)
Si apoi o sa ma apuc de lucru. Asa cum stiu eu. Adica, serios. Pe viata si pe moarte. And nothing else will matter.
Jurnal. Duminica 21 Iulie 2013. Marea Caraibelor.
" Amprenta pasilor mei pe Ocean. Un vechi cantec portughez imi susura in urechea stanga. Un cantec de dor, de jale, de iertare, de doliu, de nou inceput. Va las aici, in Mare, iubiri pierdute sau poate parasite, abandonate. Va las sa va odihniti in tihna, mana in mana cu epavele demult adormite. Va iert, ma iert si va uit. Trec mai departe. Am invatat ce a fost de invatat, am iubit ce a fost de iubit si am lasat sa moara ce nu m-a mai facut sa cresc, in nici un sens. Totul este apa. Totul este praf de stele. Din Mare in Mare, din zare in zare, din Rasarit in Apus. >> Ce a fost si ce-a ramas, ca o furtuna, timpul face-un ultim pas. Ea ma minte, ne minte...ceru-n mine s-a rupt!>> Cat de mult te-am iubit, nici nu stii. Vine, vine viata. Si se petrece, te intrece, te intoarce, te arunca si te prinde, ca un val. Din Pamant in Pamant. Rodeste, infloreste si uneste!
Doamne, cat de mult mi-am dorit sa ajung aici. Cum mi-ai descalcit tu visele si mi-ai dat exact ce am meritat si fix ce mi s-a potrivit. Uneori nu am inteles, deseori m-am revoltat iar apoi am lasat totul sa curga. Am inteles ca viata se intampla fie ca vrem, fie ca nu, cu noi sau fara noi.
Doamne, cat este de frumos! In ce lume minunata traim, fara sa ne dam seama. Ce sansa am! Ma simt binecuvantata si iubita. Un copil rasfatat al soartei. Where are we going? Where are we really going to?
Remember, remember, speranta nu moare. Totul se schimba, totul se preschimba. Uroburus.
And the hardest part was letting go, not taking part!
Daca ai un har, nu ii da drumul, urmeaza-ti inima! Don't you ever ever let it go.
Si atunci va aparea : amor de mi vida, el rey tormenta!"
joi, 27 iunie 2013
J-1
in 12 ore trebuie sa fiu la aeroport si eu de-abia am ajuns in strasbourg.
c'est pas grave, intotdeauna am visat sa imi fac bagajele ca indiana jones, pe ultima suta de metri sa arunc totul in valiza! si asta cred ca o sa si fac! de fapt, asta sunt pe cale sa fac!
muy tranquila! yes...avion, cafea, lonely planet, croaziera...ihaaaa! te gandesti ca au meritat toti neuronii arsi la urgente si toate noptile nedormite.
asa ca vacanta placuta mie! o sa incerc sa va incant cu ceva poze as I go by!
c'est pas grave, intotdeauna am visat sa imi fac bagajele ca indiana jones, pe ultima suta de metri sa arunc totul in valiza! si asta cred ca o sa si fac! de fapt, asta sunt pe cale sa fac!
muy tranquila! yes...avion, cafea, lonely planet, croaziera...ihaaaa! te gandesti ca au meritat toti neuronii arsi la urgente si toate noptile nedormite.
asa ca vacanta placuta mie! o sa incerc sa va incant cu ceva poze as I go by!
marți, 18 iunie 2013
oare
oare stii cum e cand esti aici? cred ca stii. cam la fel ca atunci cand sunt eu acolo.
13 ani. o viata de om! tu iti dai seama? hai sa ramanem la 24 ca e mai frumos asa! adica tu nu ai decat sa ramai la 24 pentru ca eu oricum sunt doar la 18.
sentimentul ala ca e totul bine, ca e totul usor, ca totul curge, ca nimic nu se intampla daca nu e urzit.
ca noi crestem si ca ne dezvoltam mereu dar ca ramanem egali unul fata de altul.
mereu in lumi paralele, in oglinda.
o prietenie pura. pura ca un cristal, neslefuit inca.
is there such thing intre un el si o ea?
si la multi ani de acum inainte : la multe beri, vinuri, jagermeisteruri pe balconul tau/al meu, multe povesti la o muzica buna, o bere in baie in timp ce eu imi fac unghiile, o carte buna in timp ce tu citesti, piata unul pentru altul, oameni, iluzii, sperante, depresii, fericire, sperante mii si mii, proiecte...totul /2. betie de fericire. but we won't fake it, we'll never break it.
poze multe si sperante in ochi. calatorii impreuna si apoi cafeneaua!
united we stand!
PS : L. how I wish you were here, cei 3 muschetari all over again!
Si vorba aia : " J'ai eu besoin de beaucoup du temps pour me faire une religion!"
13 ani. o viata de om! tu iti dai seama? hai sa ramanem la 24 ca e mai frumos asa! adica tu nu ai decat sa ramai la 24 pentru ca eu oricum sunt doar la 18.
sentimentul ala ca e totul bine, ca e totul usor, ca totul curge, ca nimic nu se intampla daca nu e urzit.
ca noi crestem si ca ne dezvoltam mereu dar ca ramanem egali unul fata de altul.
mereu in lumi paralele, in oglinda.
o prietenie pura. pura ca un cristal, neslefuit inca.
is there such thing intre un el si o ea?
si la multi ani de acum inainte : la multe beri, vinuri, jagermeisteruri pe balconul tau/al meu, multe povesti la o muzica buna, o bere in baie in timp ce eu imi fac unghiile, o carte buna in timp ce tu citesti, piata unul pentru altul, oameni, iluzii, sperante, depresii, fericire, sperante mii si mii, proiecte...totul /2. betie de fericire. but we won't fake it, we'll never break it.
poze multe si sperante in ochi. calatorii impreuna si apoi cafeneaua!
united we stand!
PS : L. how I wish you were here, cei 3 muschetari all over again!
Si vorba aia : " J'ai eu besoin de beaucoup du temps pour me faire une religion!"
sâmbătă, 1 iunie 2013
1 iunie
Copii din toata lumea, uniti-va!
1 Iunie = ziua MEA!
Ce primeam de ziua asta cand eram mica : plimbari, rasfat...viata, dom'le!
Ce primesc la 27 de ani de ziua asta? O garda!
Et voile comment les choses "evoluent"! Mais c'est pas grave, there is an age for everything 'cause anyway all we are is "smoke on the water" :
Dar ma gandeam eu asa cum sa nu indepartez copilul din mine. Este o idee care ma urmareste. Sa fii matur, responsabil dar in acelasi timp sa nu te pierzi in proces, sa privesti lumea cu o continua fascinatie si sete de cunoastere. Sa nu iti refuzi niciodata micile placeri vinovate, fara sa cazi in extreme. Sa fii fericit tu cu tine. No regrets just memories. No failures just lessons to be learn. No tomorrow just today. No commercial ice cream but home made gelato! Travel somewhere, kiss a stranger, go with the wind. Someday, I will do this, someday "I'll be Saturday night!". But not today. De maine ma las!
Dar pana maine e azi si azi e ziua noastra! Asa ca azi o sa muncesc, cu bucurie, iar maine o voi celebra cu oameni dragi mie.
Pentru ca, inca o data, "there is no wrong, there is no right, the circle only has one side!"
Pana data viitoare va las cu una din "trupele" copilariei mele : OCS :)
1 Iunie = ziua MEA!
Ce primeam de ziua asta cand eram mica : plimbari, rasfat...viata, dom'le!
Ce primesc la 27 de ani de ziua asta? O garda!
Et voile comment les choses "evoluent"! Mais c'est pas grave, there is an age for everything 'cause anyway all we are is "smoke on the water" :
Dar ma gandeam eu asa cum sa nu indepartez copilul din mine. Este o idee care ma urmareste. Sa fii matur, responsabil dar in acelasi timp sa nu te pierzi in proces, sa privesti lumea cu o continua fascinatie si sete de cunoastere. Sa nu iti refuzi niciodata micile placeri vinovate, fara sa cazi in extreme. Sa fii fericit tu cu tine. No regrets just memories. No failures just lessons to be learn. No tomorrow just today. No commercial ice cream but home made gelato! Travel somewhere, kiss a stranger, go with the wind. Someday, I will do this, someday "I'll be Saturday night!". But not today. De maine ma las!
Dar pana maine e azi si azi e ziua noastra! Asa ca azi o sa muncesc, cu bucurie, iar maine o voi celebra cu oameni dragi mie.
Pentru ca, inca o data, "there is no wrong, there is no right, the circle only has one side!"
Pana data viitoare va las cu una din "trupele" copilariei mele : OCS :)
sâmbătă, 4 mai 2013
de ce imi plac mie drogatii
Sau, mai polyticaly correct spus de ce imi place mie sa lucrez cu pacientii care au o addictie ( dependenta de ceva). Pentru ca sunt fucked up and I think I can fix them...asta cred unii. Ei bine, nu. Pentru ca eu nu cred ca trebuie sa ii vindec. I ain't Jesus and I can't walk on water. And I cannot heal people either.
.jpg)
Pentru ca imi place sa incerc sa inteleg mecanismul prin care s-a ajuns la addictia respectiva. What was it that pulled the trigger? Imi place sa ii ascult ( and God knows that it ain't easy all the time !), sa le vorbesc, sa ii incurajez, sa ii pun in garda vis a vis de toate complicatiile somatice care pot aparea ( and they are a lot and they are not easy to take care of), sa ii acompaniez in iadul lor si sa le arat ca there is a way to leave it all behind.
People tell all the time : " Look : a junkie! F***** piece of shit! It's all his fault! He shouldn't have drunk/took drugs in the first place, nobody obliged him!"
I tell to 'em : " But aren't you a fuckin' junky also? Like addicted to work, money, social insurance, nice clothes, make up, fast cars, sex or just being loved, your wife/husband, babies, cigarettes, social recognition, God, social acceptation, raw eating, shopping, cleaning, TV, computer, internet, mobile phone...so f*** off jerk! Stop bitching about others and just clean your own mess!"
But we are so good at judging others! It makes us feel better about our lives, about our own lies and compromises.
But we are clean, at least, right? Eu sunt cel mai bland si bun!
Eh uite ca tu nu stii ignorantule/ignoranto ca poate omul ala a fost violat ani la rand de catre mama/tatal sau, ca omului asta i s-a spus in copilarie ca e un cacat, ca omul asta e un timid iremediabil, ca omul asta are probleme psihiatrice grave, ca omul asta a pierdut TOTUL si doarme in strada, ca e multumit cand afara nu ninge/ploua, ca nu se poate uita in ochii altora, ca ii e rusine, ca e privit zilnic ca o lepra a societatii, ca nu a mancat de o saptamana, ca unii oameni se nasc din start fara nici o sansa ( da, da, exista si asa ceva ignorant mic!).
DA, sunt si mitomani, sunt si oameni care au facut totul sa ca nu reuseasca dar what about the others?
Am cunoscut fete violate ani la rand de ' tatii lor', necrezute si batute de mamalele dependente de tati 'pentru minciuna' care au descoperit ca lumea e un loc mai bun in spatele unui nor de THC sau in spatele unui shot de hero. Coca era singura lor prietena. In cartierul numai looserii invatau, in familie carti nu se citeau si TV domnea! Cand esti de partea cealalta a zidului, cum faci, ce faci ca sa iti fie tie bine? Apoi totul degenereaza. Initial hero e gratis, apoi pe bani/sex/obiecte de valoare. Scapi de tata si dai de un peste. Nu ai scoala si nu ai nici o retea de sustinere! De fapt, am putea zice ca nimeni nu stie ca tu existi!
La asta nu te-ai gandit nu? Cand treceai mandru in BMW ul tau/cu familia ta/ cu burgerul sau shaorma sub nas/ cu copilul imbracat dupa ultimul racnet.
So please just define your f***** necessities and STOP JUDGING OTHERS!
Because most of the time you're not better than them.
Just clean your own trash and let others try to clean their own when they are ready to do it!4
So, yes, I stand by their side, I will fight with them 'till the end. 'cause we all have demons, I sure appreciated my friends and family being there for me when I needed help!
The road is bumpy, o sa aiba recaderi, o sa revina, o sa aiba perioade mai bune. Dar o sa stie ca cineva e acolo, gata sa ii asculte si sa incerce sa ii ajute.
.jpg)
Pentru ca imi place sa incerc sa inteleg mecanismul prin care s-a ajuns la addictia respectiva. What was it that pulled the trigger? Imi place sa ii ascult ( and God knows that it ain't easy all the time !), sa le vorbesc, sa ii incurajez, sa ii pun in garda vis a vis de toate complicatiile somatice care pot aparea ( and they are a lot and they are not easy to take care of), sa ii acompaniez in iadul lor si sa le arat ca there is a way to leave it all behind.
People tell all the time : " Look : a junkie! F***** piece of shit! It's all his fault! He shouldn't have drunk/took drugs in the first place, nobody obliged him!"
I tell to 'em : " But aren't you a fuckin' junky also? Like addicted to work, money, social insurance, nice clothes, make up, fast cars, sex or just being loved, your wife/husband, babies, cigarettes, social recognition, God, social acceptation, raw eating, shopping, cleaning, TV, computer, internet, mobile phone...so f*** off jerk! Stop bitching about others and just clean your own mess!"
But we are so good at judging others! It makes us feel better about our lives, about our own lies and compromises.
But we are clean, at least, right? Eu sunt cel mai bland si bun!
Eh uite ca tu nu stii ignorantule/ignoranto ca poate omul ala a fost violat ani la rand de catre mama/tatal sau, ca omului asta i s-a spus in copilarie ca e un cacat, ca omul asta e un timid iremediabil, ca omul asta are probleme psihiatrice grave, ca omul asta a pierdut TOTUL si doarme in strada, ca e multumit cand afara nu ninge/ploua, ca nu se poate uita in ochii altora, ca ii e rusine, ca e privit zilnic ca o lepra a societatii, ca nu a mancat de o saptamana, ca unii oameni se nasc din start fara nici o sansa ( da, da, exista si asa ceva ignorant mic!).
DA, sunt si mitomani, sunt si oameni care au facut totul sa ca nu reuseasca dar what about the others?
Am cunoscut fete violate ani la rand de ' tatii lor', necrezute si batute de mamalele dependente de tati 'pentru minciuna' care au descoperit ca lumea e un loc mai bun in spatele unui nor de THC sau in spatele unui shot de hero. Coca era singura lor prietena. In cartierul numai looserii invatau, in familie carti nu se citeau si TV domnea! Cand esti de partea cealalta a zidului, cum faci, ce faci ca sa iti fie tie bine? Apoi totul degenereaza. Initial hero e gratis, apoi pe bani/sex/obiecte de valoare. Scapi de tata si dai de un peste. Nu ai scoala si nu ai nici o retea de sustinere! De fapt, am putea zice ca nimeni nu stie ca tu existi!
La asta nu te-ai gandit nu? Cand treceai mandru in BMW ul tau/cu familia ta/ cu burgerul sau shaorma sub nas/ cu copilul imbracat dupa ultimul racnet.
So please just define your f***** necessities and STOP JUDGING OTHERS!
Because most of the time you're not better than them.
Just clean your own trash and let others try to clean their own when they are ready to do it!4
So, yes, I stand by their side, I will fight with them 'till the end. 'cause we all have demons, I sure appreciated my friends and family being there for me when I needed help!
The road is bumpy, o sa aiba recaderi, o sa revina, o sa aiba perioade mai bune. Dar o sa stie ca cineva e acolo, gata sa ii asculte si sa incerce sa ii ajute.
duminică, 7 aprilie 2013
despre tine, despre mine, despre oameni in general
...Now, now, chillax, we're all going down someday, at the basement, someone will judge us maybe but what really matters in this passage called life is never ever to have second thoughts and never ever doubt yourself.
Because if you do, people will put you down.
The majority of the people you'll meet they'll be indifferent towards you, a minority will try to prove you wrong and put you down and a few will try to help you and bring out the good stuff. Just hang on to those people, you're shinning diamonds!...
It's always so difficult to distinguish what you seriously like : do you like your mentor ( his brightness, his shine, his knowledge, his power...) or do you like what he's teaching?
Do you choose your life or someone's other life? You're living your dream or THE DREAM.
How do you...
" ...M-am plans odata Parintelui Andrei Scrima ca sunt prea obosit, ca sunt tras in toate partile si fac prea multe lucruri, iar asta ma risipeste. Mi-a spus «draga, gandeste-te ca atragi tipul asta de solicitare, prin ceva vicii de comportament, printr-o greseala a miscarii tale publice. Nu e nimeni vinovat. Esti una cu aceste solicitari bezmetice»..."
Andrei Plesu
How do you live with your choices? How do you accept that your life is only the consequence of your actions?
Because if you do, people will put you down.
The majority of the people you'll meet they'll be indifferent towards you, a minority will try to prove you wrong and put you down and a few will try to help you and bring out the good stuff. Just hang on to those people, you're shinning diamonds!...
It's always so difficult to distinguish what you seriously like : do you like your mentor ( his brightness, his shine, his knowledge, his power...) or do you like what he's teaching?
Do you choose your life or someone's other life? You're living your dream or THE DREAM.
How do you...
" ...M-am plans odata Parintelui Andrei Scrima ca sunt prea obosit, ca sunt tras in toate partile si fac prea multe lucruri, iar asta ma risipeste. Mi-a spus «draga, gandeste-te ca atragi tipul asta de solicitare, prin ceva vicii de comportament, printr-o greseala a miscarii tale publice. Nu e nimeni vinovat. Esti una cu aceste solicitari bezmetice»..."
Andrei Plesu
How do you live with your choices? How do you accept that your life is only the consequence of your actions?
joi, 24 ianuarie 2013
baby sitter for 16 years old me
ca sa cresc mare si increzatoare in viata, cu radacini adanc ancorate in ocean. pentru ca epavele nu mor niciodata iar furtunile renasc mereu, time after time.
once upon a time in a deep green forest...there was a girl who only had one wish : to fly away.
everything seemed unbearable at the moment : her parents, her love life, the city. she had friends and books and dreams and an education that money couldn't buy! she was a beautiful disaster or at least that's how she wanted to believe she was. at the moment, nobody told her that actually : " you don't get better than this!". everybody told her the opposite. so she always keeps a question in a dusty corner of her mind, no matter how good or bad things are : " dar daca dupa colt, te asteapta mai mult?"
so she grabs every opportunity arrives to travel. and that's a thing that she does extremely well : being a tourist! never has problems, always find friends even in the most unfamiliar places.
and one day she found that after the green, green forests is the sea! and after that the Ocean! and the pyramids, and la tour eiffel, the big ben, taipei 101, hong kong,amsterdam, brussels, copacabana, cristo redentor, cascadele iguazu and many many other wonders! it was like a giant caroussel!
they were so many wonderful moments made by wonderful people and wonderful places. of course, couch surfing helped a lot!
and then she, she, she...I don't know, kind of stopped!
'cause it ain't easy being an adult and earning your life responsibly!
if I might add only one thing I would say : Don't grow up! It's a trap!
on the other side life is different now. not worse, not better, just different. of course travelling again would be wonderful but for the moment I just pressed pause...for effect!
once upon a time in a deep green forest...there was a girl who only had one wish : to fly away.
everything seemed unbearable at the moment : her parents, her love life, the city. she had friends and books and dreams and an education that money couldn't buy! she was a beautiful disaster or at least that's how she wanted to believe she was. at the moment, nobody told her that actually : " you don't get better than this!". everybody told her the opposite. so she always keeps a question in a dusty corner of her mind, no matter how good or bad things are : " dar daca dupa colt, te asteapta mai mult?"
so she grabs every opportunity arrives to travel. and that's a thing that she does extremely well : being a tourist! never has problems, always find friends even in the most unfamiliar places.
and one day she found that after the green, green forests is the sea! and after that the Ocean! and the pyramids, and la tour eiffel, the big ben, taipei 101, hong kong,amsterdam, brussels, copacabana, cristo redentor, cascadele iguazu and many many other wonders! it was like a giant caroussel!
they were so many wonderful moments made by wonderful people and wonderful places. of course, couch surfing helped a lot!
and then she, she, she...I don't know, kind of stopped!
'cause it ain't easy being an adult and earning your life responsibly!
if I might add only one thing I would say : Don't grow up! It's a trap!
on the other side life is different now. not worse, not better, just different. of course travelling again would be wonderful but for the moment I just pressed pause...for effect!
joi, 6 decembrie 2012
shake it
shake it like a polaroid picture, even if it's freezing cold outside! and it's raining instead of snowing!!! arghhhhh
so :
and to finish the day in a Marie style :
Imaginea nu imi apartine, este luata de pe face book.
Si am gasit un site care mie imi place mult, ma relaxeaza, e ca un fresh de kiwi, e momentul meu de evadare din cotidian. Arata ca de fapt romanii sunt chic at heart and not only. De fapt, intre romance si frantuzoaice este o foarte mare discrepanta la capitolul aspect exterior. Desigur, este o diferenta culturala. Valorile sunt cu totul altele. Si, totusi, un pic de rimel, un pic de pudra si o urma de "rouge" nu a omorat pe nimeni. I'm just saying.
so :
and to finish the day in a Marie style :
Imaginea nu imi apartine, este luata de pe face book.
Si am gasit un site care mie imi place mult, ma relaxeaza, e ca un fresh de kiwi, e momentul meu de evadare din cotidian. Arata ca de fapt romanii sunt chic at heart and not only. De fapt, intre romance si frantuzoaice este o foarte mare discrepanta la capitolul aspect exterior. Desigur, este o diferenta culturala. Valorile sunt cu totul altele. Si, totusi, un pic de rimel, un pic de pudra si o urma de "rouge" nu a omorat pe nimeni. I'm just saying.
joi, 22 noiembrie 2012
Cateodata...
Cateodata ce poti tu face cel mai mult nu este indeajuns pentru ceilalti.
Cateodata ai vrea sa te ascunzi sub patura si sa nu mai iesi de acolo.
Cateodata iti spui ca, uite, miroase a toamna si copacii sunt colorati, uite ca viata e frumoasa, totusi.
Cateodata ai vrea ca totul sa mearga struna numai ca merge ca o struna rupta sau demielinizata.
Cateodata vrei o vacanta in care sa pleci pe o insula pustie, tu cu un cocotier si cu niste carti.
Cateodata multumesti pentru tot ceea ce ai avut si pentru tot ceea ce ai in viata ta.
Cateodata ai vrea sa faci mai multe dar nu stii cum.
Catodata esti super eficient iar cateodata, de cele mai multe ori, esti varza. Une grande et belle choux fleur, c'est ça que tu est!
Cateodata ai vrea sa te uiti la multe filme, unul dupa altul, cu pauza doar de mers la toaleta si facut un ceai cald.
Cateodata iti spui ca este mai frumos sa daruiesti decat sa primesti.
Cateodata iti dai seama ca esti norocos chiar daca te simti ghiniost.
Cateodata exista mai rau dar si MAI BINE!
Iar cateodata ma gandesc la ce va urma...where do we go from here?
Cateodata iti dai seama ca nu te poti schimba si ca nu vrei sa te schimbi.
Cateodata esti cine esti si asta nu se schimba!
duminică, 12 februarie 2012
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)