Java

"Ploaie draga de septembrie. O cana hippie din care abureste un Russian Earl Grey. Racoarea mult asteptata. Laptopul. Cafeaua. Inima plina cu amintiri dragi. Cutia tomnatica orange-maro reconditionata, cu un copac de toamna pe capac. Inauntru : bijuteriile, suma bucuriilor si tristetilor mele. In seara asta o sa port chihlimbar, asortat la buzele si unghiile rosii aprins. Perlele o sa le lasam pentru alta ocazie, regretele nu ies la rampa in seara asta, numai bucuria iese! In seara asta ne bucuram cu si pentru tine : La multi ani frumosi, D. "


Astazi se implinesc aproape 3 ani de cand am cunoscut-o pe D.
Eram intr-o sala mare si rece, la alegerea stagiilor, in strasbourg. Nu cunosteam pe nimeni si imi era teama. Nu stiam cum o sa se intample, ce voi apuca sa mai aleg. Nu aveam o locuinta, nu mai aveam bani si inca faceam couchsurfing pentru a3a saptamana consecutiv. Apoi am auzit romana si am vazut-o pe dana. Nu mai aveam prea multe optiuni asa ca m-am decis sa optez pentru psihiatrie sau addictologie, ambele erau oricum la naiba in praznic, la mai mult de o ora de strasbourg. Dana a venit la mine si mi-a spus ca ea a facut stagiul de psy si ca i-a placut enorm. Dar sa aleg cu inima ca oricum Pfastatt e langa Mulhouse si ne putem vedea. Si ca daca addicto e visul meu sa aleg asta. Pentru prima oara in viata mea imi era frica, frica asa cu adevarat. Mai frica decat frica aia de nu am unde o sa dorm, nu am ce manca...era frica aia de WHAT IF I WOULD JUST FUCK UP MY ENTIRE FUTURE THIS DAY?! 

M-am uitat cu atentie la D : inalta, frumoasa, zambitoare, calma, calda. Well, ok.



Am ales addictologia and that day, that day changed my life! It has fucking changed my life and rocked my world!
Well, I guess that I also owe that to you my dear friend.

D vroia sa sa se faca psihiatru cand o sa fie mare! Si ghici ce? Acum e in Elvetia, psihiatru asistent. Si-a terminat rezidentiatul in franta si a plecat in elvetia. Si asta imi da putere. Trebuie doar sa crezi si sa incerci, incerci, incerci pana cand reusesti.

In astia 3 ani am avut parte de bucurii, de tristete, de realizari profesionale dar si de rateuri. Incerc sa iau totul ca o experienta si sa nu mai imi fac planuri. I try to be part of the wave. Or not. I make my way day by day, step by step.

Ce vreau eu sa spun este ca in viata trebuie sa muncesti enorm. Sa ai si noroc. Dar sa si muncesti. Nu pentru bani ci pentru tine, ca sa cresti mare! Munca, munca, munca, rome wasn't built in a day! Tin minte ca un El mi-a zis odata : "Atata te mai stresezi, oricum stii ca ai noroc, pana acum ai avut noroc!". Mi s-a parut atat de nedrept! Da, am avut si noroc. But I worked hard to be where I am. Am fost perseverenta si, da, am avut noroc sa dau peste oameni minunati care m-au invatat meserie. Da, meseria e bratara de aur!

Aseara a fost ziua ei. Ne-a invitata la Maison Kammerzell, cel mai vechi (1427) si de prestigiu resto din Stras ca doar acum suntem doctori :) Nu mai suntem niste tineri speriati, iesiti de pe bancile facultatii care se fastacesc in fata pacientului. We are young dar cu un pic de experienta, gata pentru MAI MULT, mereu tot MAI SUS!


Mille feuille



                        Moelleux au chocolat intense
                                                              

Asa ca am dat cadoul sarabatoritei, am mancat, am baut dupa care ne zice M...."Hai sa mergem si noi intr-un bar sa dansam!" Ahhh, stupoare, déjà era aproape miezul noptii, noi nu prea stam asa tarziu decat ca sa invatam sau daca suntem de garda :)) destul de rar " on fait la Java". Si atunci M a scos fraza magica si atotmotivationala : "Hai ma BOSOROGILOR!"..."AA...bosorogi? Cine, noi? Hai ma acum plecam!". 


              Eclosion citron verte-mûre                             


Si dusi am fost in "Les aviateurs". Acolo bodyguarzi la intrare, parfumuri fine, loc putin, francezi beti medium care nu dansau ( ca frantuzu' nu danseaza decat daca e beat mort et il veut mater une gonzesse :)) si spatiu asa cam cat intr-un vagon ca am si ras cand am ajuns in "fundul vagonului" because I was like : "this is it?". MJ era cu noi! Asa si ne-am pus noi pe dansat asa ca studentii romani ce suntem! Si ne-am dat dusi numai pe la 3 dimineata. Ceea ce vroiam eu de fapt sa spun este : "La multi ani, D! Sa ne traiesti multi ani fericiti si la cat mai multe articole psihiatrice publicate!".


                                     


Va las cu niste poze, marturii ale "dezmatului" tinerilor medici!