Rough on the edges

I'm not an easy like Sunday morning person. I'm rough on the edges.

I don't want excuses, I want results. Mediocrity isn't accepted. 

Being compassionate with everyone is a must. You discriminate because of a religion, a skin color, a belief, a not so clean record, of clothes, of looks you get the fuck out of my unit. And, yes, I'm tough! If not I couldn't resist until now. I know what I want and I'm gonna get it. I'm going to dance my way trough life. 

Since I was a child some people doubted me : I'm to short, I'm to shy, I don't speak loud, I mumble if I'm scared, I don't come from an intellectual enough family (after whom standards?), I should lose some weight, I should stop wearing my baggy jeans, out with my nose piercing!, no red lipstick it will make visible my "stache" (seriously, from my high school class responsible who was a very very unprepared biology teacher and a bag full of communists ideology and speeches told me this). 

I've said "fuck you all" and left. 

I've done my thing as my "not smart/noble enough parents" thought me. I've been honest, fair, I've worked my ass of and I was strict as fuck! Of course this gets you into problems in an era where "political fairness" reins. But you know what? What counts is the life of your patient. You're continuously distracted, you're continuously tired, we ask constantly to much from you, you feel like you can't do it anymore? Then quit, probably you're not made for this job.

I'm so sick and tired to seeing doctors who don't care about their patients. It makes me sad and it helps me realize how lucky I was to stumble upon doctors who were also great human beings.

'cause for me a good doctor has to listen, feel and don't judge his patient. Then comes the knowledge, as essential as it's for me it's not the essence. 

Vietnam 2015

Montpellier, France, Mai 2016

Montpellier, Mai 2016

Far, Montpellier 2016

Prison break 3. Death and all her friends.

We all know that this could happen.

It happened to my colleagues (nurses and doctors). They all have their graveyard. We all have it,as doctors.

But I remember precisely how it happened to me.

12.02 (I was thinking of going out eating something but still had some paper work to do). Phone rings. A nurse answers. She immediately screams in the medical unit : “We have a patient who hang himself! Fast, fast!”

12.04 We took the emergency backpack and we’ve started running on the empty hall ways. The doors from one sector to another one we’re opening so slow. We were running... The doors were slamming back after our passage. 1.2.3.4.5.6.7. doors and 2 floors.

12.10 He is in the “new comers” wing. Second floor. We split. Take the stair it will be quicker. I jump 2 stairs at a time. Second floor. Full of people. I couldn’t see their faces. I could just see the patient, lying down, not moving and the sheets hanging by the window bars.

12.15 A person was already doing the CPR. The patient was not moving, I didn’t have a pulse. He seemed ... We continue the CPR. We don’t want to loose him, we don’t want to call it, we cannot loose him, breathe God damn it. 1.2.3.4.5.6.7.8.9.10.11.12.13.14.15.16.17.18.19.20.21.22.23.24.25.26.27.28.29.30 1.2. “all hands off the patient!” again and again and again! God if you can hear me, if you are there, please, don’t let him die! At some point I think I’ve realized I cannot do anything and that he was gone.

“ ... and the hardest part was letting go, not taking part ...” (Coldplay).

12.40 The ambulance arrives. They try to intubate him. They call it off.

I don’t remember doing the way back to the medical unit. I think I’ve cried but silently as the nurse student was in shock. When I’ve arrived to the medical unit everyone knew what happened after the look of my face. I got hugs and everyone kept on saying that we did everything possible. He would have done it any how sooner or latter. Somehow, it didn’t comfort me. How could it?

It was my patient. I did everything. He died, hung, in a prison cell, alone. Young, too young, had a family.

I felt weak. I felt Small, Guilty, Inefficient. He shouldn’t have been dead.

And then I realized he was not my first and he will not be my last. Because I’m a M.D. and sometimes you can simply not save them. It’s just that the whole system is wrong. I dislike prisons and any kind of structure who uses the abuse of power. Maybe this man didn’t belong in prison. When abuse it’s the only way of justice death and all of her friends come along.

And I am tired but I won’t give in (or at least I’ll try).

“ Cause sometimes you just feel tired, 

  Feel weak, and when you feel weak, you feel like you wanna just give up.

  But you gotta search within you, you gotta find that inner strength

  And just pull that shit out of you and get that motivation to not give up

  And not be a quitter, no matter how bad you wanna just fall flat on your face and collapse.

   Till the roof comes off, till the lights go out 

   Till my legs give out, can’t shut my mouth. 

   Till the smoke clears out. 

   Am I high? Perhaps I'ma rip this s*** till my bones collapse...

...I will not fall, I will stand tall.” (Eminem)

  

 So I hope that he’s in a better place. He would have done it sooner or latter prison or not prison. I have a bitter taste though. See you at a bitter end (Placebo).

And oh I do not fancy your life “dramas” as I know that worse is and always will be possible.

Fluturele din min(t)e

E bine sa iti gasesti locul, sa fit in. Normalitatea nu exista ca un absolut. Exista grade si grade si eu cred ca normalul este limita de confort a fiecaruia. Si ma fandeam azi asa ca e bine, ca imi e bine. Si, God knows, ca probabil trec prin cea mai instabila perioada din viata mea. Practic, e ca si acum 3 ani cand mi-am luat trolerul si am venit sa fac rezidentiatul la Strasbourg. In decembrie il termin, 3 ani trec repede.


iDiots is a masterplan : just click here to watch it!

Ieri am primit un cadou de ziua mea : o cana, o cutie muzicala si o carte. Eram toti in jurul mesei and I felt at home : cu celine, fulga, andreea, cristi si bianca (bibi as she is 4 months old). Era cald, galagie, muzica, eram bine.

Azi m-am trezit, asa cum ar trebui sa ma trezesc in fiecare zi, cu dorinta sa fie cea mai tare zi! Sa ma autodepasesc si a fost o zi de care sunt multumita. Mi-am baut cafeaua cu un pic de lapte, m-am machiat (7 minute crono, the usual) iar in timp ce imi puneam manusile din piele neagra (care ma fac sa ma simt ca un bad ass rock star chiar si cand sunt la pamant) si mergeam spre masina un gand m-a atins gingas :
" Mada, stii tu ce zi e azi?"
 "Da, azi e luni, luni 25 Noiembrie."
 "Ok, si a ce iti miroase?"
 " A iarna, a zapada"
 "Super, fii pe faza".

Am stiut ca azi o sa se intample!

Dimineata am avut un val de consultatii! Dar impreuna cu Dr. K totul e mai usor si prind constant incredere in mine. E frumoasa si medicina generala, in felul ei. Ceea ce vreau sa zic este ca toata dimineata a fost un soare minunat! A fost o placere sa facem vizitele la domiciliu, chiar daca am ramas plantati in fata blocului unei doamne cu Alzheimer care nu a vrut nicicum sa ne deschida. Asa ca dna la etaj, noi la parter, ne mai lipsea chitara si scara, mai ales scara. Eram ca in Romeo si Julieta numai ca noua ne era frig! A fost destul de patetic.

Dar un soare, mon cher, ce soare! Asa ca am facut cateva mici cumparaturi, m-am intors acasa cu un zambet pe fata si cu mainile incalzite de la volanul cald :)

Dupa-masa am mancat acasa, cu colegele de apartament si apoi am plecat iar la lucru. Am vazut o gramada de copii! Am facut multe vaccinuri, it was distracting. Si la un moment, la ora 7 fara 20 nu mai era nici tipenie  de om in sala de asteptare. Ceea ce este foarte nebisnuit, de obicei terminam la ora 8 seara! Si cand am iesit eu din cabinet la ora 7 fix ce sa vad : NINGEAAAAAAAAAAAAAAAA!!! Iar cum francezii habar nu au cum sa conduca iarna si cum e un pic de zapada pe strada totul este paralizat, nu au venit la doctor! Ningea oameni buni cu fulgi mari si grasi! Despre asta soptea fluturele! Zapada mea draga e aici!






In alta ordine de idei, a fost atat de nebun si ne-bun anul asta si acum astept vestile bune, care incep sa vina. Ce bine e cand familia e bine, vorba lui louie din "Viata cu Louie" : "Familia e familie". Asa ca o sa ma duc la ski in vacanta, in Poiana Brasov, tata imi ceruieste déjà skiurile. Si o sa vad prieteni dragi de care imi era tare, tare dor!

Iar pentru moment incerc sa fac asta :

Si din ce in ce mai des ma simt ca si Alice in Tara Minunilor :

Am descoperit si am inceput sa accept ca :

Si am ales sa :

Pentru ca :

Noapte buna, sub zapada de clestar!
















Si va las cu ceva constructiv :  filosofia explicata in forme geometrice! :) click AICI

the dog days are over!

dupa 6 ani de facultate,
dupa 3 ani de rezidentiat,
un examen de licenta si o teza sustinute in Romania
un examen de admitere in rezidentiat in Franta
2 examene de sfarsit de rezidentiat si 2 mémoire-uri...ma apropi de sfarsitul rezidentiatului in Franta.
mai am 2 luni si am terminat rezidentiatul de Medicina Generala.
incepand cu anul viitor o sa fiu Doctor Specialist de Medicina Generala.



azi la ora 15h00 am dat, inca o data, TCS-ul, singurul examen picat in timpul rezidentiatului.
azi la ora 16h00 am aflat ca l-am trecut.

nu va pot explica fericirea nebuna care m-a invadat.
am sarit, am topait, am ras singura.
m-am intors pe jos acasa.

the dog days are over!
greul abia de acum incepe.
responsabilitatea este si va fi numai a mea pentru deciziile luate.
vietile pacientilor mei sunt doar in mainile mele.
I waited and prepared for this for so long that it seems unreal.

dezmagire mai crunta decat atunci cand am aflat ca am picat TCS-ul nu cred ca am mai avut din februarie, de cand nu mi-au fost validate 2 luni de medicina generala. anxietate. o frica reala ca, pentru prima oara, nu o sa reusesc sa termin ce am inceput.






am simitit nevoia sa fac ceva la care ma pricep bine : sa fug din fata greutatilor.
dar am ales sa le infrunt si a fost bine!
apoi mi-am adus aminte de Micul Print si mi-am dat seama ca desi multe mi-au mers nu bine in ultima vreme sunt si alte lucruri foarte importante care au mers in sensul bun al lucrurilor.

grijile noastre sunt intotdeauna atat de relative.
simplify, simplify and amplify your life!

In ziua in care am aflat ca am picat examenul de TCS am primit acest minunat cadou aniversar de la Anda (fosta mea colega de facultate de la Cluj, sora de suferinta in ale Medicinei, medic rezident de obstetrica-ginecologie in Germania, for the moment :)) and I felt blessed! 

Si voyage-ul la Paris a fost minunat, cu un concert Travis exceptional si cu vizitarea muzeelor Guimet, Quai Branly, Pompidou si a Centrului Brancusi :)

I am alive again! Si fix intr-o sapatamana, concertul Morcheeba! Pampampammmm.

TIR 28

" A doctor puts on his white coat to save lives, to fight death but once he takes it off he's vulnerable, just like anybody else. Human.
We're all gonna die. We don't get to say much on how or when BUT we do get to decide on how we're gonna live. So do it, decide!
Is this the live you wanna live?
Is this the person you wanna love?
Is this the best you can be?
Can you be stronger, kinder, more compassionate?
Decide. Breathe in, breathe out and decide. The waiting could kill you.
You make a decision and than the world has to turn. The consequences unfall out of your hands.
There is only one thing that seems to be clear in those moments, while you wait, whatever you chose will be wrong..."  G.A.

But make a choice and never regret it! 'cause the thing you once did was the thing that you wanted the most at that moment! So just live and let die!



Azi eram blocata in trafic intre 2 tiruri. Ma claxoneaza tirul din dreapta, ma uit in sus, un nene mustacios numai zambet iesit pe jumatate pe geamul TIRului imi facea cu mana in disperare, zambind. Avea numar de Romania, imi vazuse numarul de Brasov! Faith restored in humanity, it saved the day! Mi-a venit sa ma dau jos din masina, in mijlocul coloanei, sa il imbratisez! Dar in loc de asta am facut si eu entuziasta cu mana si i-am zambit frumos. Apoi am accelerat si l-am lasat in urma. Reach out and touch faith!

Java

"Ploaie draga de septembrie. O cana hippie din care abureste un Russian Earl Grey. Racoarea mult asteptata. Laptopul. Cafeaua. Inima plina cu amintiri dragi. Cutia tomnatica orange-maro reconditionata, cu un copac de toamna pe capac. Inauntru : bijuteriile, suma bucuriilor si tristetilor mele. In seara asta o sa port chihlimbar, asortat la buzele si unghiile rosii aprins. Perlele o sa le lasam pentru alta ocazie, regretele nu ies la rampa in seara asta, numai bucuria iese! In seara asta ne bucuram cu si pentru tine : La multi ani frumosi, D. "


Astazi se implinesc aproape 3 ani de cand am cunoscut-o pe D.
Eram intr-o sala mare si rece, la alegerea stagiilor, in strasbourg. Nu cunosteam pe nimeni si imi era teama. Nu stiam cum o sa se intample, ce voi apuca sa mai aleg. Nu aveam o locuinta, nu mai aveam bani si inca faceam couchsurfing pentru a3a saptamana consecutiv. Apoi am auzit romana si am vazut-o pe dana. Nu mai aveam prea multe optiuni asa ca m-am decis sa optez pentru psihiatrie sau addictologie, ambele erau oricum la naiba in praznic, la mai mult de o ora de strasbourg. Dana a venit la mine si mi-a spus ca ea a facut stagiul de psy si ca i-a placut enorm. Dar sa aleg cu inima ca oricum Pfastatt e langa Mulhouse si ne putem vedea. Si ca daca addicto e visul meu sa aleg asta. Pentru prima oara in viata mea imi era frica, frica asa cu adevarat. Mai frica decat frica aia de nu am unde o sa dorm, nu am ce manca...era frica aia de WHAT IF I WOULD JUST FUCK UP MY ENTIRE FUTURE THIS DAY?! 

M-am uitat cu atentie la D : inalta, frumoasa, zambitoare, calma, calda. Well, ok.



Am ales addictologia and that day, that day changed my life! It has fucking changed my life and rocked my world!
Well, I guess that I also owe that to you my dear friend.

D vroia sa sa se faca psihiatru cand o sa fie mare! Si ghici ce? Acum e in Elvetia, psihiatru asistent. Si-a terminat rezidentiatul in franta si a plecat in elvetia. Si asta imi da putere. Trebuie doar sa crezi si sa incerci, incerci, incerci pana cand reusesti.

In astia 3 ani am avut parte de bucurii, de tristete, de realizari profesionale dar si de rateuri. Incerc sa iau totul ca o experienta si sa nu mai imi fac planuri. I try to be part of the wave. Or not. I make my way day by day, step by step.

Ce vreau eu sa spun este ca in viata trebuie sa muncesti enorm. Sa ai si noroc. Dar sa si muncesti. Nu pentru bani ci pentru tine, ca sa cresti mare! Munca, munca, munca, rome wasn't built in a day! Tin minte ca un El mi-a zis odata : "Atata te mai stresezi, oricum stii ca ai noroc, pana acum ai avut noroc!". Mi s-a parut atat de nedrept! Da, am avut si noroc. But I worked hard to be where I am. Am fost perseverenta si, da, am avut noroc sa dau peste oameni minunati care m-au invatat meserie. Da, meseria e bratara de aur!

Aseara a fost ziua ei. Ne-a invitata la Maison Kammerzell, cel mai vechi (1427) si de prestigiu resto din Stras ca doar acum suntem doctori :) Nu mai suntem niste tineri speriati, iesiti de pe bancile facultatii care se fastacesc in fata pacientului. We are young dar cu un pic de experienta, gata pentru MAI MULT, mereu tot MAI SUS!


Mille feuille



                        Moelleux au chocolat intense
                                                              

Asa ca am dat cadoul sarabatoritei, am mancat, am baut dupa care ne zice M...."Hai sa mergem si noi intr-un bar sa dansam!" Ahhh, stupoare, déjà era aproape miezul noptii, noi nu prea stam asa tarziu decat ca sa invatam sau daca suntem de garda :)) destul de rar " on fait la Java". Si atunci M a scos fraza magica si atotmotivationala : "Hai ma BOSOROGILOR!"..."AA...bosorogi? Cine, noi? Hai ma acum plecam!". 


              Eclosion citron verte-mûre                             


Si dusi am fost in "Les aviateurs". Acolo bodyguarzi la intrare, parfumuri fine, loc putin, francezi beti medium care nu dansau ( ca frantuzu' nu danseaza decat daca e beat mort et il veut mater une gonzesse :)) si spatiu asa cam cat intr-un vagon ca am si ras cand am ajuns in "fundul vagonului" because I was like : "this is it?". MJ era cu noi! Asa si ne-am pus noi pe dansat asa ca studentii romani ce suntem! Si ne-am dat dusi numai pe la 3 dimineata. Ceea ce vroiam eu de fapt sa spun este : "La multi ani, D! Sa ne traiesti multi ani fericiti si la cat mai multe articole psihiatrice publicate!".


                                     


Va las cu niste poze, marturii ale "dezmatului" tinerilor medici!

                                    

Doctor emigrant

Si prin alegere. Nu mi-a pus nimeni cutitul la gat ca sa plec. Exagerez intentionat. Ideea este ca de buna voie si nesilita de nimeni am ales sa plec. sa plec din tara care ma obliga sa apelez inca la ajutorul financiar al parintilor mei ca si tanar rezident. Am ales sa plec din tara unde nu puteam face specializarea dorita ( Addictologie), fara sa fac rezidentiatul de psihiatrie, pentru ca aceasta specialitate era inexistenta.

Odata mi-a spus, foarte frumos, o colega ( desi nu cred ca era un compliment dar eu l-am luat ca atare) : " Mada, tu nu ai radacini!" Mi s-a parut foarte frumos si adevarat. 

Mereu m-am considerat un cetatean al lumii si am iubit sa calatoresc, sa descopar, sa aprofundez, sa ma integrez in lumi diferite. Am calatorit pana acum in : Sudan, Egipt, Taiwan, Hong Kong, Brazilia, Martinica, Insulele Grenadine si Europa destul de mult. Anul viitor voi vizita Japonia si Portugalia. Visul meu este sa aprofundez America de sud, Asia de Sud Est si America ( sa fac drumul 66 este un vis vechi). Drumul este casa mea. Nu am enumerat tarile astea ca sa ma laud. Am facut-o cu scopul de a spune ca m-am adaptat peste tot. Cert, sa mananci serpi, sa dormi in desert, sa inoti cu testoasele, sa vezi " turme de delfini", sa traiesti in saracie crunta, sa mergi in favelas, sa fii tratat ca un "alb bogat", ca o "gazela", ca "un european sters ca toti ceilalti" sunt mii de fete ale aceleiasi experiente. Dar eu am ales sa rad mereu, sa incerc si mai mult sa fit in si sa ajung in inima lucrurilor. In multe tari mi-a fost greu din cauza conditiilor climaterice, in altele din cauza oamenilor. Am ajuns sa inteleg ca daca 2 oameni vor sa se inteleaga o vor face chiar daca nu vorbesc aceeasi limba. Oamenii sunt buni si rai peste tot. Straight sau gay. De dreapta sau de stanga. Albi, negri, galbeni. Dar este la fel peste tot. Oameni suntem. De ce atata discriminare? De ce atatea idei preconcepute? 

NU NE NASTEM RASISTI, RASISMUL SE INVATA!

Am ajuns in Franta. Aici locuiesc de aproape 3 ani. Mi-a fost greu, am vrut sa ma intorc acasa, am vrut sa abandonez. Oamenii erau scarbosi, rasisti, rai. Familia mea, prietenii mei sunt in Romania. Ce caut eu aici??? Am gandit asa vreo 3 luni. Adormeam plangand si ma trezeam la fel. Mergeam la spital cu un nod in stomac. 

Apoi m-am trezit intr-o dimineata si mi-am privit chipul in oglinda. Cearcane, colturile gurii lasate in jos, o privire haituita. Si am gandit : " Gata, Mada, pana aici! E drumul tau pentru cel putin 3 ani. Ai ales, asumi! Lasi smiorcaiala de o parte si faci totul sa te integrezi!". It wasn't easy! Drumul a fost lung si spinos. Dar dupa 2 ani jumate am prieteni buni francezi, o super viata sociala si 2 oferte de munca foarte avantajoase. Imi ajut parintii, calatoresc, ma intretin singura si fac cea am visat sa fac.

My point is : e mereu mult mai usor sa invinovatesti pe altcineva pentru ce ti se intampla. Dupa cum zicea Jung : " Indiferent cat de absurd ar parea, oamenii ar face orice pentru a evita sa stea fata in fata cu propriul lor suflet."  

Momentul in care ne asumam raspunderea pentru faptele noastre este iluminator.

Dai si primesti.

" ...With the moonlight to guide you

Feel the joy of being alive

The day that you stop running

Is the day that you arrive..."

Asa ca in loc sa ne urlam ura hai sa ne urlam dragostea! Sa nu ne mai plangem de cat suntem de oropsiti in alte tari. Este alegerea noastra! Sa ne vedem de viata noastra si sa facem fiecare cat mai bine ceea ce avem de facut zilnic. Sa nu ne mai uitam in gradina vecinului.

O sa raman toata viata in Franta? Nu cred. 

O sa ma intorc in Romania? Nu cred.

Mai sunt atatea lumi de explorat, vreau sa lucrez in Elvetia, in Australia, sa gust alte lumi, sa invat, sa traiesc mereu in alte ritmuri si culori.

PACE!

despre medicii romani

In ultima vreme se tot vehiculeaza opinii despre medicii romani.
Peste noapte ne-am trezit faimosi!
Si ce credeti voi ca a stat la baza acestui tsunami de opinii?

Competentele noastre?                nu
Cei 21-25 de ani petrecuti intr-o formare formala urmati de "n" ani de formare informala? ( adica o viata de om) ?                                         nu.
Viata personala sacrificata de dragul pacientilor?                      ntz ntz
Noptile pierdute, uzura, banii putini, conditiile medievale de practicare a meseriei?          nope
Scandaluri sexuale? procese de malpraxis?  noooooooooo

OK, hai ca va zic eu : faptul ca medicii romani aleg sa emigreze, sa se expatrize pe alte meleaguri.
sa vindece si sa vegheze alti pacienti.


Adica, in viziunea unora, sa tradeze patria, dom'le!

Stiti bancul ala cu musca mascul si puiul sau? nuuu? hai ca vi-l zic eu :
Puiul de musca : " tati, tati, de ce noi mancam rahat toata ziua? uite celelalte zburatoare mananca si ele altceva, alimente mai apetisante. noi tot rahat, rahat, rahat! hai sa mancam si noi altceva, sa plecam!"
Tatal musca : " nu, fiule, nu putem face asta!"
Puiul de musca : " de ce tata?"
Tatal musca : " se numeste patriotism fiule!"

Eu sunt medic si sa va zic ceva : am o relatie de love-hate cu romanica.
O iubesc pentru ca e tara mea, e acasa, acolo sunt majoritatea oamenilor pe care ii iubesc, acolo imi sunt mortii si vii si amintirile si sperantele dar nu si viitorul.
O urasc pentru ca m-a facut sa plec, pentru ca s-a lasat batjocorita de hoti, pentru ca nu imi ofera mai mult, pentru ca vrea sa ma schimbe.

Eu cand eram mica am invatat multe lucruri de baza, gen : sa nu mint, sa nu fur, sa fiu punctuala, sa fiu corecta, sa am coloana vertebrala.
Dar am invatat si ca : "fara bani puti a prost!"

Numai peste multi ani aveam sa o inteleg pe ultima!

Apoi am invatat sa ma ajut pe mine ca sa ii pot ajuta pe cei din jurul meu. cum in romanica imi era clar ca nu o sa rezist financiar, ai mei, neputand sa ma mai "sustina" financiar am ales drumul Frantei. De ce? Poate din comoditate : stiam limba, studiasem deja un an acolo deci eram mai mult sau mai putin familiarizata cu sistemul, imi placea arhitectura lor, balconul forjat, florile, hainele, usorul snobism. et voila!

Dupa 3 ani vad altfel lucrurile dar situatia nu s-a schimbat fundamental.
Inca am o relatie de love-hate cu romanica si cu romanasii.
Am o noua relatie de love-hate cu franta si cu francezii.
Si sufletul meu locuieste in 2 lumi diametral opuse.

Am ajuns la concluzia ca oamenii sunt la fel peste tot, ca omul sfinteste locul.
Asa cum am ajuns insa si la concluzia ca banii conteaza.

I had a dream! Sa ma intorc in Romania si sa pun pe picioare o clinica de addictologie. Realist vorbind, cred ca am sanse spre minus infinit sa realizez asta. Pentru ca daca in Romanica ar fi bani pentru sanatate cred ca ar putea fi folositi mai cu folos pentru batrani si copii.

Asa ca : regret ca am plecat? Nu!
Regret ca am ales Franta? Nu!
O sa raman sa profesez in Franta dupa ce imi termin aici rezidentiatul? Poate pentru cativa ani dar in nici un caz pentru toata viata.
Unde o sa plec mai departe? Cel mai probabil Elvetia.
O sa cer cetatenia franceza anul viitor, cand voi putea? Da ( ca sa calatoresc fara viza in state si canada si statele africane :p

Iar celor care o sa imi bata capul cu : frate, ai depus un juramant! /  medicul trebuie sa traiasca cu apa si aer, nu are dreptul sa ia spaga pentru ca el si-a ales meseria asta deci trebuie sa se multumeasca cu 200 de euro pe luna ( trust me, nu iti zice nimeni la inceputul celor 6 ani lungi si stresanti de facultate ce salariu vei avea, altfel si-ar lua zborul majoritatea bobocilor spre zari mai calde si mai luminoase!) FUCK OFF!

Aici nu este vorba de chestii metafizice ci despre , par example, ce baga la matz cei 3 copii cand ajungi acasa! Zic ca din 200 de euro parizer si pateu. Asa ca uneori constiinta ca si dragostea trece prin stomac!

Nici nu stiti cat mi-as dori sa ma intorc in Brasov cu un loc de munca agreabil si un salariu decent, sa imi ajut concetatenii romani. Dar sa pot sa fac addictologie. Cum sansele ca asta sa se intample sunt, pentru moment, infime...dream on!



Si va las cu 3 articole interesante legate de acest subiect :
1) catavencii : aici
2) un coleg : aici
3) un profesor : aici

Toate sunt dureros de frumoase si reprezinta o foarte mica parte din lupta care se da in noi ( cei auto exilati) zilnic! Asa ca inainte sa aruncati cu vorbe grele in noi, puneti-va si de cealalta parte " a baricadei" si o sa vedeti ca the grass is not greener on the other side!

una calda,una rece

Zilele alea care incep super si se termina mai putin glamour on va dire.
Ziua aia care nu se mai termina, in care 24 de ore ti se par 24 de ani ( si nu in sensul bun al cuvantului).

Omul ala care te raneste doar pentru ca este enervat de catre altii si doar pentru ca tu esti singurul care lucreaza si pe care isi poate varsa nervii. Asta in conditiile in care tu muncesti pe branci, nu mai vezi capatul listei de asteptare, nu crezi ca mai poti supravietuii inca 5 minute fara sa te duci la toaleta ( desi iti spui asta de peste 2 ore), momentul in care stii ca daca nu te hidratezi imediat o sa lesini pentru ca de mancat nici nu poate fi vorba.
Omul ala care iti spune : " Imi bag p... in urgentele voastre,astept de 3 ore!!" Da, domnule drag, si eu de 12 ore muncesc fara pauza, fac tot ceea ce pot dar sunt singura pe 4 zone si sunt si eu OM.
Omul care nu intelege ca are si datorii nu numai drepturi.

Iti spui mereu ca daca astfel de oameni reusesc sa iti demonteze increderea in tine " your faith is rather fragile". And it is rather fragile because we all need recognition. Funny thing, huh. But this is the brutal truth : few are those who can live without recognition. And it's human, it's normal.

Asa ca la inceputul zilei totul incepe frumos cu o cafea buna, muzica si o vizita la coaforul favorit. Unde stii ca o sa fii pampered.
La salonul tau baroc si atat de chic!
La salonul care are peste drum o piata care gazduieste comercianti de antichitati in week-end.
La salonul unde se asculta numai muzica clasica, jazz si muzica braziliana, la volumul optim.
La salonul unde masajul podoabei tale capilare pare a fi leur essence d'être.
La salonul de unde iesi cu portofelul mai usor dar cu zambetul pe buze si parul impecabil!

Apoi mergi la spital, te grabesti sa ajungi la timp, entuziasmat de inca o garda.
Dar entuziasmul o sa dispara rapid pe masura ce hoardele de mici salbatici acompaniati de mari salbatici o sa iti asalteze teritoriul. Pe masura ce zonele iti sunt ocupate de ambulante cand tu astepti un elicopter. Cu toate astea pastrezi o urma de optimism pana cand inevitabilul se produce : un caz nou, grav, pentru care trebuie sa iti suni seful ( care este, bien sûr chez lui). Iar atunci omul ala care sta acasa si habar nu are prin ce iad treci tu, te calca in picioare pentru ca EL a avut o zi proasta! Da, EL. Nu tu, micul negru de pe plantatie care nu si-a pus fundul jos de 12 ore, care are o vezica de lupta si este deshidratat. Nope. Tu esti mic, prost, ineficient, si, evident, vinovat pentru toate relele lumii dar mai ales pentru ca lucrezi! Pentru ca esti omul nepotrivit la momentul nepotrivit. Bineinteles ca maria lui seful nu se va deplasa la spital ca sa vada copilul ci iti va explica tie, prin telefon, ce sa faci! Asa, cam ca aici.

Si apoi te gandesti asa ca ... "trop bon, trop con!".

Si cand te gandesti cum simti ca te pierzi, facand lucruri care nu te intereseaza dar care sunt un rau necesar.
Dupa garda asta am dormit 12 ore neintoarsa. Noroc ca m-a trezit F ca sa ma cheme la masa. Noroc ca F gateste pentru ca eu...nu.

Iti vine sa iti faci bagajele si sa pleci undeva departe si sa nu te mai uiti inapoi.

de ce imi plac mie drogatii

Sau, mai polyticaly correct spus de ce imi place mie sa lucrez cu pacientii care au o addictie ( dependenta de ceva). Pentru ca sunt fucked up and I think I can fix them...asta cred unii. Ei bine, nu. Pentru ca eu nu cred ca trebuie sa ii vindec. I ain't Jesus and I can't walk on water. And I cannot heal people either.



Pentru ca imi place sa incerc sa inteleg mecanismul prin care s-a ajuns la addictia respectiva. What was it that pulled the trigger? Imi place sa ii ascult ( and God knows that it ain't easy all the time !), sa le vorbesc, sa ii incurajez, sa ii pun in garda vis a vis de toate complicatiile somatice care pot aparea ( and they are a lot and they are not easy to take care of), sa ii acompaniez in iadul lor si sa le arat ca there is a way to leave it all behind.

People tell all the time : " Look : a junkie! F***** piece of shit! It's all his fault! He shouldn't have drunk/took drugs in the first place, nobody obliged him!"



I tell to 'em : " But aren't you a fuckin' junky also? Like addicted to work, money, social insurance, nice clothes, make up, fast cars, sex or just being loved, your wife/husband, babies, cigarettes, social recognition, God, social acceptation, raw eating, shopping, cleaning, TV, computer, internet, mobile phone...so f*** off jerk! Stop bitching about others and just clean your own mess!"

But we are so good at judging others! It makes us feel better about our lives, about our own lies and compromises.

But we are clean, at least, right? Eu sunt cel mai bland si bun!

Eh uite ca tu nu stii ignorantule/ignoranto ca poate omul ala a fost violat ani la rand de catre mama/tatal sau, ca omului asta i s-a spus in copilarie ca e un cacat, ca omul asta e un timid iremediabil, ca omul asta are probleme psihiatrice grave, ca omul asta a pierdut TOTUL si doarme in strada, ca e multumit cand afara nu ninge/ploua, ca nu se poate uita in ochii altora, ca ii e rusine, ca e privit zilnic ca o lepra a societatii, ca nu a mancat de o saptamana, ca unii oameni se nasc din start fara nici o sansa ( da, da, exista si asa ceva ignorant mic!).

DA, sunt si mitomani, sunt si oameni care au facut totul sa ca nu reuseasca dar what about the others?

Am cunoscut fete violate ani la rand de ' tatii lor', necrezute si batute de mamalele dependente de tati 'pentru minciuna' care au descoperit ca lumea e un loc mai bun in spatele unui nor de THC sau in spatele unui shot de hero. Coca era singura lor prietena. In cartierul numai looserii invatau, in familie carti nu se citeau si TV domnea! Cand esti de partea cealalta a zidului, cum faci, ce faci ca sa iti fie tie bine? Apoi totul degenereaza. Initial hero e gratis, apoi pe bani/sex/obiecte de valoare. Scapi de tata si dai de un peste. Nu ai scoala si nu ai nici o retea de sustinere! De fapt, am putea zice ca nimeni nu stie ca tu existi!



La asta nu te-ai gandit nu? Cand treceai mandru in BMW ul tau/cu familia ta/ cu burgerul sau shaorma sub nas/ cu copilul imbracat dupa ultimul racnet.

So please just define your f***** necessities and STOP JUDGING OTHERS!
Because most of the time you're not better than them.
Just clean your own trash and let others try to clean their own when they are ready to do it!4




So, yes, I stand by their side, I will fight with them 'till the end. 'cause we all have demons, I sure appreciated my friends and family being there for me when I needed help!



The road is bumpy, o sa aiba recaderi, o sa revina, o sa aiba perioade mai bune. Dar o sa stie ca cineva e acolo, gata sa ii asculte si sa incerce sa ii ajute.

Sunt ABSOLVENTA!

Nimic in lume nu ma opreste sa urlu tare : „ Sunt ABSOLVENTTTTTTTT!!!” :)))

Pozele vor spune ceea ce eu nu pot: fericire absoluta!!!

Asta era acum 2 ani jumate. Intre timp s-au schimbat unele lucruri.
Iubirea dureaza 3 ani. Printul nu a fost printul meu. Meseria e bratara de aur dar este si catus in acelasi timp.
Nu este atat de usor sa faci ceea ce vrei cu adevarat sa faci. Uneori trebuie sa iti amani visele pentru zile mai insorite.
Oamenii se impart in 2 categorii : buni si neintelesi. Nu cred  ca exista oameni cu adevarat rai. Fiecare avem un motor care ne face sa avanasam indiferent de conditii. Iar unii oameni reactioneaza mai urat si mai greoi decat altii in situatii de criza. Criza este un termen imposibil de, definit pentru ca este atat de subiectiv. Just heart no brain in there.

I am a terrible loser, since I was a child and nothing changed. I prefer to run than to face my fears. I cannot bare the thought that I am not good at doing something. I don't know how to accept failure. I mean I know all the theoretical bullshit but I cannot apply it. I simply cannot! I'm working on it but for the moment is difficult as hell.
Uneori poti fii un om prea bun. Uneori altii nu te merita. Than you just have to walk away and avoid those persons. Just walk away! I don't know why I'm writing in English, I thing it's a defense mechanism against French. And if you cannot walk away you are doomed.
Nu ne putem alege familia dar ne putem alege prietenii. Ne putem inconjura de oameni frumosi, buni, blanzi, veseli, pozitivi.

Life is always about choices! The choices you make are defining you. So choose freely but wisely because if you blow it up, you will be the only one to blame.

De vreo 2 saptamani mi-am reinceput activitatea de couch surfing. CS has never been cooler :)

Va doresc o duminica minunata si insorita.
PS : la Strasbourg ploua si este frig dar va veni soarele si pe strada mea!

ganduri de duminica 2

" well...I guess I`m trying to confess that I am starting to get...old??!!
All the latest music fads all passed me by and left me cold
All the kids are talking slang I won't pretend to understand
All my friends are getting married, mortgages and pension plans
And it's obvious my angry adolescent days are done
And I'm happy and I'm settled in the person I've become
But that doesn't mean I'm settled up and sitting out the game
Time may change a lot but some things may stay the same

And I won't sit down
And I won't shut up
And most of all I will not grow up
And I won't sit downAnd I won't shut upAnd most of all I yeah I won't grow up
Oh maturity's a wrapped up package deal so it seemsAnd ditching teenage fantasy means ditching all your dreamsAll your friends and peers and family solemnly tell you 
Oh when no ones yet explained to me exactly what's so great
About slaving 50 years away on something that you hate, 
about meekly shuffling down the path of mediocrity
Well if that's your road then take it but it's not the road for me...

you will Have to grow up be an adult 
yeah be bored and unfulfilled"






pentru desfatarea ochiului si a sufletului finala de tenis masculin de la Australian Open intre Muray si Djokovic...go eeeeeaaaaaaaaaaaaaaaaasssssssssssssssssttttttttttttt! and the winner is Djokovic, oh yeah, oh yeah, buiaaaaaaaaaaaaa :)
musaca...am pus prea multa carne cred, da un pic pe afara sosul, fum, agitatie, un deget ars in urma micului incident caznic, I hate cooking, I really, really do! except for deserts which I love.

visez la o vacanta! mi-e dor de Romanica. banuiesc ca asta e paradoxul imigrantului: you can live in Romania but you cannot live without it. anyways, with or without you : 





vertigo, I really, really want to go to a U2 concert!!! is it getting better or do you feel the same? is it easier for you now that you have someone to blame?
another study when you should study yet...so many things to do beside that.
I want to go somewhere far far away, somewhere warm where people are happy and they know to appreciate life. somewhere where living is more important than consuming. where capitalism means nothing and love means everything. where money is nothing and hope rules. where leaders are honest and true to themselves and to the people they are ruling. I wanna go somewhere!
the truth is that...I'm scared like hell when I think that I will finish my internship in 9 months.
I wanna do Doctors without borders, I want it so bad! since like...forever! If I will not get the job in Addictology I will really consider the opportunity to do DWB. 
In the end we are what we leave behind : our work, our children, but mostly the destiny of people that we influence. And I will be old I wanna have a story to tell! Because I think that actually you are either born simple or you are born...me.
Inchei cu imaginea dragului nostru brad de Craciun care si-a naflat obstescul sfarsit vineri la ora 15, la zona de reciclare Koenigshofen, Strasbourg! R.I.P. best Christmas tree ever!

bilantz

bilantzul blitz al celor 6 luni de stagiu in serviciul de urgente pediatrice chirurgicale :

       - am invatat ca, copiii nu sunte niste oameni mari in miniatura, si trebuie tratati ca atare
       - educatia face un copil
       - sa fac enspe mii de suturi/ atele/ gipsuri
       - am invatat chirurgie viscerala, diagnosticele de baza
        - am invatat ca imi place la nebunie sa ii invat pe altii ceea ce stiu eu sa fac
        - ca un om tanar este un om care are sufletul tanar
        - ca oricat de greu ar parea intotdeauna se gaseste o cale de iesire
       - ca pot trai fara sa dorm, fara sa mananc mai mult de o zi
     

Sincer, mi-a placut mult stagiul asta. Motiv pentru care o sa mai fac garzi, chiar daca eu am terminat stagiul.

Urmeaza medicul generalist pt 6 luni.

On verra :)

garda

degeaba explic inexplicabilul. daca nu esti rezident nu ai cum sa stii.

golul din stomac. stomacul care se strange. micsorarea vezicii udului. cefaleea dinainte de garda.

cand bip-ul suna noaptea si inima ta se opreste. alergi pe coridoarele goale. alergi si alergi si alergi.

evaluare rapida. scaner... and so on. during 24 hours straight. right in your batteries.

usurarea in momentul predarii bip-ului. pfuais, pot sa respir.

responsabilitatea. tu cu tine. medic adevarat. fara ocolisuri, fara safety nets. just you and your conscience.

este coplesitor! dar pentru asta ne-am inrolat nu?

ca sa slujim viata cu orice pret! dar uneori stai si te intrebi...oare chiar cu orice pret?

nothing to loose but time, dar stim cu totii ca timpul nu-nseamna nimic!