miercuri, 16 iunie 2010

concertele lunii Iunie

Anul asta a fost cel mai prolific an din punct de vedere al concertelor EVER!:D

Pe 18.06.2010 avem AEROSMITH si Reamonn, iar pe 26.06.2010 avem Metallica,Slayer,Megadeth si Anthrax...

Now I am overexcited about the AEROSMITH concert...de-abia astept, de-abia astept,de-abia astepttttttttttttttttttttttttttttt!!! Moaaaaaaamaaaaaaaaaaaaaaaaa...sa-i vad pe scena,sa ii aud, sa le vad costumele!!!!! oh boy, oh boy, oh boyyyyyyyyyy....incantarea...cred ca ma postez acolo cu vreo 3 ore inainte de concert ca sa prind un loc cat mai in fata!!!

Si pe 18 implinim 7 luni si sarbatorim cu Aerosmith!!! si cu Reamonn.

Sunt atat de addictve concertele live...sunt ca si tatuajele sau ca si botoxul...once you get one once there is no coming back!

Ieri a fost a fun&full day...m-am intalnit cu Iemu (the devil with purple sun glasses, ok now red) si cu Sory si am povestit despre catarat pe munte, ursi...tari straine...it was a blast!si nu am cheltuit nici un ban pentru ca fiind cu bugetul la limita existentei (again) am stat si am povestit pe trepte,in fata la casa de cultura...si pun pariu ca faceam un trio excentric, colorat si exotic...:)

Am reinceput sa invat pentru examene, ultimele 3 din cei 6 ani de studentie...azi a fost ultima zi de stagiu la spital, ultima zi ca si student...am ajuns mai repede, cu vreo 30 de minute, mi-am luat deja clasicul capucino brazilian de la automat si m-am asezat pe banca,sub bolta de trandafiri cataratori (clinica de , Dermatologie din Cluj Napoca este singura ,din Cluj, care are bolte cu trandafiri rosii, cataratori, la intrare,sunt superbi)...am vrut sa ma gandesc, sa-mi amintesc, sa-mi imprim in memorie ultima zi. Nu mi-a iesit schema chiar asa cum mi-as fi dorit dar a fots bine. Doamne, cum au zburat astia 6 ani, parca ieri eram anul 1, la anatomie, speriati, inghesuiti, cercetatori si cercetati, cu teancurile de carti in fata si cu zecile de pagini de invatat „pe maine”, cu testele din oase (BLEAHHHHHHHHHHHH, probabil ca acum as stii sa orientez coxalul, dar numai poate...acea elice torsionata pentru care primeam la fiecare esec de orientare o privire plictisita si critica de la Dr. Crivii, gen: „idiot!!!!!”) si nu numai, cu boneta alba pe cap,semn de „bobocime”, cu Puiu si castile pe urechi, cata cu avioanele lui, mire si eu cu nasul in carte, robert vrajind-o pe Crivii, cu o Anda mereu in intarziere, cu o Andree extraordinar de ambitioasa si fashionista, cu Radu si Iulia, Psiko cu cealalta facultate in paralel, o Ana mai mult absenta:)...cu morfopatul si Florescu, cu semiologia si Rusu...cu pediatria si cu muuuuuuuulte altele. Dar azi nu, n-am fost tristi, ne-am adunat toti sub trandafiri (toata grupa: Ale, Psiko, Mire, eu, Radu si Robert) si ne-am prefacut ca ne gandim la altele. Am facut conversatie de salon. Ne-am uitat unii la altii si eu am incercat sa-i tin cat mai mult in minte,in suflet, sa nu ii uit, sa nu ma uit, sa ma vad prin ochii lor, sa ii vad prin ochii mei. In fond, am crescut impreuna, ne-am transformat timp de 6 ani, ne-am facut oameni mari, nu mai suntem studenti, suntem aproape rezidenti. Si ce-a fost cel mai frumos a trecut, ne-am sprijinit unii pe altii, am trecut ca un bloc compact prin acesti 6 ani. De-acum suntem pe cont propriu. Ce este mai greu de-abia de-acum incepe. Si, vorba lui Radu, cand ne-o fi mai rau sa ne mearga asa de bine :)



Mie o sa imi fie dor de ei, am fost o grupa frumoasa, unita, am fost norocoasa ca am intalnit asa oameni...mare noroc! :) sper ca viata sa fie blanda cu noi!

Dar orice sfarsit e un nou inceput. Si mereu trebuie sa mergi mai departe, sa evoluezi, you have to see the bigger picture.











„When you walk away
Nothing more to say
See the lightning in your eyes
See ‘em running for their lives”



Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu